Obligatia de a face pe calea ordonantei presedintiale

SENTINTA CIVILA  NR. 490/03.02.2010 - obligatia de a face pe calea ordonantei presedintiale
                                      

         Asupra cauzei civile de fata;
         Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de xx, sub nr. xx, reclamantul xx  a chemat in judecata parata xx, solicitand instantei ca pe calea procedurii speciale a ordonantei presedintiale sa dispuna obligarea paratei sa-i predea neintarziat autoturismul marca WOLKSWAGEN TIGUAN, cu nr.de inmatriculare xx, proprietate a sa, pe care parata refuza sa-l predea in mod constant inca din data de 01.06.2009.
          In motivarea cererii, a aratat ca prin procesul verbal de licitatie din data de 01.06.2009 a adjudecat in mod definitiv autotursmul in cauza, insa nu a putut intra si fizic in posesia sa, intrucat acesta era sechestrat, dar lasat in custodia paratei. Desi a facut numeroase demersuri pentru a intra in posesia bunului, inclusiv prin intermediul executorului judecatoresc, chiar si in conditiile in care administratorul societatii parate a dat o declaratie prin care s-a angajat sa-i predea autoturismul la data de 18.06.2009, acest lucru nu s-a intamplat. A mai aratat ca desi a formulat si o plangere penala, solutia legala a fost aceea a neinceperii urmaririi penale, motiv pentru care a formulat aceasta cerere, in conditiile in care a devenit proprietar printr-o procedura legala, iar parata refuza sa-i predea bunul, folosindu-l abuziv si impotriva vointei sale. A mai aratat ca cererea sa indeplineste toate cele trei conditii de admisibilitate ale ordonantei, respectiv: protejarea dreptului de proprietar, urgenta izvorand din necesitatea de a preveni paguba iminenta si care nu s-ar putea repara in cazul unei distrugeri, uzuri accentuate sau chiar instrainari a bunului, subzistand si temeiul de admisibilitate pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executarii silite. 
          In drept, reclamantul a invocat prev.art.581, alin 3  C.pr.civ.
          Actiunea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru de 11 lei si timbru judiciar de 0,15 le.
           Anexat cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei inscrisuri (filele 4-9).
            Parata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea prezentei actiuni, pana la judecarea cauzelor aflate pe rol in  legatura cu vanzarea autoturismului. In motivare a aratat ca licitatia privind autoturismul in cauza s-a desfasurat fara respectarea dispozitiilor legale, existand pe rolul instantei dosare prin care atat ea, cat si CEC Bank au solicitat anularea licitatiei.
             La termenul de 12.01.2010 reclamanta a depus doua inscrisuri(filele 22-23), invederand instantei ca in dosarele la care a facut referire parata in intampinare contestatia la executare a fost respinsa ca nefondata.
           Instanta, in temeiul prev. art. 167 C.pr.civ a incuviintat partilor proba cu inscrisuri.
           Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
           Reglementand prin dispozitiile art. 581-582 C.pr.civ procedura sumara a ordonantei presedintiale, legiuitorul a stabilit conditiile de admisibilitate ce trebuie intrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la aceasta cale rapida.
           Astfel, stabilind ca „instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice” art. 581 C.pr.civ fixeaza doua din conditiile de admisibilitate ale ordonantei: urgenta si caracterul vremelnic al masurii care se cerea fi luata pe aceasta cale. Din aceasta ultima conditie decurge si o a treia cerinta, aceea ca prin masura luata sa nu se prejudece fondul cauzei.
            In afara de aceste conditii speciale trebuie indeplinite conditiile generale ale actiunii civile, respectiv interesul, calitatea si capacitatea.
             Referitor la conditia generala de admisibilitate a oricarei actiuni civile, afirmarea unui drept, instanta retine ca, in aceasta materie speciala, nu se poate vorbi de cerinta dreptului, intrucat cercetarea fondului este incompatibila cu natura si caracterul procedurii reglementate in art. 581-582 C.pr.civ, instanta avand posibilitatea de a cerceta doar de partea cui este aparenta dreptului.
             In prezenta cauza, instanta retine ca prin cererea formulata, reclamantul a solicitat ca pe cale de ordonanta presedintiala  parata sa fie obligata la respectarea dreptului de proprietate asupra autoturismului adjudecat la licitatia organizata in data de 01.06.2009. Totodata, instanta  retine ca parata a contestat legalitatea licitatiei, iar din verificarile facute de catre instanta, desi i-a fost respinsa contestatia, a formulat recurs impotriva sentintei civile pronuntate in dosarul nr. 4058/279/2009.
               In conditiile in care nu a fost facuta dovada suspendarii executarii silite instanta retine ca reclamantul are aparent un titlu de proprietate valabil, asa cum rezulta si din inscrisul de la fila 8, respectiv eliberarea de catre executorul judecatoresc a dovezii ce atesta proprietatea unui bun mobil.
             Pentru a putea fi dispusa o „obligatie de a face” pe calea acestei proceduri speciale, pe langa conditiile de admisibilitate statuate de prev.art.581-582 C.pr.civ este necesar a se dovedi caracterul abuziv al actelor intreprinse de catre parata, deoarece numai astfel se pastreaza caracterul vremelnic al masurii luate.
             Instanta apreciaza ca in cauza de fata nu este indeplinita conditia vremelniciei, intrucat solicitarea reclamantului priveste predare autoturismului, ceea ce echivaleaza cu o masura definitiva, care ar echivala cu o solutionare a fondului.
             De asemenea, instanta retine ca in cauza nu este indeplinita nici conditia urgentei. Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta retine ca legiuitorul nu defineste acest concept, ci doar indica situatiile ce pot face necesara o interventie a justitiei, respectiv pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara sau pentru inlaturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul executarii.
            Prin urmare se poate desprinde ideea ca in primele doua situatii exista urgenta ori de cate ori pastrarea dreptului sau prevenirea pagubei nu s-ar putea realiza adecvat pe calea unei actiuni de drept comun.
            Avand in vedere aceste considerente, fata de faptul ca reclamantul nu a justificat un element esential pentru recurgerea la aceasta procedura sumara, respectiv urgenta, constand in pagubirea vreunui drept sau producerea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, instanta apreciaza ca in prezenta speta reclamantul nu ar putea fi expus nici unei pagube iminente care ar denota in cazul unei distrugeri, uzuri accentuate sau chiar instrainari, care sa nu poata fi reparata pe calea procedurii comune.
            Cu privire la inlaturarea piedicilor  care s-ar ivi cu prilejul executarii, instanta retine ca din inscrisurile depuse la dosar rezulta faptul ca in speta de cauza au fost trimise notificari paratei in luna iunie 2009, prin care a fost somata sa predea autoturismul, insa pe de alta parte actiunea a fost introdusa la data de 06.11.2009, iar reclamanta nu a facut dovada ca intre cele doua perioade executarea silita ar fi fost impiedicata in mod abuziv de catre parata.
             Prin urmare, ordonanta presedintiala nu poate constitui calea de aducere la indeplinire a cererii astfel cum a fost formulata de catre reclamant, astfel ca, in raport de aceste considerente, constatand ca cererea reclamantului nu indeplineste toate conditiile de admisibilitate prevazute cumulativ de art.581 C.pr.civ., instanta urmeaza a o respinge ca inadmisibila.
                        In raport cu disp. art. 274 alin. 1 din Codul de procedura civila, instanta va lua act ca nu s-a solicitat plata cheltuielilor de judecata.