124
(Decizie nr. 124 din data de 23.04.2015 pronuntata de Curtea de Apel Oradea)SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
Materie: LITIGII CU PROFESIONISTI. Apel. Constatare nulitate hotarare A.G.A. Societate admisa la tranzactionare pe o piata reglementata. Obligatia respectarii, sub aspectul convocarii adunarii, atat a prevederilor art. 117 alin 3 din Legea nr. 31/1990, cat si a prevederilor art. 113 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, sub sanctiunea nulitatii absolute. Obligatia informarii eficiente a actionarilor cu privire la ordinea de zi. Competenta adunarii generale ordinare a actionarilor.
- art. 117 alin. 3 din Legea nr. 31/1990
- art. 113 alin. 1 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006
- art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990
- art. 243 alin. 10 din Legea nr. 297/2004
- art. 3 alin. 3 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009
- art. 241 alin. 1 din Legea nr. 297/2004
Decizia nr. 124/C/2015 - A din 23.04.2015 a Curtii de Apel Oradea
Dosar nr. 1435/83/C/2014 - A
Prin Sentinta nr. 200/LC/24.11.2014 Tribunalul S. M. a admis actiunea formulata de reclamanta SOCIETATEA DE INVESTITII FINANCIARE B. C. SA, in contradictoriu cu parata SC S. SA.
A anulat partial hotararea nr. xx/25.04.2014 a A.G.O.A. SC S. SA, respectiv dispozitia adoptata la punctul 6 constand in autorizarea administratorului unic, ec. D. G., pentru a angaja, prin semnatura personala contractarea unor credite necesare bunei desfasurari a activitatii SC S. SA si girarea pentru SC C. C. SRL cu garantii imobiliare pana la concurenta sumei de 10.000.000 lei.
A dispus radierea din Registrul Comertului a mentiunii referitoare la punctul 6 din hotararea nr. xx/25.04.2014 a A.G.O.A. SC S. SA.
A obligat parata la plata sumei de 1.215 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin hotararea nr. xx/25.04.2014 a A.G.O.A. SC S. SA publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. xxxx/20.05.2014 s-a dispus, printre altele, autorizarea administratorului unic, ec. D. G., sa angajeze, prin semnatura personala, contractarea unor credite necesare bunei desfasurari a activitatii SC S. SA si girarea pentru SC C. C. SRL, cu garantii imobiliare pana la concurenta sumei de 10.000.000 lei (fila nr. 17).
Un prim motiv de nulitate invocat de reclamanta a constat in vicierea procedurii de convocare a actionarilor pentru adunarea generala din data de 25.04.2014, respectiv nerespectarea dispozitiilor art. 113 lit. A) alin. 1 lit. b) din Regulamentul nr. 1 din 2006 privind emitentii si operatiunile cu valori mobiliare, potrivit carora societatile comerciale ale caror actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata intocmesc, transmit si aduc la cunostinta publicului rapoarte privind convocarea adunarii generale a actionarilor. Acest raport se intocmeste dupa modelul prezentat la anexa nr. 29, se transmite C.N.V.M. si operatorului pietei reglementate pe care se tranzactioneaza actiunile emise de respectiva societate comerciala, fara intarziere, dar fara a se depasi 24 de ore de la producerea respectivului eveniment sau de la data la care respectiva informatie este adusa la cunostinta emitentului si se publica in Buletinul electronic al C.N.V.M.
Conform extraselor din buletinul A.S.F. pentru perioada 17.03.2014 - 04.04.2014 ( filele nr. 19- 24), raportul intocmit de parata conform Regulamentului C.N.V.M. Nr. 1/2009 cu privire la convocarea A.G.O.A. si A.G.E.A. pentru data de 25.04.2014 (fila nr. 18) nu a fost publicat in Buletinul electronic al C.N.V.M.
Asa cum a sustinut si reclamanta, obligatia reglementata de art. 113 lit. A) alin. 1 lit. b) are doua componente, transmiterea raportului si publicarea acestuia. Numai prin parcurgerea celor doua etape se realizeaza scopul pentru care a fost reglementata aceasta obligatie, respectiv informarea efectiva a publicului cu privire la ordinea de zi a adunarilor generale.
Avand in vedere scopul instituirii obligatiei de informare, tribunalul a apreciat ca textul legal sus mentionat este o norma de ordine publica intrucat ocroteste un interes general, respectiv interesul publicului de a fi informat cu privire la ordinea de zi a adunarilor generale ale societatilor comerciale ale caror actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata. Prin urmare, nerespectarea acestor dispozitii legale atrage nulitatea absoluta a hotararii adunarii generale in conditiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicata.
Pentru valabilitatea unei hotarari a adunarii generale a actionarilor unei societati comerciale ale caror actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata nu este suficient sa fie indeplinite conditiile prevazute de Legea nr. 31/1990 referitoare la convocare, asa cum a sustinut parata, ci si cele prevazute de legislatia speciala data fiind imprejurarea ca parata este o societate ale carei actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata.
Sunt neintemeiate sustinerile paratei conform carora aceasta si-a indeplinit obligatia reglementata de art. 113 lit. A) alin. 1 lit. b) din Regulamentul nr. 1/2006 prin incheierea unui contract cu Societatea de Servicii de Investitii Financiare R. SA. Astfel, in opinia tribunalului, indeplinirea obligatiei de informare sus mentionata se realizeaza prin publicarea raportului, iar imprejurarea ca societatea in sarcina careia a fost instituita aceasta obligatie insarcineaza o alta persoana cu indeplinirea sa nu o exonereaza de raspunderea care decurge din neindeplinirea obligatiei. Nerespectarea obligatiilor stipulate in contractul nr. xx/20.03.2014 invocat de parata nu acopera viciul procedurii de convocare constand in nepublicarea raportului referitor la convocare, ci eventual poate da nastere unei raspunderi contractuale a Societatii de Servicii de Investitii Financiare R. SA fata de parata.
In plus, contractul sus mentionat a fost incheiat la aceeasi data la care s-a intocmit raportul privind convocarea adunarii generale din data de 25.04.2014, respectiv data de 20.03.2014, iar din probele administrate nu rezulta ca acesta a fost predat Societatii de Servicii de Investitii Financiare R. SA pentru a indeplini formalitatile de publicare.
In consecinta, intrucat din probele administrate in cauza rezulta ca raportul intocmit de parata cu privire la adunarea generala a actionarilor din data de 25.04.2014 nu a fost publicat in Buletinul electronic al C.N.V.M., tribunalul a apreciat ca, in temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 113 lit. A) alin. 1 lit. b) din Regulamentul nr. 1/2006, hotararea adoptata in sedinta respectiva este nula absolut.
Referitor la motivul de nulitate constand in nerespectarea obligatiei prevazute de art. 243 alin. 10 din Legea nr. 297/2004 si art. 3 alin. 3 din Regulamentul CNVM nr. 6/2009, tribunalul a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 243 alin. 10 din Legea nr. 297/2004, cu cel putin 30 de zile inainte de data adunarii generale a actionarilor, societatea va pune la dispozitia actionarilor documentele sau informatiile vizand problemele inscrise pe ordinea de zi, pe website-ul propriu, iar conform art. 3 alin. 3 din Regulamentul CNVM nr. 6/2009, actionarii au, printre altele, dreptul de a participa la adunarile generale ale actionarilor si de a avea acces la informatii suficiente despre problemele supuse dezbaterii adunarii generale.
Din probele administrate in cauza nu rezulta ca website-ul paratei contine informatiile referitoare la ordinea de zi stabilita pentru sedinta adunarii generale a actionarilor din data de 25.04.2014. De asemenea, din inscrisurile aflate la filele nr. 25 si 26 din dosar rezulta ca, la solicitarea reclamantei, parata i-a transmis un bilant, convocare A.G.O.A. si A.G.E.A., note explicative, buget activitati generale, raport administrator. In plus, s-a retinut ca parata nu a administrat probe din care sa rezulte ca a transmis reclamantei informatii referitoare la punctul 6 de pe ordinea de zi. Numai imprejurarea ca reclamanta a solicitat paratei prin adresa nr. xxxx/14.04.2014 (fila nr. 25) sa retraga de pe ordinea de zi punctul 6 nu conduce la concluzia ca acesteia i-au fost puse la dispozitie materialele informative referitoare la acesta, cu atat mai mult cu cat reclamanta, prin aceeasi adresa, a solicitat comunicarea acestora pe adresa de email.
In consecinta, intrucat din probele administrate in cauza nu rezulta ca parata a pus la dispozitia reclamantei materialele informative cu privire la punctul 6 de pe ordinea de zi, tribunalul a apreciat ca a fost vatamat dreptul sau la informare, hotararea contestata fiind adoptata cu incalcarea dispozitiilor legale sus mentionate, si fiind astfel lovita de nulitate conform dispozitiilor art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicata.
In ceea ce priveste incalcarea competentelor stabilite de lege, tribunalul a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 241 alin. 1 din Legea nr. 297/2004, actele de dobandire, instrainare, schimb sau de constituire in garantie a unor active din categoria activelor imobilizate ale societatii, a caror valoare depaseste, individual sau cumulat, pe durata unui exercitiu financiar, 20% din totalul activelor imobilizate, mai putin creantele, vor fi incheiate de catre administratorii sau directorii societatii numai dupa aprobarea prealabila de catre adunarea generala extraordinara a actionarilor.
Asa cum rezulta din bilantul intocmit la data de 31.12.2013 (fila nr. 30 din dosar), parata detine active imobilizate in valoare de 3.459.417 lei. Prin punctul 6 al hotararii contestate s-a autorizat constituirea de garantii imobiliare de catre parata pentru SC C. C. SRL pana la concurenta sumei de 10.000.000 lei. Conform extrasului din Monitorul Oficial al Romaniei nr. xxxx/20.05.2014, hotararea a fost adoptata in cadrul unei adunari generale ordinare a actionarilor.
Tribunalul nu a retinut sustinerile paratei potrivit carora prin punctul 6 al hotararii din data de 25.04.2014 nu s-a avut in vedere constituirea de noi garantii, ci incheierea unor acte aditionale la contractele de credit deja existente incheiate de parata, SC C. C. SRL si Banca C. R. SA. Astfel, din continutul hotararii adoptate la data de 25.04.2014 nu rezulta aceasta imprejurare, iar numai existenta unor hotarari anterioare care contin dispozitii asemanatoare nu conduce la concluzia ca punctul 6 din hotararea sus mentionata a fost adoptat numai pentru incheierea unor acte aditionale. Din modul de redactare al punctului 6 din hotararea contestata rezulta ca se pot constitui noi garantii, ceea ce inseamna ca, si in situatia in care punctul respectiv a fost adoptat cu intentia de a garanta linia de credit deja acordata celor doua societati comerciale, ar legitima in acelasi timp si constituirea de noi garantii imobiliare.
Prin urmare, intrucat prin punctul 6 al hotararii din data de 25.04.2014 s-a aprobat constituirea de garantii imobiliare asupra activelor paratei pentru o suma care depaseste activele imobilizate ale acesteia raportat la faptul ca hotararea respectiva a fost adoptata in cadrul unei adunari ordinare, tribunalul a apreciat ca au fost incalcate dispozitiile art. 241 alin. 1 din Legea nr. 297/2004.
Cu privire la al patrulea motiv de nulitate invocat de reclamanta, se retin urmatoarele:
Potrivit art. 127 alin. 1 si 2 din Legea nr. 31/1990, actionarul care, intr-o anumita operatiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societatii, va trebui sa se abtina de la deliberarile privind acea operatiune. Actionarul care contravine acestei dispozitii este raspunzator de daunele produse societatii, daca, fara votul sau, nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta.
Din procesul verbal al adunarii generale ordinare a actionarilor SC S. SA S. M. din data de 25.04.2014 rezulta ca la sedinta s-au prezentat actionari care detin 73,5178% din capitalul social si 73,5178% din totalul drepturilor de vot, printre acestia aflandu-se si SC C. C. SRL, asa cum rezulta din lista cu actionarii prezenti atasata procesului verbal. Conform informatiilor furnizate de Oficiul National al Registrului Comertului (fila nr. 27), C. C. SRL detine la parata un numar de 422560 actiuni care reprezinta o cota de 72,8862 din capitalul social.
Prin punctul 6 al hotararii contestate s-a aprobat constituirea de catre parata de garantii imobiliare in favoarea SC C. C. SRL pana la concurenta sumei de 10.000.000 lei. Intrucat nici din hotararea contestata si nici din procesul verbal al adunarii generale a actionarilor din data de 25.04.2014 nu rezulta scopul pentru care s-a aprobat constituirea acestor garantii si nici avantajele pe care le-ar obtine parata din constituirea acestor garantii, tribunalul apreciaza ca garantiile respective urmeaza sa fie constituite exclusiv in folosul SC C. C. SRL prin grevarea bunurilor din patrimoniul paratei rezultand astfel un conflict de interese intre actionarul SC C. C. SRL si parata in ceea ce priveste constituirea garantiilor sus mentionate.
Desi parata a sustinut ca nu este vorba despre constituirea de noi garantii, ci despre incheierea unor acte aditionale la contracte de credit deja existente, tribunalul constata ca aceasta imprejurare nu rezulta nici din hotararea contestata si nici din procesul verbal al adunarii generale. Asa cum s-a aratat mai sus, existenta unor hotarari anterioare cu acelasi continut nu este suficienta, in opinia instantei, pentru a conduce la aceasta concluzie, in conditiile in care prin hotararea contestata nu s-a limitat dreptul de a constitui garantii numai cu privire la contractele respective.
Prin urmare, apreciind ca exista un conflict de interese intre parata si actionarul SC C. C. SRL cu privire la autorizarea administratorului unic al paratei de a constitui in favoarea SC C. C. SRL garantii imobiliare, tribunalul retine ca prin participarea la vot a actionarului respectiv cu privire la aceasta decizie s-au incalcat dispozitiile art. 127 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
Desi alineatul 2 al art. 127 reglementeaza doar dreptul la despagubiri al societatii pentru daunele produse, tribunalul apreciaza ca despagubirile constau nu numai in sume de bani, ci si in alte masuri apte sa repare daunele, iar, in speta, cea mai adecvata modalitate de reparare a daunei consta in anularea dispozitiei privind constituirea de garantii imobiliare in favoarea actionarului SC C. C. SRL.
In ceea ce priveste cauza ilicita si abuzul de majoritate, tribunalul a retinut ca, potrivit art. 1236 alin. 2 Cod civil, cauza unui act juridic este ilicita cand este contrara legii si ordinii publice, iar conform art. 1239 alin. 2 Cod civil, existenta unei cauze valabile se prezuma pana la proba contrara. Prin art. 1239 alin. 2 Cod civil s-au instituit doua prezumtii legale cu privire la cauza unui act juridic si anume: existenta cauzei si valabilitatea cauzei, ceea ce inseamna ca sarcina probei apartine partii care invoca nevalabilitatea sau inexistenta cauzei.
In speta, reclamanta a sustinut ca operatiunea de instituire de garantii imobiliare are o cauza ilicita deoarece parata nu a justificat necesitatea constituirii acestor garantii ceea ce ar conduce la concluzia ca aceasta masura este determinata de interesul actionarului majoritar, SC C. C. SRL si nu de interesul social al paratei.
In opinia tribunalului insa, numai imprejurarea ca in hotararea contestata nu s-a justificat necesitatea constituirii unor garantii in favoarea actionarului majoritar nu este suficienta pentru a concluziona ca aceasta dispozitie are o cauza ilicita. Din adresa nr. xxx/17.04.2014 emisa de parata rezulta ca dispozitia referitoare la constituirea de garantii imobiliare are legatura cu un imprumut acordat de actionarul majoritar paratei conform contractului nr. xxx/17.02.2005, inscris care se coroboreaza cu adresa nr. xxx/03.03.2014 emisa de SC C. C. SRL prin care aceasta a solicitat paratei fie restituirea imprumutului acordat, fie conversia acestei creante in actiuni in favoarea sa.
De asemenea, conform contractelor de credit depuse de parata in probatiune, cele doua societati au incheiat cu Banca C. R. contracte de credit, atat in calitate de imprumutat, cat si in calitate de garant (contractul nr. xxx/25.10.2001 si actele aditionale, respectiv contractul nr. xxx/20.12.2002 si actele aditionale la acesta).
In opinia tribunalului, din coroborarea acestor inscrisuri au rezultat indicii in sensul ca motivul pentru care parata intentioneaza sa constituie garantii in favoarea actionarului majoritar nu este contrar legii sau bunelor moravuri, ci se urmareste constituirea acestora pentru a asigura continuitatea liniei de credit deja obtinute.
Prin urmare, intrucat din probele administrate in cauza nu rezulta caracterul ilicit al cauzei pentru care s-a decis prin hotararea contestata constituirea de garantii imobiliare in favoarea SC C. C. SRL, tribunalul a apreciat ca nu a fost rasturnata prezumtia de valabilitate a cauzei instituita de art. 1239 alin. 2 Cod civil, acest motiv de nulitate invocat de reclamanta fiind astfel neintemeiat.
Pentru acelasi motive, tribunalul a apreciat ca dispozitia prin care s-a aprobat constituirea de garantii imobiliare nu a fost adoptata nici prin abuz de majoritate sau cu rea credinta, asa cum a sustinut reclamanta.
Referitor la ultimul motiv de nulitate invocat de reclamanta, tribunalul a retinut ca s-a constatat mai sus ca dispozitia din hotararea A.G.O.A. nr. xx/25.04.2014 referitoare la constituirea de garantii imobiliare in favoarea SC C. C. SRL a fost adoptata cu incalcarea dispozitiilor art. 241 alin. 1 din Legea nr. 297/2004. In ceea ce priveste dispozitiile art. 153 ind. 22 din Legea nr. 31/1990, tribunalul a constatat ca acestea reglementeaza tot conditii pentru constituirea de garantii asupra bunurilor din patrimoniul societatii.
Intrucat atat dispozitiile art. 241 alin. 1 din Legea nr. 297/2004, cat si cele ale art. 153 ind. 22 din Legea nr. 31/1990 se refera la conditii necesare a fi indeplinite pentru constituirea de garantii asupra bunurilor societatii, tribunalul apreciaza ca, pentru societatile comerciale ale caror actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata sunt aplicabile doar dispozitiile art. 241 alin. 1 din Legea nr. 297/2004 ca lege speciala, art. 153 ind. 22 din Legea nr. 31/1990 constituind dreptul comun in aceasta materie. In opinia tribunalului, in speta, sunt incidente doar dispozitiile art. 241 alin. 1 deoarece, pe de o parte, parata este o societate comerciala ale carei actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata, iar, pe de alta parte, art. 241 alin. 1 reglementeaza conditii diferite pentru constituirea de garantii fata de art. 153 ind. 22 din Legea nr. 31/1990 republicata, derogand astfel de la dreptul comun in materie.
In consecinta, avand in vedere toate aceste motive, precum si faptul ca reclamanta a solicitat doar anularea punctului 6 din hotararea contestata, in temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 113 lit. A) alin. 1 lit. b) din Regulamentul nr. 1 din 2006 privind emitentii si operatiunile cu valori mobiliare, la art. 243 alin. 10 din Legea nr. 297/2004, la art. 3 alin. 3 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009, la art. 241 alin. 1 din Legea nr. 297/2004 si la principiul disponibilitatii, instanta a admis actiunea, a anulat partial hotararea nr. xx/25.04.2014 a A.G.O.A. SC S. SA, respectiv dispozitia adoptata la punctul 6 constand in autorizarea administratorului unic, ec. D. G., pentru a angaja, prin semnatura personala contractarea unor credite necesare bunei desfasurari a activitatii SC S. SA si girarea pentru SC C. C. SRL cu garantii imobiliare pana la concurenta sumei de 10.000.000 lei si a dispus radierea din Registrul Comertului a mentiunii referitoare la punctul 6 din hotarare.
In temeiul art. 453 alin. 1 Cod de procedura civila, a obligat parata, ca parte care a pierdut procesul, la plata sumei de 1.215 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru si cheltuieli de deplasare.
Impotriva acestei hotarari, in termenul legal a formulat apel apelanta S.C. S. S.A., solicitand schimbarea in tot a sentintei, in sensul respingerii actiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, arata ca prin sentinta atacata, instanta de fond a retinut in mod gresit si in contradictie cu probele de la dosar cauze atat de nulitate absoluta cat si de nulitate relativa, care ar sanctiona hotararea Adunarii Generale nr. xx din 25.04.2014.
Mai arata ca, instanta de fond fiind investita doar cu anularea art. 6 al Hotararii Adunarii Generale, a apreciat ca motivele de nulitate absoluta retinute nu sanctioneaza intreaga hotarare, instanta in acest mod validand hotararea cu exceptia punctului 6, desi a motivat in continutul hotararii ca a retinut cauze de nulitate absoluta prin incalcarea unor texte de lege care ocrotesc un interes general.
Mentioneaza ca, instanta de fond nu a analizat niciuna dintre cauzele de pretinsa vatamare a reclamantei, iar prin solutia adoptata i-a dat satisfactie reclamantei tocmai in scopul urmarit de aceasta, respectiv blocarea liniei de credit a societatii noastre si pe cale de consecinta imposibilitatea desfasurarii activitatii, procurarii materiilor prime si platii salariatilor, scopul ascuns al reclamantei fiind acela de a forta actionarul majoritar sa ii cumpere actiunile detinute la societatea apelanta.
De asemenea, maia arata ca, in mod gresit, instanta de fond a retinut cazurile de nulitate ale hotararii astfel:
1. Cu privire la legalitatea convocarii Adunarii Generale ordinare atat sub aspectul dispozitiilor art. 113 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 cat si sub aspectul dispozitiilor art. 117 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 a societatilor comerciale, cu modificarile si completarile ulterioare cat si sub aspectul informarii actionarilor arata ca societatea apelanta are incheiat contractul nr. xx din 20.03.2014 cu Societatea de Servicii de Investitii Financiare R. SA, in temeiul caruia intermediaza pentru societatea apelanta toate serviciile prevazute de Legea 297/2004 si regulamentele C.N.V.M. privind serviciile de investitii financiare constand in operatiuni cu valori mobiliare si alte instrumente financiare.
Arata ca, in temeiul acestui contract a intocmit raportul curent privind convocarea Adunarii Generale ordinare a actionarilor pentru data de 25.04.2014 cu ordinea de zi stabilita, raport intocmit pe care l-a transmis prin fax la C.N.V.M. si operatorului pietei Bursa de Valori in temeiul art. 113 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., indeplinindu-ne in acest mod obligatia de intocmire, transmitere si aducere la cunostinta publicului a acestui raport, astfel incat societatea apelanta a indeplinit intocmai obligatiile prevazute de art. 113 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.
Mai arata ca si procedura convocarii Adunarii Generale Ordinare a Actionarilor, prevazuta de Legea 31/1990 a societatilor comerciale cu modificarile si completarile ulterioare a fost respectata de catre societatea apelanta, astfel in Monitorul Oficial al Romaniei -partea a IV-a nr. xxxx din 25.03.2014 a fost publicata convocarea A.G.E.A. pentru data de 25.04.2014 iar la data de 25.03.2014 a publicat convocarea A.G.O.A. in ziarul de larga raspandire in localitatea in care se afla sediul societatii noastre, respectiv S. M., G. N.-V..
De asemenea si obligatia de informare a actionarilor cu ocazia convocarii A.G.O.A. prevazuta de Legea 297/2004 si Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009, precum si cele prevazute de directiva nr. 190/2004 a Parlamentului European au fost respectate pentru Adunarea Generala Ordinara din data de 25.04.2014.
2. Cu privire la competentele stabilite de lege pentru Adunarile generale face referire la dispozitiile art. 111 si ale art. 113 din Legea 31//1990 privind societatile comerciale cu completarile si modificarile ulterioare cat si ale art. art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital. Astfel, din coroborarea acestor texte de lege rezulta ca punctul 6 al ordinii de zi al Adunarii generale ordinare din 25.04.2014 poate forma obiectul A.G.O.A. cu atat mai mult cu cat hotararea adunarii generale nu se referea la constituiri noi de garantii, ci la semnarea anuala a actelor aditionale pentru garantarea reciproca intre societatea apelanta si SC C. C. SRL, care se deruleaza in ceea ce priveste garantarea de catre SC C. C. SRL a liniei de credit a societatii apelante conform contractului de credit nr. xxx din 20.12.2002, cat si garantarea de catre societatea apelanta a liniei de credit a SC C. C. SRL, conform contractului de credit nr. xxx din 25.10.2001, ambele incheiate cu Banca C. R. SA.
Mentioneaza ca, in toate adunarile generale ordinare ale actionarilor, din anul 2002 pana in prezent, s-a hotarat autorizarea administratorului unic al societatii, economist D. G., pentru a angaja prin semnatura personala contractarea unor credite necesare bunei desfasurari a activitatii SC S. SA si girarea pentru SC C. C. SRL cu garantii imobiliare pana la concurenta sumei de 10.000.000 RON (anterior denominarii monedei nationale fiind pana la concurenta sumei de 100.000.000.000 ROL) .
De asemenea mai arata ca in vederea derularii importurilor de materii prime, materiale necesare desfasurarii procesului de productie in lei si valuta, SC S. SA a incheiat cu Banca C. R. SA contractul de credit nr. xxx din 20.12.2002, care are ca obiect o linie de credit in valuta, prin acte aditionale, acest contract s-a reinnoit anual si din 2003 banca le-a solicitat si garantii.
Mai arata ca, asa cum a precizat si in intampinare, garantarea pe baza de reciprocitate a liniilor de credit este in favoarea societatii apelante, suma prevazuta cu titlul de garantii pentru SC C. SRL este o suma maxima care nu a fost atinsa niciodata si in derularea liniilor de credit din 2002 respectiv din 2001 si pana in prezent nu s-a pus niciodata problema de a nu fi achitate transele la timp sau de a se apela la garantii.
De asemenea, mentioneaza ca asa cum rezulta din preambulul contractului de credit nr. xxx din 20.12.2002 privind linia de credit prelungita anual prin acte aditionale si garantata de catre SC C. C. SRL reprezinta esenta desfasurarii procesului sau de productie, activitate curenta si permanenta in vederea derularii importurilor de materii prime si materiale si de aceea anual prin hotarare a adunarii generale a fost imputernicit administratorul societatii pentru semnarea acestor acte.
Mai arata ca, art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004 se refera la constituirile de garantie a unor active care, asa cum a mai aratat, au fost hotarate in anul 2003 si nu la prelungirea unor contracte existente din 2002. Legiuitorul nu a avut in vedere atributul exclusiv al adunarii generale extraordinare pentru prelungire, nici chiar pentru constituire, ci s-a referit la adunarea generala extraordinara in sensul ca aceasta se poate convoca oricand cand este nevoie, spre deosebire de adunarea generala ordinara, care se intruneste mai rar, avand si atributii date in exclusivitate in sarcina ei, dar care potrivit art. 111 din Legea nr. 31/1990 nu exclude hotararile de natura celor prevazute la pct. 6 din hotararea adunarii generale ordinare din 25.04.2014.
Prin intampinarea depusa de intimata SIF B.-C. S.A., aceasta a solicitat in principal constatarea nulitatii apelului pentru lipsa semnaturii, iar in subsidiar respingerea apelului ca nefondat.
Astfel, apelanta nu a facut dovada publicarii convocatorului in Buletinul Electronic al A.S.F., incalcand astfel prevederile art. 113 pct. A lit. a) si b) din Regulamentul nr.1/2006, motiv de nulitate absoluta consacrat ca atare atat de practica instantelor de judecata cat si in literatura de specialitate. Asa cum a aratat atat in actiunea introductiva cat si pe parcursul derularii procesului in prima instanta, in sarcina societatii care convoaca o adunarea generala a actionarilor incumba, in temeiul art. 113 doua obligatii distincte, si anume una de raportare si una de publicare: "aceste rapoarte se intocmesc dupa modelul prezentat la anexa nr.29, se transmit C.N.V.M. si operatorului pietei reglementate pe care se tranzactioneaza actiunile emise de respectiva societate comerciala, fara intarziere, dar fara a se depasi 24 de ore de la producerea respectivului eveniment sau de la data la care respectiva informatie este adusa la cunostinta emitentului si se publica in Buletinul electronic al C.N.V.M." Prin postarea convocatorului pe site-ul A.S.F. societatea si-a indeplinit doar una din acestea, respectiv obligatia de raportare, nicidecum pe cea de publicare in Buletinul electronic al A.S.F., procedura privind publicarea in buletinul A.S.F. fiind diferita de simpla postare a raportului pe site-ul A.S.F. sau B.V.B., indeplinirea obligatiei de raportare nu tine loc de indeplinire a obligatiei de publicare a convocatorului.
Subliniaza faptul ca postarea raportului in aplicatia de pe site-ul A.S.F., in conformitate cu prevederile Regulamentului C.N.V.M. nr. 27/2010 privind supravegherea electronica prin raportari, se face direct de catre societate avand valoarea unei raportari. Pe de alta parte, publicarea in Buletinul A.S.F. se face de catre Autoritatea de Supraveghere Financiara prin Serviciul Editare Buletin A.S.F. ca urmare a solicitarii exprese a societatii si cu achitarea unei taxe conform Regulamentului C.N.V.M. nr. 7/2006, republicat, cu completarile si modificarile ulterioare. Toate postarile din Buletinul Electronic al A.S.F. se regasesc si in varianta tiparita a acestuia.
Arata ca, din intreg probatoriul administrat in cauza rezulta, fara putinta de tagada, faptul ca societatea apelanta nu si-a indeplinit obligatiile prevazute de art. 113 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, context in care hotararea Tribunalului S. M. se releva a fi legala si temeinica, pronuntata in deplina concordanta cu legislatia pietei de capital.
Cu privire la nerespectarea obligatiei de informare a actionarilor apelanta, s-a marginit la a sustine ca si-a indeplinit-o fara a proba in vreun fel aceasta afirmatie in situatia in care a aratat in mod expres ce inscrisuri le-au fost comunicate, fara ca printre ele sa se regaseasca vreun material informativ cu privire la necesitatea respectiv oportunitatea contractarii de credite si, mai ales de constituire de garantii in favoarea actionarului majoritar.
De asemenea nu poate fi primita critica conform careia "punctul 6 al ordinii de zi al adunarii generale ordinare din 25.04.2014 poate forma obiectul A.G.O.A. cu atat mai mult cu cat hotararea adunarii generale nu se referea la constituiri de noi garantii, ci la semnarea anuala a actelor aditionale pentru garantarea reciproca (...)". Pe de o parte, reitereaza faptul ca hotararea adoptata care face obiectul cauzei are urmatorul continut: "Autorizarea administratorului unic ec. D. G., pentru a angaja, prin semnatura personala contractarea unor credite necesare bunei desfasurari a activitatii SC S. SA si girarea pentru SC C. C. SRL, cu garantii imobiliare pana la concurenta sumei de 10.000.000 lei", astfel rezultand ca este vorba de contractarea de credite pentru sine si constituirea de garantii pentru actionarul majoritar, nerezultand, sub nicio forma, faptul ca ar fi vorba de vreun act aditional. Astfel, este evident ca s-a hotarat contractarea altor credite si constituirea altor garantii decat cele despre care se face vorbire in cererea de apel. Pe de alta parte, este vadit eronata opinia apelantei conform careia constituirea de garantii imobiliare pana la concurenta sumei de 10.000.000 lei, poate fi de competenta Adunarii Generale Ordinare a Actionarilor. in conformitate cu prevederile art. 241 alin. 1 din Legea nr. 297/2004 "(1) Actele de dobandire, instrainare, schimb sau de constituire in garantie a unor active din categoria activelor imobilizate ale societatii, a caror valoare depaseste, individual sau cumulat pe durata unui exercitiu financiar, 20% din totalul activelor imobilizate, mai putin creantele, vor fi incheiate de catre administratorii sau directorii societatii numai dupa aprobarea prealabila de catre adunarea generala extraordinara a actionarilor". Ori, la data de 31.12.2013, totalul activelor imobilizate ale SC S. SA era de 3.459.417 lei, fiind astfel evident ca o eventuala constituire a unor garantii de pana la 10.000.000 lei depaseste cu mult limita legala pentru care nu este necesara aprobarea prealabila a Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor.
Cu privire la disertatia referitoare la reciprocitatea constituirii garantiilor considera ca aceasta excede obiectului cauzei, singurul scop al acesteia fiind abaterea atentiei de la faptul real al nerespectarii prevederilor legale de catre SC S. SA inspre pretinsa, dar nedovedita, rea-credinta a societatii.
Examinand sentinta apelata, raportat la motivele de apel invocate, instanta a retinut ca apelul este nefondat.
Un prim motiv de apel invocat de societatea apelanta vizeaza modul in care instanta de fond a analizat problema indeplinirii prevederilor legale referitoare la convocarea actionarilor pentru sedinta adunarii generale ordinare a actionarilor din data de 25.04.2014.
Referitor la acest aspect, instanta de apel a retinut ca parata apelanta este o societate admisa la tranzactionare pe o piata reglementata - Bursa de Valori Bucuresti, fiindu-i astfel aplicabile atat prevederile Legii 31/1990, cat si cele speciale ale Legii 297/2004 privind piata de capital. In acest context, societatea avea obligatia sa respecte, in ceea ce priveste convocarea actionarilor, atat prevederile art. 117 alin. 3 din Legea 31/1990, cat si prevederile art. 113 din Regulamentul C.N.V.M. (actuala Autoritate de Supraveghere Financiara) nr. 1/2006.
In conformitate cu art. 113 pct. A lit. a) si b) din Regulament, societatile comerciale ale caror actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata intocmesc, transmit si aduc la cunostinta publicului urmatoarele rapoarte: a) hotararea consiliului de administratie/altor organe abilitate, referitoare la convocarea adunarii generale sau la tinerea unei sedinte a consiliului de administratie care urmeaza sa delibereze in vederea exercitarii atributiilor delegate de A.G.E.A., in conformitate cu art.114 din Legea nr.31/1990 R; b) convocarea adunarii generale a actionarilor.
In continuare, art. 113 alin. 1 prevede ca aceste rapoarte se intocmesc dupa modelul prezentat la anexa nr.29, se transmit C.N.V.M. si operatorului pietei reglementate pe care se tranzactioneaza actiunile emise de respectiva societate comerciala, fara intarziere, dar fara a se depasi 24 de ore de la producerea respectivului eveniment sau de la data la care respectiva informatie este adusa la cunostinta emitentului si se publica in Buletinul electronic al C.N.V.M.
Raportat la aceste prevederi, societatea avea doua obligatii: transmiterea raportului privind convocarea catre A.S.F. si solicitarea de a se publica acest raport. Or, in speta, societatea apelanta si-a indeplinit doar prima dintre aceste obligatii, astfel cum reiese din inscrisul aflat la dosar la fila 18, din care rezulta ca societatea a comunicat Autoritatii de Supraveghere Financiara si Bursei de Valori Bucuresti raportul curent cu privire la convocarea adunarii generale ordinare si extraordinare a actionarilor pentru data de 25.04.2014. Din continutul acestei adrese se deduce doar transmiterea raportului, nu si publicarea lui.
Iar in aceasta situatie, nu se poate aprecia ca societatea si-ar fi indeplinit obligatiile impuse de reglementarile speciale in materie, caci obligatia prevazuta de Regulamentul A.S.F. nr. 1/2006 este o obligatie de publicare, nu doar de transmitere spre publicare.
Daca in ceea ce priveste nepublicarea convocatorului in Monitorul Oficial al Romaniei si intr-un ziar de larga raspandire, sanctiunea este nulitatea absoluta a hotararii A.G.A., aceeasi sanctiune se va aplica si in ceea ce priveste nepublicarea convocarii in Buletinul electronic al A.S.F. Pentru a se concluziona astfel, trebuie pornit de la faptul ca societatile admise la tranzactionare sunt obligate sa respecte cerintele de raportare stabilite prin reglementarile A.S.F. si sa asigure un tratament egal pentru toti actionarii, astfel cum prevad dispozitiile art. 224 alin. 1 si 2 din Legea 297/2004: societatile admise la tranzactionare pe o piata reglementata sunt obligate sa se inregistreze la C.N.V.M. si sa respecte cerintele de raportare stabilite prin reglementarile C.N.V.M. si ale pietelor reglementate pe care se tranzactioneaza valorile mobiliare emise de acestea. Societatea comerciala trebuie sa asigure un tratament egal pentru toti actionarii care detin actiuni de aceeasi clasa.
Prin instituirea obligativitatii publicarii convocarii in Buletinul electronic al A.S.F. s-a urmarit asigurarea unei informari mai eficiente a actionarilor, Buletinul electronic avand, astfel, natura unui Monitor Oficial al pietei de capital. In aceste conditii, netransmiterea de catre societatea listata emitenta a informatiei referitoare la convocarea adunarii generale catre A.S.F. spre a fi publicata in Buletinul electronic atrage neregularitatea convocatorului, constituind o cauza de nulitate a hotararii adunarii generale, in acceptiunea art. 132 alin. 2 din Legea 31/1990.
Raportat la aceste considerente, este nefondat acest motiv de recurs, cum nefondat este si cel privind indeplinirea obligatiei de informare a actionarilor. Potrivit art. 243 alin. 10 din Legea 297/2004, cu cel putin 30 de zile inainte de data adunarii generale a actionarilor, societatea va pune la dispozitia actionarilor documentele sau informatiile vizand problemele inscrise pe ordinea de zi, pe website-ul propriu. O dispozitie similara cuprinde si art. 3 alin. 3 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009 privind exercitarea anumitor drepturi ale actionarilor in cadrul adunarilor generale ale societatilor comerciale, in conformitate cu care actionarii au, printre altele, dreptul de a participa la adunarile generale ale actionarilor si de a avea acces la informatii suficiente despre problemele supuse dezbaterii adunarii generale.
Din inscrisurile aflate la dosarul cauzei rezulta ca actionarul S.I.F. B.-C. S.A. a solicitat conducerii societatii S.C. S. S.A. transmiterea materialelor de sedinta pentru fiecare punct de pe ordinea de zi, fiind vizat indeosebi pct. 6, privind autorizarea administratorului unic de a angaja, prin semnatura personala, contractarea unor credite necesare bunei desfasurari a activitatii societatii si de a gira pentru S.C. C. C. S.R.L. cu garantii imobiliare pana la concurenta sumei de 10.000.000 lei. Or, corect a retinut instanta de fond ca, transmiterea unui bilant, a unei convocari A.G.O.A. si A.G.E.A., a unui buget privind activitatea generala a societatii, a unui raport al administratorului si a unor note explicative, nu indeplineste cerinta de informare completa a actionarilor in masura sa permita acestora de a vota in cunostinta de cauza in A.G.O.A.. Astfel, fata de pct. 6 de pe ordinea de zi, s-ar fi impus ca societatea sa explice care sunt cauzele economice ori de alta natura care au determinat societatea sa recurga la contractarea de credite, respectiv la girarea cu garantii imobiliare in favoarea actionarului principal. Informarea completa a actionarilor ar fi impus, de asemenea, indicarea destinatiei precise a sumelor ce urmeaza a contractate, precum si prezentarea unui plan investitional ori a unei analize din care sa rezulte necesitatea contractarii acestor credite.
In lipsa unor asemenea informatii, nu se poate aprecia ca ar fi fost respectata nici cerinta informarii eficiente a actionarilor cu privire la punctul 6 de pe ordinea de zi, fiind astfel nefondat si acest motiv de apel.
Relativ la incalcarea competentelor stabilite de lege, Curtea a avut in vedere ca, potrivit art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004, actele de dobandire, instrainare, schimb sau de constituire in garantie a unor active din categoria activelor imobilizate ale societatii, a caror valoare depaseste, individual sau cumulat, pe durata unui exercitiu financiar, 20% din totalul activelor imobilizate, mai putin creantele, vor fi incheiate de catre administratorii sau directorii societatii numai dupa aprobarea prealabila de catre adunarea generala extraordinara a actionarilor.
Prin motivele de apel, societatea apelanta a invederat instantei ca, in realitate, hotararea adunarii generale nu se refera la constituirea de noi garantii, ci la semnarea anuala a unor acte aditionale pentru garantarea reciproca intre S.C. S. S.A. si S.C. C. C. S.R.L. Or, o asemenea ipoteza nu poate fi retinuta, fata de exprimarea lipsita de echivoc din cuprinsul hotararii adunarii generale ordinare, care se refera la contractarea unor credite necesare bunei desfasurari a societatii S.C. S. S.A. si girarea pentru S.C. C. C. S.R.L. cu garantii imobiliare pana la concurenta sumei de 10.000.000 lei. Daca ar fi fost vorba, intr-adevar, doar despre semnarea unor acte aditionale la un contract de credit aflat in derulare ori la un contract de garantie deja existent, nimic nu impiedica societatea sa precizeze aceasta in cuprinsul hotararii. In caz contrar, instanta se va raporta la continutul hotararii adunarii generale, nefiind admisibila retinerea unui alte imprejurari decat cea stipulata expres in cuprinsul hotararii.
Prin urmare, in conditiile in care, potrivit sustinerilor intimatei SIF B.-C. S.A., necontestate de societatea apelanta, totalul activelor imobilizate apartinand societatii era de 3.459.417 lei, constituirea de garantii de pana la 10.000.000 depaseste cu mult limita legala prevazuta de art. 241 alin. 1, pentru care nu este necesara aprobarea prealabila a adunarii generale extraordinare a actionarilor.
In consecinta, adoptarea unei asemenea hotarari in adunarea generala ordinara a actionarilor, cu incalcarea prevederilor imperative ale art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004 atrage sanctiunea nulitatii absolute a hotararii astfel adoptate - relativ la pct. 6 al acesteia, astfel ca sentinta apelata este legala si temeinica si sub acest aspect.
In ceea ce priveste critica adusa sentintei pentru considerentul ca a fost anulat doar pct. 6 din hotarare, desi instanta a retinut ca fiind incidente motive de nulitate absoluta care ar fi atras nulitatea in intregime a hotararii, Curtea a retinut ca hotararea instantei de fond a fost data cu respectarea principiului disponibilitatii. In conditiile in care reclamanta a solicitat doar anularea punctului 6 din hotarare, instanta nu putea dispune anularea intregii hotarari, chiar daca a retinut incidenta unor motive de nulitate absoluta a hotararii, neexistand nici un impediment pentru anularea partiala a hotararii A.G.O.A. chiar in ipoteza invocarii unor cauze de nulitate absoluta.
Raportat la aceste considerente, in baza art. 480 alin. 1 noul Cod de procedura civila, a fost respins apelul ca nefondat si mentinuta ca legala si temeinica sentinta apelata.
Fata de culpa procesuala a apelantei, in baza art. 453 alin. 1, rap. la art. 451 alin. 1 noul Cod de procedura civila, aceasta a fost obligata sa plateasca intimatei suma de 169 lei cheltuieli de judecata, cu titlu de cheltuieli de transport justificate prin foaia de parcurs depusa la dosar.
Materie: LITIGII CU PROFESIONISTI. Apel. Constatare nulitate hotarare A.G.A. Societate admisa la tranzactionare pe o piata reglementata. Obligatia respectarii, sub aspectul convocarii adunarii, atat a prevederilor art. 117 alin 3 din Legea nr. 31/1990, cat si a prevederilor art. 113 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, sub sanctiunea nulitatii absolute. Obligatia informarii eficiente a actionarilor cu privire la ordinea de zi. Competenta adunarii generale ordinare a actionarilor.
- art. 117 alin. 3 din Legea nr. 31/1990
- art. 113 alin. 1 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006
- art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990
- art. 243 alin. 10 din Legea nr. 297/2004
- art. 3 alin. 3 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009
- art. 241 alin. 1 din Legea nr. 297/2004
Decizia nr. 124/C/2015 - A din 23.04.2015 a Curtii de Apel Oradea
Dosar nr. 1435/83/C/2014 - A
Prin Sentinta nr. 200/LC/24.11.2014 Tribunalul S. M. a admis actiunea formulata de reclamanta SOCIETATEA DE INVESTITII FINANCIARE B. C. SA, in contradictoriu cu parata SC S. SA.
A anulat partial hotararea nr. xx/25.04.2014 a A.G.O.A. SC S. SA, respectiv dispozitia adoptata la punctul 6 constand in autorizarea administratorului unic, ec. D. G., pentru a angaja, prin semnatura personala contractarea unor credite necesare bunei desfasurari a activitatii SC S. SA si girarea pentru SC C. C. SRL cu garantii imobiliare pana la concurenta sumei de 10.000.000 lei.
A dispus radierea din Registrul Comertului a mentiunii referitoare la punctul 6 din hotararea nr. xx/25.04.2014 a A.G.O.A. SC S. SA.
A obligat parata la plata sumei de 1.215 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin hotararea nr. xx/25.04.2014 a A.G.O.A. SC S. SA publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. xxxx/20.05.2014 s-a dispus, printre altele, autorizarea administratorului unic, ec. D. G., sa angajeze, prin semnatura personala, contractarea unor credite necesare bunei desfasurari a activitatii SC S. SA si girarea pentru SC C. C. SRL, cu garantii imobiliare pana la concurenta sumei de 10.000.000 lei (fila nr. 17).
Un prim motiv de nulitate invocat de reclamanta a constat in vicierea procedurii de convocare a actionarilor pentru adunarea generala din data de 25.04.2014, respectiv nerespectarea dispozitiilor art. 113 lit. A) alin. 1 lit. b) din Regulamentul nr. 1 din 2006 privind emitentii si operatiunile cu valori mobiliare, potrivit carora societatile comerciale ale caror actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata intocmesc, transmit si aduc la cunostinta publicului rapoarte privind convocarea adunarii generale a actionarilor. Acest raport se intocmeste dupa modelul prezentat la anexa nr. 29, se transmite C.N.V.M. si operatorului pietei reglementate pe care se tranzactioneaza actiunile emise de respectiva societate comerciala, fara intarziere, dar fara a se depasi 24 de ore de la producerea respectivului eveniment sau de la data la care respectiva informatie este adusa la cunostinta emitentului si se publica in Buletinul electronic al C.N.V.M.
Conform extraselor din buletinul A.S.F. pentru perioada 17.03.2014 - 04.04.2014 ( filele nr. 19- 24), raportul intocmit de parata conform Regulamentului C.N.V.M. Nr. 1/2009 cu privire la convocarea A.G.O.A. si A.G.E.A. pentru data de 25.04.2014 (fila nr. 18) nu a fost publicat in Buletinul electronic al C.N.V.M.
Asa cum a sustinut si reclamanta, obligatia reglementata de art. 113 lit. A) alin. 1 lit. b) are doua componente, transmiterea raportului si publicarea acestuia. Numai prin parcurgerea celor doua etape se realizeaza scopul pentru care a fost reglementata aceasta obligatie, respectiv informarea efectiva a publicului cu privire la ordinea de zi a adunarilor generale.
Avand in vedere scopul instituirii obligatiei de informare, tribunalul a apreciat ca textul legal sus mentionat este o norma de ordine publica intrucat ocroteste un interes general, respectiv interesul publicului de a fi informat cu privire la ordinea de zi a adunarilor generale ale societatilor comerciale ale caror actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata. Prin urmare, nerespectarea acestor dispozitii legale atrage nulitatea absoluta a hotararii adunarii generale in conditiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicata.
Pentru valabilitatea unei hotarari a adunarii generale a actionarilor unei societati comerciale ale caror actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata nu este suficient sa fie indeplinite conditiile prevazute de Legea nr. 31/1990 referitoare la convocare, asa cum a sustinut parata, ci si cele prevazute de legislatia speciala data fiind imprejurarea ca parata este o societate ale carei actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata.
Sunt neintemeiate sustinerile paratei conform carora aceasta si-a indeplinit obligatia reglementata de art. 113 lit. A) alin. 1 lit. b) din Regulamentul nr. 1/2006 prin incheierea unui contract cu Societatea de Servicii de Investitii Financiare R. SA. Astfel, in opinia tribunalului, indeplinirea obligatiei de informare sus mentionata se realizeaza prin publicarea raportului, iar imprejurarea ca societatea in sarcina careia a fost instituita aceasta obligatie insarcineaza o alta persoana cu indeplinirea sa nu o exonereaza de raspunderea care decurge din neindeplinirea obligatiei. Nerespectarea obligatiilor stipulate in contractul nr. xx/20.03.2014 invocat de parata nu acopera viciul procedurii de convocare constand in nepublicarea raportului referitor la convocare, ci eventual poate da nastere unei raspunderi contractuale a Societatii de Servicii de Investitii Financiare R. SA fata de parata.
In plus, contractul sus mentionat a fost incheiat la aceeasi data la care s-a intocmit raportul privind convocarea adunarii generale din data de 25.04.2014, respectiv data de 20.03.2014, iar din probele administrate nu rezulta ca acesta a fost predat Societatii de Servicii de Investitii Financiare R. SA pentru a indeplini formalitatile de publicare.
In consecinta, intrucat din probele administrate in cauza rezulta ca raportul intocmit de parata cu privire la adunarea generala a actionarilor din data de 25.04.2014 nu a fost publicat in Buletinul electronic al C.N.V.M., tribunalul a apreciat ca, in temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 113 lit. A) alin. 1 lit. b) din Regulamentul nr. 1/2006, hotararea adoptata in sedinta respectiva este nula absolut.
Referitor la motivul de nulitate constand in nerespectarea obligatiei prevazute de art. 243 alin. 10 din Legea nr. 297/2004 si art. 3 alin. 3 din Regulamentul CNVM nr. 6/2009, tribunalul a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 243 alin. 10 din Legea nr. 297/2004, cu cel putin 30 de zile inainte de data adunarii generale a actionarilor, societatea va pune la dispozitia actionarilor documentele sau informatiile vizand problemele inscrise pe ordinea de zi, pe website-ul propriu, iar conform art. 3 alin. 3 din Regulamentul CNVM nr. 6/2009, actionarii au, printre altele, dreptul de a participa la adunarile generale ale actionarilor si de a avea acces la informatii suficiente despre problemele supuse dezbaterii adunarii generale.
Din probele administrate in cauza nu rezulta ca website-ul paratei contine informatiile referitoare la ordinea de zi stabilita pentru sedinta adunarii generale a actionarilor din data de 25.04.2014. De asemenea, din inscrisurile aflate la filele nr. 25 si 26 din dosar rezulta ca, la solicitarea reclamantei, parata i-a transmis un bilant, convocare A.G.O.A. si A.G.E.A., note explicative, buget activitati generale, raport administrator. In plus, s-a retinut ca parata nu a administrat probe din care sa rezulte ca a transmis reclamantei informatii referitoare la punctul 6 de pe ordinea de zi. Numai imprejurarea ca reclamanta a solicitat paratei prin adresa nr. xxxx/14.04.2014 (fila nr. 25) sa retraga de pe ordinea de zi punctul 6 nu conduce la concluzia ca acesteia i-au fost puse la dispozitie materialele informative referitoare la acesta, cu atat mai mult cu cat reclamanta, prin aceeasi adresa, a solicitat comunicarea acestora pe adresa de email.
In consecinta, intrucat din probele administrate in cauza nu rezulta ca parata a pus la dispozitia reclamantei materialele informative cu privire la punctul 6 de pe ordinea de zi, tribunalul a apreciat ca a fost vatamat dreptul sau la informare, hotararea contestata fiind adoptata cu incalcarea dispozitiilor legale sus mentionate, si fiind astfel lovita de nulitate conform dispozitiilor art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicata.
In ceea ce priveste incalcarea competentelor stabilite de lege, tribunalul a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 241 alin. 1 din Legea nr. 297/2004, actele de dobandire, instrainare, schimb sau de constituire in garantie a unor active din categoria activelor imobilizate ale societatii, a caror valoare depaseste, individual sau cumulat, pe durata unui exercitiu financiar, 20% din totalul activelor imobilizate, mai putin creantele, vor fi incheiate de catre administratorii sau directorii societatii numai dupa aprobarea prealabila de catre adunarea generala extraordinara a actionarilor.
Asa cum rezulta din bilantul intocmit la data de 31.12.2013 (fila nr. 30 din dosar), parata detine active imobilizate in valoare de 3.459.417 lei. Prin punctul 6 al hotararii contestate s-a autorizat constituirea de garantii imobiliare de catre parata pentru SC C. C. SRL pana la concurenta sumei de 10.000.000 lei. Conform extrasului din Monitorul Oficial al Romaniei nr. xxxx/20.05.2014, hotararea a fost adoptata in cadrul unei adunari generale ordinare a actionarilor.
Tribunalul nu a retinut sustinerile paratei potrivit carora prin punctul 6 al hotararii din data de 25.04.2014 nu s-a avut in vedere constituirea de noi garantii, ci incheierea unor acte aditionale la contractele de credit deja existente incheiate de parata, SC C. C. SRL si Banca C. R. SA. Astfel, din continutul hotararii adoptate la data de 25.04.2014 nu rezulta aceasta imprejurare, iar numai existenta unor hotarari anterioare care contin dispozitii asemanatoare nu conduce la concluzia ca punctul 6 din hotararea sus mentionata a fost adoptat numai pentru incheierea unor acte aditionale. Din modul de redactare al punctului 6 din hotararea contestata rezulta ca se pot constitui noi garantii, ceea ce inseamna ca, si in situatia in care punctul respectiv a fost adoptat cu intentia de a garanta linia de credit deja acordata celor doua societati comerciale, ar legitima in acelasi timp si constituirea de noi garantii imobiliare.
Prin urmare, intrucat prin punctul 6 al hotararii din data de 25.04.2014 s-a aprobat constituirea de garantii imobiliare asupra activelor paratei pentru o suma care depaseste activele imobilizate ale acesteia raportat la faptul ca hotararea respectiva a fost adoptata in cadrul unei adunari ordinare, tribunalul a apreciat ca au fost incalcate dispozitiile art. 241 alin. 1 din Legea nr. 297/2004.
Cu privire la al patrulea motiv de nulitate invocat de reclamanta, se retin urmatoarele:
Potrivit art. 127 alin. 1 si 2 din Legea nr. 31/1990, actionarul care, intr-o anumita operatiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societatii, va trebui sa se abtina de la deliberarile privind acea operatiune. Actionarul care contravine acestei dispozitii este raspunzator de daunele produse societatii, daca, fara votul sau, nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta.
Din procesul verbal al adunarii generale ordinare a actionarilor SC S. SA S. M. din data de 25.04.2014 rezulta ca la sedinta s-au prezentat actionari care detin 73,5178% din capitalul social si 73,5178% din totalul drepturilor de vot, printre acestia aflandu-se si SC C. C. SRL, asa cum rezulta din lista cu actionarii prezenti atasata procesului verbal. Conform informatiilor furnizate de Oficiul National al Registrului Comertului (fila nr. 27), C. C. SRL detine la parata un numar de 422560 actiuni care reprezinta o cota de 72,8862 din capitalul social.
Prin punctul 6 al hotararii contestate s-a aprobat constituirea de catre parata de garantii imobiliare in favoarea SC C. C. SRL pana la concurenta sumei de 10.000.000 lei. Intrucat nici din hotararea contestata si nici din procesul verbal al adunarii generale a actionarilor din data de 25.04.2014 nu rezulta scopul pentru care s-a aprobat constituirea acestor garantii si nici avantajele pe care le-ar obtine parata din constituirea acestor garantii, tribunalul apreciaza ca garantiile respective urmeaza sa fie constituite exclusiv in folosul SC C. C. SRL prin grevarea bunurilor din patrimoniul paratei rezultand astfel un conflict de interese intre actionarul SC C. C. SRL si parata in ceea ce priveste constituirea garantiilor sus mentionate.
Desi parata a sustinut ca nu este vorba despre constituirea de noi garantii, ci despre incheierea unor acte aditionale la contracte de credit deja existente, tribunalul constata ca aceasta imprejurare nu rezulta nici din hotararea contestata si nici din procesul verbal al adunarii generale. Asa cum s-a aratat mai sus, existenta unor hotarari anterioare cu acelasi continut nu este suficienta, in opinia instantei, pentru a conduce la aceasta concluzie, in conditiile in care prin hotararea contestata nu s-a limitat dreptul de a constitui garantii numai cu privire la contractele respective.
Prin urmare, apreciind ca exista un conflict de interese intre parata si actionarul SC C. C. SRL cu privire la autorizarea administratorului unic al paratei de a constitui in favoarea SC C. C. SRL garantii imobiliare, tribunalul retine ca prin participarea la vot a actionarului respectiv cu privire la aceasta decizie s-au incalcat dispozitiile art. 127 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
Desi alineatul 2 al art. 127 reglementeaza doar dreptul la despagubiri al societatii pentru daunele produse, tribunalul apreciaza ca despagubirile constau nu numai in sume de bani, ci si in alte masuri apte sa repare daunele, iar, in speta, cea mai adecvata modalitate de reparare a daunei consta in anularea dispozitiei privind constituirea de garantii imobiliare in favoarea actionarului SC C. C. SRL.
In ceea ce priveste cauza ilicita si abuzul de majoritate, tribunalul a retinut ca, potrivit art. 1236 alin. 2 Cod civil, cauza unui act juridic este ilicita cand este contrara legii si ordinii publice, iar conform art. 1239 alin. 2 Cod civil, existenta unei cauze valabile se prezuma pana la proba contrara. Prin art. 1239 alin. 2 Cod civil s-au instituit doua prezumtii legale cu privire la cauza unui act juridic si anume: existenta cauzei si valabilitatea cauzei, ceea ce inseamna ca sarcina probei apartine partii care invoca nevalabilitatea sau inexistenta cauzei.
In speta, reclamanta a sustinut ca operatiunea de instituire de garantii imobiliare are o cauza ilicita deoarece parata nu a justificat necesitatea constituirii acestor garantii ceea ce ar conduce la concluzia ca aceasta masura este determinata de interesul actionarului majoritar, SC C. C. SRL si nu de interesul social al paratei.
In opinia tribunalului insa, numai imprejurarea ca in hotararea contestata nu s-a justificat necesitatea constituirii unor garantii in favoarea actionarului majoritar nu este suficienta pentru a concluziona ca aceasta dispozitie are o cauza ilicita. Din adresa nr. xxx/17.04.2014 emisa de parata rezulta ca dispozitia referitoare la constituirea de garantii imobiliare are legatura cu un imprumut acordat de actionarul majoritar paratei conform contractului nr. xxx/17.02.2005, inscris care se coroboreaza cu adresa nr. xxx/03.03.2014 emisa de SC C. C. SRL prin care aceasta a solicitat paratei fie restituirea imprumutului acordat, fie conversia acestei creante in actiuni in favoarea sa.
De asemenea, conform contractelor de credit depuse de parata in probatiune, cele doua societati au incheiat cu Banca C. R. contracte de credit, atat in calitate de imprumutat, cat si in calitate de garant (contractul nr. xxx/25.10.2001 si actele aditionale, respectiv contractul nr. xxx/20.12.2002 si actele aditionale la acesta).
In opinia tribunalului, din coroborarea acestor inscrisuri au rezultat indicii in sensul ca motivul pentru care parata intentioneaza sa constituie garantii in favoarea actionarului majoritar nu este contrar legii sau bunelor moravuri, ci se urmareste constituirea acestora pentru a asigura continuitatea liniei de credit deja obtinute.
Prin urmare, intrucat din probele administrate in cauza nu rezulta caracterul ilicit al cauzei pentru care s-a decis prin hotararea contestata constituirea de garantii imobiliare in favoarea SC C. C. SRL, tribunalul a apreciat ca nu a fost rasturnata prezumtia de valabilitate a cauzei instituita de art. 1239 alin. 2 Cod civil, acest motiv de nulitate invocat de reclamanta fiind astfel neintemeiat.
Pentru acelasi motive, tribunalul a apreciat ca dispozitia prin care s-a aprobat constituirea de garantii imobiliare nu a fost adoptata nici prin abuz de majoritate sau cu rea credinta, asa cum a sustinut reclamanta.
Referitor la ultimul motiv de nulitate invocat de reclamanta, tribunalul a retinut ca s-a constatat mai sus ca dispozitia din hotararea A.G.O.A. nr. xx/25.04.2014 referitoare la constituirea de garantii imobiliare in favoarea SC C. C. SRL a fost adoptata cu incalcarea dispozitiilor art. 241 alin. 1 din Legea nr. 297/2004. In ceea ce priveste dispozitiile art. 153 ind. 22 din Legea nr. 31/1990, tribunalul a constatat ca acestea reglementeaza tot conditii pentru constituirea de garantii asupra bunurilor din patrimoniul societatii.
Intrucat atat dispozitiile art. 241 alin. 1 din Legea nr. 297/2004, cat si cele ale art. 153 ind. 22 din Legea nr. 31/1990 se refera la conditii necesare a fi indeplinite pentru constituirea de garantii asupra bunurilor societatii, tribunalul apreciaza ca, pentru societatile comerciale ale caror actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata sunt aplicabile doar dispozitiile art. 241 alin. 1 din Legea nr. 297/2004 ca lege speciala, art. 153 ind. 22 din Legea nr. 31/1990 constituind dreptul comun in aceasta materie. In opinia tribunalului, in speta, sunt incidente doar dispozitiile art. 241 alin. 1 deoarece, pe de o parte, parata este o societate comerciala ale carei actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata, iar, pe de alta parte, art. 241 alin. 1 reglementeaza conditii diferite pentru constituirea de garantii fata de art. 153 ind. 22 din Legea nr. 31/1990 republicata, derogand astfel de la dreptul comun in materie.
In consecinta, avand in vedere toate aceste motive, precum si faptul ca reclamanta a solicitat doar anularea punctului 6 din hotararea contestata, in temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 113 lit. A) alin. 1 lit. b) din Regulamentul nr. 1 din 2006 privind emitentii si operatiunile cu valori mobiliare, la art. 243 alin. 10 din Legea nr. 297/2004, la art. 3 alin. 3 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009, la art. 241 alin. 1 din Legea nr. 297/2004 si la principiul disponibilitatii, instanta a admis actiunea, a anulat partial hotararea nr. xx/25.04.2014 a A.G.O.A. SC S. SA, respectiv dispozitia adoptata la punctul 6 constand in autorizarea administratorului unic, ec. D. G., pentru a angaja, prin semnatura personala contractarea unor credite necesare bunei desfasurari a activitatii SC S. SA si girarea pentru SC C. C. SRL cu garantii imobiliare pana la concurenta sumei de 10.000.000 lei si a dispus radierea din Registrul Comertului a mentiunii referitoare la punctul 6 din hotarare.
In temeiul art. 453 alin. 1 Cod de procedura civila, a obligat parata, ca parte care a pierdut procesul, la plata sumei de 1.215 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru si cheltuieli de deplasare.
Impotriva acestei hotarari, in termenul legal a formulat apel apelanta S.C. S. S.A., solicitand schimbarea in tot a sentintei, in sensul respingerii actiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, arata ca prin sentinta atacata, instanta de fond a retinut in mod gresit si in contradictie cu probele de la dosar cauze atat de nulitate absoluta cat si de nulitate relativa, care ar sanctiona hotararea Adunarii Generale nr. xx din 25.04.2014.
Mai arata ca, instanta de fond fiind investita doar cu anularea art. 6 al Hotararii Adunarii Generale, a apreciat ca motivele de nulitate absoluta retinute nu sanctioneaza intreaga hotarare, instanta in acest mod validand hotararea cu exceptia punctului 6, desi a motivat in continutul hotararii ca a retinut cauze de nulitate absoluta prin incalcarea unor texte de lege care ocrotesc un interes general.
Mentioneaza ca, instanta de fond nu a analizat niciuna dintre cauzele de pretinsa vatamare a reclamantei, iar prin solutia adoptata i-a dat satisfactie reclamantei tocmai in scopul urmarit de aceasta, respectiv blocarea liniei de credit a societatii noastre si pe cale de consecinta imposibilitatea desfasurarii activitatii, procurarii materiilor prime si platii salariatilor, scopul ascuns al reclamantei fiind acela de a forta actionarul majoritar sa ii cumpere actiunile detinute la societatea apelanta.
De asemenea, maia arata ca, in mod gresit, instanta de fond a retinut cazurile de nulitate ale hotararii astfel:
1. Cu privire la legalitatea convocarii Adunarii Generale ordinare atat sub aspectul dispozitiilor art. 113 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 cat si sub aspectul dispozitiilor art. 117 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 a societatilor comerciale, cu modificarile si completarile ulterioare cat si sub aspectul informarii actionarilor arata ca societatea apelanta are incheiat contractul nr. xx din 20.03.2014 cu Societatea de Servicii de Investitii Financiare R. SA, in temeiul caruia intermediaza pentru societatea apelanta toate serviciile prevazute de Legea 297/2004 si regulamentele C.N.V.M. privind serviciile de investitii financiare constand in operatiuni cu valori mobiliare si alte instrumente financiare.
Arata ca, in temeiul acestui contract a intocmit raportul curent privind convocarea Adunarii Generale ordinare a actionarilor pentru data de 25.04.2014 cu ordinea de zi stabilita, raport intocmit pe care l-a transmis prin fax la C.N.V.M. si operatorului pietei Bursa de Valori in temeiul art. 113 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., indeplinindu-ne in acest mod obligatia de intocmire, transmitere si aducere la cunostinta publicului a acestui raport, astfel incat societatea apelanta a indeplinit intocmai obligatiile prevazute de art. 113 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.
Mai arata ca si procedura convocarii Adunarii Generale Ordinare a Actionarilor, prevazuta de Legea 31/1990 a societatilor comerciale cu modificarile si completarile ulterioare a fost respectata de catre societatea apelanta, astfel in Monitorul Oficial al Romaniei -partea a IV-a nr. xxxx din 25.03.2014 a fost publicata convocarea A.G.E.A. pentru data de 25.04.2014 iar la data de 25.03.2014 a publicat convocarea A.G.O.A. in ziarul de larga raspandire in localitatea in care se afla sediul societatii noastre, respectiv S. M., G. N.-V..
De asemenea si obligatia de informare a actionarilor cu ocazia convocarii A.G.O.A. prevazuta de Legea 297/2004 si Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009, precum si cele prevazute de directiva nr. 190/2004 a Parlamentului European au fost respectate pentru Adunarea Generala Ordinara din data de 25.04.2014.
2. Cu privire la competentele stabilite de lege pentru Adunarile generale face referire la dispozitiile art. 111 si ale art. 113 din Legea 31//1990 privind societatile comerciale cu completarile si modificarile ulterioare cat si ale art. art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital. Astfel, din coroborarea acestor texte de lege rezulta ca punctul 6 al ordinii de zi al Adunarii generale ordinare din 25.04.2014 poate forma obiectul A.G.O.A. cu atat mai mult cu cat hotararea adunarii generale nu se referea la constituiri noi de garantii, ci la semnarea anuala a actelor aditionale pentru garantarea reciproca intre societatea apelanta si SC C. C. SRL, care se deruleaza in ceea ce priveste garantarea de catre SC C. C. SRL a liniei de credit a societatii apelante conform contractului de credit nr. xxx din 20.12.2002, cat si garantarea de catre societatea apelanta a liniei de credit a SC C. C. SRL, conform contractului de credit nr. xxx din 25.10.2001, ambele incheiate cu Banca C. R. SA.
Mentioneaza ca, in toate adunarile generale ordinare ale actionarilor, din anul 2002 pana in prezent, s-a hotarat autorizarea administratorului unic al societatii, economist D. G., pentru a angaja prin semnatura personala contractarea unor credite necesare bunei desfasurari a activitatii SC S. SA si girarea pentru SC C. C. SRL cu garantii imobiliare pana la concurenta sumei de 10.000.000 RON (anterior denominarii monedei nationale fiind pana la concurenta sumei de 100.000.000.000 ROL) .
De asemenea mai arata ca in vederea derularii importurilor de materii prime, materiale necesare desfasurarii procesului de productie in lei si valuta, SC S. SA a incheiat cu Banca C. R. SA contractul de credit nr. xxx din 20.12.2002, care are ca obiect o linie de credit in valuta, prin acte aditionale, acest contract s-a reinnoit anual si din 2003 banca le-a solicitat si garantii.
Mai arata ca, asa cum a precizat si in intampinare, garantarea pe baza de reciprocitate a liniilor de credit este in favoarea societatii apelante, suma prevazuta cu titlul de garantii pentru SC C. SRL este o suma maxima care nu a fost atinsa niciodata si in derularea liniilor de credit din 2002 respectiv din 2001 si pana in prezent nu s-a pus niciodata problema de a nu fi achitate transele la timp sau de a se apela la garantii.
De asemenea, mentioneaza ca asa cum rezulta din preambulul contractului de credit nr. xxx din 20.12.2002 privind linia de credit prelungita anual prin acte aditionale si garantata de catre SC C. C. SRL reprezinta esenta desfasurarii procesului sau de productie, activitate curenta si permanenta in vederea derularii importurilor de materii prime si materiale si de aceea anual prin hotarare a adunarii generale a fost imputernicit administratorul societatii pentru semnarea acestor acte.
Mai arata ca, art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004 se refera la constituirile de garantie a unor active care, asa cum a mai aratat, au fost hotarate in anul 2003 si nu la prelungirea unor contracte existente din 2002. Legiuitorul nu a avut in vedere atributul exclusiv al adunarii generale extraordinare pentru prelungire, nici chiar pentru constituire, ci s-a referit la adunarea generala extraordinara in sensul ca aceasta se poate convoca oricand cand este nevoie, spre deosebire de adunarea generala ordinara, care se intruneste mai rar, avand si atributii date in exclusivitate in sarcina ei, dar care potrivit art. 111 din Legea nr. 31/1990 nu exclude hotararile de natura celor prevazute la pct. 6 din hotararea adunarii generale ordinare din 25.04.2014.
Prin intampinarea depusa de intimata SIF B.-C. S.A., aceasta a solicitat in principal constatarea nulitatii apelului pentru lipsa semnaturii, iar in subsidiar respingerea apelului ca nefondat.
Astfel, apelanta nu a facut dovada publicarii convocatorului in Buletinul Electronic al A.S.F., incalcand astfel prevederile art. 113 pct. A lit. a) si b) din Regulamentul nr.1/2006, motiv de nulitate absoluta consacrat ca atare atat de practica instantelor de judecata cat si in literatura de specialitate. Asa cum a aratat atat in actiunea introductiva cat si pe parcursul derularii procesului in prima instanta, in sarcina societatii care convoaca o adunarea generala a actionarilor incumba, in temeiul art. 113 doua obligatii distincte, si anume una de raportare si una de publicare: "aceste rapoarte se intocmesc dupa modelul prezentat la anexa nr.29, se transmit C.N.V.M. si operatorului pietei reglementate pe care se tranzactioneaza actiunile emise de respectiva societate comerciala, fara intarziere, dar fara a se depasi 24 de ore de la producerea respectivului eveniment sau de la data la care respectiva informatie este adusa la cunostinta emitentului si se publica in Buletinul electronic al C.N.V.M." Prin postarea convocatorului pe site-ul A.S.F. societatea si-a indeplinit doar una din acestea, respectiv obligatia de raportare, nicidecum pe cea de publicare in Buletinul electronic al A.S.F., procedura privind publicarea in buletinul A.S.F. fiind diferita de simpla postare a raportului pe site-ul A.S.F. sau B.V.B., indeplinirea obligatiei de raportare nu tine loc de indeplinire a obligatiei de publicare a convocatorului.
Subliniaza faptul ca postarea raportului in aplicatia de pe site-ul A.S.F., in conformitate cu prevederile Regulamentului C.N.V.M. nr. 27/2010 privind supravegherea electronica prin raportari, se face direct de catre societate avand valoarea unei raportari. Pe de alta parte, publicarea in Buletinul A.S.F. se face de catre Autoritatea de Supraveghere Financiara prin Serviciul Editare Buletin A.S.F. ca urmare a solicitarii exprese a societatii si cu achitarea unei taxe conform Regulamentului C.N.V.M. nr. 7/2006, republicat, cu completarile si modificarile ulterioare. Toate postarile din Buletinul Electronic al A.S.F. se regasesc si in varianta tiparita a acestuia.
Arata ca, din intreg probatoriul administrat in cauza rezulta, fara putinta de tagada, faptul ca societatea apelanta nu si-a indeplinit obligatiile prevazute de art. 113 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, context in care hotararea Tribunalului S. M. se releva a fi legala si temeinica, pronuntata in deplina concordanta cu legislatia pietei de capital.
Cu privire la nerespectarea obligatiei de informare a actionarilor apelanta, s-a marginit la a sustine ca si-a indeplinit-o fara a proba in vreun fel aceasta afirmatie in situatia in care a aratat in mod expres ce inscrisuri le-au fost comunicate, fara ca printre ele sa se regaseasca vreun material informativ cu privire la necesitatea respectiv oportunitatea contractarii de credite si, mai ales de constituire de garantii in favoarea actionarului majoritar.
De asemenea nu poate fi primita critica conform careia "punctul 6 al ordinii de zi al adunarii generale ordinare din 25.04.2014 poate forma obiectul A.G.O.A. cu atat mai mult cu cat hotararea adunarii generale nu se referea la constituiri de noi garantii, ci la semnarea anuala a actelor aditionale pentru garantarea reciproca (...)". Pe de o parte, reitereaza faptul ca hotararea adoptata care face obiectul cauzei are urmatorul continut: "Autorizarea administratorului unic ec. D. G., pentru a angaja, prin semnatura personala contractarea unor credite necesare bunei desfasurari a activitatii SC S. SA si girarea pentru SC C. C. SRL, cu garantii imobiliare pana la concurenta sumei de 10.000.000 lei", astfel rezultand ca este vorba de contractarea de credite pentru sine si constituirea de garantii pentru actionarul majoritar, nerezultand, sub nicio forma, faptul ca ar fi vorba de vreun act aditional. Astfel, este evident ca s-a hotarat contractarea altor credite si constituirea altor garantii decat cele despre care se face vorbire in cererea de apel. Pe de alta parte, este vadit eronata opinia apelantei conform careia constituirea de garantii imobiliare pana la concurenta sumei de 10.000.000 lei, poate fi de competenta Adunarii Generale Ordinare a Actionarilor. in conformitate cu prevederile art. 241 alin. 1 din Legea nr. 297/2004 "(1) Actele de dobandire, instrainare, schimb sau de constituire in garantie a unor active din categoria activelor imobilizate ale societatii, a caror valoare depaseste, individual sau cumulat pe durata unui exercitiu financiar, 20% din totalul activelor imobilizate, mai putin creantele, vor fi incheiate de catre administratorii sau directorii societatii numai dupa aprobarea prealabila de catre adunarea generala extraordinara a actionarilor". Ori, la data de 31.12.2013, totalul activelor imobilizate ale SC S. SA era de 3.459.417 lei, fiind astfel evident ca o eventuala constituire a unor garantii de pana la 10.000.000 lei depaseste cu mult limita legala pentru care nu este necesara aprobarea prealabila a Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor.
Cu privire la disertatia referitoare la reciprocitatea constituirii garantiilor considera ca aceasta excede obiectului cauzei, singurul scop al acesteia fiind abaterea atentiei de la faptul real al nerespectarii prevederilor legale de catre SC S. SA inspre pretinsa, dar nedovedita, rea-credinta a societatii.
Examinand sentinta apelata, raportat la motivele de apel invocate, instanta a retinut ca apelul este nefondat.
Un prim motiv de apel invocat de societatea apelanta vizeaza modul in care instanta de fond a analizat problema indeplinirii prevederilor legale referitoare la convocarea actionarilor pentru sedinta adunarii generale ordinare a actionarilor din data de 25.04.2014.
Referitor la acest aspect, instanta de apel a retinut ca parata apelanta este o societate admisa la tranzactionare pe o piata reglementata - Bursa de Valori Bucuresti, fiindu-i astfel aplicabile atat prevederile Legii 31/1990, cat si cele speciale ale Legii 297/2004 privind piata de capital. In acest context, societatea avea obligatia sa respecte, in ceea ce priveste convocarea actionarilor, atat prevederile art. 117 alin. 3 din Legea 31/1990, cat si prevederile art. 113 din Regulamentul C.N.V.M. (actuala Autoritate de Supraveghere Financiara) nr. 1/2006.
In conformitate cu art. 113 pct. A lit. a) si b) din Regulament, societatile comerciale ale caror actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata intocmesc, transmit si aduc la cunostinta publicului urmatoarele rapoarte: a) hotararea consiliului de administratie/altor organe abilitate, referitoare la convocarea adunarii generale sau la tinerea unei sedinte a consiliului de administratie care urmeaza sa delibereze in vederea exercitarii atributiilor delegate de A.G.E.A., in conformitate cu art.114 din Legea nr.31/1990 R; b) convocarea adunarii generale a actionarilor.
In continuare, art. 113 alin. 1 prevede ca aceste rapoarte se intocmesc dupa modelul prezentat la anexa nr.29, se transmit C.N.V.M. si operatorului pietei reglementate pe care se tranzactioneaza actiunile emise de respectiva societate comerciala, fara intarziere, dar fara a se depasi 24 de ore de la producerea respectivului eveniment sau de la data la care respectiva informatie este adusa la cunostinta emitentului si se publica in Buletinul electronic al C.N.V.M.
Raportat la aceste prevederi, societatea avea doua obligatii: transmiterea raportului privind convocarea catre A.S.F. si solicitarea de a se publica acest raport. Or, in speta, societatea apelanta si-a indeplinit doar prima dintre aceste obligatii, astfel cum reiese din inscrisul aflat la dosar la fila 18, din care rezulta ca societatea a comunicat Autoritatii de Supraveghere Financiara si Bursei de Valori Bucuresti raportul curent cu privire la convocarea adunarii generale ordinare si extraordinare a actionarilor pentru data de 25.04.2014. Din continutul acestei adrese se deduce doar transmiterea raportului, nu si publicarea lui.
Iar in aceasta situatie, nu se poate aprecia ca societatea si-ar fi indeplinit obligatiile impuse de reglementarile speciale in materie, caci obligatia prevazuta de Regulamentul A.S.F. nr. 1/2006 este o obligatie de publicare, nu doar de transmitere spre publicare.
Daca in ceea ce priveste nepublicarea convocatorului in Monitorul Oficial al Romaniei si intr-un ziar de larga raspandire, sanctiunea este nulitatea absoluta a hotararii A.G.A., aceeasi sanctiune se va aplica si in ceea ce priveste nepublicarea convocarii in Buletinul electronic al A.S.F. Pentru a se concluziona astfel, trebuie pornit de la faptul ca societatile admise la tranzactionare sunt obligate sa respecte cerintele de raportare stabilite prin reglementarile A.S.F. si sa asigure un tratament egal pentru toti actionarii, astfel cum prevad dispozitiile art. 224 alin. 1 si 2 din Legea 297/2004: societatile admise la tranzactionare pe o piata reglementata sunt obligate sa se inregistreze la C.N.V.M. si sa respecte cerintele de raportare stabilite prin reglementarile C.N.V.M. si ale pietelor reglementate pe care se tranzactioneaza valorile mobiliare emise de acestea. Societatea comerciala trebuie sa asigure un tratament egal pentru toti actionarii care detin actiuni de aceeasi clasa.
Prin instituirea obligativitatii publicarii convocarii in Buletinul electronic al A.S.F. s-a urmarit asigurarea unei informari mai eficiente a actionarilor, Buletinul electronic avand, astfel, natura unui Monitor Oficial al pietei de capital. In aceste conditii, netransmiterea de catre societatea listata emitenta a informatiei referitoare la convocarea adunarii generale catre A.S.F. spre a fi publicata in Buletinul electronic atrage neregularitatea convocatorului, constituind o cauza de nulitate a hotararii adunarii generale, in acceptiunea art. 132 alin. 2 din Legea 31/1990.
Raportat la aceste considerente, este nefondat acest motiv de recurs, cum nefondat este si cel privind indeplinirea obligatiei de informare a actionarilor. Potrivit art. 243 alin. 10 din Legea 297/2004, cu cel putin 30 de zile inainte de data adunarii generale a actionarilor, societatea va pune la dispozitia actionarilor documentele sau informatiile vizand problemele inscrise pe ordinea de zi, pe website-ul propriu. O dispozitie similara cuprinde si art. 3 alin. 3 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009 privind exercitarea anumitor drepturi ale actionarilor in cadrul adunarilor generale ale societatilor comerciale, in conformitate cu care actionarii au, printre altele, dreptul de a participa la adunarile generale ale actionarilor si de a avea acces la informatii suficiente despre problemele supuse dezbaterii adunarii generale.
Din inscrisurile aflate la dosarul cauzei rezulta ca actionarul S.I.F. B.-C. S.A. a solicitat conducerii societatii S.C. S. S.A. transmiterea materialelor de sedinta pentru fiecare punct de pe ordinea de zi, fiind vizat indeosebi pct. 6, privind autorizarea administratorului unic de a angaja, prin semnatura personala, contractarea unor credite necesare bunei desfasurari a activitatii societatii si de a gira pentru S.C. C. C. S.R.L. cu garantii imobiliare pana la concurenta sumei de 10.000.000 lei. Or, corect a retinut instanta de fond ca, transmiterea unui bilant, a unei convocari A.G.O.A. si A.G.E.A., a unui buget privind activitatea generala a societatii, a unui raport al administratorului si a unor note explicative, nu indeplineste cerinta de informare completa a actionarilor in masura sa permita acestora de a vota in cunostinta de cauza in A.G.O.A.. Astfel, fata de pct. 6 de pe ordinea de zi, s-ar fi impus ca societatea sa explice care sunt cauzele economice ori de alta natura care au determinat societatea sa recurga la contractarea de credite, respectiv la girarea cu garantii imobiliare in favoarea actionarului principal. Informarea completa a actionarilor ar fi impus, de asemenea, indicarea destinatiei precise a sumelor ce urmeaza a contractate, precum si prezentarea unui plan investitional ori a unei analize din care sa rezulte necesitatea contractarii acestor credite.
In lipsa unor asemenea informatii, nu se poate aprecia ca ar fi fost respectata nici cerinta informarii eficiente a actionarilor cu privire la punctul 6 de pe ordinea de zi, fiind astfel nefondat si acest motiv de apel.
Relativ la incalcarea competentelor stabilite de lege, Curtea a avut in vedere ca, potrivit art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004, actele de dobandire, instrainare, schimb sau de constituire in garantie a unor active din categoria activelor imobilizate ale societatii, a caror valoare depaseste, individual sau cumulat, pe durata unui exercitiu financiar, 20% din totalul activelor imobilizate, mai putin creantele, vor fi incheiate de catre administratorii sau directorii societatii numai dupa aprobarea prealabila de catre adunarea generala extraordinara a actionarilor.
Prin motivele de apel, societatea apelanta a invederat instantei ca, in realitate, hotararea adunarii generale nu se refera la constituirea de noi garantii, ci la semnarea anuala a unor acte aditionale pentru garantarea reciproca intre S.C. S. S.A. si S.C. C. C. S.R.L. Or, o asemenea ipoteza nu poate fi retinuta, fata de exprimarea lipsita de echivoc din cuprinsul hotararii adunarii generale ordinare, care se refera la contractarea unor credite necesare bunei desfasurari a societatii S.C. S. S.A. si girarea pentru S.C. C. C. S.R.L. cu garantii imobiliare pana la concurenta sumei de 10.000.000 lei. Daca ar fi fost vorba, intr-adevar, doar despre semnarea unor acte aditionale la un contract de credit aflat in derulare ori la un contract de garantie deja existent, nimic nu impiedica societatea sa precizeze aceasta in cuprinsul hotararii. In caz contrar, instanta se va raporta la continutul hotararii adunarii generale, nefiind admisibila retinerea unui alte imprejurari decat cea stipulata expres in cuprinsul hotararii.
Prin urmare, in conditiile in care, potrivit sustinerilor intimatei SIF B.-C. S.A., necontestate de societatea apelanta, totalul activelor imobilizate apartinand societatii era de 3.459.417 lei, constituirea de garantii de pana la 10.000.000 depaseste cu mult limita legala prevazuta de art. 241 alin. 1, pentru care nu este necesara aprobarea prealabila a adunarii generale extraordinare a actionarilor.
In consecinta, adoptarea unei asemenea hotarari in adunarea generala ordinara a actionarilor, cu incalcarea prevederilor imperative ale art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004 atrage sanctiunea nulitatii absolute a hotararii astfel adoptate - relativ la pct. 6 al acesteia, astfel ca sentinta apelata este legala si temeinica si sub acest aspect.
In ceea ce priveste critica adusa sentintei pentru considerentul ca a fost anulat doar pct. 6 din hotarare, desi instanta a retinut ca fiind incidente motive de nulitate absoluta care ar fi atras nulitatea in intregime a hotararii, Curtea a retinut ca hotararea instantei de fond a fost data cu respectarea principiului disponibilitatii. In conditiile in care reclamanta a solicitat doar anularea punctului 6 din hotarare, instanta nu putea dispune anularea intregii hotarari, chiar daca a retinut incidenta unor motive de nulitate absoluta a hotararii, neexistand nici un impediment pentru anularea partiala a hotararii A.G.O.A. chiar in ipoteza invocarii unor cauze de nulitate absoluta.
Raportat la aceste considerente, in baza art. 480 alin. 1 noul Cod de procedura civila, a fost respins apelul ca nefondat si mentinuta ca legala si temeinica sentinta apelata.
Fata de culpa procesuala a apelantei, in baza art. 453 alin. 1, rap. la art. 451 alin. 1 noul Cod de procedura civila, aceasta a fost obligata sa plateasca intimatei suma de 169 lei cheltuieli de judecata, cu titlu de cheltuieli de transport justificate prin foaia de parcurs depusa la dosar.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Acte ale autoritatilor publice; Actiuni (in): anulare, posesorie, regres, pauliana etc.; Faliment; P
124 - Decizie nr. 124 din data de 23.04.2015PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Actiune introdusa de debitoare, prin administrator special, in cadrul procedurii de insolventa, impotriva uneia din creditoare, prin care solicita deblocarea accesului la bunurile sale, retinute in spatiile creditoarei. Compet - Decizie nr. 123 din data de 23.04.2015
LITIGII CU PROFESIONISTI. Apel. Actiune in anularea certificatului de inmatriculare al societatii parate, intemeiata pe schimbarea destinatiei imobilului in care isi desfasoara activitatea, fara acordul vecinilor, deranjul fonic produs de activitate si pe - Decizie nr. 116 din data de 21.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabelul preliminar. Obligatia judecatorului-sindic de a determina cuantumul creantei contestate, neputand lasa in sarcina administratorului judiciar determinarea cuantumului, cata vreme acesta si-a spus parerea - Decizie nr. 112 din data de 09.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Procedura insolventei. Inscriere provizorie a creantei. Necesitatea administrarii de probe. Momentul in care trebuie incuviintata administrarea de probe, de catre judecatorul sindic. - Decizie nr. 111 din data de 09.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Procedura insolventei. Cerere de sesizare din oficiu a judecatorului sindic privind inlocuirea administratorului judiciar. Posibilitatea creditorilor de a obtine schimbarea administratorului judiciar doar in conditiile prevazu - Decizie nr. 108 din data de 09.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Recurs. Contestatie la tabel preliminar. Necercetarea fondului cauzei. Obligatia judecatorului sindic de a analiza fondul pretentiilor in cazul in care intre debitoare si creditoare a existat un litigiu, suspendat in baza art. 36 di - Decizie nr. 83 din data de 30.04.2015
LITIGII CU PROFESIONISTI. Recurs. Dizolvare societate comerciala. Cerere de repunere in termenul de declarare a recursului, intemeiata pe necomunicarea legala a sentintei atacate cu recurenta parata. Momentul inceperii termenului de recurs. Recurs tardiv - Decizie nr. 77 din data de 24.04.2015
Apel. Procedura insolventei. Confirmare plan de reorganizare. Aprecierea ca si vot pozitiv a votului unui creditor in sensul votarii planului, cu conditia ca toate obligatiile nascute dupa data intrarii in insolventa (necuprinse in graficul de rambursare) - Decizie nr. 152 din data de 21.05.2015
Apel. Actiune in constatarea inexistentei dreptului unei persoane fizice de a reprezenta o societate comerciala, in conditiile in care acest drept i-a fost conferit printr-un contract de munca, contrar prevederilor Actului constitutiv al societatii. Admis - Decizie nr. 150 din data de 20.05.2015
Apel. Actiune in constatarea nulitatii absolute a unor clauze din contractele de credit, introdusa de mai multi reclamanti cu domicilii sau sedii in diferite localitati din tara, impotriva aceleasi banci parate, in temeiul unor contracte de credit diferit - Decizie nr. 146 din data de 14.05.2015
Apel. Procedura insolventei. Contestatie la tabelul preliminar de creante si la tabelul preliminar modificat de creante. Imposibilitatea analizarii, pe calea contestatiei la tabelul preliminar de creante, a incidentei prevederilor art. 117-118 din Legea n - Decizie nr. 142 din data de 07.05.2015
Recurs. Procedura insolventei. Contestatie la planul de distribuire a fondurilor obtinute din vanzarea bunului garantat, formulata de creditori salariati. Distribuirea sumelor obtinute in functie de categoria din care fac parte creditorii contestatori, si - Decizie nr. 94/C din data de 12.05.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de protectie a creantei formulata de creditorul garantat, intemeiata pe prevederile art. 39 alin. 1 lit. B din Legea nr. 85/ 2006. Inadmisibilitatea cererii. Posibilitatea formularii doar a unei cereri de ridicare a sus - Decizie nr. 91/C din data de 25.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabel. Creanta tardiva. Valabilitatea notificarii deschiderii procedurii,comunicata la sediul organului fiscal care administreaza creanta bugetara, chiar daca acesta nu are personalitate juridica. - Decizie nr. 83/C din data de 24.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabelul preliminar de creante formulata impotriva creantei organului fiscal, constatata prin decizie de impunere, contestata pe calea contestatiei administrative, care a fost suspendata pana la solutionarea plan - Decizie nr. 79/C din data de 12.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de deschidere a procedurii formulata de un creditor impotriva unei societati dintr-un grup. Inaplicabilitatea dispozitiilor art. 183 si urmatoarele din Legea nr. 85/ 2014 - Decizie nr. 67/C din data de 10.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de deschidere a procedurii formulata de un creditor si de conexare la cererea similara formulata anterior de debitor, in temeiul Legii nr. 85/ 2014. Judecarea cererii debitorului, la care s-a conexat cererea creditorulu - Decizie nr. 65/C din data de 04.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Recurs. Contestatie impotriva hotararii adunarii creditorilor. Calculul cvorumului si al majoritatii creantelor facut de administratorul judiciar, raportat la un tabel definitiv rectificat, intocmit si neafisat la usa instantei. Con - Decizie nr. 59/C din data de 31.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Recurs. Cerere de inscriere creanta nascuta in cursul procedurii in tabelul suplimentar de creante, respinsa de administratorul judiciar. Contestatie la raportul de activitate al administratorului judiciar, admisa de judecatorul sin - Decizie nr. 57/C din data de 24.03.2015