SUSPENDARE PROVIZORIE PE CALE DE ORDONANTA PRESEDINTIALA - HOTARARE PRONUNTATA IN MATERIA CONFLICTELOR DE MUNCA - CONDITII DE ADMISIBILITATE ART. 966 alin. 1 Cod procedura civila

DREPT PROCESUAL CIVIL SUSPENDARE PROVIZORIE PE CALE DE ORDONANTA PRESEDINTIALA - HOTARARE PRONUNTATA IN MATERIA CONFLICTELOR DE MUNCA - CONDITII DE ADMISIBILITATE ART. 966 alin. 1 Cod procedura civila Decizia civila nr. 262/21 mai 2014-A
(dosar nr. 184/35/2014)

Prin sentinta civila nr. 157/LM/2014 pronuntata de Tribunalul B., s-a admis in parte contestatia formulata de contestatorul T.V., in contradictoriu cu intimata S.C. P.R. S.R.L. si in consecinta:
S-a dispus modificarea deciziei de concediere nr. 87/08.08.2013 emisa pe seama contestatorului.
A fost inlocuita sanctiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de munca cu sanctiunea prevazuta de art. 248 alin.1 litera"c" din Codul muncii respectiv aceea a reducerii salariului de baza pe o durata de trei luni cu un procent de 10 %.
A fost dispusa repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei de concediere.
A fost obligata intimata in favoarea contestatorului la plata drepturilor salariale aferente functiei detinute pentru perioada cuprinsa intre data incetarii raporturilor de munca si data ramanerii definitive si irevocabile a prezentei hotarari, cu luarea in considerare a sanctiunii reducerii salariului de baza pe o durata de trei luni in procent de 10%.
Au fost respinse restul pretentiilor .
Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele considerente:
Contestatorul a fost transferat in anul 2010 la unitatea intimata urmare a incheierii la data de 11.08.2010 a contractului de prestari servicii dintre OMV P. S.A, si S.C P.R.S.R.L.
Prin decizia nr. 87/08.08.2013 emisa de catre intimata s-a dispus in baza prevederilor art. 61 lit. a din Legea nr.53/2003 desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al contestatorului.
Contestatorul a invocat exceptia de nulitate absoluta a deciziei de concediere ca urmare a faptului ca aceasta ar fi fost emisa in timpul concediului medical.
Instanta analizand continutul concediului medical seria CCMAG nr. 0405333 emis de dr. T. A., a retinut ca acesta a fost eliberat la data de 09.08.2013 ora 13.45, astfel incat nu sunt incidente in speta interdictiile impuse de dispozitiile art. 60 alin.1 litera "a" din Codul muncii, decizia de concediere fiind emisa la data de 08.08.2013, deci cu o zi inainte de emiterea concediului medical pe seama petentului.
Cu privire la exceptia nulitatii deciziei de concediere referitoare la imprejurarea ca aceasta a fost semnata de numita J. C. in calitate de angajator instanta de fond a retinut ca, potrivit Actului Constitutiv al intimatei depus la dosar art. 11.3 din Capitolul IV aceasta are calitatea de administrator cu "drept de a reprezenta individual si cu puteri depline societatea", astfel incat exceptia invocate este neintemeiata si nu poate fi retinuta.
Cu privire la fondul cauzei instanta a retinut ca prin decizia de concediere contestata abaterile disciplinare retinute in sarcina contestatorului sunt urmatoarele: nerespectarea locului de parcare pentru autovehicul si neanuntarea sefului direct in data de 23 iulie 2013 a faptului ca i s-a defectat masina, ceea ce a dus in data de 24 iulie 2013 la intarzierea livrarilor de titei catre C. fapt ce afecteaza relatia unitatii cu C.
In baza referatului nr. 1163/26.07.2013 s-a dispus inceperea cercetarii disciplinare a petentului, acesta fiind convocat prin Convocarea nr. 154/26.07.2013 sa se prezinte la unitate in vederea desfasurarii procedurii de cercetare disciplinara.
Tribunalul a retinut ca la acea data i-au fost aduse la cunostinta contestatorului faptele retinute in sarcina sa , fapte asupra carora urma sa se pronunte in cursul cercetarii disciplinare, prin nota explicativa care a si fost intocmita in acest sens.
In cadrul procesului verbal inregistrat la unitatea intimata sub nr.158 /01.08.2013 sunt descrise pe larg faptele savarsite de catre salariat, probele aduse, apararile formulate de catre contestator si pozitia membrilor comisiei cu privire la aceste aparari.
S-a retinut ca s-a incalcat pct. IV alin.2 din fisa postului, punctul 3 din Regulamentul intern al intimatei angajatoare si art.138 din Contractul colectiv de munca.
Cu privire la faptele imputate contestatorului respectiv nerespectarea locului de parcare pentru autovehicul si neanuntarea sefului direct in data de 23 iulie 2013 a faptului ca i s-a defectat masina, ceea ce a dus in data de 24 iulie 2013 la intarzierea livrarilor de titei catre C. fapt ce afecteaza relatia unitatii cu C., instanta a retinut ca petentul l-a anuntat pe numitul T. T. de aparitia defectiunii, ca masina a fost parcata intr-un garaj, ca petentul a incercat sa o repare, ca ulterior a reusit reparatia si a efectuat apoi chiar doua cursa, insa defectiunea a aparut din nou.
Din intreg probatoriul administrat in cauza s-a retinut ca, petentul nu a comunicat reaparitia defectiunii, intrucat avea reprezentarea ca poate repara conducta, asa cum a facut prima oara si a fost de buna credinta in incercarea sa de a rezolva singur problema ivita.
Comparativ cu gardul de pericol al faptei instanta a retinut ca este evident ca fapta imputata in sarcina contestatorului exista, insa gradul de pericol nu este de natura a atrage o raspundere disciplinara de o asemenea gravitate ca desfacerea disciplinara, prin atitudinea sa petentul dorind sa conlucreze eficient la o buna desfasurare a activitatii de livrare prompta a titeiului.
Potrivit art. 250 din Legea nr. 53/2003 angajatorul are obligatia ca stabilirea sanctiunii disciplinare sa o faca in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite de salariat avandu-se in vedere imprejurarile in care fapta a fost savarsita, gradul de vinovatie al salariatului, consecintele abaterii disciplinare, comportarea generala in serviciu a salariatului, si eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta.
Odata investita tribunalul in baza rolului sau activ trebuie sa solutioneze cauza sub toate aspectele sale fara a fi vorba de o imixtiune a organelor de jurisdictie in prerogativele disciplinare, care prin natura lor apartin angajatorului. Instanta a retinut insa ca prerogativa acestuia din urma de a dispune sanctionarea inceteaza odata cu aplicarea acesteia ,din acest moment intervenind prerogativele organelor investite de lege cu controlul jurisdictional al actului de sanctionare,control care in lipsa oricarei limitari legale exprese, este devolutiv si include dreptul acestuia de a pronunta o solutie proprie. Concluzionand, instanta a apreciat ca o gresita individualizare a abaterilor disciplinare de catre angajator determina interventia instantei in sensul inlocuiri sanctiunii disciplinare din cauza faptului ca imprejurarile culpa si consecintele faptei nu erau de natura a atrage sanctiunea contestata .
In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 460 din 25 iulie 2013 a fost publicata Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 11 din 10 iunie 2013 privind examinarea recursurilor in interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bucuresti si de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 252 alin. 5 din Codul muncii si la posibilitatea instantei de judecata, sesizate cu o contestatie impotriva deciziei prin care s-a luat o masura disciplinara impotriva salariatului, de a inlocui sanctiunea disciplinara aplicata de catre angajator.
Inalta Curte de Casatie si Justitie in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 252 alin. 5 raportat la art. 250 din Codul muncii a stabilit ca: "Instanta competenta sa solutioneze contestatia salariatului impotriva sanctiunii disciplinare aplicate de catre angajator, constatand ca aceasta este gresit individualizata, o poate inlocui cu o alta sanctiune disciplinara."
Instanta nu poate retine ca salariatul a savarsit o abatere disciplinara repetata intrucat, potrivit art. 145 alin. 1 litera a din Contractul colectiv de munca la nivelul unitatii intimate, dupa 3 luni de la data savarsirii unei abateri disciplinare pentru care se aplica sanctiunea avertismentului I, intervine in termen de 3 luni reabilitarea disciplinara in cazul in care nu a mai fost savarsita in acest interval de timp o alta abatere disciplinara .
Ori petentul a fost sanctionat cu Avertisment I de catre unitatea intimata prin decizia nr.9 la data de 5 februarie 2013, astfel incat, intrucat pana la data de 05.05.2013 nu a mai savarsit o alta abatere disciplinara a intervenit reabilitarea disciplinara, noua abatere retinuta pe seama acestuia fiind din data de 23-24 iulie 2013.
Fata de cele ce preced, instanta in raport de intregul material probator administrat la dosar, a apreciat ca sanctiunea disciplinara aplicata contestatorului, a fost una excesiva, chiar daca acesta a mai fost sanctionat disciplinar anterior, in speta intervenind reabilitarea, intrucat nu s-au avut in vedere imprejurarile concrete in care s-au comis, respectiv faptul ca angajatul a parcat intr-adevar autovehiculul in alt loc de garare, dar totusi in conditii de securitate, respectiv in garaj si ca a fost de buna credinta incercand sa remedieze defectiunea, defectiune care mai fusese reparata de acesta si cu alte ocazii, astfel incat instanta apreciaza ca masura disciplinara aplicata contestatorului prin decizia contestata nu a fost corect individualizata, motiv pentru care sanctiunea reducerii salariului de baza pe o durata de trei luni cu un procent de 10%, prevazuta de art. 248 lit."c" din Legea nr.53/2003 corespunde gradului de pericol social al faptelor retinute in sarcina contestatorului.
In contextul considerentelor mai sus expuse, a dispozitiilor legale amintite instanta a dispus modificarea deciziei de concediere nr. 87/08.08.2013 emisa pe seama contestatorului,va inlocui sanctiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de munca cu sanctiunea prevazuta de art. 248 alin.1 litera"c" din Codul muncii respectiv aceea a reducerii salariului de baza pe o durata de trei luni cu un procent de 10 % si va dispune repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei de concediere.
In temeiul art.80 din Codul muncii instanta a obligat intimata in favoarea contestatorului la plata drepturilor salariale aferente functiei detinute pentru perioada cuprinsa intre data incetarii raporturilor de munca si data ramanerii definitive si irevocabile a prezentei hotarari, cu luarea in considerare a sanctiunii reducerii salariului de baza pe o durata de trei luni in procent de 10%.
Instanta nu a acordat cheltuielile de judecata solicitate de contestator, intrucat acesta nu a facut dovada existentei si intinderii lor in conditiile legii, prin documente de plata care sa fie depuse la dosarul cauzei.
Asistentii judiciari - participand la constituirea completului de judecata in conditiile art. 55 alin 1 din Legea nr. 304 /2004 cu vot consultativ - au exprimat aceeasi opinie.
Prin cererea inregistrata la instanta la data de 7 mai 2014, petenta P.R. SRL a solicitat pe cale de ordonanta presedintiala suspendarea executarii sentintei civile nr. 157/LM/ 2014 a Tribunalului B., pana la solutionarea cererii de suspendare a executarii ce face obiectul dosarului nr. 181/35/2014.
In motivarea cererii arata petenta ca, in cazul in care ar fi obligata la punerea deindata a executarii sentintei, ar insemna pentru reclamanta, pe langa costurile financiare pe care le implica, si depunerea la institutiile statului a declaratiilor rectificative pentru toata perioada scursa de la emiterea deciziei la zi.
Acest aspect ar insemna un efor uman extrem de mare, iar in cazul admiterii apelului, recuperarea sumelor de bani avansate ar fi foarte greoaie si anevoioasa, tinand seama ca actualmente e pensionar.
Subliniaza totodata ca, dreptul consfintit prin sentinta apelata nu este pe deplin temeinic si nu exista primejdie vadita in intarziere prin nepunerea in executare a sentintei.
Mai mult, nu exista nici un motiv din care sa rezulte ca intimatul nu ar avea mijloace de existenta, intrucat actualmente e pensionar.
De asemenea, arata ca, intimatul a fost pensionat pentru limita de varsta incepand cu data de 10.10.2013, iar prin sentinta a carei suspendare se solicita au fost obligati la incadrarea pe post si la plata drepturilor salariale de la data incetarii raporturilor de munca si pana la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii, situatie in care s-ar incalca dispozitiile art. 56 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, care prevede incetarea de drept a contractului individual de munca.
Considera astfel a fi indeplinite cerintele art. 996 Cod procedura civila privind admisibilitatea ordonantei presedintiale, intrucat sunt indeplinite cumulativ cele trei cerinte: urgenta, caracterul vremelnic si neprejudicierea fondului.
In ceea ce priveste conditia urgentei, arata ca solicita luarea masurii provizorii pentru pastrarea unui drept patrimonial care s-ar pagubi prin punerea prin intarziere a sentintei civile si respectiv prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, fiind vorba de drepturi salariale pe o perioada de 10 luni, la care se adauga si taxele si impozitele aferente bugetului de stat pentru aceste sume.
Totodata, in cazul in care nu s-ar pune de indata in executare sentinta, ar fi pasibili de aplicarea prevederilor dispozitiilor art. 261, 262 din Codul Muncii, respectiv in prezenta unei infractiuni de neexecutare a hotararii judecatoresti privind reintegrarea in munca.
Astfel, exista in favoarea acesteia si aparenta de drept, care conduce la ordonarea unor masuri provizorii.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 148, 192, 194, 996-999 Cod procedura civila.
La dosarul cauzei a depus intampinare intimatul T.V., solicitand respingerea cererii de ordonanta presedintiala.
Examinand cererea formulata instanta constata urmatoarele:
Potrivit art. 996 alin. 1 Cod procedura civila, instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii, in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Urgenta reprezinta asadar o conditie esentiala a ordonantei presedintiale, care nu este definita de lege, fiind reglementate doar situatiile ce pot face necesara si posibila interventia instantei si anume: pastrarea unui drept ce s-ar pagubi prin intarziere, prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, inlaturarea piedicilor ivite cu prilejul executarii.
Petenta justifica conditia urgentei, in primul rand, prin aceea ca, prin achitarea tuturor drepturilor salariale in favoarea intimatului, aceasta ar fi grav prejudiciata prin intocmirea declaratiilor rectificative si avansarea unor sume de bani, care ar fi greu de recuperat in situatia admiterii apelului, data fiind calitatea actuala de pensionar a intimatului.
Elementele invocate in sprijinul urgentei nu pot fi insa primite, in conditiile in care intocmirea declaratiilor rectificative nu e de natura a impune concluzia retinerii iminentei unui prejudiciu, iar existenta calitatii de pensionar nu e suficienta pentru a trage concluzia ca sumele de bani executate, ar fi greu de recuperat in situatia admiterii apelului in lipsa altor probe care sa dovedeasca starea de insolvabilitate a acestuia.
Legat de sustinerile privind incalcarea dispozitiilor art. 56 alin.1 lit. c din Codul Muncii de catre Tribunalul B., este de precizat ca acestea constituie aspecte de fond, asupra caruia instanta nu se poate pronunta, dat fiind specificul ordonantei presedintiale in cadrul careia se realizeaza doar o examinare sumara a cauzei.
Asadar, neputand fi retinute incidenta dispozitiilor art. 996 si urmatoarele Cod procedura civila, s-a respins cererea de ordonanta presedintiala.