Recurs. Procedura insolventei. Contestatie la planul de distribuire a fondurilor obtinute din vanzarea bunului garantat, formulata de creditori salariati. Distribuirea sumelor obtinute in functie de categoria din care fac parte creditorii contestatori, si

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Recurs. Procedura insolventei. Contestatie la planul de distribuire a fondurilor obtinute din vanzarea bunului garantat, formulata de creditori salariati. Distribuirea sumelor obtinute in functie de categoria din care fac parte creditorii contestatori, si nu in functia de atributiile lor de serviciu.

- art.121 si art. 123 din Legea nr. 85/2006

Decizia nr. 94/C/2015 - R din 12.05.2015
Dosar nr. 4648/111/C/2009/a1
 
Prin Sentinta nr.9561/F din 3 decembrie 2014, Tribunalul B. a admis in parte contestatia formulata de creditorii C. L. si M. O., in contradictoriu cu lichidatorul judiciar RVA O. I. S. S.P.P.I., a modificat in parte raportul asupra fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea creantelor si a planului de distribuire, dispunand ca suma de 14.300 lei sa fie utilizata pentru plata creditorului M. O. A respins ca nefondate celelalte pretentii.
Pentru a hotari astfel, judecatorul sindic a retinut in fapt ca la data de 27 mai 2014 a fost depus de catre lichidatorul judiciar raportul asupra fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea creantelor si a planului de distribuire din suma incasata din valorificarea unui bun imobil aflat in garantia creditorului S.C. E. S.C.M. In cuprinsul acestuia se face trimitere la dispozitiile art. 122 si 123 din Legea nr. 85/2006.
Determinarea imprejurarii daca propunerea de distribuire s-a facut sau nu in conformitate cu dispozitiile legale, presupune raportarea si la prevederile art. 121 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 care stabileste in mod expres ca distribuirea se va face pentru trei categorii de creante. Aplicand principiul de interpretare per a contrario, se poate trage concluzia ca numai in ipoteza in care se vand alte bunuri care nu au fost grevate cu garantii in favoarea creditorilor, lichidatorul judiciar va face distribuirea in conformitate cu alte reguli (art. 123). Ordinea impusa de art. 121 este una imperativa, nefiind posibila derogarea de la ea sau combinarea regulilor prescrise de acest text legal cu cele prevazute de art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Asa fiind, judecatorul sindic retine ca potrivit art. 121 alin. 1 pct. 1 sumele obtinute in urma vanzarii unui bun aflat in garantie sunt folosite pentru plata taxelor, timbrelor si a oricaror cheltuieli aferente vanzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuieli necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate in conditiile art. 10, 19 alin. 2, 23 si 24. Pentru a stabili daca este intemeiata contestatia formulata, trebuie stabilit daca sumele pretinse reprezinta cheltuieli necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri intrucat celelalte sume se exclud prin ipoteza.
Incheierea conventiei individuale de munca a celor doi contestatori nu este de natura sa confere acestora dreptul de a participa la distribuire in temeiul acestei dispozitii intrucat activitatea desfasurata nu a fost de natura sa duca la conservarea si administrarea bunurilor aflate in garantie. Concluzia se impune prin raportare la prevederile art. 123 care stabileste la pct. 1 si 2 doua categorii diferite de creante ce sunt stinse cu prioritate in cazul vanzarii bunurilor neafectate de o garantie.
Includerea lor in categorii diferite conduce la concluzia ca legiuitorul a urmarit ca plata creantelor salariale sau asimilate acestora sa se faca dupa plata cheltuielilor generate de desfasurarea procedurii si stabilite la punctul 1. In plus, lipsa oricarei trimiteri in cuprinsul art. 121 la aceste creante conduce la concluzia ca ele au fost excluse ab initio de la orice distribuire in cazul bunurilor afectate de garantii. Tocmai de aceea, chiar daca lichidatorul judiciar a indicat in mod gresit temeiul legal al intocmirii raportului asupra fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea creantelor si a planului de distribuire, distribuirea facuta de acesta respecta in principiu exigentele stabilite de art. 121 alin. 1 pct. 1-2.
Exceptie face creanta pe care contestatorul M. O. o poate invoca in temeiul actului aditional nr. 1/1.03.2011 prin care a dobandit calitatea de gestionar al debitorului. Intrucat aceasta il obliga sa ia masuri pentru conservarea si administrarea bunurilor aflate in patrimoniul debitorului, sumele datorate pentru desfasurarea activitatii se circumscriu creantelor reprezentand cheltuieli necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri. In conditiile in care acesta a desfasurat respectiva activitate in intervalul 1.03.2011-1.01.2013 suma pe care o poate pretinde este de 14.300 lei, sens in care s-a si admis contestatia.
Impotriva acestei sentinte au formulat recurs creditoarea B.C. I. S. R. SA prin B C I. S. R. SA A. - SUCURSALA O., precum si contestatoarea C. L.
Prin recursul sau, creditoarea B.C. I. S. R. SA prin B C I. S. R. SA A. - SUCURSALA O., a solicitat modificarea Sentintei in sensul respingerii contestatiei la planul de distribuire formulata de contestatori, ca nefondata, cu obligarea acestora si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, recurenta arata ca hotararea primei instante este rezultatul aplicarii gresite a legii, intrucat conventiile individuale de munca incheiate intre intimati si debitoare nu ii sunt opozabile, iar creanta intimatului contestator M. O. nu se incadreaza in categoria creantelor prevazute de art. 121 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, intimatii contestatori nu au facut dovada inregistrarii conventiilor individuale de munca si actele aditionale de care se prevaleaza in registrul electronic ce evidenta al salariatilor sau la Inspectoratul de Munca, asa cum prevede in mod obligatoriu legea, astfel ca aceste conventii nu ii sunt opozabile. De asemenea, prima instanta a hotarat in mod gresit ca, in speta, creanta contestatorului M. O. se incadreaza in categoria cheltuielilor legate de conservarea si administrarea bunurilor valorificate. In realitate, creanta intimatului contestator se incadreaza in categoria cheltuielilor salariale ale debitoarei. Activitatea de gestionar desfasurata de contestator nu se circumscrie notiunii de conservare si administrare a bunurilor debitoarei.
In drept, recurenta invoca prevederile art. 304 indice 1 Cod de procedura civila Vechi, art. 11 din Legea nr. 85/2006.
Prin recursul sau, contestatoarea C. L. a solicitat casarea sau modificarea in parte a Sentintei, in sensul admiterii cererii formulate privind distribuirea sumelor obtinute din lichidare catre recurenta, in cuantum de 111.224 lei, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, recurenta arata ca in cauza sunt incidente prevederile art. 304 pct. 7 si 9 Cod de procedura civila. Astfel, din lecturarea hotararii nu se regaseste nici un motiv pentru care plata salariilor sale a fost respinsa, ceea ce face incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 Cod de procedura civila, care trebuie sa conduca la casarea hotararii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Lipsa motivelor pune recurenta in imposibilitate de a critica hotararea. Hotararea este criticabila si pentru ca, pe de o parte, judecatorul - sindic a pus in vedere lichidatorului judiciar sa depuna la dosar numai contractele de munca, nu si fisa postului aferenta fiecarui salariat, or din fisa postului sau rezulta ca a avut sarcina de conservare si paza a bunului ipotecat. Recurenta, in calitate de manager asistent, a exercitat de altfel paza tuturor bunurilor debitoarei, si nu contestatorul M. O. Judecatorul - sindic a aplicat astfel gresit prevederile art. 121 din Legea nr. 85/2006, ceea ce face incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila.
In probatiune, recurenta solicita proba cu inscrisuri, depunand la dosar copii conventie de munca, act aditional, fisa postului, carnet de munca, state de plata, adeverinte.
Intimatul lichidator judiciar RVA O. I. S. SPRL si recurenta B.C. I. S. R. SA PRIN B C I. S. R. SA A. - SUCURSALA O. au formulat intampinare la recursul declarat de contestatoare, solicitand respingerea acestuia.
Examinand recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate de recurenti, precum si din oficiu, asupra motivelor de ordine publica, in conformitate cu prevederile art. 304 si 304 indice 1 din Vechiul Cod de procedura civila, pe baza actelor dosarului si probelor administrate, Curtea de apel a constatat ca recursul formulat de contestatoarea C. L. nu este fondat, urmand sa fie respins, iar recursul formulat de creditoarea B.C. I. S. R. SA PRIN B C I. S. R. SA A. - SUCURSALA O. este intemeiat, urmand sa fie admis, pentru motivele ce vor fi aratate in continuare, comune pentru ambele recursuri:
Astfel, admitand in parte contestatia formulata impreuna de catre cei doi creditori, recurenta C. L. si intimatul M. O., judecatorul fondului a retinut ca acestia detin creante salariale si nu sunt indreptatiti la distribuiri din sumele obtinute din vanzarea bunului garantat, opunandu-se in acest sens prevederile art. 121 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, precum si imprejurarea ca activitatea desfasurata de cei doi creditori nu a fost de natura sa conduca la conservarea si administrarea bunurilor aflate in garantie, exceptand creanta contestatorului M. O. care a dobandit calitatea de gestionar al debitorului printr-un act aditional, fiind obligat astfel sa ia masuri pentru conservarea si administrarea bunurilor aflate in patrimoniul debitorului.
Contrar celor sustinute de recurenta C. L., judecatorul fondului a motivat hotararea pronuntata asupra contestatiei, atat in fapt, cat si in drept, cu privire la situatia fiecaruia dintre contestatori, iar imprejurarea ca nu a retinut si pentru contestatoarea recurenta ca si aceasta ar fi avut sau nu atributii de conservare a bunurilor garantate nu echivaleaza cu o nemotivare a hotararii. Judecatorul sindic a analizat in ce masura creantele celor doi creditori pot participa la distribuiri, retinand ca aceasta posibilitate legala o are doar contestatorul M. O. In cauza nu este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 Cod de procedura civila, astfel ca nu exista motive care sa conduca la casarea hotararii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Hotararea atacata este, intr-adevar, criticabila, fiind incident motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila, insa prin prisma recursului formulat de creditoarea B.C. I. S. R. SA PRIN B C I. S. R. SA A. - SUCURSALA O., si nu prin prisma recursului formulat de creditoarea contestatoare, argumentele care insa atrag admiterea recursului primei si respingerea recursului celei de-a doua recurente fiind aceleasi.
Astfel, ambii creditori contestatori au calitatea de creditori salariati ai debitoarei, fiind inscrisi in tabelul de creanta al acesteia, in mod definitiv, la categoria creantelor salariale, cu creante atat anteriore deschiderii procedurii, cat si nascute in cursul procedurii de insolventa.
Or, fata de categoria de creante in care sunt inscrisi contestatorii, felul muncii acestora si atributiile din fisa postului nu au relevanta pentru distribuirea sumelor obtinute din valorificarea bunurilor debitoarei, ci doar categoria de creante din care fac parte, prin prisma prevederilor art. 121 si 123 din Legea nr. 85/2006.
Art. 121 din acest act normativ prevede ca fondurile obtinute din vanzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, in favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie de orice fel, vor fi distribuite in urmatoarea ordine:
 1. taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vanzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate in conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 si 24;
 1^1. creantele creditorilor garantati nascute in timpul procedurii de insolventa dupa confirmarea planului de reorganizare, ca parte componenta a acestui plan. Aceste creante cuprind capitalul, dobanzile, majorarile si penalitatile de orice fel;
 2. creantele creditorilor garantati, cuprinzand tot capitalul, dobanzile, majorarile si penalitatile de orice fel, precum si cheltuielile, pentru creantele nascute inainte de deschiderea procedurii.
Potrivit art. 123, creantele vor fi platite, in cazul falimentului, in urmatoarea ordine:
 1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate in conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 si ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevazute la art. 102 alin. (4);
 2. creantele izvorate din raportul de munca;
 3. creantele reprezentand creditele, cu dobanzile si cheltuielile aferente, acordate dupa deschiderea procedurii, precum si creantele rezultand din continuarea activitatii debitorului dupa deschiderea procedurii;
 4. creantele bugetare;
 5. creantele reprezentand sumele datorate de catre debitor unor terti, in baza unor obligatii de intretinere, alocatii pentru minori sau de plata a unor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;
 6. creantele reprezentand sumele stabilite de judecatorul-sindic pentru intretinerea debitorului si a familiei sale, daca acesta este persoana fizica;
 7. creantele reprezentand credite bancare, cu cheltuielile si dobanzile aferente, cele rezultate din livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari, precum si din chirii;
 8. alte creante chirografare;
 9. creantele subordonate, in urmatoarea ordine de preferinta:
 a) creditele acordate persoanei juridice debitoare de catre un asociat sau actionar detinand cel putin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor, ori, dupa caz, de catre un membru al grupului de interes economic;
 b) creantele izvorand din acte cu titlu gratuit.
 Asadar, creantele celor doi creditori contestatori pot fi platite in temeiul dispozitiilor art. 123, text de lege care nu se aplica insa situatiei de fapt din acest dosar, si nu in temeiul dispozitiilor art. 121. In nici un caz creantele salariale ale contestatorilor nu pot fi incadrate la cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor garantate, iar acestia nu fac parte nici din categoria persoanelor angajate pe parcursul procedurii in conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 si 24. Cei doi contestatori sunt salariati permanenti ai debitoarei, dinainte si de dupa deschiderea procedurii, iar pentru creantele lor salariale au fost inscrisi in categoria creantelor salariale, avand dreptul de a participa la distribuiri conform categoriei din care fac parte, neavand relevanta sub acest aspect felul muncii prestate si atributiile lor de serviciu.
In consecinta, constatand ca hotararea atacata este nelegala si netemeinica sub aspectul admiterii in parte a contestatiei formulate, in temeiul art. 312 Cod de procedura civila, Curtea de apel a modificat-o in sensul respingerii in totalitate a contestatiei formulate de cei doi creditori, aceasta fiind neintemeiata in intregul ei. Pentru aceleasi motive, a fost respins si recursul formulat de contestatoarea C. L., ca nefondat.
In temeiul art. 274 Cod de procedura civila, instanta a obligat contestatorii sa plateasca recurentei B.C. I. S. R. SA prin B C I. S. R. SA A. - SUCURSALA O. cheltuieli de judecata in recurs reprezentate de onorariul de avocat, conform dovezilor depuse la dosar.