RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. CONFIRMAREA PLANULUI DE REORGANIZARE. NEINDEPLINIREA CONDITIILOR PREVAZUTE DE ART.95, ART.101 ALIN.1 LIT.A, E SI ART.101 ALIN.2 LIT.A) DIN LEGEA NR.85/2006. -art.95, 100 SI 101 din Legea nr.85/2006.

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. CONFIRMAREA PLANULUI DE REORGANIZARE. NEINDEPLINIREA CONDITIILOR PREVAZUTE DE ART.95, ART.101 ALIN.1 LIT.A, E SI ART.101 ALIN.2 LIT.A) DIN LEGEA NR.85/2006.
-art.95, 100 SI 101 din Legea nr.85/2006.

Decizia nr.14/23.01.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila,  de contencios administrativ si fiscal.

Prin sentinta  nr. 2642 din 25.09.2013 Tribunalul Bihor a respins cererea de confirmare a planului de reorganizare formulata de administratorul judiciar C. I. T. D. 
In temeiul art. 107 alin. 1 lit. B ) din Legea privind procedura  insolventei, a dispus inceperea procedurii falimentului debitorului S.C. E. L. S.R.L.
A numit provizoriu lichidator judiciar C. I. T. D. care va indeplini atributiile prevazute de art.25 din lege, a carui retributie urmeaza a fi stabilita ulterior, in functie de decont.
In temeiul art.107 alin.2  din Legea privind procedura de insolventa, a dispus dizolvarea societatii debitoare si ridicarea dreptului de administrare al debitorului.
 A fixat termenul maxim de predare a gestiunii catre lichidator, impreuna cu lista actelor si operatiunilor efectuate dupa deschiderea procedurii la data de 2 octombrie 2013.
In temeiul art.61 si art.109 din Legea privind procedura insolventei a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor si Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bihor, prin Buletinul Procedurilor de Insolventa, in vederea efectuarii mentiunii in temeiul art.61 din Legea privind procedura de insolventa, a fixat termenul limita pentru depunerea cererilor de creante nascute in cursul procedurii la 11 noiembrie 2013, termenul limita pentru verificarea creantelor, intocmirea, afisarea si comunicarea tabelului suplimentar al creantelor la 19 noiembrie 2013,  termenul pentru afisarea tabelului definitiv consolidat al creantelor la 28 noiembrie 2013, termen de judecata in cauza pentru data de 29 ianuarie 2014., cam.3, ora 9.
A stabilit in sarcina lichidatorului sa fixeze data sedintei adunarii creditorilor si sa convoace  creditorii debitoarei,  a dispus trimiterea notificarilor catre toti creditorii, de catre lichidator , comunicarea hotararii catre instantele judecatoresti in a caror jurisdictie se afla sediul debitorului, precum si tuturor bancilor unde are deschise conturi.
In temeiul art.113 din Legea privind procedura de insolventa a dispus sigilarea bunurilor din averea debitorului si indeplinirea celorlalte operatiuni de lichidare.
Analizand actele si lucrarile dosarului judecatorul sindic a retinut in fapt ca la data de 12 septembrie 2013 a avut loc adunarea creditorilor debitorului S.C. E. L. S.R.L.  in cadrul careia s-a pus in discutie aprobarea planului de reorganizare propus de catre administratorul special. Potrivit procesului-verbal intocmit cu acel prilej in favoarea planului au votat doua categorii ( creditorii garantati si cei chirografari ), fiind respins de creditorii bugetari.
Din examinarea prevederilor art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezulta ca au fost instituite cinci conditii necesare si suficiente pentru ca un plan sa fie confirmat. Intrucat nu exista vreo creanta nedefavorizata, se impune examinarea conditiilor amintite prin raportare la existenta a trei grupe de creditori.
Prima conditie instituita de legiuitor isi are izvorul in caracterul de contract juridic al planului de reorganizare intrucat impune realizarea acordului de vointa din partea creditorilor. Ea nu poate fi examinata decat prin raportare la dispozitiile art. 100 in care este prevazut mecanismul votului.
Potrivit alineatului final creditorii care, direct sau indirect, controleaza, sunt controlati sau se afla sub control comun cu debitorul, in sensul legislatiei de capital pot participa la sedinta, dar pot vota cu privire la plan doar in cazul in care acesta le acorda mai putin decat li s-ar acorda in caz de faliment. Scopul urmarit de legiuitor prin instituirea respectivei interdictii decurge din dorinta de a impiedica crearea unui avantaj in favoarea acestora datorita dublei pozitii pe care o ocupa : creditori si persoane care controleaza debitorul.
Planul de reorganizare prevede plata catre toti creditorii chirografari a jumatate din valoarea creantei inscrise in tabelul definitiv de creanta, in aceasta categorie incluzandu-se si cei doi asociati  E.  G. S. si E.  C.  in favoarea carora a fost prevazuta suma de 1.091.736 lei, respectiv 957.945 lei. Cuantumul participatiei detinute la capitalul social al debitorului de catre cei doi creditori conduce la concluzia certa ca acestia controleaza in mod direct debitorul, astfel incat in privinta votului exprimat devin incidente dispozitiile mai sus amintite.
In cuprinsul planului de reorganizare nu a fost facuta o simulare referitoare la gradul de indestulare a creditorilor in ipoteza in care s-ar dispune trecerea in faliment a debitorului, deficienta ce se impune a fi retinuta si prin raportare la dispozitiile art. 101 alin. 1 lit. E raportate la art. 95 alin. 5 lit. d ). Determinarea cuantumului in care ar fi indestulati cei doi creditori in ipoteza declansarii procedurii de faliment poate fi insa apreciata tinandu-se seama de regulile prescrise de art. 121 si 123 din Legea nr. 85/2006.
Examinarea coroborata a celor doua dispozitii legale conduce la concluzia certa ca cei doi ar primi vreo suma de bani numai in masura in care ar fi indestulati toti ceilalti creditori. Chiar daca fac parte din categoria creditorilor chirografari, distribuirile catre acestia nu ar fi facute in mod egal din moment ce legiuitorul a inteles sa plaseze creantele subordonate la ultima distribuire ( art. 123 pct. 9 lit. a ).
Singura conditie impusa de lege este calitatea de asociat semnificativ a creditorului si retinerea ca si temei al inscrierii in tabelul de creante a unui contract de imprumut. Intrucat la prima conditie s-a facut trimitere mai sus, iar in cuprinsul declaratiilor de creanta depuse de ambii creditori se face precizarea ca sumele pretinse reprezinta creditarile facute de cei doi in favoarea debitorului ( vol. II- declaratii de creanta ), este neindoielnic ca este intrunita ipoteza avuta in vedere de dispozitia amintita.
Asa fiind, trebuie remarcat ca valorificarea bunurilor aflate in patrimoniul debitorului nu ar duce la acoperirea tuturor creantelor creditorilor garantati, bugetari si a celor chirografari preferati la distribuire de legiuitor in dauna celor subordonati. Admitand ca intreg activul detinut de catre debitor ar fi valorificat la valoarea stabilita prin planul de reorganizare - 5.376.597 lei ( fapt greu de crezut avand in vedere situatia economica actuala ), prin indestularea categoriilor amintite s-ar ajunge la un rest de 1.902.526 lei ce s-ar impune a fi distribuit celor doi creditori.
Prin planul de reorganizare se prevede insa ca acestia sa primeasca cumulat suma de 2.049.681 lei, suma ce depaseste cea stabilita prin aplicarea regulilor prevazute de lege in cazul distribuirilor. Mai mult, daca se tine seama ca desfasurarea procedurii genereaza o serie de cheltuieli la care se adauga onorariul administratorului judiciar se poate trage concluzia certa ca acoperirea creantelor s-ar face intr-un procent mult mai mic.
Votarea in aceste conditii a planului de reorganizare de catre cei doi creditori s-a facut cu infrangerea prevederilor art. 100 alin. final, dispozitia fiind una de ordine publica. Tocmai de aceea, judecatorul sindic considera ca nu se poate retine ca fiind valabil exprimat votul acestora, iar in absenta realizarii majoritatii absolute din valoarea creantelor din categoria creditorilor chirografari, nu poate fi retinuta conditia prescrisa de art. 101 alin. 1 lit. A.
 Referitor la conditia impusa de punctul C vizeaza, ea urmareste respectarea principiului tratamentului corect si echitabil a oricarei categorii defavorizate de creante care a respins planul. El a fost conceput de legiuitor pornind de la principiul ca prin implementarea unui plan de reorganizare se poate ajunge la o acoperire mai mare a creantelor detinute de catre creditor decat in caz de intrare in faliment, sens in care este si definita notiunea de tratament corect si echitabil ( art. 101 alin. 2 ).
Nici o dispozitie legala nu conduce insa la concluzia ca este necesara acoperirea tuturor creantelor sau includerea celor cinci categorii in planul de reorganizare. O asemenea ipoteza pare chiar greu de imaginat in conditiile in care debitorul a acumulat datorii in perioada anterioara deschiderii procedurii. Cu atat mai mult, ulterior acestui moment ce reprezinta neindoielnic unul de criza majora in viata unei societati comerciale, s-ar putea achita intreg pasivul intr-o perioada de trei ani.
Asa fiind, trebuie remarcat ca prin planul de reorganizare creditorului P. A. i-a fost alocata suma totala de 318.113, 50 lei, creanta sa fiind injumatatita. In masura in care s-ar trece insa la falimentul debitorului si la valorificarea imobilului asupra caruia are constituita garantia creanta sa stabilita in urma solutionarii contestatiilor la tabelul preliminar de creante ar fi indestulata in intregime. Tocmai de aceea, conditia inserata la alineatul 2 litera a ) din amintitul articol nu este indeplinita din moment ce planul a fost respins de catre acest creditor.
Faptul ca nu s-a facut referire de catre creditor la aceste aspecte (in conditiile in care a beneficiat de asistenta juridica prin intermediul a doi avocati ) nu poate duce la o alta concluzie atata timp cat legiuitorul a conceput conditiile prescrise de art. 101 ca fiind de ordine publica si inderogabile prin vointa participantilor la procedura insolventei.
Referitor la cea de-a cincea conditie amintita judecatorul sindic a retinut ca in cuprinsul planului de reorganizare au fost enumerate toate elementele la care face referire art. 95 din Legea nr. 85/2006. Singura mentiune care ridica dificultati o reprezinta cea inserata la alineatul 6 litera B - obtinerea de resurse financiare pentru sustinerea realizarii planului si a surselor de provenienta.
Dupa cum se recunoaste chiar de autorul planului de reorganizare (fila 226 dosar) inca din anul 2008 patrimoniul debitorului s-a caracterizat printr-o lipsa acuta de lichiditati, tendinta descendenta mentinandu-se constant cu exceptia anului 2010. Proiectiile facute de catre administratorul special referitor la incasarile rezultate din contractele de vanzare-cumparare depuse la dosar nu sunt sustinute de elemente suficient de puternice pentru a contura posibilitatea acoperirii datoriilor in perioada de executare a planului.
In masura in care activitatea curenta si cea preconizata in viitor ar genera un flux de numerar la nivelul estimat de catre autorul planului s-ar fi impus reflectarea sa in scris cu evidentierea clara a surselor majore de asigurare a lichiditatilor. Fara a pune la indoiala buna - credinta a partenerilor contractuali nu se poate ignora faptul ca in nici un contract nu se face mentiunea ca debitorul s-ar afla in stare de insolventa, o atare precizare fiind reliefata numai pe stampila aplicata contractelor incheiate cu A. G. SRL.
In conditiile in care art. 45 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 instituie in mod clar obligatia debitorului de a trece in toate actele si corespondenta ce emana de la el respectiva mentiune, omiterea inserarii ei pune sub semnul indoielii loialitatea debitorului fata de cei doi parteneri contractuali. O asemenea imprejurare este de natura sa conduca la concluzia precaritatii estimarilor facute referitoare la realizarea fluxului de numerar, astfel incat judecatorul sindic considera ca nu este intrunita nici aceasta conditie.
Fata de toate acestea, a respins cererea de confirmare a planului de reorganizare, a dispus trecerea debitorului in faliment si luarea masurilor ce se impun.
In temeiul art. 107 alin. 2 din lege, a  numit provizoriu in calitate de lichidator judiciar  C. I. I. T. D., urmand ca acesta sa indeplineasca atributiile pe care i le stabileste in sarcina art. 25.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs  legal timbrat, E.  G.  S. si E.  C. solicitand  admiterea recursului, modificarea in intregime a sentintei recurate in sensul admiterii cererii de confirmare a planului de reorganizare formulat de administratorul judiciar.
In motivarea recursului se arata urmatoarele: Prin sentinta recurata judecatorul sindic a respins cererea de confirmare a planului de reorganizare apreciind in esenta si in primul rand ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 101 alin. 1 lit. A, respectiv art. 101 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006. In ce priveste prima conditie invederata mai sus, apreciaza ca se impune a se constata ca aceasta a fost indeplinita conform legii.
Astfel, potrivit art. 101 alin. 1 lit. A, planul trebuie sa fie votat de cel putin jumatate plus unu din categoriile de creanta indicate in planul de reorganizare.
Plecand de la constatarea ca sunt in acceptiunea art. 99 alin. 5  creditori care controleaza debitorul, apreciaza ca votul categoriei de creante chirografare nu poate fi luat in considerare, intrucat nu s-a obtinut majoritatea absoluta.
In aprecierea daca o categorie de creanta a acceptat sau nu planul trebuie avut in adere creditorii care au dreptul de vot conform legii. Ca atare, daca judecatorul sindic a apreciat ca nu au dreptul de vot deoarece a tras concluzia ca ar fi primit mai mult decat in cazul falimentului, trebuia sa constate daca exista majoritate absoluta raportat la creditorii si creantele acestora cu excluderea lor.
In aceasta situatie s-ar fi putut observa ca exista indeplinita conditia majoritatii  absolute deoarece toti creditorii chirografari au votat planul, in afara de un creditor cu o creanta minima R. - R.
Asadar dupa excluderea lor, din lista creditorilor cu drept de vot au ramas un numar de 7 creditori chirografari, din care 6 au votat planul, motiv pentru care nu se va retine ca nu s-a indeplinit conditia de vot al majoritatii absolute din totalul de creante cu drept de vot.
A interpreta altfel ar insemna a lipsi de eficienta juridica vointa exprimata de ceilalti creditori chirografari, ceea ce nu corespunde cu principiul de drept conform caruia: legea trebuie interpretata in sensul in care poate produce efecte juridice si nu in acela in care sa nu produca efecte juridice.
Asadar, suma totala la care ar fi fost indreptatiti nu este 2.049.681 lei, ci diferenta rezultata din scaderea din aceasta suma a sumei de 636.227,00 lei, pe care societatea o datoreaza lui P. A., adica suma totala de 1.413.454 lei.
In consecinta si fata de acest aspect trebuie considerat ca in mod legal categoria de creante chirografare a votat planul in acceptiunea art. 100 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
In ce priveste aprecierea ca nu ar fi respectat tratamentul corect si echitabil al creantei defavorizate a creditorului P. A., conform art. 101 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006, considera ca aceasta este gresita pentru urmatoarele considerente:
1.intr-adevar creditorul ipotecar P. A. nu a votat planul de reorganizare, apreciaza ca, instanta  a incalcat principiul disponibilitatii invocand din oficiu aparari.
2.numai creditorul care aprecia ca este subiectul unui tratament incorect si neechitabil le-a putut invoca.
 Este si firesc sa se aprecieze in acest fel din moment ce daca ar fi votat planul, orice discutie ar fi inchisa in legatura cu tratamentul corect si echitabil.
Prin urmare, apreciaza ca creditorul unei creante defavorizate pentru a obtine confirmarea unui plan de reorganizare, va trebui nu numai sa nu voteze planul dar sa si invoce in fata judecatorului sindic lipsa de tratament corect si echitabil.
 Asadar conditia referitoare la stabilirea unui tratament corect si echitabil nu poate fi privita decat sub sanctiunea nulitatii relative, ceea ce conduce conform regimului sau juridic la concluzia ca numai creditorul afectat de lipsa unui asemenea tratament poate invoca aceasta neregularitate.
In aceeasi ordine de idei nu trebuie ignorat caracterul de drept privat al raporturilor juridice dintre creditori si debitor care nu poate fi ignorat nici in cadrul procedurii de insolventa.
Daca ar fi acceptata teza judecatorului sindic atunci ar trebui sa acceptam incidenta si ,in cadrul planului de reorganizare a principiului oficialitatii din dreptul procesual penal care ar permite judecatorului sa analizeze din oficiu ori ce aspect al cauzei. Or, in dreptul procesual civil este validat prin mai multe norme principiul disponibilitatii, care intr-adevar poate suferi mai multe exceptii, dar care sunt de stricta aplicare si interpretare si printre care nu se regasesc si dispozitiile privind valabilitatea unui plan de reorganizare.
Desigur, rolul judecatorului sindic (al judecatorului in general) nu poate fi ignorat si nici diminuat prin aplicarea in mod absolut a principiului disponibilitatii, insa trebuie observat scopul normei juridice incalcate. Or, atunci cand scopul normei juridice incalcate are ca obiect protejarea interesului unui creditor (de regula profesionist) este cat se poate de evident ca sanctiunea nerespectarii normei ce protejeaza un interes particular nu poate fi decat nulitatea relativa, ceea ce inseamna ca poate fi invocat numai de catre partea direct afectata de incalcarea normei, si niciodata de catre instanta de judecata.
Fata de aceste considerente apreciaza ca judecatorul-sindic nu putea invoca din oficiu si aceste motive de neregularitate a planului de reorganizare, motiv pentru care nu poate fi retinuta neindeplinirea conditiei prevazuta de art. 101 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Pe fondul sanselor de reusita a planului de reorganizare de asemenea se realizeaza o interpretare subiectiva a vocatiei planului de a redresa societatea apreciindu-se in mod eronat precaritatea estimarilor realizate.
In acest sens au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri din care rezulta pe de o parte recunoasterea pe plan national de care s-a bucurat societatea inainte de deschiderea procedurii, acest lucru constituind un bun argument ca in conditii economice favorabile pot fi atinse aceleasi performante economice ca cele care au determinat obtinerea diplomelor anexate.
Pe de alta parte, arata ca a depus dovada incheierii mai multor contracte ferme de vanzare , busteni si cherestea catre o societatea din Slovacia, dar si de achizitie de marfa pe plan local  care sa asigure stocul ce urmeaza a fi valorificat in strainatate, precum si un acord cu o  societate din Germania privind intermedierea pentru aceasta din urma a achizitiei de terenuri forestiere pe teritoriul Romaniei.
Examinand sentinta recurata, atat prin prisma motivelor invocate , cat si sub toate aspectele, potrivit art. 304 indice 1 Cod procedura civila, instanta a retinut urmatoarele considerente:
Curtea a retinut ca in mod corect a apreciat judecatorul sindic ca nu sunt indeplinite dispozitiile art. 101 alin. 1 lit. A, respectiv  ale art. 101 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006, contrar afirmatiilor recurentilor.
Una dintre conditiile cumulative necesare pentru confirmarea planului este si aceea  prevazuta de art. 101 alin 1 lit. A din Legea insolventei, si anume, ca  cel putin jumatate plus unu dintre categoriile de creante mentionate in programul de plati, dintre cele mentionate la art. 100 alin. 3, accepta sau sunt socotite ca accepta planul.
Se poate constata ca potrivit procesului-verbal intocmit cu ocazia adunarii creditorilor  debitorului S.C. E. L. S.R.L.  din 12 septembrie 2013, planul de reorganizare propus de catre administratorul special a fost votat de creditorii garantati si cei chirografari, fiind respins de creditorii bugetari.
Pornind de la dispozitiile art. 100 alin. 5 din lege care reglementeaza ca, creditorii care, direct sau indirect, controleaza, sunt controlati sau se afla sub control comun cu debitorul, in sensul legislatiei pietei de capital, pot participa la sedinta, dar pot vota cu privire la plan doar in cazul in care acesta le acorda mai putin decat ar primi in cazul falimentului, pe buna dreptate, prima instanta a considerat ca  creditorii chirografari E. G. S. si E. C. nu puteau vota cu privire la  planul de reorganizare propus de catre administratorul special.
Astfel, tinand cont de faptul ca cei doi creditori chirografari, in caz de faliment, ar urma sa primeasca  sume de bani doar dupa indestularea celorlalti creditori, creantele subordonate, in categoria carora se incadreaza, beneficiind de ultima distribuire (art. 121, 123 din Legea 85/2006), in conditiile in care, totalul pasivului debitoarei este de 7.675.357,53 lei potrivit tabelului definitiv de creante, iar intregul activ al S.C. E. L. S.R.L. care ar putea fi valorificat in caz de faliment este de 5.376.597 lei, potrivit planului de reorganizare si cum prin planul de reorganizare cei doi creditori ar urma sa primeasca suma de 2.049.681 lei, este evident ca  acestia ar primi prin planul de reorganizare mai mult decat in caz de faliment, asa incat acestia nu putea vota cu privire la plan, nefiind indeplinite dispozitiile art. 100 alin. 5 din lege.
In absenta votului lor valabil exprimat in cadrul categoriei creantelor chirografare, reprezentand un procent de 77,82% din valoarea acestora, nu se poate retine  ca planul a fost acceptat de  majoritatea absoluta din valoarea creantelor din aceasta categorie.
Prin urmare, nu este indeplinita cerinta de prevazuta de art. 101 alin 1 lit. A din Legea insolventei.
 Nu pot fi primite afirmatiile recurentilor potrivit carora, este indeplinita conditia majoritatii  absolute, deoarece, chiar daca ar fi exclusi cei doi creditori, au votat planul, in cadrul acestei categorii,  din cei sapte creditori chirografari ramasi, sase.
In acest sens, art. 100 alin. 4 din Legea insolventei prevede ca un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creante daca in categoria respectiva planul este acceptat de o majoritate absoluta din valoarea creantelor din acea categorie.
Asadar, pentru votarea planului, nu prezinta relevanta numarul creditorilor care au votat planul, ci valoarea creantelor din categoria respectiva, or, in cauza, valoarea creantelor ramase in categoria creantelor chirografare  care au votat planul, nu atinge pragul cerut de lege.
Trebuie remarcat de asemenea, ca planul de reorganizare, nu cuprinde mentiunea de la art. 95  alin. 5 lit. d, si anume, ce despagubiri urmeaza a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creante, in comparatie cu valoarea estimativa ce ar putea fi primita prin distribuire in caz de faliment; or si aceasta cerinta este prevazuta ca obligatorie pentru confirmarea planului conform art. 101 alin.1 lit. E.
 Nu sunt fondate nici observatiile recurentului legate de faptul ca  judecatorul sindic ar fi apreciat eronat ca nu s-ar fi respectat tratamentul corect si echitabil al creantei defavorizate a creditorului P. A., conform art. 101 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006, instanta considerand de fapt, ca nu este indeplinita conditia prevazuta de art. 101 alin. 2 lit. a.  
 Art. 101 alin. 1  lit. C prevede ca pentru confirmarea planului este necesar si ca fiecare categorie defavorizata de creante care a respins planul sa fie supusa unui tratament corect si echitabil prin plan.
Alineatul 2 al aceluiasi articol prevede  mai multe conditii cumulative pentru existenta tratamentului corect si echitabil, intre ele aflandu-se si aceea,  conform careia, nici una dintre categoriile care resping planul si nici o creanta care respinge planul nu primesc mai putin decat ar fi primit in cazul falimentului.
   In speta, creditorului P. A., prin planul de reorganizare i-a fost alocata suma totala de 318.113, 50 lei, creanta sa fiind injumatatita, iar in situatia in care s-ar trece la falimentul debitorului si la valorificarea imobilului asupra caruia are constituita garantia, creanta sa ar fi indestulata in intregime.
In concluzie, in mod just s-a retinut ca, cerinta  inserata la alineatul 2 litera a  din articolul amintit, nu este indeplinita, in conditiile in care, planul a fost respins de catre acest creditor.
Curtea a apreciat ca neintemeiate si sustinerile recurentei legate de faptul ca, cerinta referitoare la stabilirea unui tratament corect si echitabil nu poate fi privita decat sub sanctiunea nulitatii relative, astfel ca numai creditorul afectat de lipsa unui asemenea tratament poate invoca aceasta neregularitate si ca nu trebuie ignorat caracterul de drept privat al raporturilor juridice dintre creditori si debitor care nu poate fi ignorat nici in cadrul procedurii de insolventa, judecatorul sindic neputand invoca din oficiu acest motiv de neregularitate a planului de reorganizare.
Confirmarea planului de reorganizare  se face printr-o sentinta a judecatorului  care are rolul de a consfinti indeplinirea conditiilor prevazute de lege.
Deci, pentru a se confirma un plan de reorganizare, judecatorul sindic trebuie sa  verifice indeplinirea  conditiilor legale, aspect care reiese cu claritate din dispozitiile art. 101 din lege de lege, iar  printre  aceste conditii a caror legalitate trebuie apreciate de judecator sunt si cele care fac obiectul criticilor creditorilor recurenti.
Instanta de control  considera de asemenea, ca planul  de reorganizare nu cuprinde suficiente elemente cu privire la  masurile adecvate pentru punerea sa in aplicare, cum ar fi obtinerea de resurse financiare pentru sustinerea realizarii planului si sursa de provenienta a acestora ( art. 95 alin. 6 lit. B), asa incat nici din acest punct de vedere nu se poate aprecia indeplinita cerinta prevazuta la art. 101 alin. 1 lit. E.
In ceea ce priveste resursele financiare ce urmeaza a fi obtinute pentru sustinerea planului de reorganizare, curtea a apreciat ca acestea trebuie sa fie prezentate in concret, prin indicarea exacta a persoanelor de la care urmeaza sa fie procurate si a cuantumului lor, or din acest punct de vedere planul de reorganizare nu cuprinde mentiuni concrete in acest sens.
Afirmatiile recurentilor  potrivit carora au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri din care rezulta recunoasterea pe plan national de care s-a bucurat societatea inainte de deschiderea procedurii, precum si dovada incheierii mai multor contracte ferme de vanzare busteni si cherestea catre o societatea din Slovacia, dar si de achizitie de marfa pe plan local  care sa asigure stocul ce urmeaza a fi valorificat in strainatate, precum si un acord cu o  societate din Germania privind intermedierea pentru aceasta din urma a achizitiei de terenuri forestiere pe teritoriul Romaniei, sunt irelevante, din moment ce, planul de reorganizare nu cuprinde mentiuni clare referitoare la obtinerea de resurse financiare pentru sustinerea realizarii lui si sursa de provenienta a acestora, neindicand nici unul din actele la care s-a facut referire in cuprinsul  recursului si nici cuantumul sumelor ce urmeaza a fi incasate.
Raspunzand criticilor recurentilor care s-au dovedit a fi nefondate, intrucat nu este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 punctul 9 Cod procedura civila, instanta a respins recursul potrivit art. 312 Cod procedura civila.
Constata ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.