DREPTUL FAMILIEI. Exercitarea autoritatii parintesti exclusiv de catre unul dintre parinti. Art. 397 si 398 din Noul Cod civil Art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului

SECTIA  I - A CIVILA

DREPTUL FAMILIEI. Exercitarea autoritatii parintesti exclusiv de catre unul dintre parinti.
Art. 397 si 398 din Noul Cod civil
Art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului
 
Exercitarea autoritatii parentale de catre ambii parinti prevazuta de disp. art. 397 din Noul Cod civil este un drept al copilului de care nu poate fi lipsit decat pentru motive justificate de interesul sau superior.
Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului acestuia la o dezvoltare fizica si morala, la echilibru socio-afectiv, la viata de familie, drept afirmat si de art. 8 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
Probatoriul administrat in cauza a relevat un comportament agresiv al tatalui fata de minori, ceea ce reprezinta un risc pentru dezvoltarea, cresterea si educarea acestora, neexistand o cale de comunicare intre minori si tatal acestora, al carui comportament violent constituie motivul unei stari de temere, neliniste, respingere, pe cale de consecinta,solutia instantei de apel contravine interesului minorilor, dispozitiile art. 397 si 398 alin. 1 din Noul Cod civil fiind gresit aplicate si interpretate.

Decizia civila nr. 643/2014 - R din 8. 05. 2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a I-a civila
Dosar nr. 28/ 177/ 2013

Prin Sentinta civila nr. 931 din 09.07.2013 pronuntata de Judecatoria A. s-a admis in parte actiunea completata formulata de reclamanta B.M. in contradictoriu cu paratul B.V. si s-a admis in parte cererea reconventionala formulata de paratul reclamant reconventional B.V., in contradictoriu cu parata reconventionala B.M., s-a  dispus desfacerea casatoriei incheiata intre parti la data de xx.xx.xxxx in localitatea T., jud. B. si inregistrata in registrul starii civile al com. T. sub nr. x din data de xx.xx.xxxx din culpa exclusiva a paratului, urmand ca reclamanta sa-si reia numele avut anterior casatoriei, acela de "S.", s-a stabilit domiciliul minorilor B.D.A-M., nascuta la data de xx.xx.xxxx si B.A.M., nascut la data de xx.xx.xxxx, la reclamanta si s-a dispus ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata in mod exclusiv de catre reclamanta, paratul fiind obligat la plata unei pensii de intretinere lunare in favoarea copiilor B.I.O. ns. la data de xx.xx.xxxx, B.D.A-M., nascuta la data de xx.xx.xxxx si B.A.M., nascut la data de xx.xx.xxxx, in cota de 50% din veniturile lunare nete ale acestuia, si anume cate 16,66% pentru fiecare minor, incepand cu data de 10.01.2013 si pana la majoratul minorilor sau pana la noi dispozitii ale instantei, s-a dispus evacuarea paratului din imobilul situat in localitatea H., nr. xxx, com. T., jud. B., avand nr. top xx,xx,xx inscris in CF nr. xxx H., constand in casa de locuit si anexe gospodaresti si s-a respins capatul de cerere formulat de reclamanta avand ca obiect obligarea paratului la plata daunelor morale cu titlu de despagubiri, cheltuielile de judecata efectuate de parti in cauza fiind compensate.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Partile s-au casatorit la data de xx.xx.xxxx in localitatea T., jud. B., casatoria fiind inregistrata in registrul starii civile al com. T. sub nr. x din data de xx.xx.xxxx, iar din casatoria partilor au rezultat trei copii, respectiv B.A.M., nascut ia data de xx.xx.xxxx in loc. A., B.D.A.M., nascuta la data de xx xxxxxx xxxx in O. si B.I.O. nascut la data de xx xx.xxxx in O., conform certificatelor de casatorie si de nastere depuse la dosar.
Din declaratia martorilor audiati in cauza, instanta a retinut ca partile nu mai locuiesc impreuna din luna ianuarie a anului 2013, datorita atitudinii violente a paratului atat fata de reclamanta, cat si fata de copii, de copii ocupandu-se de la acea data mama, copiii fiind atasati de aceasta. Astfel, martorii declara ca in mai multe randuri reclamanta a fost batuta de catre parat, aceasta si copiii fiind alungati din casa. De asemenea, pe fondul geloziei, intre parti erau certuri, paratul amenintand-o pe reclamanta ca ii taie gatul, iar de frica reclamanta ascundea seara cutitele, de asemenea, fiind posesor de arma, o ameninta pe reclamanta cu aceasta arma, spunandu-i sa recunoasca ca a fost cu un alt barbat. Declara martorii ca paratul ii interzicea reclamantei sa mearga la parinti ori vecini, sa stea de vorba cu anumite persoane, sa mearga la biserica.
Mai arata martorii ca paratul avea o atitudine rece si fata de copii, carora le vorbea urat si pe care ii injura, fiind agresiv cu acestia. Copiilor le era frica de parat, iar baiatul cel mijlociu A.I. a fost batut si amenintat cu moartea de catre parat pe parcursul solutionarii procesului, de asemenea, paratul a aruncat dupa el cu un bolovan sa il loveasca, cand copilul a fost la cules de cirese. Deoarece fata mai mica pe nume D. a mers la casa bunicii, paratul a vrut sa o loveasca cu un par, dar fetita a fugit astfel incat paratul a lovit poarta. Totodata, mai declara martorii ca paratul nu le dadea voie copiilor sa ii spuna tata.
Instanta retine din declaratiile martorilor ca de la data despartirii in fapt a partilor, paratul nu a contribuit cu nimic la cresterea si intretinerea copiilor si a retinut si alocatia copiilor deoarece era pe numele sau.
Totodata, instanta a retinut ca prin sentinta civila nr. 731/2013 pronuntata la data de 21.05.2013 in dosar nr. 744/177/2013 al Judecatoriei A. s-a emis ordin de protectie impotriva paratului B.V. si s-a dispus reintegrarea reclamantei si a copiilor partilor in locuinta familiei, reprezentata de imobilul situat in localitatea H. nr. xxx com. T.
Din cele aratate mai sus, rezulta incalcarea de catre parat a dispozitiilor art.309 alin.1 Cod civil,  potrivit carora "sotii isi datoreaza reciproc respect, fidelitate  sprijin moral", aspect fata de care instanta apreciaza ca acesta nu vede casatoria ca pe o uniune a doua persoane intemeiata pe prietenie, respect si afectiune reciproca, pe sprijinul moral pe care fiecare sot trebuie sa il acorde celuilalt, toate aceste elemente fiind considerate de catre instanta imprejurari edificatoare ce ilustreaza culpa exclusiva a paratului in destramarea casatoriei.
Pentru aceste motive, instanta a admis in parte actiunea formulata de reclamanta si a admis in parte cererea reconventionala formulata de parat si in baza art. 373 lit.b si art.379 alin.1 din Noul Cod Civil, a desfacut casatoria incheiata intre parti la data de la data de 24.04.1993 in localitatea T., jud. B. si inregistrata in registrul starii civile al com. T. sub nr. x din data de xx.xx.xxxx din culpa exclusiva a paratului.
In ceea ce priveste numele pe care reclamanta urmeaza sa il poarte dupa desfacerea casatoriei, instanta a facut aplicarea dispozitiilor art.383 alin.3 C.civ. si a dispus ca reclamanta sa reia numele avut anterior casatoriei,  acela de "S.".
Conform dispozitiilor art.400 alin.1 Cod Civil, "in lipsa intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic".
Notiunea de "interes al copilului" are un caracter complex, interesul fiind legat de varsta acestuia, de ocupatia si comportamentul parintilor, de atasamentul copilului fata de parinti, de interesul pe care acestia l-au manifestat fata de minor, de legaturile afective stabilite intre parinti si copil si de posibilitatile materiale ale parintilor.
In speta, avand in vedere varsta minorilor B.D.A-M., nascuta la data de xx.xx.2000 si B.A.M., nascut la data de xx.xx.1998, atasamentul acestora fata de mama, comportamentul paratului, precum si recomandarea autoritatii tutelare, instanta, in baza art.400 alin.1 Cod Civil, cu respectarea dispozitiilor art. 263 Cod Civil, a stabilit domiciliul minorilor la reclamanta.
In baza art.396 alin. 1 din Cod Civil, "instanta de tutela hotaraste, odata cu pronuntarea divortului, asupra raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori, tinand seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala precum si, daca este cazul, de invoiala parintilor pe care ii asculta".
De asemenea, potrivit dispozitiilor art.397 Cod civil, "dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel".
Instanta a retinut ca autoritatea parinteasca este nu doar un drept al parintelui ci si un drept al copilului de care acesta poate fi lipsit doar in situatii speciale ce tin de interesul sau superior, iar pe de alta parte autoritatea parinteasca asupra minorului implica numeroase obligatii pentru parintele in cauza.
Analizand probatoriul administrat in cauza, fata de declaratiile martorilor audiati, din care rezulta comportamentul violent al paratului atat fizic cat si verbal fata de copii, instanta a apreciat, in baza art.398 din Codul civil, avand in vedere interesul superior al minorilor  B.D.A-M., nascuta la data de xx.xx.2000 si B.A.M., nascut la data de xx.xx.1998, ca sunt motive intemeiate care sa justifice exercitarea in mod exclusiv a drepturilor si obligatiilor parintesti de catre reclamanta.
Tinand cont, pe de o parte, de nevoile copiilor, care trebuie sa beneficieze de sprijinul material al ambilor parinti, instanta, in temeiul  art. 402 si art. 530 alin.3 Cod Civil, a dispus obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere lunare in favoarea copiilor B.I.O. ns. la data de xx.xx.1xxx, B.D.A-M., nascuta la data de xx.xx.xxxx si B.A.M., nascut la data de xx.xx.xxxx, in cota de 50% din veniturile lunare nete ale acestuia, si anume cate 16,66% pentru fiecare minor, incepand cu data de 10.01.2013, dat introducerii actiunii in instanta, si pana la majoratul minorilor sau pana la noi dispozitii ale instantei.
In ceea ce priveste capatul de cerere formulat de reclamanta avand ca obiect evacuarea paratului din imobilul situat in localitatea H., nr. xxx, com. T., jud. B., avand nr. top xx, xx, xx inscris in CF nr. xxx H., constand in casa de locuit si anexe gospodaresti, instanta a retinut din economia CF xxx H., privind nr. top xx, xx, xx, ca sub B xx este intabulat dreptul de proprietate al reclamantei B.M. asupra cotei de 1532/3064 din cota de 2617/3064 parti teren si asupra cotei de 24/48 parti din casa, ca bun propriu, cu titlu de donatie.
Potrivit dispozitiilor art.480 din Codul civil "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege".
Avand in vedere declaratiile martorilor audiati in cauza, dispozitiile sentintei civile nr. 731/2013 a Judecatoriei A., precum si situatia de carte funciara, instanta a considerat cererea formulata de reclamanta ca fiind intemeiata, motiv pentru care, in baza art.480 Cod civil raportat la art. 613 ind. 2 Cod procedura civila, a dispus evacuarea paratului din imobilul situat in localitatea H., nr. xxx, com. T., jud. B., avand nr. top xx, xx, xx inscris in CF nr. xxx H., constand in casa de locuit si anexe gospodaresti.
Referitor la capatul de cerere formulat de reclamanta avand ca obiect obligarea paratului la plata daunelor morale cu titlu de despagubiri, instanta retine ca art. 388 Cod civil prevede ca "distinct de dreptul la prestatia compensatorie prevazut la art. 390, sotul nevinovat, care sufera un prejudiciu prin desfacerea casatoriei, poate cere sotului vinovat sa il despagubeasca."
Prin urmare, textul de lege invocat de reclamanta se refera la un prejudiciu produs acesteia prin desfacerea casatoriei. In motivare, reclamanta invoca insa aspecte legate de suferinta pricinuita acesteia de catre parat pe perioada casatoriei, iar nu prejudicii aduse de parat prin desfacerea casatoriei.
Astfel, cata vreme reclamanta nu face dovada existentei vreunui prejudiciu produs acesteia prin desfacerea casatoriei cu paratul, instanta, in baza art. 388 Cod civil, instanta a respins acest capat de cerere ca neintemeiat.
In baza art. 276 din Codul de procedura civila, a compensat cheltuielile de judecata efectuate de parti in cauza.
Impotriva acestei hotarari, la data de 4.09.2013, in termen legal, a declarat apel paratul B.V., solicitand schimbarea in parte a sentintei apelate in sensul desfacerii casatoriei din culpa comuna, exercitarea autoritatii parintesti in comun si obligarea sa la plata unei pensii lunare de intretinere in cuantum de 33% din venitul lunar si respingerea capatului de cerere privind evacuarea sa, cu cheltuieli de judecata.
Prin  decizia civila nr. 370/A/2013 din data de 14.11.2013, pronuntata de Tribunalul B., in dosar nr. 28/177/20103,  s-a admis ca fondat apelul civil formulat de apelantul B.V. domiciliat in H. nr. xxx, com. T., jud. B. in contradictoriu cu intimata B.M., cu domiciliul procesual ales in H. nr. xxx, com. T., jud. B. impotriva sentintei civile nr. 931 din 09.07.2013  pronuntata de Judecatoria A., pe care a schimbat-o in parte, in sensul ca:
A desfacut casatoria incheiata intre parti din culpa ambilor soti.
S-a dispus ca autoritatea parinteasca cu privire la minori sa fie exercitata de ambii parinti.
A inlaturat dispozitia privind pensia de intretinere in favoarea copilului major B.I.O. si mentine dispozitia privind obligarea paratului la plata pensiei de intretinere in favoarea copiilor minori ai partilor in cuantum de 1/3 din venitul net lunar al paratului, cate 1/6 pentru fiecare minor.
A mentinut restul dispozitiilor sentintei apelate.
A obligat intimata la cheltuieli de judecata in cuantum de 250 lei in favoarea apelantului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a avut in vedere urmatoarele considerente:
1.Culpa la desfacerea casatoriei
Sub acest aspect instanta a retinut ca partile au fost casatorite aproape 20 de ani. Sub aspect probatoriu, in cauza au fost audiati 6 martori, fiind depusa si o caracterizare de la locul de munca comun al partilor. Din acest material probatoriu rezulta doar ca de la inceputul anului 2013 relatiile dintre parti s-au degradat intr-un ritm galopant, implicandu-se si rudele reclamantei soldate cu reclamatii la politie si sanctiuni. In timp ce martorii propusi de reclamanta, in special mama si fratele acesteia indica un comportament nepotrivit si violent numai din partea paratului, martorii propusi de acesta releva o lipsa de comunicare intre soti si un amestec al mamei reclamantei in relatie. Caracterizarea de la locul de munca comun al partilor releva faptul ca la serviciu acestea au avut comportament normal, fara acte de violenta sau agresivitate, paratul chiar ajutand-o pe reclamanta la indeplinirea sarcinilor de serviciu.
Raportat la toate acestea nu se poate retine decat ca la starea actuala de fapt au contribuit ambii soti, care de la un moment dat nu si-au mai putut gestiona eficient relatia, impunandu-se desfacerea casatoriei din culpa ambilor.
2.Autoritatea parinteasca
Sub acest aspect, in mod gresit a retinut instanta de fond ca exista motive intemeiate pentru a fi inlaturat paratul de la exercitarea autoritatii parintesti cu privire la copiii minori ai partilor. Astfel, comportamentul violent al paratului fata de copiii partilor este relevat doar de mama si fratele reclamantei, martorul G.D., aratand ca minorii sunt folositi de mama in razboiul parintilor, acestia avand in prezent comportament necorespunzator. De altfel si din raportul de evaluare psihologica a celor doi copii depus in apel rezulta ca acestia sunt puternic influentati de conflictele dintre parinti, la care au asistat.
In concluzie, nu exista motive intemeiate si grave pentru a se dispune exercitarea autoritatii parintesti exclusiv de catre mama, din contra, in cauza impunandu-se exercitarea in comun a autoritatii parintesti, ambii parinti trebuind sa contribuie in viitor la reechilibrarea psihologica  a celor doi copii, care nu va putea fi adusa decat prin colaborarea celor doi parinti in sensul luarii de comun acord a celor mai bune decizii in aspectele principale legate de cresterea si educarea copiilor.
3.Pensia de intretinere
In mod gresit a dispus prima instanta in sensul obligarii apelantului la o pensie in cuantum de 50% din venitul sau net lunar in favoarea celor 3 copii ai partilor. Astfel, B.I.O. este nascut la x.xx.1993, astfel ca acesta era major si avea capacitate deplina de exercitiu, inclusiv la data introducerii actiunii de divort. Stabilirea contributiei parintilor la cheltuielile de crestere si educare ale copiilor la divort se face doar pentru copiii minori, nu si pentru cei majori, care trebuie sa isi valorifice dreptul la intretinere prin cerere separata, formulata in nume propriu.
Asa fiind, sub acest aspect se impune schimbarea hotararii primei instante in sensul obligarii paratului la pensie numai in favoarea celor doi copii minori.
4.Locuinta conjugala.
In ce priveste dispozitia de evacuare a paratului din locuinta conjugala, instanta retine ca sunt nefondate toate criticile apelantului. Astfel, in conditiile in care aceasta figureaza in CF ca proprietatea intimatei, chiar daca apelantul a efectuat investitii la aceasta se cuvine ca locuinta sa ramana la intimata, intrucat cu aceasta au ramas copiii partilor. Apoi, in stadiul actual al relatiei dintre parti, convietuirea acestora este imposibila chiar si in camere cu intrare separata in aceeasi curte, intrucat s-ar crea permanent provocari, conflicte si certuri, la care din pacate partile permit sa asiste si propriii copii si care i-ar afecta negativ pe acestia din urma, fiind in detrimentul si nu in interesul superior al copiilor. In aceasta situatie, solutia cea mai rationala o reprezinta separarea totala a partilor din punct de vedere locativ, fiind mai just ca apelantul sa fie cel care isi gaseste o noua locuinta si nu intimata impreuna cu copiii partilor.
Fata de cele retinute, tribunalul, in baza art. 295 Cod procedura civila., a admis ca fondat apelul civil introdus de apelantul B.V. in contradictoriu cu intimata B.M., impotriva sentintei civile nr. 931 din 09.07.2013 a Judecatoriei A., pe care a schimbat-o in parte, in sensul ca a desfacut casatoria incheiata intre parti din culpa ambilor soti, a dispus ca autoritatea parinteasca cu privire la minori sa fie exercitata de ambii parinti si a inlaturat dispozitia privind pensia de intretinere in favoarea copilului major B.I.O. si a mentinut dispozitia privind obligarea paratului la plata pensiei de intretinere in favoarea copiilor minori ai partilor in cuantum de 1/3 din venitul net lunar al paratului, cate 1/6 pentru fiecare minor. Vor fi mentinute restul dispozitiilor sentintei apelate.
In baza art. 274 si 276 Cod procedura civila, instanta, fata de admiterea in parte a pretentiilor apelantului, a obligat intimata la 250 lei cheltuieli de judecata in apel in favoarea apelantului, reprezentand onorariu avocatial - partial, justificat cu chitanta nr. 41/4.09.2013 depusa la dosar.
Impotriva acestei decizii,  in termen legal, timbrat cu suma de 22,5 lei si timbru judiciar in valoare de 0,3 lei, a declarat recurs, reclamanta B.M., solicitand admiterea acestuia, modificarea in parte a deciziei, desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a paratului, sa fie exercitata autoritatea parinteasca exclusiva de ea, cu cheltuieli de judecata.
Prin motivele de recurs, s-a invocat ca relatiile au fost tensionate mult anterior cererii de divort, de la sfarsitul anului 2012 starea conflictuala din casa a devenit de nesuportat, intimatul era agresiv fizic si verbal cu ea si cu copiii, ii alunga din casa, iar intre el si acestia nu a existat niciodata o  relatie normala de afectiune, nu se juca cu ei, nu le dadea acestora sa manance, nu a avut grija de ei cand erau mici, nici cand erau bolnavi, ii privea ca pe niste obstacole, astfel ca, ei refuza sa il mai considere parintele lor.
De la data separarii in fapt, intimatul nu a contribuit la sprijinul, ingrijirea sau cresterea copiilor, a ramas in casa, a inceput sa instraineze animalele, utilajele, uneltele si inclusiv lucrurile din casa, ea fiind nevoita sa cumpere lapte pentru copii, intrucat intimatul a vandut vacile. O perioada acesta a refuzat sa le dea copiilor inapoi materialele scolare, a vrut sa o bata pe fiica lor, el aruncand dupa ea cu un par gros, dar din fericire nu a nimerit-o.
Pentru a-l intretine pe fiul student, la facultate in O., unde sta in chirie, a fost nevoita sa imprumute diverse sume considerabile de bani, iar bataile groaznice aplicate copiilor in nenumarate randuri, certurile, amenintarile  au dus la distantarea dintre ei, existand un dosar penal pentru agresiune impotriva fiului lor A-M., intrucat, intr-un moment de furie, intimatul l-a strans de gat si l-a amenintat ca il omoara.
Din depozitiile martorilor a reiesit ca intimatul din cauza geloziei, a fost agresiv, violent, ceea ce a dus la destramarea relatiilor de familie, sub pretextul ca mama ei s-ar fi amestecat in relatia lor, ori, nu cu ea era insurat, mama sa era revoltata de comportamentul agresiv al acestuia.
Este imposibila exercitarea in comun a autoritatii parintesti, cata vreme intre intimat si copii nu exista o relatie de comunicare. Instanta de fond a apreciat corect, ca ea in mod exclusiv sa exercite autoritatea parinteasca. Acordarea in favoarea tatalui a dreptului de-a lua decizii cu privire la viata copiilor, cata vreme le pune in pericol viata, nu poate fi considerata in favoarea lor si de altfel, poate avea relatii cu minorul. Ceea ce s-a urmarit de legiuitor a fost protejarea minorilor de abuzurile pe care un parinte le poate savarsi luand decizii gresite, sau necooperand cu celalalt parinte.
Nu este o situatie, ca pentru orice diferend intre niste parinti, sa se ajunga la instanta de tutela, pentru a se stabili, care sa fie decizia luata in interesul minorilor.
S-au invocat in drept art.299 si urmatoarele coroborate cu art.619 Cod procedura civila, art.397, 398 Cod civil.
Intimatul, prin intampinarea depusa la dosar, a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecata, invocand ca ambii au un grad de culpa in desfacerea casatoriei, nefiind capabil a gestiona relatia, martorii au declarat ca nu au auzit certuri sau scandaluri, nu au confirmat ca ar fi violent, martorii recurentei fiind subiectivi, cu exceptia unor mici incidente nu au existat acte de violenta fizica ori verbala, nu a fost depusa vreo plangere din care sa reiasa ca ar fi batut-o pe sotie.
Nu reiese ca i s-ar fi produs recurentei trauma ireversibila sau ca ar fi fost umilita, fara dreptul de a-si exprima opiniile sau fara sustinere morala sau materiala din partea sa, dar aceasta avea o atitudine rece fata de el, era o fire introvertita, foarte influentabila, fiind exclus din planurile ei de viitor. Referitor la instrainarile de animale, bunuri, sustinerile acesteia sunt nefondate, aceasta ar trebui sa-si aduca aminte referitor la bunurile copiilor ca, acestia au frecventat casa parinteasca de cate ori au vrut in perioada cat locuiau cu bunica lor si au putut nestingheriti sa foloseasca computerul, sa isi ia cartile, caietele, fapt dovedit prin depozitiile martorilor.
Datorita varstei copiilor acestia sunt usor influentabili, si din probe nu reiese ca el ar fi fost violent, recurenta a folosit copii ca veritabile arme, ii manipuleaza, iar raportul de evaluare psihologica recomanda ambilor solutionarea problemelor de cuplu.
Cand a dorit sa intabuleze imobilul, recurenta a revocat  donatia, iar dupa 20 de ani de munca, a fost evacuat din propria locuinta si obligat a locui cu chirie. Recurenta a parasit domiciliul conjugal, a refuzat orice incercare a sa de-a restabili relatia de casatorie. Niciodata nu i-a limitat recurentei dorinta de a-si achizitiona bunuri de uz personal, iar banii obtinuti in Germania, i-a investit in casa.
Examinand decizia recurata, prin prisma motivelor de recurs cat si din oficiu, instanta de recurs constata urmatoarele:
Partile s-au casatorit la data de xx.xx.xxxx, in localitatea T., sub durata acesteia s-au nascut copiii: A.M. la x.xx.xxxx, D.-A.-M. la xx.xx.xxxx si I.O.- nascut la x.xx.xxxx.
Cu ocazia solutionarii cauzei in fond, au fost administrate probe testimoniale raportat la care s-a analizat culpa partilor in destramarea relatiilor de casatorie. Martora P.A., prietena de familie - fila 60 dosar de fond, a declarat ca ea se ocupa de copii in lipsa acestora iar recurenta i-a spus ca a fost amenintata in fiecare noapte cu un cutit, atat ea cat si copiii de catre intimat, o ameninta ca va muri de mana lui, era gelos, nu ii permitea sa mearga la biserica, la vecini, la nunti, la inmormantari, insa, nu a asistat la acte de violenta, deoarece acestea aveau loc noaptea, a vazut-o pe reclamanta cu vanatai pe fata, nu si pe copii, ce i-au povestit doar ca au fost batuti.
Mama intimatului -fila 61 dosar de fond, a declarat ca nu i s-a spus de catre copii ca ar fi fost batuta recurenta,  nici ea nu s-a plans in acest sens, copiii nu sunt educati bine, sunt obraznici, a incercat intimatul sa-i educe dar reclamanta a zis ca-i cearta, acesta a incercat sa reia convietuirea cu recurenta cerandu-i sa se intoarca acasa.
Din declaratia martorului G.D. -fila 73 dosar de fond, se retine ca din luna ianuarie 2009, recurenta si copiii nu au mai fost acasa, a aflat ca datorita amestecului mamei ei, ce nu ar fi fost de acord cu relatia insa, neantelegerile s-au datorat violentei paratului. Exista o lipsa de comunicare din partea recurentei, intimatul nu este violent, nu a asistat la certuri, nu a simtit tensiune intre parti, nu a vazut-o batuta. Copiii nu il mai saluta pe tata, il vad ca pe un dusman, copilul este folosit in razboiul partilor.
Martora S. A. -fila 74 dosar de fond, a declarat ca recurenta s-a refugiat cu copiii la ea deoarece intimatul i-au dat afara, desi casa in care partile au locuit a fost casa parintilor ei, pe care i-a dat-o fiicei sale prin donatie. A agresat-o, a batut-o si de multe ori a venit la ea impreuna cu copiii dupa orele 23,oo intrucat ii agresa, era gelos si de multe ori acesta pleca la serviciu fara recurenta, ea plecand la serviciu cu ce putea, o ameninta.
Din probele susmentionate reiese in mod cert faptul ca destramarea casatoriei s-a datorat comportamentului intimatului care era gelos, agresiv fizic, verbal si astfel era firesc fata de aceasta situatie, ca rudele, cei apropiati recurentei sa se implice in solutionarea acestei situatii. Comportamentul violent al intimatului reiese nu doar din declaratiile rudelor recurentei ci chiar a persoanei ce avea grija de copii, din Decizia civila nr.253/A din 10 iulie 2013 a Tribunalului B., sentinta civila nr.731/21.05.2013 a Judecatoriei A. -ordin de protectie, gresit instanta de apel concluzionand ca acest aspect ar genera si o culpa din partea acesteia-dispozitiile art.38 Codul familiei fiind gresit interpretate si aplicat  art.379 din Noul Cod civil.
Faptul ca intimatul o ajuta pe sotie la serviciu, nu este un aspect ce sa determine concluzia ca cele retinute referitor la comportamentul sau ar fi false. Parasirea domiciliului conjugal a fost o consecinta a conduitei sotului, faptul ca a incercat apoi sa reia convietuirea nu este de natura a concluziona o culpa a recurentei, gresit instanta de apel retinand contrariul.
Criticile  in acest sens fiind fondate, decizia impunandu-se a fi modificata referitor la culpa in desfacerea casatoriei.
Referitor la dispozitia prin care s-a acordat autoritate parentala comuna, in favoarea ambilor parinti, se retin urmatoarele:
Potrivit art.397 din Noul Cod civil, dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, in afara de cazul in care instanta decide altfel. Conform art.398 alin.1 din Noul Cod civil, daca exista motive intemeiate avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata doar de unul dintre parinti, celalalt parinte, conform alin.2 pastreaza dreptul de-a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia.
Potrivit martorului P.A., vecina a partilor, -fila 60 dosar de fond, intimatul a avut o atitudine rece fata de copii, agresiva, acestia spunandu-i ca au fost batuti, fara a vedea urme pe corpul lor. Mama intimatului parat, -fila 61 dosar fond, a declarat ca acesti copii nu sunt bine educati, sunt obraznici, nu-i spun tata. Martorul G.D. -fila 73 dosar de fond, a declarat ca intimatul nu ar fi violent, copiii locuiesc cu mama, copiii ar fi avut o relatie de prietenie in trecut cu tatal care  in prezent este tensionata, il vad ca pe un dusman, minorul A.M. avand un comportament vulgar fata de tata si bunica, fiind obraznic. Martorul S. A. -fila 74 dosar de fond, a aratat ca recurenta a fost la aceasta in timpul noptii cu copiii, intrucat erau agresati de intimat, le spunea vorbe urate, ii alunga, nu le dadea alocatia decat la insistentele acestora, el le-a cerut sa nu-i spuna tata ci "V.", nu le dadea bani pentru scoala, copiii sunt afectati de relatia tensionata dintre parinti, le este frica de tata.
Faptul ca minorii sunt speriati de tata reiese si din declaratia martorului S. F.M. -fila 91 dosar de fond, iar cu ocazia audierii in camera de consiliu la data de 14.04.2014, acestia au confirmat ca tatal este violent, ii agreseaza fizic, verbal fara motiv, nu le asigura o stare de confort ci dimpotriva, pe minorul A.M. l-a strans si de gat. Nu doresc a mai avea nicio legatura cu acesta, si bunica paterna are  acelasi comportament agresiv verbal, gresit instanta de apel retinand contrariul. Nu se poate contesta ca cei doi minori sunt puternic influentati de starea conflictuala dintre parinti insa, acest aspect nu este de natura a duce la concluzia eronata a instantei de apel in sensul ca nu ar fi dovedit un comportament defavorabil cresterii si educarii minorilor din partea tatalui.
Cu ocazia solutionarii cauzei in recurs, instanta a dispus efectuarea unui raport de evaluare psihologica a celor doi minori, de catre psihologul Curtii de Apel, din care se retine ca acestia manifesta puternice sentimente de furie fata de tata, au fost de fata la agresiunile acestuia asupra mamei, este nervos si ii batea de multe ori. Erau coplesiti de neputinta protejarii mamei cand tatal o batea, aceasta ii proteja, avea grija de ei, iar dupa separare nu i-a vizitat, nu i-a ajutat, nu doresc sa se intalneasca cu acesta.
Interesul superior al copilului se circumscrie  dreptului acestuia la o dezvoltare fizica si morala normala, la echilibru socio-afectiv, la viata de familie, drept afirmat chiar si de art.8 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, iar exercitarea autoritatii parentale de catre ambii parinti prevazuta de art.397 din Noul Cod civil, este un drept al acestuia, de care nu poate fi lipsit decat pentru motive justificate de interesul sau superior.
Cata vreme probele susmentionate, au relevat un comportament agresiv al tatalui fata de minori, nu doar psihic dar chiar si fizic, Curtea apreciaza ca acesta reprezinta in sine un risc pentru ei, pentru dezvoltarea, cresterea si educatie, iar opinia exprimata in camera de consiliu nu poate fi ignorata, fiind evident ca nu doresc nici un fel de relatii cu acesta si de altfel, nici nu contribuie in afara de violente fizice, psihice in vreun alt fel la cresterea lor.
Deoarece nu exista o cale de comunicare intre parti si nici intre minori si intimatul parat, comportamentul violent al acestuia fiind motivul acestei stari de temere, neliniste, respingere, in mod gresit instanta de apel a opinat in sensul ca ar fi posibila o colaborare, pentru ca in viitor sa aiba loc o reechilibrare psihica a copiilor. Sigur ca ar fi in interesul acestora ca cei doi parinti sa aiba chiar urmare a desfacerii casatoriei o relatie normala pentru a fi de natura a determina o dezvoltare fizica, psihica a copiilor normala, insa, cata vreme atitudinea tatalui este una reprobabila pana in prezent, este cert ca solutia instantei de apel contravine interesului minorilor si se impune a fi modificata, dispozitiile art.397, art.398 alin.1 din Noul Cod civil, fiind gresit aplicate si interpretate.
Fata de toate considerentele expuse, fiind incidente dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, instanta de recurs, in baza art.312 alin.1 si 3 din Codul de procedura civila, a admis ca fondat recursul, a modificat in parte decizia recurata, a inlaturat dispozitiile prin care: s-a dispus desfacerea casatoriei din vina ambilor soti; s-a dispus ca autoritatea parentala sa fie exercitata cu privire la minori de  ambii  parinti, pastrand astfel dispozitiile sentintei apelate, prin care s-a desfacut casatoria din culpa exclusiva a paratului, iar autoritatea parinteasca s-a dispus a fi exercitata exclusiv de catre reclamanta.