Legea nr.26/1990 privind registrul comertului. Ignorarea principiului conformitatii cu legea actelor normative cu rang inferior.

Legea nr.26/1990 privind registrul comertului. Ignorarea principiului conformitatii cu legea a actelor normative cu rang inferior.

Curtea Constitutionala a statuat ca verificarea, controlul legalitatii actelor normative este de competenta instantelor de judecata, respectiv a sectiilor de contencios administrativ conform Legii nr.29/1990. Consecintele ignorarii principiul conformitatii cu legea a actelor normative de rang inferior, prin H.G.nr.1360/2001.
Legea nr.213/1998, privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, transeaza inclusiv problema trecerii in domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societatilor comerciale, in sensul ca aceasta ce se face cu plata si cu acordul adunarii generale. In ipoteza inexistentei acordului mentionat, bunurile societatii respective pot fi trecute in domeniul public numai prin expropriere.

La data de 28.05.2003, reclamanta C.J. Tulcea a solicitat radierea mentiunilor privind capitalul social al S.C.P. Tulcea S.A.
Prin sentinta civila nr.1143/4.09.2003, pronuntata de Tribunalul Tulcea, actiunea a fost admisa si s-a dispus radierea mentiunilor inscrise la Registrul Comertului.
S-a retinut ca, in momentul infiintarii S.C.P. Tulcea S.A. - cu sediul in Tulcea, in capitalul social al societatii au fost incluse: Amenajarea Piscicola Iazurile - digurile aparare, compartimente, platforme, terasamente, lungime 12 km si canalele alimentare, evacuare, drenoare - lungime 1 km, precum si Amenajarea Piscicola Rusca - digurile aparare, compartimente, platforme, terasamente, lungime 42 km si canalele alimentare, evacuare, drenoare - lungime 45 km.
Insa, prin H.G. nr. 1369/2001, aceste terenuri reprezinta domeniu public de interes judetean si se administreaza de C.J. Tulcea.
Pe de alta parte, arata instanta, prin disp.art.11 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia si art.122 (2) din Legea nr.215/1998 a administratiei publice locale, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile si pot fi date doar in administrare.
In aceste conditii, reclamanta este privata de dreptul de a-si exercita prerogativele dreptului de administrare, conferit de lege.
Impotriva acestei hotarari, in termen, a declarat recurs S.C.P. S.A. Tulcea, solicitand:
1.admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei in fond la Tribunalul Tulcea, conform art.312 al.5 cod pr.civila, deoarece nu a fost citat Oficiul Registrului Tulcea;
2.admiterea recursului si modificarea hotararii atacate, in sensul respingerii cererii depuse de C.J. Tulcea ca inadmisibila, deoarece nu s-a solicitat anularea titlului de proprietate al S.C.P. S.A.Tulcea care a stat la baza inregistrarii in registrul comertului;
3.admiterea recursului si modificarea hotararii atacate, in sensul respingerii cererii reclamantului ca inadmisibila, intrucat C.J. Tulcea are deschise caile procedurale civile pentru a-si proteja dreptul de proprietate invocat. In acelasi timp, conform art.25 al.1 teza finala din Legea nr. 26/1990, reclamantul putea solicita anularea sau modificarea titlului de proprietate al S.C.P. S.A.Tulcea numai in cazul in care nu avea alte cai legale pentru a obtine  aceasta;
4.admiterea recursului si modificarea hotararii atacate, in sensul  respingerii cererii reclamantului ca nefondata, deoarece reclamantul C.J. Tulcea nu a facut dovada exproprierii S.C.P. S.A.Tulcea sau a existentei unui titlu de proprietate asupra bunurilor mentionate.
Potrivit dispozitiilor dreptului comun, in materia proprietatii, reclamantul, mai inainte de a se adresa Oficiului Registrului Comertului Tulcea cu o cerere de natura comerciala, are posibilitatea de a formula, in contradictoriu cu S.C.Piscicola S.A.Tulcea, actiune in anularea titlurilor de proprietate.
In ce priveste fondul cauzei, se arata ca reclamantul nu a facut dovada existentei unui titlu de proprietate asupra bunurilor pe care le revendica si afirma ca ii apartin. Situatia prezentata in H.G.nr.1360/2001 este o situatie centralizatoare a unui simplu inventar, fara a exista un act translativ de proprietate in favoarea Consiliului Judetean Tulcea (dobanditor al bunurilor).
De asemenea, nu exista o actiune de expropriere pentru cauza si utilitate publica si admisa de instanta conform dispozitiilor Legii nr.213/1998 (art.7 lit.c), iar pe de alta parte, nu s-a emis o hotarare de A.G.A. prin care sa  se fi aprobat transferul unor bunuri din patrimoniul S.C.P. S.A.Tulcea in patrimoniul reclamantului C.J. Tulcea si nici nu a primit vreo despagubire in conditiile legii.
Reclamantul C.J. Tulcea a depus la dosar concluzii scrise, solicitand respingerea recursului ca nefondat, deoarece instanta de fond a pronuntat o hotarare legala si temeinica.
Astfel, s-a apreciat corect ca bunurile ce fac obiectul cauzei sunt, conform H.G.nr.1360/2001, din domeniul public de interes judetean.
Analizand motivele de recurs invocate, Curtea retine urmatoarele:
Reclamantul C.J. Tulcea a chemat in judecata pe parata S.C.P. S.A.Tulcea, solicitand sa se dispuna radierea din Registrul Comertului a mentiunilor cuprinse in capitalul social privind:
1.Amenajarea Piscicola Iazurile
-digurile aparare, compartimente, platforme, terasamente, lungime 12 km;
-canalele alimentare, evacuare, drenoare - lungime 1 km.
2.Amenajarea Piscicola Rusca
-digurile aparare, compartimente, platforme, terasamente, lungime 42 km;
-canalele alimentare, evacuare, drenoare - lungime 45 km.
Prin H.G.nr.1360/2001, privind atestarea domeniului public al Judetului Tulcea, s-a considerat ca bunurile mai sus-mentionate apartin domeniului public de interes judetean.
In ceea ce priveste exceptiile invocate de parata, ele sunt neintemeiate.
Normele de procedura, respectiv de citare prevazute in Legea nr.26/1990, privind registrul comertului, nu au fost incalcate, astfel ca nu se impune solutia de casare cu trimitere spre rejudecare a pricinii in fond de catre Tribunalul Tulcea, conform art.312 al.5 cod pr.civila.
Potrivit art.25 din Legea nr.348/6.07.2001, pentru modificarea Legii nr.26/ 1990, privind registrul comertului, orice persoana fizica sau juridica, prejudiciata printr-o inmatriculare ori printr-o mentiune in registrul comertului, are dreptul sa ceara anularea sau modificarea titlului in baza caruia s-a facut inmatricularea sau mentiunea, precum si radierea acestuia, in afara de cazurile in care nu are alta cai legale de atac pentru a obtine aceasta.
Asa fiind, conform legii, reclamantul are calea de a ataca incheierea judecatorului delegat la instanta judecatoreasca competenta si nu trebuie ca, in prealabil, sa se anuleze titlurile de proprietate.
Pe fondul cauzei, insa, se apreciaza ca recursul formulat este intemeiat.
Principiul conformitatii cu legea a actelor normative de rang inferior, a fost ignorat in cazul de fata, respectiv prin H.G.nr.1360/2001.
Asa cum a dispus si Curtea Constitutionala, controlul legalitatii actelor normative este de competenta instantelor de judecata, respectiv a sectiilor de contencios administrativ conform Legii nr.29/1990.
In Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, se transeaza si problema trecerii in domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societatilor comerciale, ce se face cu plata si cu acordul adunarii generale. In lipsa acordului mentionat, bunurile societatii respective pot fi trecute in domeniul public numai prin expropriere.
Aceasta se poate efectua numai pentru cauza de utilitate publica, cu dreapta si prealabila despagubire.
In cauza de fata, nefiind indeplinite conditiile legale mentionate, Curtea in conf.cu art.312 alin.1 cod procedura civila, a admis recursul formulat, cu consecinta modificarii in tot a sentintei civile recurate, in sensul respingerii cererii reclamantei.

Decizia civila nr.110/COM/2004