PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Actiune introdusa de debitoare, prin administrator special, in cadrul procedurii de insolventa, impotriva uneia din creditoare, prin care solicita deblocarea accesului la bunurile sale, retinute in spatiile creditoarei. Compet

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Materie: PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Actiune introdusa de debitoare, prin administrator special, in cadrul procedurii de insolventa, impotriva uneia din creditoare, prin care solicita deblocarea accesului la bunurile sale, retinute in spatiile creditoarei. Competenta materiala si teritoriala de solutionare a cauzei.

- art. 11 alin. 1 din Legea nr. 85/2006

Decizia nr. 123/C/2015 - A din 23.04.2015 a Curtii de Apel Oradea
Dosar nr. 364/111/C/2014/a3 - A

Prin Sentinta nr. 9937/F/2014 din 18.12.2014, Tribunalul B. a respins ca nefondata exceptia lipsei calitatii de reprezentant, invocata de parata creditoare C. P. M. SRL prin intampinare.
A respins ca nefondata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a S.C. C. P. M. SRL, invocata de parata creditoare C. P. M. SRL prin intampinare.
A admis ca fondata cererea formulata de debitorul M. R.&CO I. SRL, prin administrator special M. A.R., in contradictoriu cu creditorii S.C.D.S. SRL, inmatriculata la O.R.C. de pe langa Tribunalul Bucuresti sub nr. Jxx/xxxxx/2004, cu sediul procesual ales la S.C.A. G. V., N.&P. si E. I. C. S.A.
A obligat creditorii S.C.D.S. SRL si E. I. C. S.A. la deblocarea accesului la bunurile debitorului retinute in spatiile comerciale din Centrul Comercial S. P., respectiv din Centrul Comercial C. P. M. C., in vederea valorificarii acestora.
A luat act de faptul ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut  urmatoarele:
In fapt, debitorul M. R.&CO I. SRL a incheiat contracte de locatiune cu paratele, respectiv cu parata S.C.D.S. SRL pentru inchirierea unui spatiu comercial in incinta Centrului Comercial S. P., iar cu paratele E. I. C. SRL, in calitate de proprietar, respectiv C. P. M. SRL, in calitate de societate de management, pentru inchirierea unui spatiu comercial in incinta Centrului comercial C. P. M. C.
Instanta a retinut ca debitorul solicita, prin prezenta cerere, deblocarea accesului la bunurile sale (stoc de marfa si mobilier) retinute de catre acestea, respectiv sa se permita ridicarea acestor bunuri si valorificarea lor in cadrul procedurii.
Pe de alta parte, paratele au invocat existenta unui drept de retentie in favoarea lor, derivat din privilegiul mobiliar conferit de Codul civil de la 1864, pana la plata de catre debitor a creantelor constand in chirii si utilitati.
Judecatorul sindic a retinut ca invocarea de catre partea interesata, creditor, a unui privilegiu sau a unui drept de retentie in cadrul procedurii insolventei se poate face doar in conditiile art. 64 alin. (1) din Legea nr. 85/2006. Or, desi atat S. D. C. S., cat si S.C. E. I. C. S.A. au calitatea de creditori chirografari ai debitorului M. R.&CO I. SRL, fiind inscrise in tabelul preliminar al creantelor acestui debitor in temeiul art. 123 pct. 7 din Legea nr. 85/2006, acestea nu au invocat existenta unui drept de retentie, respectiv privilegiu mobiliar, prin declaratiile de creanta formulate sau in cadrul procedurii de contestare a creantelor si drepturilor de preferinta trecute de administratorul judiciar in tabelul preliminar al creantelor, cu respectarea prevederilor art. 73 din Legea nr. 85/2006.
Pe de alta parte, judecatorul sindic a retinut ca procedura insolventei este o procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun si concursuala, iar la data deschiderii acestei proceduri, in temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 se suspenda de drept orice urmarire asupra patrimoniului debitorului, iar orice masuri asupra acestuia pot fi luate numai de catre sau cu incuviintarea administratorului/lichidatorului judiciar si a judecatorului sindic.
In aceste conditii, judecatorul sindic a apreciat ca nu se pot retine apararile formulate de parate pentru a se respinge cererea debitorului M. R.&CO I. SRL privind deblocarea accesului sau la stocul de marfa si mobilierul detinute in spatiile comerciale care au facut obiectul contractelor de locatiune denuntate.
Pentru aceste considerente, judecatorul sindic a admis ca fondata cererea formulata de debitorul M. R.&CO I. SRL privind deblocarea accesului la bunurile debitorului retinute in spatiile comerciale din Centrul Comercial S. P., respectiv din Centrul Comercial C. P. M. C., in vederea valorificarii acestora in cadrul procedurii insolventei.
Impotriva acestei sentinte, in termen si legal timbrat, a formulat apel  S.C. C. P. M. SRL, prin care solicita admiterea apelului, aratand motivele de apel :
Pe cale de exceptie, admiterea exceptiei necompetentei materiale si teritoriale a Tribunalului B. pentru solutionarea prezentei cereri formulata in cadrul procedurii insolventei, iar pe cale de consecinta anularea hotararii apelate, disjungerea cererii si trimiterea spre justa si competenta solutionare.
Admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a S.C. C. P. M. SRL si respingerea actiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Pe fondul cauzei, admiterea apelului asa cum a fost formulat, avand consecinta anularea hotararii apelate si retinerea spre judecare a pricinii, deoarece instanta de fond nu s-a pronuntat pe toate exceptiile invocate prin intampinare.
Solicita admiterea apelului si schimbarea in totalitate a hotararii apelate in sensul respingerii solicitarii M. R. & CO I. ca neintemeiata.
In motivarea apelului s-a aratat ca reclamanta M. R. & CO I. SRL (denumita in continuare M. R.") a folosit, in calitate de locatar, incepand cu data de 16.08.2012 spatiul comercial in suprafata de 69 m.p. situat in incinta Centrului Comercial "C. P. M. C." "Spatiul Comercial"), la nivelul L. L., conform Contractului de inchiriere nr. xxx/16.08.2012, proprietatea E. I. C. S.A. (denumita in continuare ,.EIC").  Incepand cu luna noiembrie 2012 M. R. a inregistrat  intarzieri la plata contravalorii energiei electrice consumate catre EIC. M. R. din luna august 2013 a inceput sa aiba restante catre EIC la plata sumelor datorate cu titlu de chirie. Astfel, pentru lunile septembrie si octombrie 2013 nefiind achitata nici macar partial chiria pentru spatiul comercial.
Contrar dispozitiilor contractului de inchiriere mentionat, a insistentelor reprezentantilor societatii si ai EIC, debitoarea M. R. nu a achitat contravaloarea folosintei spatiului comercial, contravaloare care se compune din chiria propriu-zisa si contravaloarea consumului de energie electrica.
M. R. a formulat la data de 24.01.2014 cerere de intrare in insolventa, inregistrata la Tribunalul B. in dosarul cu nr. 364/111/2014. Prin hotararea intermediara 123/2014 din 03.02.2014, Tribunalul a admis cererea debitoare M. R., dispunand deschiderea procedurii generale de insolventei, a numit administrator judiciar pe G. I. IPURL, a luat act de intentia de reorganizare a debitoarei, pe baza de plan de reorganizare. La data de 19.05.2014 debitoarea M. R. a predat catre EIC cheile apartinand spatiului inchiriat. Cu aceasta ocazie a fost semnat si procesul verbal de inventariere a bunurilor retinute de catre EIC in temeiul contractului de inchiriere pentru neplata chiriei si a utilitatilor. Procesul verbal de inventariere a fost semnat de reprezentantul M. R. - H. B.
Administratorul judiciar desemnat de instanta a inteles sa denunte unilateral contractul de inchiriere nr. xxx/16.08.2012, chiar daca societatea debitoare inregistra restante importante la plata chiriei si utilitatilor.
In urma neindeplinirii obligatiilor contractuale de plata a chiriei, EIC a sigilat spatiul folosit de debitoare in baza contractului de inchiriere nr. xxx/16.08.2012 si s-a inscris la masa credala a M. R., la pozitia nr. 12 din Tabelul preliminar al creantelor intocmit de administratorul judiciar, cu suma de 53.710.23 lei.
Conform art. 94 lit. J) Cod de procedura civila, care reprezinta legea generala, judecatoriile au competenta de solutionare pentru orice cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea partilor, profesionisti sau neprofesionisti. Conform art. 107 Cod de procedura civila, cererea de chemare in judecata se introduce la instanta in a carei circumscriptie domiciliaza sau isi are sediul paratul, daca legea nu prevede altfel. Din coroborarea dispozitiilor anterior mentionate, competenta pentru solutionarea prezentei spete este Judecatoria S. l B.,  in masura in care valoarea marfurilor retinute debitoarei M. R. nu depaseste suma de 200.000 lei (nu se cunoaste  valoarea exacta a bunurilor).
Conform dispozitiilor legii speciale, aplicabila in speta, la art. 11 din Legea nr. 85/2006 se prevad atributiile judecatorului sindic. Printre aceste atributii nu se regaseste competenta de solutionare a actiunilor in pretentii pentru incasarea creantelor debitorului, motiv pentru care apreciaza ca  Tribunalul B. nu este instanta competenta teritorial si material pentru solutionarea prezentei cereri a societatii M. R.& CO I.
Art. 11 lit.  H din Legea nr. 85/2006 prevede ca judecatorul sindic are ca atributie: "judecarea actiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase si a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii",  in speta nu se poate retine un act fraudulos, o constituire sau un transfer cu caracter patrimonial facut anterior deschiderii procedurii. Partile au agreat prin conventie (legea partilor) constituirea unui drept de retentie asupra bunurilor debitorului in caz de neindeplinire culpabila a obligatiilor.
Pentru aceste motive, solicita admiterea exceptiei necompetentei materiale si teritoriale pentru solutionarea prezentei cereri, iar pe cale de consecinta disjungerea acestui capat de cerere si trimiterea spre justa si competenta solutionare.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, a aratat ca nu are calitatea de proprietara a spatiului comercial si nici nu detine vreunul din bunurile revendicate de catre reclamanta. Bunurile reclamantei au fost retinute de catre parata EIC in virtutea dreptului de retentie, care a fost consacrat printre garantii in mod expres conform art. 2495-2499 Cod civil.
Calitatea procesuala pasiva este una dintre conditiile de exercitare a actiunii civile, reclamantii avand obligatia de a dovedi identitatea dintre paratul chemat in judecata si subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecatii. Or, in speta se poate lesne constata ca societatea nu detine bunurile si nici nu a fost persoana care a retinut bunurile M. R. Astfel, rezulta ca nu exista identitate intre parata si subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecatii.
Intrucat nu sunt nici proprietari ai spatiului comercial si nici nu detin bunurile revendicate, solicita admiterea exceptiei invocate si respingerea actiunii in ceea ce ne priveste ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, cu consecinta admiterii apelului.
Pe fondul cauzei, a aratat ca, prin intampinare s-au invocat trei exceptii - lipsa calitatii de reprezentant, necompetenta materiala si teritoriala si lipsa calitatii procesuale pasive a C. P. M. Instanta de fond s-a pronuntat explicit doar asupra lipsei calitatii de reprezentant si asupra lipsei calitatii procesuale pasive, exceptii pe care le-a respins ca nefondate.
Instanta nu s-a pronuntat in mod explicit asupra necompetentei materiale si teritoriale a Tribunalului B., aceasta exceptie fiind solutionata in mod implicit prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti in speta. Apreciaza solutia aleasa de instanta de fond ca nelegala deoarece prin nepronuntare, considerentele avute in vedere nu pot fi combatute in caile de atac prevazute de lege.
Se incalca astfel considerentele art. 425 alin. 1 lit. B) Cod de procedura civila, in ceea ce priveste obligativitatea ca hotararea sa cuprinda motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia, aratandu-se motivele pentru care s-au inlaturat cererile partilor. De asemenea, conform informatiilor de portalul instantelor de judecata au fost incalcate dispozitiile art. 425 alin 3 Cod de procedura civila privind partea finala a dispozitivului hotararii. Conform art. 425 alin. 2 Cod de procedura civila: "Daca hotararea s-a dat in folosul mai multor reclamanti sau impotriva mai multor parati, se va arata ceea ce se cuvine fiecarui reclamant si la ce este obligat fiecare parat ori, cand este cazul, daca drepturile si obligatiile partilor sunt solidare sau indivizibile.‘‘ In mod evident instanta de fond a omis sa se pronunte in vreun fel. Singurele considerente retinute sunt privitoare la respingerea exceptiilor invocate.
In situatia in care se vor inlatura apararile anterioare, solicita admiterea apelului si schimbarea in totalitate a hotararii apelate in sensul respingerii solicitarii M. R. & CO I. ca neintemeiata.
Pe fond, cererea de chemare in judecata este neintemeiata - bunurile revendicate constituie obiectul privilegiului special Codul civil - dreptul de retentie, in favoarea societatii E. I. C., in virtutea contractului de inchiriere existent intre parti si avand in vedere faptul ca reclamanta nu si-a indeplinit obligatia de plata a chiriei.
 In literatura de specialitate s-a sustinut ca dreptul de retentie se intemeiaza pe echitate si poate fi atat conventional, cat si legal. Dreptul de retentie conventional se naste, in temeiul principiului libertatii de vointa, numai daca partile l-au stipulat in mod expres. Dreptul de retentie a fost definit ca fiind acel drept real care confera creditorului, in acelasi timp debitor ai obligatiei de restituire sau de predare a bunului altuia, posibilitatea de a retine acel bun in stapanirea sa si de a refuza restituirea lui pana cand debitorul sau, creditor al lucrului va plati datoria ce s-a nascut in sarcina lui, in legatura cu lucrul respectiv. Dreptul de retentie nu are o existenta autonoma, ci este accesoriu fata de un alt raport juridic, in temeiul caruia creditorul retentor are anumite creante nascute in legatura cu bunul retinut. Dreptul de retentie ia nastere prin efectul legii, odata sau, de regula, ulterior nasterii raportului juridic principal, creditorul retentor exercitand-o chiar si in lipsa oricaror prevederi conventionale. Dreptul de retentie este un mijloc de garantare a obligatiilor, reprezentand uneori si o forma de manifestare a exceptiei de neexecutare si consta in dreptul creditorului de a refuza sa restituie un bun al debitorului aflat in detentia sa, pana ce debitorul nu-i plateste ceea ce ii datoreaza in legatura cu acel bun.
Dreptul de retentie este opozabil erga omnes, chiar si creditorilor ipotecari, fiindca prin art. 2339 Cod civil se instituie un privilegiu special asupra bunurilor mobile. Astfel este privilegiata creanta celui care exercita un drept de retentie, cu privire la bunul asupra caruia se exercita dreptul de retentie, atat timp cat acest drept subzista. Creditorul privilegiat, deci creditorul retentor este preferat celorlalti creditori, chiar daca drepturile acestora s-au nascut ori au fost inscrise mai inainte. Acest lucru se explica prin faptul conexiunii dintre bunul retinut si creanta garantata prin dreptul de retentie, ce justifica prioritatea creditorului retentor fata de orice alt creditor.
Astfel, neindeplinirea obligatiei de plata a contravalorii folosintei spatiului, obligatie care ii incumba debitoarei M. R., in virtutea unui contract valabil incheiat, a cauzat prejudicii celor doua societati parate, acestea fiind private astfel, de exercitarea folosintei ca atribut al dreptului de proprietate, mai precis de culegerea fructelor bunului care face obiectul contractului de inchiriere.
Cu privire la intinderea privilegiului, din generalitatea termenilor art. 1730 Codul civil anterior, reiese ca privilegiul proprietarului se intinde si asupra marfii aflata in magazine.
Dreptul de retentie nu poate fi asimilat unei executari silite, cum bunurile care fac obiectul dreptului de retentie nu pot fi valorificate de catre societatea E. Sustinerile reprezentantului M. R. privind indisponibilizarea bunurilor care contravine art. 36 din Legea insolventei, conform caruia deschiderea procedurii suspenda executarea silita, apar ca nefondate, in speta fiind vorba doar despre simpla retentie a unor bunuri, in nici un caz despre o executare silita. In oricare situatie societatea nu intentioneaza si nu poate valorifica bunurile debitoarei, fapt care este atributia administratorului judiciar/lichidator. Avand in vedere toate considerentele de mai sus, solicita admiterea apelului, iar pe cale de consecinta solicita respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind neintemeiata.
Prin intampinarea depusa la dosar, G. I. S.P.R.L solicita  respingerea apelului ca neintemeiat si nefondat si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei nr. 9937/18.12.2014 pronuntata de catre Tribunalul B. pentru urmatoarele motive:
Referitor la exceptia necompetentei materiale si teritoriale a Tribunalului B., respectiv disjungerea acestui capat de cerere si trimiterea spre justa si competenta solutionare catre judecatoria de la sediul paratei, arata faptul ca prin cererea formulata de catre administratorul special se urmareste apararea unui interes legitim al debitorului aflat in stare de insolventa, ori art. 6 alin. 1 din Legea 85/2006 stabileste in mod expres competenta in ceea ce priveste procedura de insolventa, care revine tribunalului in a carui circumscriptie isi are sediul debitorul, astfel incat nici aceasta exceptie nu poate fi primita.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a C. P. M. SRL, solicita respingerea acesteia, dat fiind faptul ca debitoarea a incheiat contractul de inchiriere nr. xxx/16.08.2012 cu societatea E. I. C. SRL in calitate de proprietar al spatiului, respectiv cu C. P. M. SRL in calitate de societate de management, iar pe parcursul derularii perioadei contractuale au fost emise facturi de catre ambele societati, pentru chirie de catre proprietar iar pentru utilitati, reclama, publicitate si alte cheltuieli aferente operarii Centrului Comercial, facturile erau emise de catre parata C. P. M. SRL. Avand in vedere aceste aspecte considera ca pentru opozabilitate, cererea trebuia introdusa in contradictoriu cu toate partile semnate ale contractului.
Referitor la fondul cauzei, apreciaza ca in mod corect instanta a dispus admiterea cererii formulate de catre debitoare, prin administrator special, dat fiind faptul ca procedura insolventei este o procedura colectiva, concursuala si egalitara, iar odata deschisa procedura insolventei, toate bunurile proprietatea debitorului se inventariaza, evalueaza si se valorifica in cadrul procedurii (in speta stocul de marfa aflat in posesia apelantei nu poate fi valorificat in cadrul desfasurarii normale a activitatii). Astfel in acest moment nu se poate efectua inventarul bunurilor din patrimoniul debitorului si valorificarea bunurilor (stocul de marfa) in vederea obtinerii de lichiditati pentru plata creditorilor, aceste bunuri fiind retinute de catre creditori. Bunurile retinute nu pot fi valorificate la acest moment in cadrul activitatii curente a debitorului, nu se cunoaste starea acestora, modul de depozitare/pastrare, fapt ce poate conduce la scaderea valorii incasate pe intregul stoc, ceea ce ar putea duce la o diminuare a activului societatii. Apreciaza ca sunt incalcate si dispozitiile art. 36 din Legea 85/2006 care dispune suspendarea oricaror actiuni judiciare/extrajudiare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Astfel cum indica insasi parata, prin intampinarea formulata in fata instantei de fond, dreptul de retentie nu se poate opune urmaririi silite pornite de catre un alt creditor, insa are dreptul de a participa la distribuirea pretului bunului, in situatia de fata suntem in cadrul unei proceduri speciale, concursuale, colective si egalitare pentru toti participantii la procedura.
Considera ca nu poate fi primita sustinerea paratei potrivit careia debitoarea va avea dreptul de a solicita restituirea bunurilor doar in momentul in care va achita contravaloarea folosintei spatiului inchiriat, avand in vedere faptul ca aceasta si-a manifestat intentia de reorganizare a activitatii, urmand a fi propus si supus aprobarii adunarii creditorilor un plan de reorganizare, iar prin indisponibilizarea bunurilor de catre parata se aduce practic atingere intereselor atat ale debitorului care in aceasta perioada incearca obtinerea de lichiditati in vederea acoperirii pasivului, cat si a celorlalti creditori. Dat fiind intentia de reorganizare manifestata de catre debitoare prin cererea de deschidere a procedurii, faptul ca acesta nu poate intra in posesia bunurilor (stoc marfa si mobilier), nu face decat sa ingreuneze situatia sa economica.
Mai mult decat atat, S.D.C.S., care a avut calitate de parat in dosarul de fond a procedat la restituirea bunurilor aflate in patrimoniul debitorului si retinute in spatiul inchiriat.
Prin raspunsul la intampinare depus la dosar, C. P. M. SRL solicita inlaturarea ca netemeinice si nefondate apararilor formulate de debitoare prin lichidator, admiterea apelului pentru considerentele din apelul formulat.
Examinand sentinta apelata, raportat la motivele de apel invocate, instanta a retinut urmatoarele:
In privinta motivului de apel vizand solutionarea cauzei cu incalcarea competentei materiale si teritoriale a Tribunalului B., Curtea a retinut ca aceste este neintemeiat.
In mod eronat sustine apelanta ca actiunea demarata de societatea debitoare, prin administratorul special, este o actiune in pretentii pentru incasarea creantelor debitorului. In realitate, prin actiunea formulata s-a solicitat obligarea paratelor la deblocarea accesului la bunurile societatii (stoc de marfa si mobilier) retinute de catre acestea, in vederea ridicarii acestor bunuri si valorificarii lor in cadrul procedurii. Au fost invocate in drept prevederile art. 36 si art. 116 din Legea 85/2006.
Art. 11 alin. 1 din legea insolventei enumera "principalele" atributii ale judecatorului-sindic, iar alin. 2 prevede ca atributiile judecatorului-sindic sunt limitate la controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar/lichidatorului si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei. Din coroborarea acestor prevederi, se desprinde ideea ca legea nu ofera o enumerare exhaustiva a tuturor atributiilor judecatorului-sindic, limitele competentei acestuia fiind trasate de alin. 2, care prevede competenta acestuia in ceea ce priveste toate procesele si cererile aferente procedurii insolventei. Or, cererea societatii debitoare prin care se urmareste intregirea activului acesteia constituie, in mod cert, o cerere aferenta procedurii insolventei.
Art. 2 prevede ca scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa. In vederea indeplinirii acestui scop, este necesara efectuarea operatiunilor de inventariere a patrimoniului societatii si demararea tuturor demersurilor necesare pentru recuperarea bunurilor care nu se afla in posesia debitoarei. Din aceasta perspectiva, este evident ca cererea formulata este o cerere aferenta procedurii insolventei, de competenta teritoriala exclusiva a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul debitorului, potrivit art. 120 Noul Cod de procedura civila, respectiv a judecatorului-sindic din cadrul tribunalului respectiv, caruia i-a fost repartizata aleatoriu cauza, potrivit art. 9 si 11 alin. 2 din Legea 85/2006.
Raportat la aceste considerente, este nefondata exceptia de necompetenta materiala si teritoriala a Tribunalului B., urmand a se retine ca neintemeiat acest motiv de apel.
In ceea ce priveste, insa, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a apelantei parate, Curtea a retinut ca acest motiv de apel este fondat.
Actiunea formulata de societate, prin administratorul special, a fost introdusa in contradictoriu cu SCDS SRL, pe de o parte si S.C. E. I. C. S.A. si S.C. C. P. M. SRL, pe de alta parte, aceasta din urma fiind chemata in judecata in calitatea sa de societate de management, pentru opozabilitatea hotararii.
Judecatorul-sindic a retinut ca, in calitatea sa de semnatara a contractului de inchiriere, are o serie de drepturi si obligatii, avand, totodata si calitate procesuala pasiva in cauza.
Or, din analiza contractelor depuse la dosarul cauzei, Curtea a retinut urmatoarele:
Prin contractul de inchiriere nr. xxx/16.08.2002, incheiat intre S.C. E. I. C. S.A., in calitate de proprietar si S.C. M. R.&CO I. SRL, in calitate de chirias, acesta din urma a folosit incepand cu data de 16.08.2002, spatiul comercial in suprafata de 69 mp situat in incinta Centrului Comercial C. P. M. C.
De asemenea, intre S.C. M. R.&CO I. SRL, in calitate de chirias si S.C. C. P. M. SRL, in calitate de societate de management, s-a incheiat contractul de servicii ca anexa C la contractul de inchiriere nr. xxx/16.08.2002, avand ca obiect prestarea de catre societatea de management a unor lucrari expres aratate la cap. 5 din contract, vizand operarea curenta si continua a centrului comercial si a spatiilor publice ale acestuia, precum: curatenia si intretinerea, iluminatul, intretinerea, repararea si operarea sistemelor de aer conditionat, operarea si intretinerea facilitatilor de parcare, servicii de informare, servicii de publicitate si promovare etc.
Dupa cum s-a aratat in actiunea demarata de societatea debitoare, administratorul judiciar G. I. S.P.R.L. a inteles sa denunte ambele contracte, solicitand, totodata, sa ii fie predat stocul de marfa aflat in incinta spatiului ce a facut obiectul contractului de inchiriere.
Or, raportat la petitul cererii formulate si la cele doua contracte la care s-a facut referire, instanta de apel a retinut ca societatea de management nu are calitate procesuala pasiva in cauza. In primul rand, gresit a retinut judecatorul-sindic ca aceasta a semnat contractul de inchiriere a spatiului comercial, cand in realitate acesta a fost semnat doar de catre S.C. E. I. C. S.A., in calitate de proprietar si S.C. M. R.&CO I. SRL, in calitate de chirias. In al doilea rand, obligatiile societatii de management, asumate prin contractul de servicii incheiat cu societatea debitoare - in calitate de chirias, nu vizeaza spatiul in suprafata de 69 mp din incinta spatiului comercial ce face obiectul contractului de inchiriere, ci spatiile publice din intreg centrul comercial. Astfel, in conditiile in care stocul de marfa apartinand societatii debitoare se pretinde a fi retinut in spatiul ce a facut obiectul contractului de inchiriere, iar societatea de management nu are nici un drept si nicio obligatie vis-a-vis de acest spatiu, aceasta nu are calitate procesuala pasiva in cauza.
Potrivit art. 36 noul Cod de procedura civila, calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre parti si subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecatii. Calitatea procesuala pasiva fiind una dintre conditiile de exercitare a actiunii civile, reclamanta avea obligatia de a dovedi identitatea dintre parata S.C. C. P. M. S.R.L chemata in judecata si subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecatii. Or, cata vreme din cuprinsul contractelor depuse la dosar rezulta ca aceasta nu este nici proprietar al spatiului, si nici nu s-a aflat vreodata in posesia stocului de marfa solicitat de societatea debitoare, in mod nelegal a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestei societati.
Raportat la cele retinute, nu se impun a fi analizate celelalte critici ale sentintei vizand fondul cauzei.
In consecinta, in baza art. 480 alin. 2 noul Cod de procedura civila, a fost admis apelul si schimbata in parte sentinta, in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei S.C. C. P. M. SRL, fiind mentinute celelalte dispozitii ale sentintei, fara cheltuieli de judecata in apel.