Furt calificat

Judecatoria Medias
Sentinta penala nr. - 44 / 09.02.2010
Domeniu asociat - penal - furt calificat


   Constata ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria M. din data de  21 februarie 2000, a fost trimis in judecata inculpatul,
G.  P. – fiul lui A. si T. , nascut la data de - in M.,Dom. in com. L. nr.- jud. S. ;
pentru savarsirea infractiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autoturism ; parasirea locului accidentului si furt de folosinta in calificarea prev. de art. 36 alin.1 din decretul 328/1966 ; art. 38 alin.1 din decretul 328/1966; art.208 alin.4 rap. la art. 209 lit. i
C. penal , cu aplicatiunea art. 37 lit. a C. penal ; art. 33 lit. a C .penal, aratandu-se ca :
- in data de 16.10 1999 , prin folosirea unei chei potrivite, inculpatul a sustras
autoturismul partii vatamate S. M. , pe care l-a condus pe drumurile publice din com. L. , fara a poseda permis de conducere , tamponandu-se de un pom , dupa care a parasit locul accidentului mai inainte de anunta politia despre accidentul produs.
    Cauza a fost inregistrata sub nr. de dosar penal -/2000, iar prin sentinta penala -/2000 inculpatul , fiind gasit vinovat, a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 1 an si 5 luni inchisoare.  Impotriva acestei hotarari a  declarat apel inculpatul, apel admis, prin decizia  penala nr.-/.2000 a Tribunalului S.. S-a dispus casarea hotararii pronuntate si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, Judecatoria M.. In considerentele deciziei instantei de control judiciar s-a retinut ca motiv al casarii faptul ca instanta de fond a omis sa se pronunte asupra laturii civile a actiunii , pe care nu  rezolvat-o.
    Prin urmare, dosarul a revenit la Judecatoria M., primind numar nou, -/2000, in care a fost pronuntata sentinta penala nr.-/ 2002, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa rezultanta de 1 an si 2 luni inchisoare. Hotararea din nou a fost apelata de inculpat. Apelul sau a fost admis prin decizia penala -/2005 a Tribunalului S., in sensul casarii hotararii pronuntate, dispunandu-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta. S-a retinut ca instanta de fond nu a pus in discutie schimbarea incadrarii juridice atunci cand a inlaturat art.209 lit. i C. penal. Cauza a revenit la Judecatoria M., judecata fiind reluata sub nr. dosar -/2006 in care a fost pronuntata sentinta penala -/2006, inculpatul fiind condamnat de aceasta data la pedeapsa rezultanta de 3 ani si 3 luni inchisoare. Sentinta a fost desfiintata in caile de atac exercitate de inculpat, astfel ca prin decizia penala -/2007 s-a trimis din nou cauza spre rejudecare, motivat de faptul ca nu a fost pusa in discutie cererea privind schimbarea incadrarii juridice in sensul aplicarii sau nu a art.210 C. penal ; ca partea civila nu a fost legal citata ; ca instanta de fond nu s-a pronuntat in mod expres cu privire la cererea inculpatului de a efectua o adresa partilor civile pentru a se prezenta la instanta sau pentru a comunica in scris , in ipoteza schimbarii incadrarii juridice daca intelege sa formuleze plangere. Asadar, a fost reluat ciclul procesual al judecarii cauzei in prima instanta, cauza primind numarul de dosar -/257/2007, in care a fost pronuntata sentinta penala  -/2008, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa de 1 an si 2 luni inchisoare pentru infractiunea de furt de folosinta , in privinta celorlalte doua infractiuni constatandu-se ca a intervenit prescriptia raspunderii penala. Si aceasta hotarare a fost desfiintata in caile de atac, prin decizia penala nr. -/2009 a Tribunalului S., care admitand apelul inculpatului a dispus trimiterea spre rejudecare la Judecatoria M.. De aceasta data , motivele casarii au fost faptul ca s-a incalcat principiul potrivit caruia in propria cale de atac nu se poate agrava situatia celui in cauza si de asemenea ca, nu a fost indeplinita procedura de citare cu partea civila. Pricina a revenit la Judecatoria M., la data de 31.07.2009 cand a fost inregistrata sub nr. dosar -/257/2009. In cauza, judecatorul desemnat cu solutionarea cauzei a formulat declaratie de abtinere, aceasta fiind admisa prin incheierea nr.-/A/ 2009. Ca urmare, s-a facut o noua repartitie dosarul fiind inregistrat sub nr. -/257/2009, in care a fost admisa declaratia de abtinere a judecatorului desemnat.
   In final, dosarul a fost reformat sub nr. -/257/2009 in care a fost reluat cursul judecarii cauzei.
    In toate aceste faze procesuale inculpatul a dat o declaratie aflata la fila 15 dosar -/2000, sustinand ca de fapt partea vatamata este cea care i-a incredintat cheile de la garajul in care era adapostita masina. A recunoscut inculpatul ca a luat autoturismul si s-a deplasat cu el pe strazile dintre localitatile N. – S. si L. , intrand cu autoturismul intr-o buturuga , incident de pe urma caruia a fost spart radiatorul , s-a indoit un pic capota si a fost spart unul dintre farurile masinii. A pretins inculpatul ca toate aceste avarii au fost remediate de el insusi, fiind efectuate toate reparatiile necesare inclusiv vopsirea tablariei masinii in partea accidentata. A mai sustinut inculpatul precum ca cheile de la garaj i-au fost inmanate personal de catre partea vatamata , spunandu-i-se , totodata, de catre aceasta ca cheile de la masina sunt in autoturism fiind imputernicit sa scota masina din garaj ,daca se intampla ceva, de genul incendiului sau furtului.  A mai precizat inculpatul ca partea vatamata nu i-a spus ca poate folosi masina si ca aceasta stia ca el nu poseda permis de conducere ; sora  lui a trait in concubinaj cu partea vatamata si atunci cand aceasta din urma era in tara , impreuna cu ei locuia si inculpatul in casa partii vatamate. Pe timpul cat partea vatamata era plecata , inculpatul declara ca nu avea acces in casa, cheile aflandu-se la aceasta.
   Cea de-a doua declaratie inculpatul a dat-o la termenul de judecata din 28.01.2010, cand fiind prezent personal in instanta a aratat ca isi mentine toate celelalte declaratii existente la dosarul cauzei si ca nu mai are nimic de adaugat acestora.
    Pe parcursul cercetarilor au fost cerute si administrate probe. Astfel au fost audiati in calitate de martori B. T. , P. C. – filele 63,64/dos.-/2000/ ; M. M. ,  B. T. si R. O. - filele 27,28, 51 dosar -/257/2007. S-au adus in discutie de catre parti, cereri multiple privind schimbari de incadrare juridica in sensul aplicarii art.210 C. penal ; inlaturarii art.209 lit. i C. penal ; inlaturarii art.37 lit. a C. penal . A fost citata partea civila S. M. la domiciliul sau din Germania, fiindu-i comunicata si adresa spre a preciza daca mai are pretentii banesti fata de inculpat si in caz afirmativ care este cuantumul lor actual. Totodata i s-a mai cerut sa comunice , pentru situatia in care se va proceda la recalificarea faptei in infractiunea de furt prev. de art.210 C. penal, daca isi mai

 mentine sau nu plangerea penala formulata impotriva inculpatului. Partea civila nu a raspuns acestor solicitari , nefiind precizate nici cuantumul eventualelor pretentii si nici daca isi mai mentine sau nu plangerea penala.
    Prin urmare, din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, instanta retine urmatoarele :
    In fapt
   In data de 16octombrie 1999, in jurul orelor 16,30, inculpatul G. P. a intrat in curtea locuintei partii vatamate S. M., situata in localitatea N. S., folosindu-se de la manerul clantei de la poarta de intrare aflat intr-un loc stiut de el, intrucat era apropiat partii vatamate. Folosind cheia de la garaj, inculpatul a luat autoturismul partii vatamate, marca F. E.cu nr. de inmatriculare -, care avea cheile in contact, astfel ca inculpatul l-a pornit , deplasandu-se cu autoturismul inspre localitatea L. , cu toate ca nu poseda permis de conducere. In jurul orelor 22,30, inculpatul aluat in autoturism pe martorii B.T. si B. P.si a condus autoturismul pe drumul judetean 143 A. La un moment dat, inculpatul a pierdut controlul volanului , tamponand autoturismul de un butuc din lemn. Dupa producerea acestui incident, inculpatul a omis sa anunte politia si a dus autoturismul  in curtea martorului P. C. unde a efectuat reparatiile ce se impuneau, dupa care a condus autoturismul pana la locul de unde la luat initial. Partea vatamata in declaratia sa de la fila 16 / dosar urmarire penala/ a declarat ca nu i-a incredintat inculpatului dreptul de a folosi autoturismul in lipsa ei , ci doar l-a rugat  ca din cand in cand sa mai vada de casa in lipsa lui, dovada ca inculpatul stia si avea la indemana acel maner de care s-a folosit la intrarea in curtea imobilului. Aceasta imprejurare , precum ca niciodata partea vatamata nu i-a incredintat dreptul de a folosi masina, a fost confirmata de insusi inculpatul, asa incat asertiunile apararii in sensul ca el ar fi avut posesia ori detentia autovehiculului respectiv, nu pot fi retinute. In contextul acestei situatii, declaratiile martorilor B. T. si P.C. , care au tins sa acrediteze ideea unui acord prealabil al partii vatamate, sunt   infirmate de chiar sustinerile inculpatului insusi, prin urmare ele se dovedesc subiective, urmand a fi inlaturate. Martorul M. M. in declaratia de la fila 27 dosar, afirma aceeasi situatie cu cea sustinuta de partea vatamata si inculpat, anume ca atunci cand partea vatamata pleca din tara in Germania, casa si garajul erau inchise si nimeni nu avea acces, cheile fiind tinute de partea vatamata. Persoanele care erau rugate de partea vatamata sa aiba grija de casa, aveau dreptul sa intre doar in curte si mai lucrau gradina, dar in casa nu aveau drept de acces. Inculpatul a mai lucrat gradina partii vatamate pentru ca sora lui se afla in relatie de prietenie cu aceasta, prin intermediul careia s-a si casatorit cu un cetatean german. Martorul R. O., in declaratia de la fila 51 dosar, a relatat aceeasi situatie, precum ca in lipsa partii vatamate , imobilul sau nu era locuit de nimeni, nu a permis nimanui sa locuiasca efectiv in casa proprietatea sa. In ansamblul acestor probe care se coroboreaza intre ele, precum si cu declaratia partii vatamate si a inculpatului, declaratia martorului B. T. , asupra faptului sustinut, precum ca inculpatul a locuit efectiv in casa partii vatamate, se singularizeaza, urmand a fi inlaturata ca subiectiva.
  In drept  , fapta inculpatului G. P., de a fi sustras autoturismul proprietatea partii vatamate, in conditiile retinute la starea de fapt, pe care l-a folosit conducandu-l pe drumurile publice, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt de folosinta, fapta prev. si pedepsita de art.208 alin.1,4 C. penal. Nu sunt incidente prev.art.210 C. penal, care se refera la furtul comis intre soti sau rude apropiate ; de catre un  minor in paguba tutorelui sau , ori de catre cel care locuieste cu partea vatamata sau este gazduit de aceasta. Relatie de rudenie nu exista, cea de-a doua ipoteza se exclude cu totul, iar in privinta celei de-a treia teze, nu este data situatia, pentru ca la momentul cand a fost luat autoturismul, partea vatamata nu se afla in tara, nu a locuit impreuna si nu l-a gazduit pe inculpat in locuinta sa in momentul comiterii sustragerii.
    Desi, prin actul de acuzare s-a retinut forma calificata a furtului, prin raportarea textului art.208 la art. 209 alin.1 lit. i C. penal , in circumstantele sustinute de acuzare , a folosirii unei chei potrivite , aceasta agravanta a fost inlaturata in primul ciclu procesual , iar hotararea pronuntata ca si toate celelalte care au fost desfiintate au fost atacate cu apel numai de catre inculpat, asa incat in respectarea principiului „ non reformatio in pejus” observatie retinuta si

de catre instanta de control judiciar in decizia penala-/10.06.2009, nu mai poate fi retinuta forma calificata a infractiunii. De altfel, insusi reprezentantul Parchetului de pe langa Judecatoria M., in respectarea aceluiasi principiu, a precizat la termenul de judecata 28 ianuarie 2010- potrivit incheierii de la fila 18 dosar -/257/2009, ca sustine acuzarea pentru infractiunea de furt de folosinta in forma simpla si nu calificata.
    Asadar, in sarcina inculpatului se retine savarsirea infractiunii de furt, fapta prev. si pedepsita de art.208 alin.1,4 C. penal, pentru comiterea careia, prin aplicarea art.37 lit. a; art.39 alin.1,2 C. penal , va fi condamnat la pedeapsa de – 1 an si 2 luni inchisoare.
    La incadrarea in drept a faptei, stabilirea si dozarea pedepsei s-au avut in vedere :
- continutul faptei care prezinta gravitate;
- atitudinea inculpatului care s-a dovedit sincer numai partial ;
- imprejurarea ca inculpatul nu se afla la prima confruntare cu legea penala, fapta fiind comisa in conditiile starii de recidiva postcondamnatorie, prev. de art.37 lit. a C. penal.
Astfel, potrivit fisei de cazier judiciar de la fila 6 dosar, prin sentinta penala nr-/2008 a Tribunalului Militar Teritorial, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an inchisoare , tot pentru infractiunea de furt calificat. In executarea acestei pedepse a fost arestat la data de 23.12.1998, fiind liberat conditionat la 11.08.1999, avand un rest de pedeapsa neexecutat de 133 zile inchisoare. Sub durata cat a fost liberat conditionat si pana la implinirea duratei pedepsei, inculpatul a comis aceasta noua infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an.