InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Oradea

PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Procedura insolventei. Inscriere provizorie a creantei. Necesitatea administrarii de probe. Momentul in care trebuie incuviintata administrarea de probe, de catre judecatorul sindic.

(Decizie nr. 111 din data de 09.04.2015 pronuntata de Curtea de Apel Oradea)

Domeniu Activitati economice (infractiuni privind regimul lor); Procedura civila si penala (cai de atac, com | Dosare Curtea de Apel Oradea | Jurisprudenta Curtea de Apel Oradea

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Materie: PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Procedura insolventei. Inscriere provizorie a creantei. Necesitatea administrarii de probe. Momentul in care trebuie incuviintata administrarea de probe, de catre judecatorul sindic.

- art. 73 alin. 3 din Legea nr. 85/2006

Decizia nr. 111/C/2015-A din 09.04.2015 a Curtii de Apel Oradea
Dosar nr. 5807/111/C/2013/a1-A

Prin Sentinta nr. 8028/F/2014, Tribunalul B. a admis in parte contestatia formulata de creditorul M. C. G. SA, in contradictoriu cu creditorii B. F.V. si B. A. si administratorul judiciar S. I. IPURL.
A dispus inscrierea provizorie a creditorilor B. F.V. si B. A. in tabelul preliminar de creante al debitorului SC S. E. B. SRL
A respins ca nefondate celelalte pretentii.
Pentru a hotari astfel, judecatorul sindic a retinut in fapt ca la data de 5 noiembrie 2013 a fost publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa tabelul preliminar de creante al debitorului SC S. E. B. SRL in care creditorii B. F.V. si B. A. au fost inscrisi cu suma de 625.000 lei.
Potrivit art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 toate creantele vor fi supuse procedurii de verificare prevazute de prezenta lege, cu exceptia celor constatate prin titluri executorii, obligatia verificarii revenind neindoielnic administratorului judiciar. La baza solutiei adoptate de acesta stau probele prezentate de creditor, depunerea lor nefiind insa un impediment pentru orice categoriile la care face trimitere alineatul 3 de a formula contestatie.
Modul de formulare a acestei prevederi conduce la concluzia ca prezumtia de valabilitate opereaza in favoarea creditorului numai sub conditia ca in termenul legal sa nu se fi facut vreo contestatie. In masura in care a fost formulata o asemenea contestatie, creanta creditorului inscris in tabelul preliminar de creante nu se mai bucura de prezumtia relativa amintita, revenind acestuia sarcina de a proba caracterul cert si lichid al creantei pretinse.
Judecatorul sindic a retinut ca au fost invocate de catre creditorii B. F.V. si B. A. in sustinerea temeiniciei pretentiilor lor raporturi de creditare desfasurate in intervalul 2005-2013. Inscrisurile depuse de acestia pot conduce la concluzia ca sume de bani au fost acordate cu titlu de imprumut debitorului, insa stabilirea cu exactitate a cuantumului lor aferent fiecarui an calendaristic impune administrarea unor probe suplimentare, inclusiv expertiza contabila.
Judecatorul sindic a considerat intemeiata si sustinerea creditorului M. C. G. S.P.A. referitoare la stabilirea exacta a destinatiei primite de sumele de bani acordate de titlu de imprumut. Concluzia se impune cu atat mai mult cu cat fiind vorba despre un contract real, contratul de imprumut nu se poate naste valabil decat prin remiterea efectiva a sumelor de bani.
Lamurirea acestor aspecte nu se poate face insa numai prin prisma afirmatiilor celor doua parti, astfel incat considera ca in temeiul art. 73 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/2006 se impune inscrierea creditorilor in mod provizoriu, sens in care a si admis contestatia.
 Impotriva acestei sentinte, in termen si legal timbrat, a formulat apel M. C. G. S.P.A., prin care solicita admiterea apelului, anularea sentintei civile nr. 8028/F/2014 pronuntata de Tribunalul B. si, rejudecand cauza, admiterea contestatiilor si inlaturarea creantelor sotilor B. A. si B. F.V. din tabelul preliminar de creante al debitoarei S. E. B. SRL (FOSTA G. I. SRL), aratand motivele :
 Prin incheierea nr. 2108/11.07.2013 pronuntata in dosarul civil nr. 5807/111/2013 Tribunalul B. a dispus deschiderea procedurii insolventei fata de S. E. B. SRL (FOSTA G. I. SRL).
La data de 05.11.2013 administratorul judiciar al debitoarei a publicat in B.P.I. nr. 18351/2013 tabelul preliminar de creante al debitoarei, in care la categoria "creante subordonate" apar inscrisi in calitate de creditori sotii B. A. si B. F.V., respectiv asociatii si administratorii debitoarei, fiecare cu cate suma de 600.000 lei.
La data de 11.11.2014 s-a formulat contestatie impotriva tabelului preliminar al creditoarei in ceea ce priveste inscrierea pretinselor creante ale sotilor B. A. si B. F.V., considerand ca acestea sunt fictive. Contestatiile au fost inregistrate sub numerele 5807/111/2013/a1 si 5807/111/2013/a2 si au fost conexate.
Prin sentinta civila nr. 8028/F/2014 Tribunalul B. a admis in parte contestatiile si a dispus in baza art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 inscrierea provizorie a sotilor B. A. si B. F.V. in tabelul preliminar de creante al debitoarei, considerand ca stabilirea cu exactitate a certitudinii si lichiditatii creantei impune administrarea unor probe suplimentare, inclusiv expertiza contabila.
Hotararea apelata este nelegala pentru urmatoarele motive:
Prin respingerea judecarii contestatiilor pe motiv ca se impune administrarea unor probe suplimentare, prima instanta a incalcat dispozitiile art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura civila, potrivit carora hotararea va cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia, aratandu-se atat motivele pentru care s-au admis, cat si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.
Aceleasi dispozitii au fost incalcate de prima instanta si prin respingerea cererii de administrare a probei cu expertiza contabila prin incheierea civila din data de 01.10.2014 (pagina 1, paragraf ultim) pe motiv ca "solutionarea contestatiei se poate face la acest moment si fara a se proceda la incuviintarea probei solicitate urmand ca ea sa fie luata in vedere la solutionarea contestatiei", fara a se arata in concret de ce proba nu poate fi incuviintata, simpla mentiune "strict prin prisma prevederilor art. 73 din Legea 85/2006" nefiind suficienta pentru lamurirea partilor.
De asemenea se arata ca instanta de fond nu s-a pronuntat pe nulitatea absoluta a pretinsei creditari a debitoarei in perioada 2012-2013, desi aceasta era obligata sa o faca, inclusiv in virtutea rolului activ si desi existau suficiente probe, incalcand astfel dispozitiile art. 66 alin. (3) din Legea nr.85/2006, ale art. 224 din Cod procedura civila si ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din Cod procedura civila. Exceptia de mai sus putea fi invocata din oficiu in orice stare a pricinii potrivit dispozitiilor art. 22 din Cod procedura civila, nulitatea fiind una absoluta.
Totodata, instanta de fond nu s-a pronuntat pe inexistenta pretinsei creditari raportat la lipsa datei certe de pe actele juridice de imprumut.
Hotararea apelata a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, aratand ca dispozitiile de drept procesual incalcate sunt cele enumerate la pct. 1 lit. a) - c) din cererea de apel (art. 425 alin. 1 lit. b) din Cod procedura civila, art. 224 din Cod procedura civila, art. 237 alin. (2) pct. 1 din Cod procedura civila, art. 22 din Cod procedura civila).
Instanta a pronuntat hotararea apelata cu interpretarea si aplicarea gresita a dispozitiilor art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 si anume:
Potrivit dispozitiilor art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 "La termenul stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creante, judecatorul-sindic va solutiona deodata, printr-o singura sentinta, toate contestatiile, chiar daca pentru solutionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe, in acest din urma caz judecatorul-sindic poate sa admita, in tot sau in parte, creantele, in mod provizoriu, la masa credala, atat in ceea ce priveste deliberarile, cat si repartitiile".
Din interpretarea textului legal citat rezulta ca atunci cand probele sunt suficiente pentru solutionarea contestatiilor judecatorul-sindic este obligat sa se pronunte asupra legalitatii inscrierii creantelor in tabelul preliminar, nefiind permis sa evite verificarea acestei legalitati pe motiv ca suplimentar ar putea fi administrate si alte probe pentru aceasta verificare. In speta, judecatorul-sindic s-a eschivat de la verificarea legalitatii inscrierii creantelor sotilor B. pe motiv ca ar fi necesara administrarea unor probe suplimentare, fara a arata care sunt aceste probe, facand referire doar la proba cu expertiza contabila.
Nulitatea absoluta a imprumuturilor pretins a fi efectuate de debitoare in perioada 2012-2013, respectiv inexistenta acestora putea fi analizata doar din prisma inscrisurilor depuse de sotii B. in aparare. Expertiza contabila s-a solicitat pentru completarea starii de fapt.
In ceea ce priveste nulitatea absoluta a acestor pretinse imprumuturi, relevante sunt dispozitiile art. 15 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, potrivit carora contractele intre societatea cu raspundere limitata si persoana fizica sau persoana juridica, asociat unic al celei dintai, se incheie in forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii absolute.
In dovedirea pretinselor creante sotii B. au depus la dosarul cauzei un contract de imprumut insotit de acte aditionale ce au ca obiect sume imprumutate in perioada 2005 - 2009 si care deveneau scadente la data de 31.12.2009, respectiv in afara perioadei 2012-2013.
Din analiza fisei contului 455 - Sume datorate asociatilor rezulta ca suma de 1.200.000 lei provine exclusiv din perioada 2012 - 2013, deoarece potrivit regulilor privind imputatia platii restituirile facute catre asociati sting datoria cea mai veche.
Potrivit dispozitiilor art. 1.509 alin. (1) din noul Cod de procedura civila daca niciuna dintre parti nu face imputatia platii, vor fi aplicate, in ordine, urmatoarele reguli: a) plata se imputa cu prioritate asupra datoriilor ajunse la scadenta; d) daca toate datoriile sunt deopotriva scadente, precum si, in egala masura, garantate si oneroase, se vor stinge datoriile mai vechi.
Rulajul total creditor pe anii 2012 si 2013 din Fisa contului 455 este de 1.879.667,36 lei (1.371.934,61 lei in anul 2012 si 507.732,75 pe anul 2013), astfel incat toate platile facute de debitoare catre asociati in perioada 2005-2013 au stins datoria mai veche, anterioara anului 2012 si partial aferenta anului 2012 pana la concurenta sumei de 1.200.000 lei.
Pentru tot acest rulaj creditor pe perioada 2012 - 2013 de 1.200.000 lei intimatii nu au prezentat nici un contract de imprumut incheiat in forma scrisa. Chitantele, ordinele de plata si documentele justificative contabile si de evidenta contabila nu constituie contract de creditare.
Creantele invocate de B. F.V. si B. A. nu sunt certe, rezultand dintr-o operatiune lovita de nulitate absoluta si nu puteau fi acceptate sub nici o forma de administratorul judiciar in tabelul preliminar de creante si cu atat mai mult de judecatorul-sindic. Pentru recuperarea pretinselor creante acestia au la dispozitie calea unei actiuni judecatoresti.
 Referitor la actul juridic al imprumutului acesta nu poate fi dovedit decat prin inscrisuri care poarta data certa. S-a contestat de la bun inceput existenta acestor pretinse imprumuturi ale societatii.
Intimatii nu pot dovedi existenta unor contracte de imprumut nici macar pentru perioada 2005 - 2009, tuturor inscrisurilor prezentate lipsindu-le data certa, ceea ce dovedeste ca ele au fost intocmite pro causa.
Intimatii sunt in eroare atunci cand invoca aplicarea dispozitiilor art. 278 alin. (1) pct. 3 din Cod procedura civila considerand ca aceste inscrisuri au primit data certa prin prezentarea situatiilor contabile si a declaratiilor fiscale ale debitoarei la organele fiscale.
Cu titlu preliminar se arata ca dispozitiile art. 278 alin. (1) pct. 3 din Cod procedura civila nu sunt aplicabile in prezenta cauza, Codul de procedura civila nou intrand in vigoare doar la data de 15.02.2013, data fata de care situatiile si declaratiile fiscale ar fi trebuit depuse pentru perioada 2005 - iunie 2013. Se poate discuta de o posibila aplicare a dispozitiilor art. 1182 din Codul civil vechi.
In primul rand, un act juridic nu poate primi data certa prin intermediul altui act.
In al doilea rand, intimatii nu au prezentat nici o situatie contabila sau declaratie fiscala care sa poarte data certa si din cuprinsul careia sa rezulte in mod neechivoc pretinsele imprumuturi. La dosarul cauzei exista doar fisa contului 455 pe anii 2012-2013 fara nici o mentiune de inregistrare intr-un registru public, nici o mentiune din aceasta fisa nu indica in mod clar numarul si data contractului de imprumut.
In al treilea rand, situatiile contabile si declaratiile fiscale dovedesc pana la proba contrara operatiunea economico-financiara (contabila), iar nu juridica a creditarii societatii comerciale. Bilanturile fiscale si declaratiile fiscale obligatorii nu cuprind mentiuni referitoare la natura juridica a creditarii. Ele atesta strict tehnic ca societatea a primit bani de la asociati. Natura juridica a creditarii este data de actul juridic ce sta la baza inregistrarii in contabilitate si la intocmirea documentelor justificative contabile, iar nu invers. Creditarea poate proveni si din liberalitati, iar nu numai din imprumuturi.
Chiar dovedita data certa pe situatiile si declaratiile fiscale acestea fac numai dovada tehnica a intrarii unor bani in societate de la asociati, iar nu si titlul cu care acesti bani au fost incasati. Pentru dovedirea titlului cu care s-a realizat creditarea este nevoie ca si actele juridice ce au stat la baza creditarii sa poarte data certa. In caz contrar, se ofera posibilitatea persoanelor care au creditat societatea sa retraga banii din societate in functie de interesul lor la momentul retragerii, intocmind in acest sens actul juridic care le convine (imprumut, cesiune de parti sociale, majorare capital social, etc). Legiuitorul a urmarit prin instituirea regimului datei certe sa inlature posibilitatea intocmirii actelor pro causa acordand incredere acelora care au fost inscrise intr-un registru public sau intr-un alt registru de catre anumite persoane (de exemplu, avocatii).
Aceste situatii si declaratii reflecta situatia economico-financiara a societatii intr-o forma simplificata si nu se poate deduce sau prezuma natura juridica a creditarii.
Nu se poate accepta opinia intimatilor conform careia contractele de imprumut au primit data certa prin inregistrarea situatiilor contabile si a declaratiilor fiscale la organele fiscale atat timp cat acestea din urma atesta doar operatiunea economico-financiara, tehnica de creditare si nu se poate stabili o corespondenta neechivoca intre aceasta operatiune tehnica si actul juridic de imprumut.
Faptul ca societatea a avut cheltuieli nu dovedeste ca operatiunea contabila de creditare s-a facut cu titlu de imprumut. Operatiunea contabila de creditare poate fi facuta si cu alt titlu, de exemplu cu titlu de liberalitate. De asemenea, cheltuielile nu fac dovada ca sursa banilor a reprezentat-o exclusiv creditarea societatii, din evidentele contabile rezultand ca aceasta a avut activitate.
Prin urmare, atat timp cat intimatii nu au facut dovada corespondentei dintre data actelor juridice prezentate pentru perioada 2005- 2009 si data situatiilor contabile pentru pretinsele operatiuni tehnice de creditare a societatii, actele juridice prezentate nepurtand data certa, inscrierea lor in tabelul preliminar de creante este nelegala. Ele au dobandit data certa doar la data depunerii lor la Tribunalul B., care este o data ulterioara celei in care s-a pretins a fi efectuata creditarea.
Daca instanta de apel apreciaza ca pentru stabilirea veridicitatii creantelor sotilor B. este necesara administrarea de probe, in special expertiza contabila, considera ca aceasta administrare ar trebui facuta in cadrul contestatiilor, nefiind oportuna solutionarea lor fara administrarea acestor probe.
Solutionarea contestatiilor fara administrarea de probe este lasata la aprecierea judecatorului-sindic, deoarece art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 foloseste adverbul "poate", ce exprima o posibilitate. Solutionarea contestatiilor fara administrarea de probe este o chestiune de oportunitate, ce trebuie analizata in fiecare caz in parte.
In practica, s-au conturat opinii diferite cu privire la posibilitatea participarii la procedura a creditorilor ale caror creante au fost inscrise sub conditie, in mod provizoriu in tabelul de creante.
Indiferent de teoria impartasita, raportat la dreptul de vot al titularilor creantelor provizorii, definitivarea tabelului creantelor in maniera reglementata de art. 73 alin. (3) teza finala din Legea insolventei poate avea consecinte deosebit de negative asupra derularii acestei proceduri, urmari cu caracter ireversibil. Exista posibilitatea ca soarta creditoarei sa fie decisa de persoane ce se vor dovedi ulterior lipsite de orice drept in acest sens. Considera ca in momentul in care judecatorul-sindic va fi pus in situatia de a lua masura definitivarii tabelului prin inscrierea provizorie a creantelor contestate, criteriul determinant ce trebuie avut in vedere de catre acesta il reprezinta ponderea creantelor ce urmeaza a fi inscrise provizoriu, raportat la intreaga masa credala, cat si la fiecare categorie de creante in parte. Acest aspect a fost subliniat si in jurisprudenta, unde s-a retinut ca in virtutea rolului sau activ judecatorul-sindic va hotari asupra oportunitatii acestei masuri tinand seama de toate imprejurarile cauzei, ponderea creantei ce urmeaza a fi inscrisa in mod provizoriu reprezentand principalul element ce trebuie luat in considerare.
Astfel, Curtea de Apel O. Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal a aratat prin decizia nr. 383/C/2008 ca "inscrierea provizorie in tabelul creantelor a acestor sume, reprezentand peste 40% din valoarea totala a creantelor ar determina o situatie de inechitate fata de ceilalti creditori, ale caror creante sunt certe la aceasta data, deoarece creditoarea-contestatoare ar beneficia de toate drepturile ce decurg din calitatea de creditor participant la procedura, inclusiv de dreptul de a vota in Adunarea creditorilor, ea putand astfel sa intruneasca in mod valabil adunarea, conform art. 15 din Legea nr. 85/2006, cu toate consecintele ce rezulta pentru restul creditorilor din procedura colectiva si concursuala, tocmai datorita faptului ca legea nu face distinctie sub acest aspect intre creantele admise cu caracter definitiv si cele admise in mod provizoriu la masa credala."
In speta, sotii B., in calitatea lor de asociati si de administratori, detin impreuna creante in procent de 47,62 % din totalul creantelor si fac parte din comitetul creditorilor. Aceasta inseamna ca fara cei doi nu se pot convoca adunari generale ale creditorilor si nu se pot lua decizii in aceste adunari, cea mai buna dovada fiind ca de la data intrarii in insolventa s-a organizat o singura adunare.
Raportat la ponderea semnificativa a pretinselor creante ale celor doi soti din masa credala, ce are un rol hotarator in cadrul adunarii creditorilor, solutionarea contestatiilor fara administrarea tuturor probelor nu este oportuna, chiar daca prin aceasta urmeaza a se prelungi perioada de observatie.
In ceea ce priveste restul apararilor intimatilor acestea sunt neintemeiate pentru urmatoarele motive:
Sustinerea intimatilor conform careia o parte din pretinsa creditare s-ar fi facut prin virament bancar nu este dovedita, iar toate chitantele poarta doar mentiunea de "imprumut financiar", fara a se arata numarul si data pretinsului imprumut.
De asemenea, sustinerea intimatilor conform careia prin actele juridice prezentate s-a instituit o linie de credit din partea asociatilor nu poate fi acceptata, creditele reinnoibile automat (revolving) si creditele acordate pe descoperit de cont (overdrafts) fiind specifice doar societatilor de creditare (a se vedea art. 6 lit. b3) din Regulamentul nr. 31 din 29.12.2011 al B.N.R. privind raportarea de date si informatii statistice la Banca Nationala a Romaniei publicat in Monitorul Oficial, Partea I 67 27.01.2012, iar nu si persoanelor fizice. Intimatii nu au facut dovada ca la data incheierii pretinselor contracte dispuneau de o lichiditate in suma de 500.000 lei, respectiv de 1.000.000 lei.
Pentru fiecare operatiune de creditare trebuia incheiat un contract de imprumut separat sau in fiecare document justificativ trebuia mentionat actul juridic de imprumut, cu data si numar, pentru a se putea verifica legalitatea operatiuni, economico-financiare. In caz contrar, asociatii pot sustine despre orice creditare ca aceasta s-a facut cu alt titlu, in functie de interesul lor de moment. Aceasta obligatie rezulta din dispozitiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1992 a contabilitatii, potrivit carora orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ. In speta, din cuprinsul documentelor justificative - chitante si Fisa contului 455 - Sume datorate asociatilor nu rezulta ca pretinsa creditare s-a realizat in baza inscrisurilor denumite contract de creditare si acte aditionale incheiate in perioada 2005 - 2009. Intre creditarea scriptica (data contractelor de creditare) 2005-2009 si pretinsa creditare faptica - 2012-2013 exista o diferenta intre 3 si 7 ani.
Raportul de inspectie fiscala depus de parati nu se refera la problema creditarii, ci la alte probleme de natura fiscala.
Prin intampinarile depuse la dosar, B. F.V. si B. A. solicita respingerea apelului formulat de catre apelanta SC M. C. G. S.P.A, ca fiind netemeinic si nelegal si mentinerea in totalitate a sentintei apelate, avand in vedere considerentele de mai jos :
Arata ca au fost asociati fondatori a societatii debitoare S. E. B. S.R.L inca de la infiintarea societatii, respectiv din anul 2005.
Pentru dezvoltarea activitatii acestei societati si pentru sustinerea acesteia, de-a lungul anilor, pentru acoperirea cheltuielilor curente si pentru redresarea societatii debitoare s-a procedat la imprumutarea treptata a acesteia in functie de necesitatile societatii pana la concurenta acestei sume de bani.
Operatiunea de creditare firma de catre asociati fiind o operatiune absolut legala si permisa atat de catre Codul fiscal precum si de Legea 31/1990 privind societatile comerciale, precum si de art. 100 din Legea 99/1999 care stipuleaza ca "orice persoana, daca nu primeste depozite, poate vinde pe credit sau poate acorda imprumuturi, fara a fi aplicabile dispozitiile Legii bancare nr. 58/1998".
Creditarea in calitate de asociati a fost operata in evidentele contabile ale societatii debitoare in fisa contului 455, precum si in situatiile financiare anuale, depuse si declarate la institutiile financiare abilitate, depuse si anexate la declaratia de creanta, asadar eventualele sustineri ale creditoarei contestatoare cum ca aceasta operatiune de creditare ar fi fost una "fictiva" sunt total inadmisibile si nefondate.
Or, in situatia suspusa judecatii, atata timp, cat aceste sume de bani au fost depuse fie direct in contul societatii debitoare, fie in casieria acesteia dupa caz si utilizate pentru acoperirea cheltuielilor curente, fapt ce rezulta din documentele contabile anexate prezentei, declarate in mod oficial in bilanturile societatii, bilanturi care au fost depuse la organul fiscal.
Se arata ca pentru fiecare plata in parte exista document justificativ, care se contabilizeaza in evidentele contribuabilului. Pe de alta parte, din punct de vedere economic, interesul in calitate de asociati a fost mereu sustinerea activitatii societatii, si sa nu fie nevoie de infuzie de capital din partea lor. Insa datorita conjuncturilor economice nefavorabile, au fost nevoiti sa recurga la creditarea acestei societati, crescand astfel si gradul de indatorare a acesteia.
Intreaga operatiune de creditare s-a efectuat fara perceperea vreunor dobanzi, singurul scop fiind ajutarea societatii sa supravietuiasca pe piata, sa aiba resurse pentru achitarea salariilor precum si a furnizorilor. Prin depunerea declaratiei de creante nu au solicitat altceva decat strict recuperarea sumei pe care au investit-o in societate, o suma certa, lichida si exigibila, rezultata din documentele justificative, respectiv contractele de creditare incheiate in mod perfect legal, precum si din extrasele de cont si chitante emise in acest sens, si nu in ultimul rand balanta de verificare si bilanturile contabile depuse la organul fiscal.
Faptul ca documentele justificative, respectiv contractele de creditare nu au fost incheiate cu data certa, nu dovedeste ca au fost incheiate pro causa, intrucat un contract de creditare este perfect valabil si daca este incheiat sub semnatura privata, incheierea contractului se realizeaza prin simplul acord de vointa al partilor, capabile de a contracta, daca legea nu impune o anumita formalitate. Manifestarea de vointa a partilor produce efecte juridice fara alte formalitati speciale. Creditarea societatii s-a facut in baza contractelor de creditare, iar conform codului civil, pana la proba contrarie, imprumutul care are ca obiect o suma de bani se prezuma a fi cu titlu oneros, si nicidecum nu poate proveni din liberalitati. Liberalitatea este un act juridic prin care o persoana dispune de un bun al sau in favoarea unei alte persoane, fara a urmari primirea in schimb a unui echivalent. In situatia in care s-ar fi facut donatii de catre asociati in contul societatii comerciale, s-ar fi impus incheierea in acest sens a unor contracte de donatii in forma autentica, precum si contabilizarea sumelor primite de catre societate ca venituri, si impozitarea acestora cu 16%. Asadar sustinerile apelantei in sensul ca documentele depuse la dosarul cauzei, contractele de creditare, chitantele, extrasele de cont nu ar justifica existenta creditarii, intrucat acestea s-ar fi putut face si cu titlu de liberalitate, sunt doar pure afirmatii, nedovedite.
 Din punct de vedere a admisibilitatii creantei in calitate de asociati, considera ca sunt intrunite in totalitate conditiile de admisibilitate a acestei creante, sumele sunt creante certe, lichide si exigibile, declaratia de creanta fiind formulata si depusa in termenul legal, deci orice alta sustinere contrara este inadmisibila. Pe de alta parte arata ca debitoarea S. E. B. SRL a fost supusa unui control de fond in anul 2010 de catre organele fiscale, control cu ocazia caruia au fost verificate toate documentele contabile ale societatii si toate operatiunile efectuate de catre aceasta, inclusiv situatia creditarilor efectuate de asociati, ca urmare a acestui control nu au fost semnalate neregularitati majore, cu toate ca la data controlului societatea avea o creditare considerabila deja, deci situatia debitoarei este una cat se poate de reala, si nicidecum fictiva.
Considera ca excluderea de pe tabelul de creante ar fi mai mult decat nelegala avand in vedere eforturile financiare pe care le-a depus in vederea desfasurarii acestei afaceri. Creanta a fost depusa in termen, in mod cert, dreptul de creanta invocat are caracter cert, lichid, exigibil si necontestat. Caracterul cert reiese din faptul ca aceasta este mentionat in inscrisuri, in speta contractele de creditare, chitantele, extrasele de cont, bilanturile, balanta. Caracterul lichid al creantei presupune ca aceasta are un cuantum precis determinat, ceea ce rezulta din evidentele contabile, in speta fisa contului 455 creditare societate. Caracterul exigibil al creantei presupune ca aceasta este cu scadenta implinita, deci a carei executare poate fi solicitata de catre creditor. Imprumuturile acordate sunt scadente de mult, insa datorita lipsei de disponibilitati, societatea nu avea de unde sa le restituie.
Examinand sentinta apelata, prin prisma motivelor de apel, cat si din oficiu, avand in vedere actele si lucrarile dosarului s-a constatat ca apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.73 alin. 3 din Legea nr.85/2006 "La termenul stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creante, judecatorul-sindic va solutiona deodata, printr-o singura sentinta, toate contestatiile, chiar daca pentru solutionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; in acest din urma caz, judecatorul-sindic poate sa admita, in tot sau in parte, inscrierea creantelor respective in mod provizoriu in tabelul definitiv al tuturor creditorilor impotriva averii debitorului."
Din aceste dispozitii rezulta ca, daca pentru solutionarea contestatiilor este necesara administrarea unor probe, judecatorul sindic va inscrie provizoriu in tabelul definitiv creantele vizate de contestatii, urmand ca aceste creante sa fie stabilite definitiv ulterior, dupa administrarea probelor.
Prin inscrierea in mod provizoriu a creantei nu se solutioneaza pe fond contestatia si luarea acestei masuri nu are ca efect inscrierea definitiva a creantei in tabelul definitiv.
Prin urmare, retinand ca pentru solutionarea contestatiei este necesara administrarea probei cu expertiza si a altor probe suplimentare, in mod corect judecatorul sindic a admis contestatia si a dispus inscrierea provizorie a celor doi creditori pana la administrarea acestor probe si solutionarea definitiva a contestatiei.
Intrucat textul de lege mai sus aratat nu prevede momentul la care trebuie incuviintata administrarea acestor probe judecatorul sindic avea posibilitatea de a pronunta asupra necesitatii administrarii probei cu expertiza, fie anterior solutionarii contestatiei, fie prin sentinta prin care s-a admis in parte contestatia si s-a dispus inscrierea provizorie a creantelor contestate.
Prin urmare, asa cum a aratat si apelata judecatorul sindic putea incuviinta proba cu expertiza, daca o aprecia necesara si utila si anterior pronuntarii sentintei.
Imprejurarea ca judecatorul sindic a apreciat ca nu ar putea incuviinta administrarea probei cu expertiza anterior solutionarii contestatiei, nu poate conduce la schimbarea sentintei in sensul dorit de apelanta intrucat, asa cum s-a aratat mai sus, acesta se putea pronunta si prin sentinta cu privire la necesitatea administrarii acestei probe .
Ceea ce este necesar a se sublinia este faptul ca odata ce a dispus inscrierea provizorie a creantelor judecatorul sindic trebuie sa administreze probele pe care le-a apreciat necesare pentru solutionarea contestatiei si, ulterior, sa solutioneze definitiv contestatia in raport de probele administrate.
Nu s-a putut retine ca sentinta este nemotivata prin prisma faptului ca judecatorul sindic a aratat ca se impune administrarea unor probe suplimentare, fara a arata care sunt aceste probe, cat timp in considerente s-a precizat ca pentru stabilirea cuantumului sumelor de bani acordate cu titlu de imprumut trebuie efectuata o expertiza contabila, iar partile sau judecatorul sindic au posibilitatea de a pune in discutie administrarea si a altor probe utile si pertinente, necesare solutionarii contestatiei.
In ceea ce priveste necesitatea administrarii probei cu expertiza contabila in vederea solutionarii definitive a contestatiei, instanta de apel a constatat ca in mod corect judecatorul sindic a apreciat ca este necesara administrarea acestei probe.
Astfel, sustinerea apelantei potrivit careia imprumuturile pe care creditorii B. A. si B. F. le-ar fi acordat debitoarei sunt lovite de nulitate absoluta raportat la dispozitiile art.15 din Legea nr.31/1990 este nefondata deoarece aceste dispozitii nu sunt incidente in cauza, fiind aplicabile doar societatilor comerciale cu raspundere limitata cu asociat unic, or debitoarea nu este o societate comerciala cu asociat unic.
In ceea ce priveste lipsa datei certe, instanta de apel a apreciat ca lipsa datei certe a unui contract de imprumut nu afecteaza valabilitatea acestuia, nefiind o conditie de validitate si nu poate conduce, in mod automat, la concluzia inexistentei sau fictivitatii contractului, existenta contractului de imprumut putand fi dovedita in conditiile dreptului comun.
Atat prin contestatia formulata, cat si prin motivele de apel, apelanta creditoare a contestat creanta solicitata de creditorii B. A. si B. F., invocand faptul ca imprumuturile pe care acestia le-ar fi acordat debitoarei nu ar fi existat in realitate, toate inscrisurile depuse la dosar in vederea sustinerii declaratiei de creanta fiind intocmite pro causa.
Or, pentru a se putea analiza toate aceste sustineri ale apelantei, este necesara efectuarea unei expertize contabile care sa stabileasca realitatea imprumuturilor pe care cei doi creditori le-ar fi acordat debitoarei si cuantumul acestora, urmand ca dupa administrarea acesteia sa fie solutionata in mod definitiv contestatia.
Dispozitiile art. 73 alin.3 din Legea nr.85/2006 confera judecatorului sindic dreptul de a inscrie provizoriu creantele contestate atunci cand este necesara administrarea de probe fara a distinge in functie de cuantumul creantei contestate si de procentul pe care aceasta il reprezinta din totalul masei pasive, astfel ca, sustinerile apelantei referitoare la imprejurarea ca cei doi creditori reprezinta 47,62% din totalul creantelor inscrise in tabelul definitiv de creante sunt lipsite de relevanta, cu atat mai mult cu cat hotararile adunarii creditorilor se adopta in conditiile art.15 din acelasi act normativ.
Avand in vedere considerentele aratate, in temeiul art.480 Cod procedura civila apelul a fost respins ca nefondat.
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Activitati economice (infractiuni privind regimul lor); Procedura civila si penala (cai de atac, com

124 - Decizie nr. 124 din data de 23.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Actiune introdusa de debitoare, prin administrator special, in cadrul procedurii de insolventa, impotriva uneia din creditoare, prin care solicita deblocarea accesului la bunurile sale, retinute in spatiile creditoarei. Compet - Decizie nr. 123 din data de 23.04.2015
LITIGII CU PROFESIONISTI. Apel. Actiune in anularea certificatului de inmatriculare al societatii parate, intemeiata pe schimbarea destinatiei imobilului in care isi desfasoara activitatea, fara acordul vecinilor, deranjul fonic produs de activitate si pe - Decizie nr. 116 din data de 21.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabelul preliminar. Obligatia judecatorului-sindic de a determina cuantumul creantei contestate, neputand lasa in sarcina administratorului judiciar determinarea cuantumului, cata vreme acesta si-a spus parerea - Decizie nr. 112 din data de 09.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Procedura insolventei. Inscriere provizorie a creantei. Necesitatea administrarii de probe. Momentul in care trebuie incuviintata administrarea de probe, de catre judecatorul sindic. - Decizie nr. 111 din data de 09.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Procedura insolventei. Cerere de sesizare din oficiu a judecatorului sindic privind inlocuirea administratorului judiciar. Posibilitatea creditorilor de a obtine schimbarea administratorului judiciar doar in conditiile prevazu - Decizie nr. 108 din data de 09.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Recurs. Contestatie la tabel preliminar. Necercetarea fondului cauzei. Obligatia judecatorului sindic de a analiza fondul pretentiilor in cazul in care intre debitoare si creditoare a existat un litigiu, suspendat in baza art. 36 di - Decizie nr. 83 din data de 30.04.2015
LITIGII CU PROFESIONISTI. Recurs. Dizolvare societate comerciala. Cerere de repunere in termenul de declarare a recursului, intemeiata pe necomunicarea legala a sentintei atacate cu recurenta parata. Momentul inceperii termenului de recurs. Recurs tardiv - Decizie nr. 77 din data de 24.04.2015
Apel. Procedura insolventei. Confirmare plan de reorganizare. Aprecierea ca si vot pozitiv a votului unui creditor in sensul votarii planului, cu conditia ca toate obligatiile nascute dupa data intrarii in insolventa (necuprinse in graficul de rambursare) - Decizie nr. 152 din data de 21.05.2015
Apel. Actiune in constatarea inexistentei dreptului unei persoane fizice de a reprezenta o societate comerciala, in conditiile in care acest drept i-a fost conferit printr-un contract de munca, contrar prevederilor Actului constitutiv al societatii. Admis - Decizie nr. 150 din data de 20.05.2015
Apel. Actiune in constatarea nulitatii absolute a unor clauze din contractele de credit, introdusa de mai multi reclamanti cu domicilii sau sedii in diferite localitati din tara, impotriva aceleasi banci parate, in temeiul unor contracte de credit diferit - Decizie nr. 146 din data de 14.05.2015
Apel. Procedura insolventei. Contestatie la tabelul preliminar de creante si la tabelul preliminar modificat de creante. Imposibilitatea analizarii, pe calea contestatiei la tabelul preliminar de creante, a incidentei prevederilor art. 117-118 din Legea n - Decizie nr. 142 din data de 07.05.2015
Recurs. Procedura insolventei. Contestatie la planul de distribuire a fondurilor obtinute din vanzarea bunului garantat, formulata de creditori salariati. Distribuirea sumelor obtinute in functie de categoria din care fac parte creditorii contestatori, si - Decizie nr. 94/C din data de 12.05.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de protectie a creantei formulata de creditorul garantat, intemeiata pe prevederile art. 39 alin. 1 lit. B din Legea nr. 85/ 2006. Inadmisibilitatea cererii. Posibilitatea formularii doar a unei cereri de ridicare a sus - Decizie nr. 91/C din data de 25.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabel. Creanta tardiva. Valabilitatea notificarii deschiderii procedurii,comunicata la sediul organului fiscal care administreaza creanta bugetara, chiar daca acesta nu are personalitate juridica. - Decizie nr. 83/C din data de 24.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabelul preliminar de creante formulata impotriva creantei organului fiscal, constatata prin decizie de impunere, contestata pe calea contestatiei administrative, care a fost suspendata pana la solutionarea plan - Decizie nr. 79/C din data de 12.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de deschidere a procedurii formulata de un creditor impotriva unei societati dintr-un grup. Inaplicabilitatea dispozitiilor art. 183 si urmatoarele din Legea nr. 85/ 2014 - Decizie nr. 67/C din data de 10.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de deschidere a procedurii formulata de un creditor si de conexare la cererea similara formulata anterior de debitor, in temeiul Legii nr. 85/ 2014. Judecarea cererii debitorului, la care s-a conexat cererea creditorulu - Decizie nr. 65/C din data de 04.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Recurs. Contestatie impotriva hotararii adunarii creditorilor. Calculul cvorumului si al majoritatii creantelor facut de administratorul judiciar, raportat la un tabel definitiv rectificat, intocmit si neafisat la usa instantei. Con - Decizie nr. 59/C din data de 31.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Recurs. Cerere de inscriere creanta nascuta in cursul procedurii in tabelul suplimentar de creante, respinsa de administratorul judiciar. Contestatie la raportul de activitate al administratorului judiciar, admisa de judecatorul sin - Decizie nr. 57/C din data de 24.03.2015