LITIGII CU PROFESIONISTI. Apel. Actiune in anularea certificatului de inmatriculare al societatii parate, intemeiata pe schimbarea destinatiei imobilului in care isi desfasoara activitatea, fara acordul vecinilor, deranjul fonic produs de activitate si pe

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL Materie: LITIGII CU PROFESIONISTI. Apel. Actiune in anularea certificatului de inmatriculare al societatii parate, intemeiata pe schimbarea destinatiei imobilului in care isi desfasoara activitatea, fara acordul vecinilor, deranjul fonic produs de activitate si pe obiectul ilicit sau contrar ordinii publice al societatii. Necesitatea obtinerii acordului vecinilor direct afectati doar in cazul in care se intentioneaza schimbarea destinatiei imobilului din destinatia de locuinta, in destinatia de spatiu comercial.

- art. 69 lit. b) din Ordinul nr. 2594/2008
- art. 42 din Legea nr. 230/2007
- art. 56 din Legea nr. 31/1990

Decizia nr. 116/C/2015-A din 21.04.2015 a Curtii de Apel Oradea
Dosar nr. 2797/111/C/2013-A

Prin Sentinta nr. 4500/COM din 13 mai 2014, Tribunalul B. a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor A. N., A. A. C., invocata de parata SC G. E. SRL.
A respins actiunea formulata de reclamantii A. N., A. A. C., in contradictoriu cu parata SC G. E. SRL.
A obligat reclamantii sa plateasca paratei suma de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Potrivit certificatului de inregistrare nr. XXX/X xxx/2009 emis de Oficiul Registrului Comertului B. la data de 04.11.2009, SC G. E. SRL cu sediul in O., are ca obiect de activitate principal: Baruri si alte activitati de serviciu a bauturilor: 5630. Acest certificat de inregistrare se coroboreaza cu actul constitutiv actualizat al societatii comerciale "G. E." SRL care arata la Capitolul II - Obiectul de activitate al societatii, articolul 3. Domeniul principal de activitate este 563 baruri si alte activitati de servire a bauturilor, cu activitate principala: 5630 - baruri si alte activitati de servire al bauturilor - filele 17-24,103-108 dosar.
Pentru desfasurarea activitatii, societatea parata a fost autorizata de catre Primaria O. conform autorizatiei aflate la fila 102 dosar.
Reclamantii A. N., A. A. C. atat prin cererea formulata cat si prin notele scrise si-au indicat adresa de domiciliu ca fiind in O., str. M., et. 1, ap. 1, judetul B., fara a indica nr. de imobil de pe strada M. - filele 3,112,116,117,120 s.a.
Conform actelor de la dosar, respectiv extras CF (fila 113) reclamantii nu sunt proprietarii imobilului situat in O., str. M., nr. 4, et. x, ap. x, judetul B., ci numitul C. F., proprietar cu care au incheiat o promisiune sinalagmatica de vanzare cumparare a apartamentului nr.x.
Parata SC G. E. SRL care are sediul pe aceeasi strada dar la nr.8, a inchiriat spatiul comercial in vederea desfasurarii activitatii pentru care a obtinut autorizatia de functionare - filele 144-149 dosar.
Potrivit art. 42 din Legea nr. 230/2007 ,,Schimbarea destinatiei locuintelor, precum si a spatiilor cu alta destinatie decat aceea de locuinta fata de destinatia initiala, conform proiectului initial al cladirii cu locuinte, se poate face numai cu avizul comitetului executiv si cu acceptul proprietarilor direct afectati cu care se invecineaza, pe plan orizontal si vertical, spatiul supus schimbarii".
In speta, reclamantii nu sunt proprietarii imobilului situat in O., str. M., nr. 4, et. x, ap. x, judetul B. direct afectati, motiv pentru care instanta a retinut ca sustinerea acestora este neintemeiata.
Pe de alta parte, chiar in situatia in care reclamantii sunt doar cu domiciliul in imobilul de pe str. M. nr.4 si au devenit proprietari asupra acestuia ulterior inregistrarii sediului societatii parate, Legea 230/2007 si Ordinul 2594/2008 al Ministrului Justitiei, nu sunt aplicabile in cauza.
Aceste dispozitii sunt incidente doar daca a fost schimbata destinatia spatiului din spatiu de locuit in spatiu comercial, ori in prezenta cauza spatiul este unul comercial, nefiind aplicabile aceste dispozitii legale.
Potrivit art. 56 din Legea 31/1990 ,,nulitatea unei societati inmatriculate in registrul comertului poate fi declarata de tribunal numai atunci cand: lipseste actul constitutiv sau nu a fost incheiat in forma autentica, in situatiile prevazute la art. 5 alin. 6; toti fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societatii; obiectul de activitate al societatii este ilicit sau contrar ordinii publice; lipseste incheierea judecatorului delegat de inmatriculare a societatii; lipseste autorizarea legala administrativa de constituire a societatii; actul constitutiv nu prevede denumirea societatii, obiectul sau de activitate, aporturile asociatilor sau capitalul social subscris; s-au incalcat dispozitiile legale privind capitalul social minim, subscris si varsat; nu s-a respectat numarul minim de asociati.
In speta, reclamantii invoca faptul ca obiectul de activitate al societatii parate este ilicit sau contrar ordinii publice sustinand existenta unui deranj fonic pentru reclamanti.
Sub acest aspect este de precizat ca in cauza, cu exceptia sesizarilor facute de catre reclamanti la data de 14.01.2013, si 16.01.2013, alte sesizari nu au mai fost formulate de proprietarii vecini ai societatii parate.
Prin faptul ca societatea parata a fost sanctionata o singura data cu sanctiunea amenzii in suma de 500 lei de catre Politia Locala O., la sesizarile facute de reclamanti, aspect recunoscut de parata prin raspunsul la interogatoriu, nu inseamna ca obiectul de activitate al paratei a devenit ilicit sau contrar ordinii publice.
Mai mult, societatea parata a facut investitii in spatiul inchiriat, l-a antifonat pentru a nu crea vreun deranj locuitorilor din zona, dovezile in acest sens fiind depuse la filele123-136 dosar.
Asa cum a mentionat si societatea parata, nulitatea unei societati comerciale poate fi solicitata in conditiile art. 56 din Legea 31/1990, ori, in prezenta cauza instanta a retinut ca nu s-a probat incidenta vreunui motiv pentru a duce la anularea certificatului de inmatriculare a societatii parate.
Societatea parata a organizat diferite activitati, acestea s-au desfasurat conform autorizatiilor primite, iar parte din persoanele prezente la aceste activitati au declarand ca muzica era doar de ambient dupa orele 22.
Fata de cele retinute, instanta a respins ca neintemeiata actiunea reclamantilor.
Fiind in culpa procesuala, in temeiul art. 453 noul Cod de procedura civila, a obligat reclamantii sa plateasca paratei suma de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu de avocat, justificat cu chitanta depusa la dosar.
Impotriva acestei hotarari, in termen si legal timbrat, au formulat apel reclamantii A. N. si A. A. C., solicitand admiterea apelului formulat, anularea sentintei civile nr. 4500/COM ca fiind netemeinica si nelegala si, pe cale de consecinta, trimiterea cauzei in vederea completarii si reaprecierii probatiunii.
In subsidiar solicita admiterea apelului formulat, anularea sentintei civile nr. 4500/ COM ca fiind netemeinica si nelegala si, pe cale de consecinta, admiterea actiunii formulate.
In esenta critica sentinta atacata ca nefiind motivata in fapt si in drept, ceea ce conduce la constatarea nulitatii hotararii, sens in care solicita sa se aiba in vedere articolul 261 alineatul 1 pct. 5 Cod procedura civila.
Considera ca obligatia judecatorului de a demonstra in scris de ce s-a oprit la solutia data, pentru ce a admis sustinerile unei parti si le-a respins pe ale celeilalte, este o obligatie esentiala prevazuta de dispozitiile legale a carei incalcare este sanctionata cu nulitatea hotararii. Totodata, apreciaza ca nemotivarea hotararii in privinta aspectelor mai sus invederate impiedica exercitarea controlului judecatoresc, punand instanta de recurs in imposibilitatea de a analiza justetea solutiei date in intregul sau, astfel incat, s-a suferit o vatamare care nu se poate inlatura decat prin anularea actului.
De asemenea, apelantii critica faptul ca in cauza au fost incalcate si alte principii ale dreptului procesual civil, precum principiul legalitatii, principiul dreptului la aparare, principiul disponibilitatii, principiul egalitatii partilor in fata justitiei, principiul aflarii adevarului judiciar si principiul nemijlocirii.
Solicita a se avea in vedere faptul ca instanta de fond a ignorat probatoriul administrat in cauza, atingand doar tangential probele administrate si critica faptul ca s-a dat maxima eficienta doar probatoriului administrat de catre partea adversa.
In ceea ce priveste probatiunea administrata, referitor la inscrisurile depuse la dosar critica faptul ca majoritatea inscrisurilor comunicate de catre partea adversa sunt editate in limba maghiara si nu sunt traduse, doar anumite pasaje fiind evidentiate cu markerul galben, motiv pentru care au fost in imposibilitatea obiectiva de a le intelege continutul, iar referitor la inscrisurile depuse la termenul de judecata din data de 04 februarie 2014, critica faptul ca aceasta nu sunt semnate pentru conformitate de catre partea adversa, cerinta procedurala esentiala pentru depunerea actelor in instanta.
Considera ca actiunea formulata este perfect admisibila in baza Ordinului 2594/ 2008, precum si a Legii nr. 230/ 2007, invocand in acest sens dispozitiile articolului 69 alineatul 1 litera b).
Solicita sa se aiba in vedere faptul ca sunt vecini direct afectati, asa cum reiese din copia cartilor de identitate depuse la dosarul cauzei si sa se ia act de certificatul de inregistrare care evidentiaza activitatea principala a firmei: Baruri si alte activitati de servire a bauturilor 5630, si nicidecum activitatile pe care le mai desfasoara parata in prezent.
Considera ca sunt in concordanta cu prevederile articolului 56 din Legea 31/ 1990 care stabileste limitativ cazurile in care se poate dispune nulitatea unei societati, intimata avand un obiect de activitate ilicit si imoral.
Totodata, cu ajutorul probatiunii administrate considera ca s-a dovedit veridicitatea afirmatiilor expuse in cadrul actiunii civile, respectiv, activitatea desfasurata de catre parata care este contrara ordinii publice si bunelor moravuri, precum si relatia de vecinatate directa care duce la afectarea apelantilor.
In drept au fost invocate dispozitiile articolului 282 si urmatoarele din Codul de procedura civila, orice alt text de lege incident in prezenta cauza, dar neindicat in mod expres, precum si dispozitiile privind Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Intimata parata SC G. E. SRL, prin intampinarea inregistrata la data de 10.11.2014, a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea in totalitate a sentintei apelate, constatand ca aceasta este temeinica si legala,, cu obligarea apelantilor la plata cheltuielilor de judecata.
Considera ca hotararea primei instante este legala si temeinica.
Referitor la sustinerile apelantilor potrivit carora sentinta apelata nu este motivata in fapt si in drept, apreciaza ca sunt total lipsite de fundament, deoarece din cuprinsul Sentintei nr. 4500/COM/2014 rezulta cu evidenta ca instanta de fond a argumentat fiecare dintre aspectele invocate de parti, facand trimitere, punctual, la dispozitiile legale care le reglementeaza.
Asadar, masurile adoptate de instanta sunt in stricta concordanta cu motivarea fiecarui aspect ridicat de partile din litigiu, astfel ca hotararea atacata este legala, instanta de fond respectand toate principiile si garantiile procesuale invocate de apelantii-reclamanti.
Totodata, considera ca este neintemeiata si afirmatia apelantilor conform careia instanta de fond, in evaluarea probatoriului administrat, ar fi dat maxima eficienta doar probatoriului administrat de catre parata. Astfel, se poate observa ca instanta de fond a avut in vedere, in egala masura, atat probele propuse si administrate de parata, cat si cele administrate de reclamanti. S-a facut referire la operatiunile de antifonare efectuate de parata, dovedite prin inscrisurile pe care le-a depus la dosar, insa, cu aceeasi atentie, se mentioneaza si sesizarile facute de reclamanti in datele de 14.01.2013 si 16.01.2013, aplicarea sanctiunea amenzii de catre Politia Locala O. si raspunsurile paratei la interogatoriul formulat de reclamanti - toate acestea reprezentand probe administrate de reclamanti. Activitatea paratei nu este ilicita sau contrara ordinii publice.
Pe fondul cauzei, invoca dispozitiile art. 42 din Legea nr. 230/2007, astfel ca spatiul in care parata isi desfasoara activitatea a avut destinatia de spatiu comercial cu mult inainte de incheierea contractului de inchiriere dintre societate si proprietarul imobilului. Inainte de anul 1990 in spatiul respectiv a functionat Clubul "P.", iar dupa anul 1990 - Clubul "T.", ambele organizand diverse evenimente, concerte, spectacole, cursuri etc. Asadar, cel putin in ultimii 30 de ani, spatiul situat pe str. M., nr. 8 nu a avut destinatia de locuinta.
Prin urmare, intrucat parata nu a schimbat destinatia spatiului in care isi desfasoara activitatea, cu ocazia inmatricularii in registrul comertului nu avea obligatia de a face dovada obtinerii acordului vecinilor, conform art. 42 din Legea nr. 230/2007.
Pe de alta parte, precizeaza ca art. 56 din Legea nr. 31/1990 stabileste limitativ cazurile in care se poate dispune nulitatea unei societati inmatriculate in registrul comertului, in prezenta speta neputand fi vorba despre niciuna dintre aceste situatii. Reclamantii nu invoca niciun motiv temeinic pentru care solicita anularea certificatului de inmatriculare si nu indica niciun temei juridic pentru aceasta solicitare.
Parata este legal constituita, a indeplinit toate conditiile prevazute de art. 73 din Ordinul 2594/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de tinere a registrelor comertului, de efectuare a inregistrarilor si de eliberare a informatiilor si de Legea 31/1990 iar actele depuse au fost verificate de un judecator delegat conform art. 37 din Legea 31/1990.
Raportat la invocarea de catre reclamanti a faptului ca la momentul in care s-a inregistrat societatea nu s-a depus acordul vecinilor direct afectati, invedereaza ca, in primul rand reclamantii nu au facut dovada faptului ca locuiau la data infiintarii societatii in aceeasi locatie cu sediul paratei si ca sunt direct afectati de activitatea desfasurata pentru a fi necesar acordul lor. In al doilea rand societatea are sediul in O., str. M. nr. 8, care este un singur corp de cladire conform cartii funciare si nu a fost nevoie si nici nu s-a solicitat acordul vecinilor.
Totodata invoca dispozitiile art. 69 din Ordinul 2594/2008 care prevede care sunt actele si conditiile care trebuie indeplinite la momentul inregistrarii unei societati. Astfel la litera b) se specifica ca trebuie prezentat un document care sa ateste drepturile de folosinta asupra spatiilor cu destinatie de sediu social si in cazul in care imobilul este detinut in coproprietate, se vor prezenta, dupa caz, si acordul coproprietarilor, acordul asociatiei de proprietari, acordul vecinilor direct afectati cu privire la schimbarea destinatiei de locuinta a spatiului respectiv, in original. Asa cum s-a aratat mai sus cladirea nu are vecini, coproprietari, fiind un singur corp de cladire, reclamantii locuind in cladirea invecinata, in consecinta nu era necesar acordul lor la infiintarea societatii.
Societatea este legal infiintata, toate actele au fost intocmite cu respectarea tuturor dispozitiilor legale, are Autorizatie de Functionare pentru unitati de alimentatie publica emisa de Primaria O., orarul de functionare a fost avizat de organele abilitate astfel: de luni pana joi programul este de la ora 09:00 pana la ora 02:00, vineri si sambata programul este de la ora 12:00 la ora 04:00 si duminica de la ora 12:00 la ora 02:00, prin activitatea desfasurata, promovand diverse evenimente culturale, concerte de care pot profita toti locuitorii din O., muzica este la un nivel normal, se poate discuta si nu este un zgomot infernal asa cum sugereaza reclamantii.
Pe de alta parte, simplul fapt ca reclamantii sunt deranjati de muzica din incinta spatiului in care se desfasoara activitatea paratei nu este de natura a transforma obiectul de activitate al acesteia intr-unul ilicit sau contrar ordinii publice. In plus, precizeaza ca parata a depus toate diligentele pentru a suprima orice eventuale nemultumiri ale reclamantului legate de zgomot, in acest sens apeland la serviciile specialistilor pentru antifonarea intregului spatiu.
Pentru toate aceste motive, solicita respingerea apelului formulat de apelantii-reclamanti si mentinerea in totalitate a hotararii primei instante.
In drept au fost invocate prevederile art. 205 Cod de procedura civila, Legea nr. 230/2007, art. 56 din Legea nr. 31/1990.
Curtea de Apel O., analizand apelul declarat prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu, a retinut ca este nefondat, dispunand in baza prevederilor art. 480 Cod procedura civila respingerea lui, pentru urmatoarele considerente:
Apelantii reclamanti au solicitat instantei sa dispuna anularea certificatului de inmatriculare al societatii parate, invocand schimbarea destinatiei imobilului in care isi desfasoara activitatea societatea fara acordul vecinilor direct afectati, deranjul fonic produs de activitatea ce se desfasoara in spatiul respectiv, precum si faptul ca obiectul de activitate al societatii parate ar fi unul ilicit sau contrar ordinii publice.
Sub un prim aspect, apelantii reclamanti critica hotararea pronuntata de prima instanta sub aspectul neindeplinirii de catre aceasta a cerintelor de legalitate prevazute de art. 261 pct. 5 Cod procedura civila, invocand nemotivarea in fapt si in drept a solutiei si nulitatea ei pe acest considerent.
Motivarea in fapt si in drept a solutiei pronuntate este, potrivit prevederilor art. 261 Cod procedura civila o conditie de legalitate a hotararii, lipsa ei neputand fi substituita de instanta de control judiciar chiar daca solutia pronuntata este confirmata de probele administrate in cauza. Motivarea hotararii se impune pentru asigurarea legalitatii hotararii in sensul aplicarii dispozitiilor ce intra in puterea lucrului judecat.
Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, reflectata in special in cauza Boldea contra Romaniei, referitoare la obligatia de motivare a hotararilor judecatoresti, impune examinarea in mod real a problemelor esentiale supuse analizei instantei, chiar daca acest fapt nu implica existenta unui raspuns detaliat la fiecare problema ridicata de parti.
Obligatia instantei de a-si motiva hotararea are in vedere stabilirea in considerente a situatiei de fapt, incadrarea in drept, examinarea argumentelor partilor, punctul de vedere al instantei fata de fiecare argument ridicat si rationamentul logico-juridic pe acare se intemeiaza solutia din dispozitiv.
Din analiza considerentelor solutiei pronuntate de prima instanta rezulta ca hotararea indeplineste cerintele de legalitate prevazute de art. 261 Cod procedura civila, in cuprinsul acesteia fiind expusa starea de fapt din cauza si prevederile legale incidente, este analizata situatia juridica conflictuala ce a dus la declansarea litigiului, sunt analizate argumentele partilor si este expus rationamentul instantei ce a dus la pronuntarea solutiei din dispozitiv.
In aceste conditii, nu se poate retine ca hotararea apelata nu ar indeplini cerintele de legalitate prevazute de lege si nulitatea hotararii invocate de apelanti, motivele de apel invocate fiind nefondate.
In ce priveste incalcarea de catre prima instanta a principiilor dreptului procesual civil invocate de apelanti, s-a constatat ca acestia nu invoca in mod concret si explicit sub se forma prima instanta ar fi incalcat principiile respective, motivele de apel neprevazand vreo critica expresa sub acest aspect, ci doar o expunere a principiilor respective si a obligatiilor pe care instantele de judecata, in general, le au pentru respectarea principiilor. Or, cata vreme nu se invoca incalcarea unei obligatii expres aratate de catre instanta de fond si sub ce forma nu s-a respectat aceasta obligatie impusa de normele procesual civile, nu se poate retine incalcarea vreunuia dintre principiile dreptului procesual civil.
Practic, prin invocarea nerespectarii principiilor dreptului procesual civil, apelantii reclamanti isi exprima nemultumirea fata de solutia pronuntata de prima instanta pe fondul cauzei deduse judecatii si modul in care a fost analizat si apreciat probatoriul administrat in cauza.
Nici sub acest aspect, apelul declarat in cauza nu poate fi primit ca fondat, cata vreme solutia pronuntata de prima instanta este una judicioasa rezultata din coroborarea probatoriului administrat cu prevederile legale incidente cauzei, neputandu-se retine analizarea probatoriului fara respectarea principiilor echidistantei ori analizarea doar a probelor administrate de catre o parte procesuala in detrimentul evaluarii probatoriului administrat de partile adverse.
Astfel, din considerentele sentintei apelate rezulta ca au fost analizate toate probele administrate in cauza, atat cele propuse de reclamanti, cat si cele propuse de parati in combaterea sustinerilor reclamantilor. Faptul ca in urma analizarii per ansamblu a materialului probator si dispozitiilor legale incidente, solutia pronuntata de prima instanta nu a fost in sensul dorit de reclamantii apelanti nu echivaleaza cu o incalcarea a normelor procedurale de catre prima instanta ori cu analizarea trunchiata sau partinitoare a fondului cauzei.
In ce priveste fondul cauzei deduse judecatii, curtea a retinut ca actiunea formulata de reclamantii apelanti nu poate fi primita, dupa cum in mod judicios a retinut prima instanta, neputand fi retinuta nulitatea certificatului de inmatriculare a societatii parate.
Astfel, s-a retinut ca societatea parata s-a infiintat in anul 2009, fiind inregistrata la registrul comertului sub nr. de inregistrare J xx/xxxx/2009 cu sediul situat in O., str. M., nr. 8. Obiectul de activitate principal al societatii s-a autorizat ca fiind baruri si alte activitati de serviciu a bauturilor, iar desfasurarea activitatii in spatiul din litigiu a fost autorizata de Primaria O., astfel cum rezulta din autorizatia depusa la dosarul primei instante.
Sub un prin aspect, apelantii reclamanti au invocat nerespectarea dispozitiilor art. 69 lit. b) din Ordinul nr. 2594/2008 si art. 42 din Legea nr. 230/2007 la inregistrarea societatii intimate, in sensul ca nu s-a depus dovada acceptului vecinilor direct afectati de spatiul in care se desfasoara activitatea societatii supusa inregistrarii in registrul comertului.
Din analiza prevederilor legale invocate de apelantii reclamanti rezulta ca este necesar acordul vecinilor direct afectati pentru valabila inregistrare a societatii doar in cazul in care se intentioneaza schimbarea destinatiei imobilului, din destinatie de locuinta in destinatie de spatiu comercial. Acest fapt rezulta cu claritate din cuprinsul dispozitiilor legale invocate, care se refera explicit la cazurile schimbarii destinatiei locuintelor in spatii cu destinatie comerciala si unde legiuitorul prevede necesitatea acordului proprietarilor ori vecinilor direct afectati cu care se invecineaza pe plan orizontal si vertical spatiul supus schimbarii.
Ori, in speta nu se poate retine incidenta prevederilor legale invocate, cata vreme reclamantii nu aveau la momentul inmatricularii societatii calitate de proprietari ori coproprietari direct afectati cu care se invecineaza imobilul, acestia locuind la un alt imobil decat cel din litigiu, respectiv la imobilul cu nr. 4, et. x, ap. x de pe aceeasi strada.
Pe de alta parte, chiar daca ar fi fost proprietari ori vecini direct afectati in sensul vizat de textul de lege, acordul reclamantilor era necesar doar daca s-ar fi intentionat o schimbare a destinatiei de locuinta a spatiului respectiv. Ori, dupa cum rezulta din probatoriul administrat in cauza, spatiul in care isi desfasoara activitatea societatea intimata a avut anterior inmatricularii societatii o alta destinatie decat cea de locuinta, in incinta acestuia desfasurandu-se incepand cu perioada anterioara anului 1990 diferite activitati culturale, artistice, sociale ori comerciale. Acest aspect a fost confirmat si de probele testimoniale administrate in fata instantei de apel, respectiv faptul ca se desfasurau asemenea activitati si anterior infiintarii societatii intimate in imobilul din litigiu. Ori, cata vreme la infiintarea societatii intimate spatiul avea deja o alta natura decat cea de locuinta, nu se poate imputa societatii ca nu a solicitat la infiintarea ei acordul invocat de apelantii reclamanti.
In ce priveste aspectele invocate prin prisma prevederilor art. 56 din Legea nr. 31/1990, ce reglementeaza cazurile exprese in care intervine nulitatea unei societati inmatriculate in registrul comertului, respectiv situatia vizata de art. 56 lit. c) din lege invocata de apelanti, curtea a constatat ca nu pot fi primite motivele invocate, in cauza neputandu-se retine existenta unui obiect de activitate ilicit sau contrar ordinii publice al societatii intimate.
Astfel, s-a constatat ca obiectul principal de activitate al societatii intimate este unul prevazut de reglementarile legale in vigoare, iar actele depuse pentru inmatricularea societatii au fost supuse controlului de legalitate efectuat de judecatorul delegat la registrul comertului conform prevederilor art. 37 din Legea nr. 31/1990. Nu s-a invocat de catre apelantii reclamanti in ce consta ilegalitatea ori contrarietatea cu ordinea publica a obiectului principal de activitate al societatii intimate, mentionat in actele constitutive si autorizat prin inregistrare in registrul comertului, invocandu-se doar aspecte legate de modul in care in concret, dupa infiintarea societatii sunt deranjati reclamantii de catre activitatile desfasurate de intimata. Ori, aceste aspecte sunt ulterioare momentului infiintarii societatii si nu pot constitui motive de nulitate a certificatului de inmatriculare prin prisma prevederilor legale invocate, care au in vedere neregularitati intervenite la momentul constituirii societatii. Cata vreme obiectul de activitate al societatii, prevazut in actele constitutive, este permis de normele juridice in vigoare la momentul constituirii societatii nu se poate retine ca acesta ar fi unul ilicit ori contrar ordinii publice.
Nemultumirile apelantilor vizeaza activitatea pe care societatea o desfasoara dupa infiintarea si inmatricularea ei in registrul comertului, in baza obiectului de activitate autorizat in conformitate cu prevederile legale, insa acest fapt nu duce la nulitatea inmatricularii societatii, ci eventual la alte consecinte juridice in cazul in care se constata ca activitatea desfasurata nu este una conforma cu normele in vigoare si conditiile stabilite prin autorizatiile de functionare emise.
Pe de alta parte, societatea intimata a depus la dosar probe din care rezulta ca a efectuat demersuri si investitii in spatiul in care isi desfasoara activitatea pentru a se inlatura eventuala stare de deranj sau disconfort fonic a locuitorilor din zona, neexistand probe la dosar din care sa rezulte ca modul in care isi desfasoara activitatea societatea ar fi unul ilicit ori contrar ordinii publice.
Intr-adevar s-a recunoscut de catre intimata ca a fost sanctionata contraventional de organele de politie in urma sesizarii facute de reclamanti, insa acest aspect nu poate duce la retinerea motivului de nulitate invocat de apelanti. Martorul propus de apelantii reclamanti, audiat in apel, a relevat faptul ca uneori exista momente in care desfasurarea activitatii societatii ar putea crea o stare de disconfort fonic locuitorilor invecinati, insa din depozitia martorului partii adverse a rezultat contrariul acestor sustineri. In zona in care isi desfasoara activitatea intimata, exista si alte spatii comerciale ori de alta natura in care se desfasoara diverse alte activitati ce determina in zona respectiva o circulatie mai intensa si producerea de disconfort sonic locuitorilor, situatie in care nu se poate retine o culpa exclusiva doar in sarcina intimatei pentru aceasta stare de disconfort creata de zgomotul produs de desfasurarea activitatilor respective.
Concluzionand, curtea a retinut ca motivele de apel invocate in cauza de reclamantii apelanti nu pot fi primite, in mod judicios dispunand instanta de fond respingerea actiunii formulate.
Pentru aceste considerente, apelul declarat in cauza a fost respins ca nefondat, iar sentinta atacata mentinuta in totalitate.
In conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civila instanta a dispus obligarea apelantilor la plata sumei de 1240 lei cheltuieli de judecata in apel, in favoarea intimatei parate.