Cerere

Constata ca prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante la data de
31.01.2017,  sub nr. 404/260/2017, reclamanta UAT COMANESTI, cu sediul in  str. Ciobanus, nr. 2, jud. Bacau a solicitat in contradictoriu cu paratele  EON ENERGIE ROMANIA SA,cu sediul in ….,  SOCIETATEA ROMANA DE TELEVIZIUNE, cu sediul in ………., SOCIETATEA ROMANA DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul in …….,  obligarea acestora la  stornarea facturilor emise  de la data anularii temeiului legal in baza caruia au fost emise, sa returneze sumele incasate nelegal si sa nu mai emita alte facturi pentru viitor.
            Actiunea a fost legal timbrata, fiind motivata in fapt si in drept.
            Analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarele:
           Constata ca reclamanta a solicitat chemarea in judecata a celor trei parate si restituirea taxelor de televiziune si radiodifuziune de care beneficiaza societatile de televiziune si radiodifuziune ca urmare a colectarii acestor taxe de catre societatea distribuitoare de energie electrica. Prin intampinare, RTV a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei in ce priveste pretentiile mai vechi de trei ani de la data introducerii actiunii. Data introducerii actiunii este 31.01.2017. Prevederile Codului Civil, art. 2517, stabilesc ca termenul de prescriptie este de 3 ani daca legea nu prevede un alt termen .
            In situatia de fata, posibilitatea solicitarii acestor taxe este in aprecierea instantei, stabilita pe o perioada de 3 ani anterioara introducerii actiunii, respectiv data de 31.01.2014.
            Instanta va admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei in ce priveste pretentiile legate de restituirea taxelor anterior datei de 31.01.2014.
            Tot prin  intampinare, RTV a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, exceptie pe care instanta o va respinge ca nefondata,  intrucat apreciaza ca actiunea in pretentii a fost corect indreptata impotriva societatii colectoare a acestor taxe, cat si a societatilor beneficiare ale acestor taxe.
        Pe fondul cauzei, reclamanta arata ca nu datoreaza aceste taxe, respectiv de televiziune si radiodifuziune, taxe colectate de E.ON ENERGIE ROMANIA SA prin intermediul facturilor de energie electrica,  intrucat s-a admis exceptia de nelegalitate a prevederilor art. 3 al. 1 si 1 indice 1 din HG. Nr. 977/2003 prin sentinta civila  nr. 225/2013,   publicata in MO 311/2016 a Curtii de Apel Tg. Mures,  in legatura cu obligatiile  la plata taxei de radiodifuziune, dispunandu-se anularea prevederilor  corespunzatoare din HG aratat.
         Cu privire la taxa de televiziune, reclamanta arata ca  s-a dispus anularea prevederilor art. 3 al. 1 din HG 978/2003 ca urmare a sentintei civile nr.  185/2010,  publicata in M.O. nr.  318/2011, a Curtii de Apel Cluj,  in legatura cu plata taxei in cauza.
            Reclamanta arata ca  H.G. nr.  977 si 978/2003,  prin care erau stabilite categoriile de platitori - persoane juridice, au fost anulate, nemaiexistand in prezent  temei legal pentru colectarea taxei de televiziune si radiodifuziune.
          In consecinta, reclamanta   arata ca nu este in prezent obligata prin nici un act normativ sa plateasca serviciul  public de  si de radiodifuziune, solicitand restituirea  sumei de 2070 lei reprezentand taxa radio si de 3450 lei taxa TV.
        Instanta apreciaza ca in cauza sunt incidente prevederile Lg. nr. 41/1994,  privind functionarea societatii romane de radiodifuziune si societatii romane de televiziune iar obligatia privind plata taxelor catre aceste societati este stabilita prin Lg.41/1994,  Lg. 533/2003 de aprobare a OUG 71/2003,  HG nr. 977 si  H.G.  nr. 978,  au emise in vederea  aplicarii prevederii L.41/1994.
          Serviciile prestate de catre cele doua societati sunt servicii publice iar Lg. nr. 41/1994,  prevede ca au obligatia sa plateasca taxele respective toate persoanele juridice, cu exceptia celor care declara pe propria-raspundere ca nu detin receptoare radio  sau TV .
           Reclamanta nu a facut o astfel de declaratie pe proprie – raspundere,  astfel incat se poate prezuma faptul ca la sediul reclamantei exista aparate ce pot receptiona programe radio sau TV .
        In categoria beneficiarilor serviciilor de radio si televiziune intra orice institutie  persoana juridica care beneficiaza de aceste servicii. Nu se poate aprecia in cauza ca reclamanta nu beneficiaza in prezent de servicii de radio sau TV.
            Legislatia in vigoare, stabileste obligativitatea platii  taxei radio si taxei TV. pe care o conditioneaza de calitatea de beneficiar al serviciului respectiv, aspect ce in cauza de fata este indeplinit.
        Reclamanta nu a dovedit in cauza in mod expres ca nu beneficiaza de aceste servicii si nici faptul ca a facut declaratia  pe proprie - raspundere ca nu beneficiaza de serviciile radio si TV., fapt pentru care, raportat la prev. Lg. nr.
41/1994, este obligata la plata acestor taxe.  Reclamanta invoca doar aspecte de drept legate de aparitia deciziilor nr. 185/2010 si 2002/2009,  care nu afecteaza prevederile Lg. nr. 41/1994.
           Deciziile respective privesc persoane juridice ce au avut in cauzele de fata calitatea de reclamanti, solutiile in cauza reprezentand derogari de la lege, punctuale. Derogarile cu caracter general nu pot aparea decat in situatia in care problema este reglementata printr-un act normativ cu valoare cel putin egala cu a actului normativ ce a introdus obligatia de plata, respectiv prin lege.
            In consecinta, perceperea taxelor radio si TV in momentul de fata se raporteaza la legea in vigoare  nr. 41/1994,  in mod legal. Colectarea acestor taxe s-a dispus tot prin lege, sa se faca prin intermediul societatii de distribuire a energiei electrice prin facturarea pe facturile de energie electrica.
        Curtea Constitutionala prin Decizia nr.  297/2004,  a stabilit ca prevederile Legii nr.  41/1994 sunt constitutionale, a definit notiunea de beneficiar al serviciului de radio si tv astfel incat instituirea obligatiei de plata este,, erga omnes,,  pentru toate persoanele juridice, cu exceptia aratata anterior, respectiv cea legata de declaratia pe propria raspundere ce nu poate fi retinuta in cauza de fata .
       In consecinta, solutiile instantelor invocate de catre reclamanta in actiune, nu reprezinta o derogare de la principiul pe baza caruia reclamanta este beneficiar al serviciilor de radio si tv si in consecinta obligata la plata acestor servicii .
        Fata de aceste considerente instanta va respinge ca nefondata actiunea formulata de catre reclamanta.
        Constata ca actiunea este scutita de taxa de timbru.