Recurs litigii cu profesionisti. Procedura insolventei. Nesavarsirea faptei prevazute de art. 138(1) lit. a) din Legea nr. 85/2006 de catre administratorul care a predat gestiunea societatii noului administrator fara nici o obiectie cu patru ani anterior

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

Recurs litigii cu profesionisti. Procedura insolventei. Nesavarsirea faptei prevazute de art. 138(1) lit. a) din Legea nr. 85/2006 de catre administratorul care a predat gestiunea societatii noului administrator fara nici o obiectie cu patru ani anterior datei constatarii inexistentei bunurilor.

- art. 138(1) lit. a) din Legea nr. 85/2006
- art. 1 (1) Normele de Supraveghere a Asigurarilor nr. 11/ 2007

Decizia nr. 280/ C/ 25. 09. 2014 a Sectiei a II -a civila, de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Oradea.
Dosar 3283/ 100/ 2009/a1*

Prin Sentinta nr. 283/F din 05.03.2014 Tribunalul S. M. a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar al falitei SC P. C. D. SRL, L. I. SPRL cu sediul in B. M., str. H., nr. XX, jud. M. impotriva paratilor B. E. domiciliat in I. si F. R-L. cu domiciliul in B. in  sensul ca: a obligat in solidar paratii sa suporte din averea proprie pasivul falitei in sensul ca a obligat sa plateasca in contul averii falitei suma de 421.176,70 lei reprezentand creante inscrise in tabelul definitiv al creantelor.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Referitor la sustinerea paratului B. E. cum ca nu ar putea fi atrasa raspunderea solidara deoarece si-a exercitat mandatul  de administrator al falitei pana in anul 2008, iar deschiderea procedurii insolventei a avut loc in anul 2011, tribunalul a retinut, ca sustinerile acestui parat sunt neconforme realitatii.
Deschiderea procedurii insolventei debitoarei SC P. C. D. SRL  s-a dispus initial prin sentinta civila nr. 2504/08.07.2009 pronuntata de Tribunalul M. in dosar nr. 3283/100/2009 si casarea sentintei mai sus aratate cu trimiterea cauzei spre competenta solutionare a fost dispusa de Curtea de Apel C. prin Decizia civila nr. 3025/24.11.2009, ca urmare a schimbarii sediului societatii din judetul M. in judetul S. M.
Dupa stabilirea instantei competente material, respectiv Tribunalul S. M. a fost pronuntata Sentinta Comerciala nr. 537/15.04.2010 prin care s-a deschis procedura generala a insolventei, iar ulterior prin sentinta comerciala nr. 1479/F/08.09.2011 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului.
Drept urmare, tribunalul a conchis ca aparitia starii de insolventa a avut loc anterior date de 08.07.2009.
Mai mult, raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa a debitoarei (filele nr. 49 si 128) rezulta ca starea de insolventa este imputabila administratorilor societatii debitoare. Astfel, creantele apartinand creditorilor BRD si M. provin din perioada in care societatea era administrata de paratul B. E.
Ulterior, in data de 03.07.2008, conform hotararii adunarii generale extraordinare a asociatilor, este revocat din functie paratul B. E., fiind numita in aceasta functie parata G. R. L.
Conform datelor din ultimul bilant publicat pe site-ul Ministerului de Finante aferent anului 2010 debitoarea inregistra active circulante 62.319 lei, din care stocuri 11.224 lei, creante 39.044 lei, casa si conturi la banci 12.051 lei, totalul datoriilor fiind de 62.600 lei.
Din informatiile inregistrate in bilantul pe anul 2006, rezulta ca debitoarea inregistra urmatoarele active: active imobilizate 386.478 lei, active circulante 989.798 lei, din care stocuri 78.903 lei, disponibilitati banesti 44.262 lei, creante 866.633 lei. Datoriile conform aceluiasi bilant se ridicau la suma de 897.968 lei, obiectul de activitate fiind comert cu ridicata specializat al altor alimente.
Pentru perioada 2007-2009 debitoarea nu a publicat situatiile financiare.
Potrivit tabelului definitiv consolidat al creantelor impotriva averii debitoarei, pasivul debitoarei este de  421.176,70 lei.
Potrivit art.138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006, in cazul in care in raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane.
Din bilantul aferent anului 2006, perioada in care administrator statutar al debitoarei era paratul B. E., rezulta ca debitoarea inregistra la acea data active imobilizate in valoare de 386.478 lei si active circulante in valoare de 989.798 lei. Conform bilantului aferent anului 2010, perioada in care administrator statutar al debitoarei era parata G. R. L., debitoarea inregistra la data respectiva active circulante in valoare de 62.319 lei.
Din adresa nr. 453/30.04.2010 emisa de Primaria comunei S. (fila nr. 14 dosar fond) rezulta ca debitoarea nu figureaza in evidentele sale cu bunuri mobile sau imobile impozabile.
Prin urmare, coroborand datele din raportul intocmit de administratorul judiciar, cu adresa emisa de Primaria comunei S. judecatorul sindic a apreciat ca activele mentionate in bilanturile aferente anilor 2006 si 2010 au fost folosite de parati in interes propriu sau in interesul altor persoane.
Judecatorul sindic a apreciat ca, in cauza, sunt indeplinite si conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art. 998-999 Cod civil. Astfel, prin folosirea in interesul propriu sau in interesul altor persoane a activelor detinute de societatea debitoare, s-a cauzat acesteia un prejudiciu constand in valoarea pasivului inscris in tabelul definitiv, suma care ar fi fost integral acoperita daca paratii ar fi folosit aceste active pentru achitarea datoriilor debitoarei.
Avand in vedere cele de mai sus, judecatorul sindic a apreciat ca sunt incidente dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. a si art. 138 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care, in temeiul art. 11 lit. g din Legea nr. 85/2006, a admis actiunea conform dispozitivului hotararii.
In baza art. 274 Cod de procedura civila si a principiului disponibilitatii, nu a acordat cheltuieli de judecata, acestea nefiind solicitate.
Impotriva aceste sentinte, in termen, legal timbrat, a formulat recurs paratul B. E., solicitand in principal admiterea recursului, casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul S. M., iar in subsidiar, pe fondul cauzei, admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei atacate si pe cale de consecinta, respingerea ca nefondata a actiunii formulate de reclamant.
In primul rand, critica hotararea atacata pe motivul ca instanta de fond a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2 Cod procedura civila (art. 304 pct. 5cpc).
Pentru aceasta, arata ca nu are domiciliul in Romania, ci in I., astfel ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 7 alin. 1 fraza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei coroborate cu dispozitiile art. 87 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila, din ale carui interpretare per a contrario rezulta ca in situatia in care prin tratate sau conventii internationale la care Romania este parte se prevede o alta procedura, atunci comunicare citatiei se va efectua potrivit acelei proceduri.
In speta, atat Romania cat si I. sunt membre ale Comunitatii Europene in cadrul careia procedura comunicarii citatiilor este reglementata de Regulamentul CE nr. 1393/2007 privind notificare sau comunicare in statele membre a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila sau comerciala.
Potrivit prevederilor regulamentului mai sus mentionat, comunicarea actelor judiciare se face prin intermediul agentiilor de trimitere si agentiilor de primite in limba oficiala a statului de destinatie si se finalizeaza cu eliberarea unui certificat de indeplinire a formalitatilor de comunicare. Insa, asa cum rezulta din continutul dosarului, comunicare citatiei catre recurent a fost efectuata prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire in dispretul prevederilor art. 87 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila si al Regulamentului CE nr. 1393/2007.
Arat ca, in cazul judecarii cauzei cu nerespectarea normelor pricind citare, hotararea pronuntata este lovita de nulitate, motiv pentru care solicita sa se constate ca hotararea atacata a fost data cu incalcarea formelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2 Cod procedura civila si in conformitate cu prevederile art. 304 pct. 5 si art. 312 alin. 5 Cod procedura civila, sa se dispuna casare hotararii cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul S. M.
Mai sustine faptul ca hotararea atacata incalca dispozitiile art. 138 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
Din cererea reclamantului rezulta ca acesta a solicitat atragerea raspunderii pentru mai multe persoane, respectiv pentru recurent si pentru G. R. L., insa pentru a exista pluralitate de persoane raspunzatoare este necesar ca aparitia starii de insolventa sa fie contemporana perioadei de timp in care aceste persoane si-au exercitat mandatul, ori in prezenta cauza recurentul arata ca si-a exercitat mandatul pana in anul 2008, aceasta perioada neputand fi contemporana cu deschiderea procedurii insolventei, care a avut loc in anul 2011.
Totodata, invoca faptul ca hotararea atacata cuprinde motive straine de natura pricinii si este lipsita de temei legal intrucat cererea reclamantului este nefondata si nedovedita.
Arata ca fapta de folosire a bunurilor societatii conform art. 138 lit. a trebuie sa fi contribuit la insuficienta activului pentru acoperirea pasivului si prin urmare trebuie sa se probeze ca persoana chemata sa raspunda a contribuit prin fapta sa culpabila la ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa.
Simpla existenta a unor active  in anul 2006 sau in 2010 nu antreneaza raspunderea administratorului impunandu-se dovedirea elementelor raspunderii civile delictuale, deci lichidatorul judiciar este dator sa probeze savarsirea faptei ilicite determinate, vinovatia autorului faptei, raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si cuantumul pagubei produse, datoria delictului comercial.
Aceasta concluzie se impune, avand in vedere ca nici art. 1357 - 1358 cod civil si nici art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu instituie o prezumtie de culpa in sarcina administratorului societatii debitoare.
Fata de cele aratate, solicita admiterea recursului, modificare in tot a sentintei atacate in sensul respingerii cererii ca nelegala nedovedita si nefondata.
Impotriva aceleiasi sentinte, in termen si netimbrat, a formulat recurs parata F. R-L., solicitand in principal raportat la neanalizarea situatiei de fapt care echivaleaza cu o necercetare a fondului cauzei, admiterea recursului, casarea hotararii atacate si trimitere cauzei spre rejudecare la instanta de fond. In subsidiar, pe fondul cauzei, solicita admiterea recursului, modificare in tot a sentintei atacat si pe cale de consecinta respingerea ca nefondata a actiunii formulate de reclamant.
Examinand hotararea recurata, atat prin prisma criticilor formulate, cat si sub toate aspectele potrivit art.3041 Cod procedura civila, instanta a retinut urmatoarele:
In ceea ce priveste recursul declarat de F. R-L. acesta va fi anulat ca netimbrat.
Articolul 20 alin. 1 din Legea 146/1997 prevede ca taxele judiciare de timbru se platesc anticipat, iar art. 11 alineat 1 din acelasi act normativ reglementeaza ca cererile pentru exercitarea recursului impotriva hotararilor judecatoresti se taxeaza cu 50% din taxa datorata pentru cererea sau actiunea neevaluabila in bani solutionata de prima instanta.
In speta, desi recurenta a fost citata cu mentiunea de a-si achita taxele de timbru stabilite de instanta, respectiv 60 lei taxa judiciara de timbru si 0,15 lei timbru judiciar, asa cum rezulta din dovada de la fila 19 din dosar, aceasta nu s-a conformat, motiv pentru care instanta de recurs a facut aplicarea art. 20 alin. 2 din Legea 146/1997 si a O.G. 32/1995 privind timbrul judiciar si in consecinta a anulat recursul ca netimbrat.
Referitor la recursul declarat de recurentul B. E., acesta a fost admis in baza art. 312  raportat la art. 304 punctul 9 Cod procedura civila pentru considerentele care vor fi expuse.
Impotriva paratilor B. E. si F. R-L. a fost initiata de catre lichidatorul judiciar o cerere de antrenare a raspunderii pentru pasivul debitoarei in cuantum de 421.176,70 lei, fundamentata pe dispozitiile art.138 lit. a din Legea nr.85/2006.
Judecatorul sindic a admis cererea reclamantei fata de parati, obligandu-i pe acestia sa achite in contul averii debitoarei suma de 421.176,70 lei.
Curtea a mai retinut ca la baza formularii actiunii de catre lichidatorul judiciar a stat raportul asupra cauzelor si imprejurarilor  care au dus la aparitia starii de insolventa a debitoarei, in care se releva ca starea de insolventa le este imputabila administratorilor societatii.
In cele ce urmeaza a fost analizata sentinta judecatorului sindic doar in ceea ce-l priveste pe recurentul parat B. E., deoarece recursul recurentei parate F. R-L. a fost anulat ca netimbrat.
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a din legea insolventei, la cererea administratorului sau a lichidatorului judiciar, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica ajunsa in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, in situatia in care acestia au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane.
Natura juridica a raspunderii administratorului imprumuta cele mai multe din caracteristicile raspunderii delictuale, fiind o raspundere speciala.
Fiind vorba de o raspundere delictuala pentru a fi antrenata este necesar a se indeplini conditiile generale ale raspunderii civile delictuale (conform art. 998-999 Cod Civil), fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
Instanta de fond  a retinut ca recurentul parat a savarsit fapta  prevazuta de articolul 138 lit. a  pe considerentul ca potrivit  bilantului aferent anului 2006, perioada in care administrator statutar era recurentul, societatea  detinea active imobilizate in valoare de 386.478 lei si active circulante  in valoare de 989.798 lei, insa potrivit adresei emise de Primaria comunei S., falita  nu figureaza in evidentele sale cu bunuri mobile sau imobile impozabile, astfel ca se prezuma ca acestea au fost folosite in interesul propriu sau al altei persoane.
Analizand actele aflate la dosarul cauzei, curtea a apreciat ca in cauza nu s-a dovedit savarsirea faptei ilicite ce i-a fost imputata paratului, asa cum sustine si recurentul.
Astfel,  potrivit actului aditional la  constitutiv  al debitoarei, asociatul  B. E. a detinut calitatea de administrator al societatii pana la data de 03.07.2008, ulterior dobandind calitatea de administrator recurenta F. R-L. fosta G..
De asemenea, curtea observa ca in cuprinsul actului aditional se stipuleaza ca noului administrator i-a fost adusa la cunostinta  situatia contabila si juridica a societatii si i-a fost predata in intregime gestiunea societatii, acesta nefacand nici o mentiune cu privire la aspectele mentionate.
In acest context, din moment ce calitatea de administrator a recurentului a incetat la data de 03.07.2008, data la care i s-a predat noului administrator intreaga gestiune a societatii, fara ca acesta sa aiba vreo obiectie, nu i se poate reprosa fostului administrator inexistenta bunurilor care figurau in patrimoniul falitei potrivit bilantului aferent anului 2010.
Astfel, nu se poate prezuma ca aceste bunuri au fost folosite de  fostul administrator judiciar in folosul propriu sau al altei persoane.
Prin urmare, este clar ca paratul nu a savarsit fapta ilicita prevazuta de art. 138 lit. a, nedovedindu-se ca el a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu.
Asadar, din moment ce, in sarcina recurentului nu se poate retine savarsirea faptei ilicite de mai sus, celelalte cerinte ce trebuie indeplinite pentru a fi antrenata raspunderea acestuia, nu vor mai fi analizate, fiind superflue.
Prin urmare, pe buna dreptate a afirmat recurentul ca hotararea judecatorului sindic a fost data cu aplicarea gresita a legii, sentinta impunandu-se a fi modificata in parte.
Cu toate acestea, nu a putut fi primita cererea recurentului de  casare a sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare in baza art. 304 punctul 5 Cod procedura civila, intrucat nu s-au incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii  de art. 105 alin. 2 din cod.
Asa cum se poate constata, prima instanta a dispus citarea paratului la domiciliul sau in I. prin scrisoare recomandata dar si prin publicitate in conformitate cu art.87 punctul 8 si 95 Cod procedura civila.
In acest sens, nu s-a putut retine nici nesocotirea Regulamentului CE nr. 1393/ 2007 privind notificare sau comunicare in Statul membru a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila si comerciala.
Astfel, intr-adevar articolul 4 Sectiunea 1 din regulament prevede ca actele judiciare se transmit direct si in termenul cel mai scurt intre agentiile desemnate in temeiul art. 2, insa conform sectiunii a doua, prin art. 12 - 14 se prevad si alte modalitati de transmitere si notificare, intre ele regasindu-se si cea efectuata prin intermediul serviciilor de curierat.
Or, in cauza, procedura de citare s-a efectuat prin curierat, respectiv prin scrisoare recomandata.
In acest context, nu s-a putut retine ca s-au incalcat dispozitiile legale referitoare la citare prevazuta de Codul de procedura civila si Legea nr. 85/2006, dar nici Regulamentul CE 1393/2007 si art. 6 punctul 1 din CEDO.
Asa fiind, este evident ca judecatorul sindic nu a incalcat formele de procedura prevazute de art. 105 alin. 2 Cod procedura civila, sub sanctiunea nulitatii.
Pentru aceste aspecte expuse, instanta a apreciat ca nu este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 cpt. 5 Cod procedura civila.
Avand in vedere ansamblul considerentelor expuse, intrucat in cauza este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 punctul 9 cod procedura civila, recursul a fost admis in baza art. 312 Cod procedura civila, iar sentinta a fost modificata in parte, in sensul ca a fost respinsa cererea formulata de  lichidatorul judiciar  al debitoarei  SC P. C. D. SRL in contradictoriu cu paratul  B. E., cu mentinerea celorlalte dispozitii ale sentintei recurate