PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabelul preliminar. Obligatia judecatorului-sindic de a determina cuantumul creantei contestate, neputand lasa in sarcina administratorului judiciar determinarea cuantumului, cata vreme acesta si-a spus parerea

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Materie: PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabelul preliminar. Obligatia judecatorului-sindic de a determina cuantumul creantei contestate, neputand lasa in sarcina administratorului judiciar determinarea cuantumului, cata vreme acesta si-a spus parerea asupra creantei prin notificarea de neacceptare a creantei. Necercetarea fondului contestatiei. Casare cu trimitere spre rejudecare.

- art. 66-67 din Legea nr. 85/2006
- art. 73 din Legea nr. 85/2006

Decizia nr. 112/C/2015-A din 09.04.2015 a Curtii de Apel Oradea
Dosar nr. 7838/111/C/2013/a1-A

Prin Sentinta nr. 7099/F/25.09.2014, Tribunalul B. a respins ca nefondata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de administratorul judiciar I.&L. IPURL.
A admis in parte contestatia precizata la tabelul preliminar al creantelor debitorului S.C. B. E. S.R.L., formulata de contestatorul COMUNA S., in contradictoriu cu administratorul judiciar I.&L. IPURL.
A dispus inscrierea creditoarei COMUNA S. in tabelul preliminar al creantelor debitorului S.C. B. E. S.R.L. cu un cuantum al creantei detinuta fata de debitoare aferent perioadei iulie 2008 - 04.11.2013 (reprezentand chirie) si obligatii bugetare constand in taxa auto, impozit pe teren si taxa firma calculate pana la data de 04.11.2013, astfel cum rezulta din inscrisurile depuse in probatiune la dosar de catre contestatoare.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Creantele pretinse de catre contestatoare, cu care solicita a fi inscrisa in tabelul preliminar al creantelor debitoarei S.C. B. E. S.R.L., constau in chirie aferenta perioadei iulie 2008 - 04.11.2013 (in temeiul contractului de inchiriere nr. xxxx/29.08.2005) si obligatii bugetare constand in taxa auto, impozit pe teren si taxa firma calculate pana la data de 04.11.2013 (data deschiderii procedurii generale a insolventei fata de debitoare).
Judecatorul sindic a retinut ca in temeiul contractului de inchiriere mentionat, coroborat cu prevederile H.C.L. S. nr. 239/12.07.2002, debitoarea S.C. B. E. S.R.L. trebuia sa achite pentru folosinta spatiului din domeniul privat al Comunei S., cad. 2966 provenit din CF 60 H., o chirie lunara in cuantum de 0,08 RON, care urma sa se indexeze anual cu indicele de inflatie (art. 6 contract).
De asemenea, conform art. 6 alin. (12) din contract, modificarile ulterioare incheierii contractului la tarifele privind chiriile pentru spatii cu alta destinatie decat cea de locuinte, prin hotarari ale Consiliului Local, se aplica si pentru spatiile inchiriate prin licitatie, si vor fi acceptate de catre chirias, fara o prealabila instiintare din partea administratorului.
Judecatorul sindic a constatat ca prin Hotararea Consiliului Local S. nr. 412/16.12.2008 s-a statuat, conform art. 1, ca valoarea chiriei/mp pentru unitatile alimentare este de 11 lei/mp/luna.
Judecatorul sindic a retinut ca, in conformitate cu prevederile art. 969 alin. (1) Cod civil de la 1864 (aplicabil in cauza in temeiul art. 3 si art. 102 din Legea nr. 71/2011), contractele legal facute au putere de lege intre partile contractante. Or, conventia partilor cu privire la plata contravalorii chiriei pentru spatiul inchiriat este neindoielnica, existand acordul partilor inclusiv cu privire la modificarea cuantumului chiriei conform variatiei acesteia in baza Hotararilor Consiliului Local S.
In ceea ce priveste solicitarea contestatoarei privind inscrierea sa la masa credala a debitoarei S.C. B. E. S.R.L. cu sumele constand in taxa auto, impozit pe teren si taxa firma calculate pana la data de 04.11.2013, judecatorul sindic a retinut, analizand inscrisurile depuse in probatiune, caracterul intemeiat al acestor pretentii.
Insa, in ceea ce priveste cuantumul sumelor solicitate prin contestatia precizata, judecatorul sindic a dispus inscrierea creditoarei COMUNA S. in tabelul preliminar al creantelor debitorului S.C. B. E. S.R.L. cu un cuantum al creantei detinuta fata de debitoare aferent perioadei iulie 2008 - 04.11.2013 (reprezentand chirie) si obligatii bugetare constand in taxa auto, impozit pe teren si taxa firma calculate pana la data de 04.11.2013, astfel cum rezulta din inscrisurile depuse in probatiune la dosar de catre contestatoare, iar nu in cuantumul solicitat de creditoarea contestatoare, acest cuantum urmand a fi determinat de catre administratorul judiciar in baza actelor contabile puse la dispozitie de catre debitoare.
Pentru aceste considerente, judecatorul sindic a admis in parte contestatia precizata la tabelul preliminar al creantelor debitorului S.C. B. E. S.R.L., si a dispus inscrierea creditoarei COMUNA S. in tabelul preliminar al creantelor debitorului S.C. B. E. S.R.L. cu un cuantum al creantei detinuta fata de debitoare aferent perioadei iulie 2008 - 04.11.2013 (reprezentand chirie) si obligatii bugetare constand in taxa auto, impozit pe teren si taxa firma calculate pana la data de 04.11.2013, astfel cum rezulta din inscrisurile depuse in probatiune la dosar de catre contestatoare.
Impotriva acestei sentinte, in termen si legal timbrat, a formulat apel S.C. B. E. SRL PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL G. A., prin care solicita in principal casarea cu trimitere spre rejudecare, in subsidiar schimbarea hotararii in sensul respingerii contestatiei.
Critica hotararea instantei de fond care a retinut existenta unei creante certe, lichide si exigibile care indeplineste cerintele Legii nr.85/2006 de a fi inclusa in tabelul preliminar al creantelor.
In cuprinsul motivelor avute in vedere de instanta se regasesc:
- pag.4 din sentinta, alin. 2 teza finala: "... acest cuantum urmand a fi determinat de catre administratorul judiciar in baza actelor contabile puse la dispozitie de catre debitoare",
- pag.4 din sentinta alin.3 teza finala: "... astfel cum rezulta din inscrisurile depuse in probatiune de catre contestatoare".
Suntem in prezenta unor dispozitii contradictorii, aspect care face imposibil de verificat rationamentul avut in vedere de instanta, motiv pentru care considera ca se impune casarea hotararii si trimiterea ei spre rejudecare.
Critica hotararea instantei de fond care in mod gresit retine ca datoreaza chirie potrivit modului de calcul contractual invederat de contestatoare si nu conform contractului initial.
Un alt aspect extrem de relevant pentru solutionarea cauzei, il constituie caracterul exigibil al creantei pretinse:
- facturile emise de Comuna S. poarta data de 26 februarie 2014, ori societatea a intrat in insolventa la data de 04.11.2013, asadar aceasta creanta nu poate fi inscrisa in tabelul preliminar al creantelor, fiind ulterioara deschiderii procedurii.
In mod gresit instanta de fond a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune, retinand ca suntem in prezenta unor creante fiscale, care sunt reglementate de Codul fiscal art.1.
Chiria nu se regaseste printre sumele limitativ enumerate in Codul Fiscal, pentru sumele cu titlu de obligatii fiscale, se emit titluri executorii, nu se emit facturi fiscale.
De asemenea, prin introducerea unei actiuni, termenul de prescriptie se intrerupe doar daca actiunea este admisa, ori in cazul de fata actiunea este doar suspendata.
O alta problema nerezolvata o reprezinta caracterul cert al creantei: nici judecatorul nu a putut stabili cuantumul creantei pasand responsabilitatea administratorului judiciar de a calcula cuantumul creantei comunei S.
In aceasta situatie, nu se mai poate vorbi despre un caracter cert al unei creante, care pe parcursul litigiului nu a putut fi determinata si ea urmeaza a fi determinata ulterior hotararii.
In contextul in care diferendul intre parti consta in modalitatea de calcul a chiriei contractuale datorate si care face obiectul altui dosar in care s-a dispus inclusiv efectuarea unei expertize contabile, in momentul de fata nu este un cuantum cert al creantei:
- pozitia societatii in insolventa este ca se datoreaza chirie potrivit clauzelor contractuale initiale
- pozitia reclamantei este ca se datoreaza chirie potrivit modificarilor contractuale aduse prin HCL 412/16.12.2008.
Reclamanta arata ca acest contract ar fi fost reziliat, insa societatii nu i s-a comunicat nici o notificare in acest sens, la dosar a fost depusa dovada expedierii, insa confirmare de primire care sa ateste receptia documentului nu exista.
Nici contestatoarea nu "este sigura" de cuantumul creantei, aceasta osciland intre diverse sume:
Fata de aceste aspecte, apreciaza ca rolul judecatorului era de a transa litigiul, motivat, in favoarea uneia din parti, si nu de a obliga administratorul judiciar sa calculeze cuantumul creantei.
De asemenea, contestatoarea a sesizat administratorul judiciar cu o declaratie de creanta formulata pentru suma de 415.448,29 lei, anexand in probatiune contractul de inchiriere, hotararea Consiliului Local al comunei S. nr. 412/2008, expertiza tehnica efectuata in dosar nr. 15991/271/2010 al Tribunalului B., ulterior, in cadrul solutionarii contestatiei, contestatoarea precizandu-si de doua ori declaratia de creante, o data pentru suma de 462.900,05 lei, si o data pentru suma de 448.123,5 lei.
In cadrul contestatiei au fost depuse in probatiune si documente suplimentare (facturi fiscale, extrase din evidentele contestatoarei) care nu fusesera depuse de catre contestatoare in dovedirea declaratiei de creante cu care a sesizat administratorul judiciar si care, in mod evident, nu au fost avute in vedere de acesta la analizarea cererii.
Prin hotararea pronuntata, judecatorul sindic a dispus inscrierea contestatoarei in tabelul preliminar cu sumele care rezulta din documentele depuse de catre aceasta (si nu cu sumele solicitate prin declaratia de creanta si precizarile ulterioare), precum si in baza actelor contabile puse la dispozitie de catre debitoare.
Judecatorul sindic ar fi trebuit sa analizeze declaratia de creanta din perspectiva actelor depuse de catre contestatoare in dovedirea declaratiei sale de creanta si supuse spre analiza administratorului judiciar.
In conformitate cu art. 67 din Legea nr. 85/2006 verificarea legitimitatii, a valorii exacte si a ordinii de prioritate a fiecarei creante se realizeaza de catre administratorul judiciar pe baza "documentelor depuse".
Or, la momentul inregistrarii declaratiei de creante, contestatoarea nu a depus spre verificare decat contractul de inchiriere, Hotararea Consiliului Local al comunei S. nr. 412/2008, expertiza tehnica efectuata in dosar nr. 15991/271/2010 al Tribunalului B.
Conform Raportului de expertiza contabila anexat de catre contestatoare in probatiune, "in conformitate cu prevederile Contractului de inchiriere, la data de 09.05.2013, data intocmirii Raportului de expertiza contabila, parata SC B. E. SRL ar fi achitat in favoarea reclamantei comuna S., in avans, contravaloare chiriei in suma de 189,24 lei". "In conformitate cu prevederile HCL 412/16.12.2008, la data de 09.05.2013, data intocmirii Raportului de expertiza contabila, parata SC B. E. SRL ar avea de achitat in favoarea reclamantei comuna S., contravaloarea chiriei si majorari de intarziere in suma de 372.779,29 lei".
Arata ca in mod corect si temeinic a concluzionat administratorul judiciar ca nu exista o creanta certa in contra debitoarei, neputand fi astfel inscrisa in tabelul preliminar.
Apreciaza ca solutionarea contestatiei nu putea avea in vedere documentele depuse in probatiune de catre contestatoarea in fata judecatorului sindic, din cel putin doua motive: ele nu au fost supuse analizei administratorului judiciar, nefiind anexate declaratiei de creanta in conformitate cu art. 65 alin. 2 din Legea nr. 85/2006; facturile fiscale depuse in fata judecatorului sindic sunt toate emise in data de 26.02.2014.
Din acest ultim aspect rezulta urmatoarele:
Ele nu existau nici la momentul deschiderii procedurii (04.11.2013) si nici la data formularii contestatiei la tabelul preliminar; neexistand, ele nu au fost niciodata remise debitoarei, nefiindu-i asadar opozabile la data deschiderii procedurii; sunt corecte atat cele retinute in cuprinsul Raportului de expertiza cat si cele mentionate de administratorul judiciar, in sensul ca, din perspectiva evidentelor contabile ale societatii debitoare, creanta nu exista; neexistand, ele nu puteau fi analizate de catre administratorul judiciar, documentele depuse de catre contestator in anexa declaratiei de creanta fiind asadar singurele care puteau fi avute in vedere la aceasta analiza, iar potrivit acestora caracterul incert al creantei este mai mult decat evident, emiterea unor astfel de documente ar fi fost absolut necesara, in contextul in care raporturile nascute din contractul de inchiriere dintre parti sunt unele de natura civila.
In conformitate cu art. 6 alin. 8 din acest contract "decontarea platii se face prin conturile bancare specificate in factura emisa lunar de catre administrator".
Or, in acest context, cata vreme pana la data deschiderii procedurii nu a fost emisa, asa cum rezulta din documentele de la dosar, nici o factura fiscala pe seama debitoarei, este evident ca nu se putea aprecia ca aceasta ar avea o datorie fata de contestatoarea din prezenta cauza.
Avand in vedere faptul ca facturile fiscale au fost emise la data de 26.02.2014 si depuse in dosarul cauzei, si ca ele nu au fost comunicate niciodata debitoarei, este evident faptul ca ele nu pot fi considerate ca individualizeaza creante nascute anterior deschiderii procedurii.
Pe cale de consecinta, ele nu ar putea face obiectul inscrierii in tabelul preliminar de creante.
Cu privire la creantele bugetare solicitate de catre creditoare, acestea reprezinta taxe si impozite locale aferente unor bunuri care au iesit din patrimoniul debitoarei prin executare silita. Ca atare, obligatia de achitare a acestora nu incumba debitoarei, ci noilor proprietari, fiind in egala masura culpa acestora ca nu au facut opozabila dobandirea proprietatii si fata de organul administratiei publice locale.
Si din aceasta perspectiva, hotararea este nefondata, impunandu-se respingerea contestatiei.
Pentru aceste motive solicita, in principal, admiterea apelului, casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare, avand in vedere ca nu este motivata hotararea si in subsidiar schimbarea in totalitate in sensul respingerii contestatiei ca nefondata.
Prin intampinarea depusa la dosar, COMUNA S. solicita respingerea a apelului, si pe cale de consecinta mentinerea ca temeinica si legala a sentintei apelate.
Prin sentinta "s-a admis contestatia precizata la tabelul preliminar al creantelor debitoarei S.C. B. E. S.R.L., si s-a dispus inscrierea comunei S. in tabelul preliminar al creantelor debitoarei cu un cuantum al creantei detinute fata de aceasta aferenta perioadei iulie 2008 - 04. noiembrie 2013, reprezentand chirie si obligatii bugetare constand in taxa auto, impozit pe teren, taxa firma calculate pana la data de 04.11.2013, astfel cum rezulta din inscrisurile depuse de noi la dosar.
Prin motivele de apel, apelanta debitoare considera ca intimata nu are o creanta certa, lichida si exigibila.
De asemenea, sustine ca in situatia in care intentia instantei de fond a fost aceea de a inscrie creanta potrivit documentelor depuse de intimata, si nu cele rezultate din evidenta debitoarei, considera ca nu datoreaza chirie potrivit calculului facut.
Considera ca in mod gresit a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
Cu privire la respingerea exceptiei prescrieri dreptului la actiune, considera ca in mod legal instanta de fond a respins-o retinand faptul ca s-a promovat pe rolul Tribunalului B., dosarul nr. 15991/271/2010, avand ca obiect evacuare si pretentii reprezentand chiria stabilita prin contractul de inchiriere nr. xxxx/26.08.2005. In cadrul acelui dosar s-a efectuat o expertiza tehnica prin care s-a stabilit cuantumul chiriei cu majorarile legale. La data de 19.02.2012, dosarul cu nr. 15991/271/2010, s-a disjuns in sensul ca cererea avand ca obiect pretentii a format obiectul unui nou dosar cu nr. 946/111/2014, care apoi a fost suspendat ca urmare a deschiderii procedurii insolventei de catre debitoare.
Astfel, termenul de prescriptie privind pretentiile intimatei fata de debitoare s-a intrerupt prin formularea actiunii civile la data de 12.08.2010, conform dispozitiilor art. 16 lit. b) din Decretul-Lege nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva.
Cu privire la creanta comunei S. apreciaza ca in mod legal instanta de fond a admis contestatia deoarece:
Creanta este certa, deoarece, rezulta din contractul de inchiriere incheiat in forma autentica la data de 29.08.2005, - articolele 6 pct. 6,7,8, 11 si 12, precum si din HCL S. nr. 412/16.12.2008 prin care s-a stabilit chiria pentru spatii comerciale la 11 lei/mp., in temeiul carora debitoarea trebuia sa achite o chirie lunara in cuantum de 11 lei/mp., pentru spatiul comercial in suprafata de 431 mp., proprietatea inchiriata acestei debitoare.
Debitoarea insa a refuzat plata chiriei datorata, astfel ca incepand cu anul 2008 si pana in prezent acesta foloseste spatiul comercial fara sa achite vreo chirie.
In cadrul dosarului civil, cu nr. 15991/271/2010, comuna S., a solicitat obligarea debitoarei la plata chiriei datorate incepand cu iulie 2008, conform HCL nr. 412/2008, adica 11 lei/mp., cu majorarile aferente.
In cadrul acestui litigiu, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, prin care s-a stabilit chiria datorata pana la data efectuarii raportului, la care s-au adaugat majorarile de intarziere.
In momentul in care, in cauza respectiva nu mai era necesar administrarea altor probe, cu rea-credinta si pentru a nu achita chiria datorata, debitoarea si-a initiat cererea de intrare in insolventa, astfel ca in aceasta situatie, in urma disjungerii dosarului, pretentiile privind plata chiriei a format obiectul dosarului nr. 946/111/2014, care s-a suspendat.
S-a depus declaratie de creanta, cu intreaga suma datorata de debitoare, cu titlu de chirie si obligatii bugetare, creanta care a fost respinsa in mod netemeinic de catre administratorul judiciar, pe considerentul ca aceste sume nu apar in evidenta contabila a debitoarei.
Ca urmare, s-a formulat contestatie impotriva tabelului preliminar, solicitand instantei sa admita contestatia si pe cale de consecinta sa oblige administratorul judiciar a o inscrie la masa credala a debitoarei, cu suma 448.123,5 lei, reprezentand chirie pentru perioada iulie 2008 - noiembrie 2013, si 4.022 lei obligatii bugetare.
In mod temeinic si legal instanta de fond a apreciat ca in conformitate cu prevederile art. 969 Cod civil, contractele legal facute, au putere de lege intre partile contractante.
Astfel, prin contractul de inchiriere s-a stabilit chiria ce urmeaza sa o achite precum si posibilitatea modificarii chiriei prin HCL, motiv pentru care creanta este certa, fiind stabilita la suma de 11 lei/mp, este actuala si exigibila intrucat nu a fost achitata.
Invedereaza instantei ca nu poate fi luata in considerare pozitia administratorului special G. A., prin care sustine ca din evidentele ei nu rezulta sumele solicitate, intrucat aceasta si-a intocmit evidenta contabila dupa bunul ei plac, inscriind doar acele creante care ii conveneau.
De altfel, pe parcursul derularii contractului, debitoarea a refuzat primirea oricarei facturi si a oricarei corespondente, asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar.
Apelanta in mod nereal sustine ca prin sentinta instantei de fond, s-ar fi admis creanta ca si cum ar fi o creanta bugetara, deoarece din cuprinsul hotararii rezulta ca se admite contestatia si urmeaza sa inscrie in tabelul preliminar al creantelor comuna S., cu un cuantum al creantei detinute fata de debitoare aferent perioadei iulie 2008 - 04.11.2013, reprezentand chirie si obligatii bugetare constand in taxe, etc.
Ca urmare, instanta nu a facut nici o confuzie intre obligatii bugetare si obligatii contractuale.
Cu privire la facturile emise arata ca acestea au fost emise in fiecare luna, insa apelanta a refuzat sa-le primeasca si sa le achite. Ceea ce s-a depus la dosarul instantei sunt copii ale facturilor initiale.
Totodata, in mod legal instanta de fond a dispus ca administratorul judiciar sa stabileasca cuantumul creantei raportat la actele justificative depuse si la declaratia de creanta din care rezulta suma pe care o datoreaza.
Este sarcina administratorului judiciar sa stabileasca si sa inscrie in tabelul preliminar al creantelor toate creantele si nu a instantei.
Cu privire la cuantumul creantei, arata ca prin declaratia de creanta s-a solicitat suma de 415.448 lei, iar ulterior in cadrul contestatiei pentru termenul din 15.05.2014, s-a precizat ca se solicita suma de 462.900,05 si s-a motivat ca acesta include chiria pana la finele lunii mai 2014.
Examinand sentinta apelata, raportat la motivele de apel invocate, instanta a retinut ca apelul este fondat.
Prin declaratia de creanta depusa in dosarul de insolventa, creditoarea Comuna S. a solicitat inscrierea sa in tabelul preliminar de creante al debitoarei S.C. B. E. S.R.L. cu suma de 415.448,29 lei, reprezentand chiria aferenta spatiului inchiriat.
Administratorul judiciar I. L. IPURL a respins cererea creditoarei de inscriere in tabelul preliminar al creantelor, pe motiv ca aceasta nu este certa. Din cuprinsul notificarii expediate de administratorul judiciar acestei creditoare, rezulta ca, potrivit evidentelor contabile ale debitoarei, nu exista nici un debit cu titlu de chirie fata de Comuna S. si, totodata, pe rolul Tribunalului B. este in curs de solutionare dosarul nr. 15991/271/2010 avand ca obiect evacuarea debitoarei din spatiu si obligarea acesteia la contravaloarea chiriei datorate. Or, in acest context, luand in considerare documentele contabile ale societatii debitoare, administratorul judiciar a concluzionat ca are caracter incert creanta invocata de creditoarea Comuna S., refuzandu-se, astfel, inscrierea sa in tabelul preliminar al creantelor.
Creditoarea a formulat contestatie impotriva tabelului preliminar al creantelor, solicitand inscrierea sa in tabel cu suma de 415.448,29 lei. Prin notele de sedinta depuse la dosar la data de 07.05.2014, creditoarea si-a precizat suma solicitata la 462.900,05 lei, din care 4.360 lei reprezentand obligatii fiscale (taxa auto, impozit teren, taxa viza autorizatie si taxa firma) si 458.279,05 lei cu titlu de chirie, in baza contractului de inchiriere nr. xxxx/26.08.2005.
Ulterior, prin Precizarile depuse de aceeasi creditoare la data de 26.06.2014, aceasta si-a modificat din nou cuantumul creantei la suma totala de 448.123,5 lei.
Prin sentinta ce face obiectul apelui judecatorul-sindic a respins ca nefondata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de administratorul judiciar si a dispus admiterea in parte a contestatiei si inscrierea creditoarei Comuna S. in tabelul preliminar al creantelor cu un cuantum al creantei aferente perioadei iulie 2008-04.11.2013 reprezentand chirie si obligatii bugetare calculate pana la data de 04.11.2013, astfel cum rezulta din inscrisurile depuse in probatiune de catre contestatoare.
Intrucat in cuprinsul motivelor de apel a fost criticata si solutia data de catre judecatorul-sindic asupra exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, instanta de apel a analizat in principal aceasta exceptie, retinand ca sentinta pronuntata este legala sub acest aspect.
Astfel, corect a retinut judecatorul-sindic ca, in privinta chiriei pretinse de catre creditoare, aceasta este aferenta perioadei iulie 2008-noiembrie 2013, iar prin introducerea actiunii in evacuare si pretentii pe rolul Judecatoriei O., ce face obiectul dosarului nr. 15991/271/2010, cursul prescriptiei extinctive s-a intrerupt, in baza art. 16 lit. b) din Decretul 167/1958. Potrivit acestui text de lege, prescriptia se intrerupe prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca necompetenta. Efectul intreruptiv nu se produce doar daca cererea de chemare in judecata a fost respinsa, anulata sau s-a perimat ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea.
In speta, prin introducerea actiunii in pretentii vizand plata chiriei, in anul 2010, a operat intreruperea termenului de prescriptie extinctiva. Faptul ca dosarul respectiv a fost suspendat de drept in baza art. 36 din Legea 85/2006 nu are nici un efect asupra intreruperii prescriptiei, un asemenea efect avandu-l doar respingerea, anularea, constatarea perimarii cererii sau renuntarea la judecarea acesteia. Or, in dosarul nr. 15991/271/2010, instanta nu a pronuntat o solutie de genul celor enumerate, care sa puna capat solutionarii litigiului, ci a suspendat dosarul tocmai in considerarea deschiderii procedurii insolventei impotriva societatii parate, aceasta urmand sa isi declare creanta in dosarul de insolventa.
Fata de aceste considerente, s-a retinut ca nefondat motivul de apel vizand modul de solutionare de catre judecatorul-sindic a exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, sentinta fiind legala sub acest aspect.
In ceea ce priveste solutionarea pe fond a contestatiei, Curtea a retinut ca modalitatea in care judecatorul-sindic a transat litigiul echivaleaza cu nepronuntarea asupra fondului contestatiei.
Din interpretarea prevederilor art. 66-67 din Legea insolventei, rezulta ca, in urma depunerii unei cereri de admitere a creantei, administratorul judiciar va efectua verificarea creantei respective in baza cererii si a documentelor depuse, efectuand o cercetare amanuntita, pentru a stabili legitimitatea, valoarea exacta si prioritatea fiecarei creante. In acest sens, administratorul judiciar va putea solicita explicatii de la debitor si, totodata, va putea solicita creditorului, ori de cate ori considera necesar, informatii si documente suplimentare.
Ca rezultat al verificarilor facute, administratorul judiciar are obligatia sa intocmeasca si sa inregistreze la tribunal tabelul preliminar al creantelor (art. 72 din lege), impotriva caruia debitorul, creditorii sau orice alta parte interesata vor putea formula contestatii.
In urma solutionarii contestatiei, judecatorul-sindic poate sa admita in tot sau in parte ori sa respinga inscrierea creantei respective in tabelul de creante. In caz de admitere, cum este in speta de fata, judecatorul-sindic are obligatia de a arata in mod exact cuantum creantei care va fi inscrisa in tabel, nefiind posibil sa lase in sarcina administratorul judiciar obligatia de a determina cuantumul creantei, cata vreme acesta si-a expus propria parere asupra creantei in urma verificarii realizate si a intocmirii tabelului preliminar al creantelor.
Mai mult decat atat, insesi considerentele sentintei sunt contradictorii, in conditiile in care se precizeaza ca raportarea cuantumul creantei se va face atat la inscrisurile depuse in probatiune de catre creditoare, cat si la actele contabile puse la dispozitie de catre debitoare. In acest sens, s-a retinut ca, in notificarea expediata creditoarei Comuna S., administratorul judiciar invedereaza faptul ca, din evidentele contabile ale debitoarei, nu rezulta existenta vreunui debit cu titlu de chirie al debitoarei, pe cand actele depuse in probatiune de catre contestatoare tind la dovedirea existentei creantei.
Nelegalitatea sentintei rezida, astfel, din aceea ca, desi obiectul contestatiei cu care fusese sesizat era stabilirea legitimitatii creantei pretinse de creditoarea Comuna S. si determinarea cuantumul exact al acesteia, judecatorul-sindic nu a analizat in fapt aceste aspecte. Din considerentele sentintei rezulta ca, desi initial prin contractul de inchiriere, partile au stabilit un anumit cuantum al chiriei, ulterior, in baza unei hotarari a Consiliului Local S., chiria pentru spatiile cu alta destinatie decat aceea de locuinta a fost majorata, iar in acest context, judecatorul-sindic a retinut ca noua chirie majorata ii este opozabila debitoarei, fata de clauzele contractuale. Cu toate acestea, insa, nu a determinat in concret cuantumul creantei cu care este indreptatita creditoarea a se inscrie in tabelul de creante, desi dispunea de toate elementele necesare pentru a proceda in acest sens.
Totodata, judecatorul-sindic a dispus ca, la determinarea creantei de catre administratorul judiciar, acesta sa aiba in vedere inscrisurile depuse in probatiune de catre creditoarea contestatoare, printre acestea aflandu-se si o serie de facturi emise ulterior deschiderii procedurii, aspect relevat de catre administratorul judiciar si asupra caruia judecatorul-sindic nu s-a pronuntat deloc in considerente.
Aceeasi situatie exista si in privinta partii din creanta constand in obligatiile bugetare invocate de creditoare, care au fost contestate de catre administratorul judiciar pe motivul ca privesc bunuri care au iesit din patrimoniul debitoarei in urma unor executari silite, aspect necercetat deloc de catre judecatorul-sindic.
Rezulta, deci, ca, raportat la solutia pronuntata, judecatorul-sindic nu a transat litigiul cu care a fost sesizat, ci a obligat administratorul judiciar sa calculeze cuantumul creantei, o asemenea solutie nefiind conforma prevederilor legii insolventei, caci scopul pentru care creditorul nemultumit recurge la formularea unei contestatii impotriva tabelului preliminar de creante este tocmai acela de a supune judecatorului-sindic, in conditii de contradictorialitate cu administratorul judiciar care a intocmit tabelul de creante, examinarea temeiniciei creantei invocate si a stabilirii cuantumului exact al acesteia.
In consecinta, solutia pronuntata echivaleaza cu o necercetare a fondului cauzei, care face imposibila realizarea controlului judiciar asupra modului de solutionare a contestatiei, motiv pentru care, in baza art. 480 alin. 3 paragraf 1 noul Cod de procedura civila a fost admis apelul si anulata sentinta, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, tinand cont de considerentele prezentei decizii. In rejudecare, judecatorul-sindic va avea in vedere si apararile apelantei debitoare cu privire la facturile depuse la dosarul cauzei doar in faza de solutionare a contestatiei, precum si cu privire la temeinicia perceperii obligatiilor bugetare constand in taxe si impozite aferente unor bunuri care se sustine ca ar fi iesit din patrimoniul debitoarei.