Raspundere gestionar. Prezumtia de culpa in producerea lipsei in gestiune.

Pentru gestionari, prin art.25 din Legea 22/1969, derogatoriu de la dreptul comun, se instituie o prezumtie de culpa pentru pagubele pe care le-a cauzat in gestiunea lor.
Prezumtia de culpa, in producerea lipsei in gestiune, este o prezumtie relativa care poate fi rasturnata de gestionar prin proba contrara.
Paratul nu a administrat probatorii prin care sa rastoarne prezumtia de culpa.
Desi paratul a invocat faptul ca personalul angajat pentru a deservi activitatea de depozit era insuficient, acesta nu a administrat probatorii din care sa rezulte ca a adus la cunostinta conducerii unitatii faptul ca personalul angajat este minim si ca era nevoit sa indeplineasca si functiile de manipulant si distribuitor.

Prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante la 28.01.2008, reclamantul S.C. T.H.R. "M.N." S.A., l-a chemat in judecata pe paratul O.C. pentru ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea la plata sumei de 9029,15 lei si cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii sale, reclamanta a aratat ca, in urma incheierii contractelor individuale de munca, paratul a devenit angajat al societatii in functia de gestionar, pe perioada cuprinsa intre 22.12.2003-09.12.2005, data la care contractul individual de munca a incetat in temeiul art.65 alin.1 coroborat cu art.73 alin.1 din Codul muncii, conform Deciziei nr. 184/02.11.2005 a Directorului General.
In urma efectuarii unor inventare, la 20.04.2005, 10.06.2005, 28.09.2005 si 09.12.2005 in gestiunea reclamantului s-au gasit lipsuri (in urma compensarilor) in suma totala de 9029,15 lei.
Potrivit dispozitiilor art.25 alin.1 din Legea nr. 22/1969 gestionarul raspunde integral fata de unitate pentru pagubele pe care le-a cauzat in gestiunea sa, legea speciala instituind astfel o prezumtie relativa de vinovatie in sarcina gestionarului caruia i s-a constatat o lipsa in gestiune, ca o exceptie de la regula dreptului comun inclusa in art.1169 din Codul civil si art.287 din Codul muncii.
Fata de cele precizate, reclamantul a considerat ca sunt intrunite conditiile pentru angajarea raspunderii patrimoniale a paratului, care a dovedit superficialitate si rea-credinta in executarea obligatiilor ce-i reveneau in legatura cu gestiunea incredintata.
In drept, s-au invocat dispozitiile Legii 22/1969, Ordinul nr. 1753/2004, art.168 din Legea 168/1999, Cod procedura civila,  s-a solicitat judecarea cauzei chiar si in lipsa.
Paratul, desi legal citat nu a formulat intampinare; de asemenea, nu a precizat oral, in sedinta de la prima zi de infatisare, apararile si probele de care intelege sa se foloseasca sau daca ridica exceptii.
Prin sentinta civila nr.707 din data de 05 iunie 2009, pronuntata in dosarul civil nr.701/11872008, Tribunalul Constanta a admis  actiunea formulata de reclamanta S.C. T.H.R. "M.N." S.A., cu sediul in loc. Eforie Nord, Str. B. nr. 6, jud. Constanta,  in contradictoriu cu paratul O.C., cu domiciliul in loc. Constanta, strada S. nr.110 B, si a obligat paratul catre reclamanta la plata sumei de 10.409,91 lei reprezentand prejudiciu cauzat si la plata cheltuielilor de judecata in suma de 700 lei reprezentand onorariu expert.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
In perioada 22.12.2003-09.12.2005, paratul O.C. a fost angajatul S.C. T.H.R. "M.N." S.A. in functia de gestionar, cand raporturile de munca dintre parti au incetat prin decizia nr. 184/02.11.2005 ca urmare a desfiintarii locului de munca ocupat de salariat.
Conform fisei postului, in aceasta calitate, paratul conducea, coordona si raspundea de intreaga activitate ce se desfasoara in procesul de aprovizionare al unitatilor operative; lansa comenzi in colaborare cu Serviciul Comercial in functie de necesarul solicitat in vederea aprovizionarii ritmice cu produsele necesare; efectua, potrivit normelor de vigoare, receptia cantitativa si calitativa a marfurilor aprovizionate impreuna cu comisia de receptie in baza documentelor legale in vigoare care sa ateste originea, provenienta si calitatea marfurilor; verifica in mod deosebit termenul de garantie si valabilitate al produselor receptionate; tinea evidenta produselor pe fise de magazie, pe grupe de produse, in ordine alfabetica, pe care le opereaza la zi; receptiona marfa de la furnizori si livreaza la unitatile operative in baza documentelor de evidenta contabila in conformitate cu normele legale; urmarea actiunile de manipulare, asezare, stivuire a marfurilor tinand seama de conditiile de vecinatate, temperatura, fragilitate
Referitor la indeplinirea acestor atributii, s-a stabilit ca gestionarul raspundea de buna pastrare, integritate cantitativa si calitativa, aspectul comercial al marfurilor pe baza standardelor de produse, verificand periodic starea marfurilor din magazie si ia masuri in vederea prevenirii deprecierilor calitative, livreaza produsele din stoc in ordinea intrarilor .
La data de 20.04.2005 s-a efectuat un inventar in depozitul de alimente aflat in gestiunea reclamantului constatandu-se anumite diferente intre soldul scriptic si cel faptic; pe baza compensarii lipsurilor si plusurilor intre produsele intre care s-ar putea crea compensari s-a ajuns la un prejudiciu efectiv de 190,55 lei la care s-a adaugat o suma ce ar fi acoperit cheltuielile unitatii cu acele produse (40% conform deciziei nr. 162/04.12.2003) astfel incat s-a calculat dauna de 266,78 lei.
Apoi, la 10.06.2005 s-a efectuat un inventar la depozitul de materiale prin care, urmandu-se aceeasi procedura a compensarilor, s-a constatat o lipsa de 4193,88 lei la care s-a adaugat TVA 19% rezultand o suma imputabila de 4998,72 lei.
Au urmat alte 2 inventare la 28.09.2005 si 09.12.2005 prin care conform aceleiasi proceduri s-au constatat lipsuri de 4352,36 lei respectiv 286,15 lei (inclusiv TVA).
Expertul a calculat o paguba totala de 9876,11 lei pe care (dupa scaderea garantiei retinute paratului de 816,97 lei) a actualizat-o cu indicele de inflatie la suma de 10409,91 lei.
Drept urmare, verificand intreaga documentatie referitoare la aceste inventare  coroborat cu avizele de intrare-iesire si atributiile din fisa postului expertul a retinut ca paratul se face vinovat intr-adevar de producerea unui prejudiciu nominal de 9029,15 lei astfel cum s-a pretins in actiune.
 Potrivit art. 270 Codul muncii alin. 1, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
In cazul de fata, paratul nu a respectat fisa postului corespunzatoare atributiilor de gestionar, respectiv verificarea cantitativa si calitativa a produselor receptionate, in conformitate cu documentele insotitoare; inregistrarea in gestiunea depozitului a produselor receptionate si intocmirea notelor de intrare/receptie; organizarea pastrarii bunurilor conform prescriptiilor tehnice; tinerea evidentei permanente a stocurilor si asigurarea evidentei informatizate a acestora; inchiderea registrelor de magazie lunar.
De asemenea, si conditia existentei unui prejudiciu real si cert este indeplinita. Astfel, in vederea angajarii raspunderii patrimoniale a salariatului, prejudiciul trebuie sa fie real, efectiv, nu doar nominal; apoi prejudiciul trebuie sa fie cert, atat sub aspectul intinderii, al posibilitatii de evaluare cat si sub aspectul existentei sale. Nu este cert si, deci, un este susceptibil de reparare un prejudiciu eventual.
Constatand ca sunt indeplinite conditiile existentei unei fapte ilicite si a unui prejudiciu real si cert, astfel incat, prin prezumarea culpei paratului (data fiind calitatea acestuia de gestionar) si a raportului de cauzalitate dintre neindeplinirea de catre salariat a unei obligatii ce-i reveneau si prejudiciul produs se poate angaja raspunderea patrimoniala a salariatului, asa ca va fi admisa actiunea, urmand a fi obligat paratul la plata, catre reclamanta, a sumei de 10.409,91 lei reprezentand prejudiciu cauzat.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul M.C.C., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru urmatoarele motive:
Precizeaza ca, din declaratiile reprezentantilor "T.H.R. M.N." cat si din ultima  expertiza efectuata, se puncteaza neglijenta in exercitarea atributiunilor de gestionar cat si faptul ca acele avize care nu poarta semnatura sa, cad in raspunderea acestuia, cu motivatia ca nu a urmarit si supravegheat activitatea desfasurata de catre personalul depozitului. Tinand cont de faptul ca, conducerea THR M.N. a blocat si s-a opus solicitarilor sale ca gestionar cu privire la componenta personalului angajat pentru a deservi in conditii optime activitatea de depozit, motivand ca nu sunt posibilitati si ca trebuie sa se descurce cu minimul de personal oferit.
Acest lucru insemnand ca paratul, pe langa atributiile de gestionar, sa indeplineasca si functiile de manipulant si distribuitor in unele cazuri catre unitatile operative pentru a optimiza buna desfasurare.
Prin urmare, o misiune nu foarte usoara de a controla tot ce misca in acel depozit.
De asemenea, arata ca se mai specifica in raport din declaratiile THR M.N. ca din acele avize ce nu poarta semnatura sa, produsele s-ar afla in depozit si regasite in listele de inventar. Cum poate fi sustinuta aceasta afirmatie cand datorita introducerii produselor pe coduri, a fost creat un haos de catre operatori, nestiind cum sa opereze produsele dupa coduri dat fiind ca multe produse erau asociate anumitor coduri. Fapt ce sustine si lista de produse pe plus, produse ce nu au fost identificate cu acele coduri din sistemul programului de gestiune, cat si lista produselor pe minus. Aceasta situatie se regaseste la ambele unitati, cea de material si cea de alimente ce face obiectul dosarului in cauza.
Mentioneaza ca, din acele liste de plusuri constatate, au fost compensate o mica parte fata de lista cu minusuri constatata, avand in vedere ca eroarea nu se datoreaza neglijentei sale ca produsele nu se mai regaseau dupa codurile introduse de catre operatori.
Un alt motiv de recurs il constituie imprejurarea ca un alt fapt cu privire la finalul de sezon este refuzul sau de a primi unele produse inapoi in depozit, de pe unitatile operative ce nu mai prezentau calitativ conditii de retur, desi i-a fost impus sa faca retur pentru acele produse, pentru acest lucru, nerecunoscand avizele ce nu poarta semnatura sa.
Ceea ce  surprinde  este perioada de timp ce a trecut de la fapta pretinsa de catre THR M.N. si pana la chemarea in judecata. Potrivit aspectelor contractuale si a drepturilor banesti ce i se cuveneau in urma prestatiilor in cadrul THR M.N., la disponibilizarea sa i-a fost pus in vedere ca o sa primeasca aceste drepturi dupa ce se reglementeaza cu situatia inventarului.
De curand a constatat ca THR M.N. sustine ca nu este nevoita a-i acorda drepturile salariale, motivand prescriptia lor. Acest lucru l-a facut sa constientizeze un aspect si anume: la depozitul de material unde in toamna anului 2004 septembrie/octombrie, cand unitatea a fost sparta si au fost furate din material, fapt consemnat si in procesul verbal al inventarului ce a fost efectuat la o zi dupa spargerea unitatii, eveniment sustinut de o parte din angajati si negat partial de o alta parte care inca sunt angajati la THR M.N.
Pentru faptul ca nu a acceptat anumite compromisuri si nu a fost in gratiile sefului direct, astfel lasand evenimentul sa nu fie inregistrat si nici demarat procesul catre firma de asigurare, THR M.N. nu a prezentat acel inventar in care se confirma cele expuse de acesta, motivand ca actiunea este din anul 2004 si acestia pretind doar inventarele din anul 2005 cand a predat unitatea catre un alt gestionar, la inventar s-a preluat soldul minus de la inventarul din anul 2004.
Analizand sentinta recurata din prisma criticilor formulate, curtea a respins recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
Recurentul parat a avut calitatea de angajat al reclamantei in perioada 22.12.2003 - 09.12.2005, in functia de gestionar.
Din fisa postului rezulta ca paratul in calitate de gestionar, conducea, coordona si raspundea de intreaga activitate ce se desfasura in procesul de aprovizionare al unitatilor operative, efectua comenzi in colaborare cu Serviciul Comercial in functie de necesarul solicitat in vederea aprovizionarii ritmice cu produsele necesare, efectua potrivit normelor in vigoare, receptia cantitativa si calitativa a marfurilor aprovizionate impreuna cu comisia de receptie in baza documentelor legale in vigoare, tinea evidenta produselor pe fise de magazie, pe grupe de produse, in ordine alfabetica, pe care le opera la zi, receptiona marfa de la furnizori si livra la unitatile operative, in baza documentelor de evidenta contabila in conformitate cu normele legale, trebuia sa intocmeasca corect documentele de circulatie a marfurilor, materialelor si ambalajelor la toate rubricile impuse de formulare, avea intreaga raspundere gestionara conform legislatiei.
La data de 20.04.2005, s-a procedat la inventarierea produselor aflate in gestiunea paratului si s-a constatat prin procesul verbal intocmit, o lipsa de 266,78 lei.
Ulterior, la data de 10.06.2005, s-a procedat din nou la inventarierea produselor aflate in gestiunea paratului si s-a constatat o lipsa in gestiune de 4.990,72 lei.
Prin inventarierea efectuata la data de 28.09.2005, asupra gestiunii de marfuri efectuat la depozitul de alimente, comisia de inventariere a constatat o lipsa in gestiune de 4332,56 lei.
Prin inventarierea efectuata la data de 09.12.2005 asupra gestiunii de marfuri la depozitul de alimente, comisia de inventariere a constatat existenta unei lipse in gestiune de 286,05 lei.
Din raportul de expertiza contabila efectuata in cauza de expert contabil F.A. pentru identificarea lipsei in gestiune de marfuri a paratului si stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat de acesta pe perioada derularii contractului individual de munca, rezulta ca valoarea prejudiciului actualizat cu indicele de inflatie este de 10.409,91 lei.
Pentru gestionari, prin art.25 din Legea 22/1969, derogatoriu de la dreptul comun, se instituie o prezumtie de culpa pentru pagubele pe care le-a cauzat in gestiunea lor.
Prezumtia de culpa, in producerea lipsei in gestiune, este o prezumtie relativa care poate fi rasturnata de gestionar prin proba contrara.
Paratul nu a administrat probatorii prin care sa rastoarne prezumtia de culpa.
Desi paratul a invocat faptul ca personalul angajat pentru a deservi activitatea de depozit era insuficient, acesta nu a administrat probatorii din care sa rezulte ca a adus la cunostinta conducerii unitatii faptul ca personalul angajat este minim si ca era nevoit sa indeplineasca si functiile de manipulant si distribuitor.
Faptul ca unele avize nu erau semnate de catre parat denota neglijenta acestuia in exercitarea atributiilor de serviciu, avand in vedere faptul ca, potrivit fisei postului, gestionarul receptioneaza marfa de la furnizori si livreaza marfa la unitatile operative in baza documentelor de evidenta contabila in conformitate cu normele legale.
In ceea ce priveste sustinerea paratului ca a fost savarsit un furt in perioada septembrie-octombrie 2004 asupra depozitului alimente, din raspunsul Politiei Orasului Eforie, rezulta ca in perioada vizata, nu a fost inregistrata vreo fapta de furt.
Martorul I.D., care avea calitatea de paznic al depozitului, isi aminteste ca intr-o noapte, in 2004, anumite persoane ar fi fortat usa depozitului, insa aceste  persoane  nu au reusit sa intre in incinta depozitului deoarece au fost surprinse de dumnealui cand fortau lacatul de la intrare.
De asemenea, reclamantul nu a administrat probatorii din care sa rezulte ca ar fi refuzat primirea unor marfuri ce nu corespundeau din punct de vedere calitativ.
In ceea ce priveste sustinerea paratului ca introducerea produselor pe coduri a creat un haos in sensul ca anumite produse nu puteau fi identificate in sistemul programului de gestiune din declaratia martorului S.C., fost salariat pe functia de operator, introducere date, rezulta ca la inceput au  existat unele probleme legate de soft-ul de gestiune, insa aceste erori au fost eliminate de catre serviciul I.T. al firmei.
Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art.312 Cod procedura civila, curtea a respins recursul ca nefondat si a mentinut sentinta recurata ca legala si temeinica.