Despagubire

DOSAR NR. 14734./3/CA/2009
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI
SECTIA A IX-A – CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINTA CIVILA NR. 1628
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE  19.05.2010
Tribunalul constituit din:
PRESEDINTE: DRAGUTESCU MIHAI
GREFIER: BROBOANA IOANA-MARIA

Pe rol se afla solutionarea actiunii de contencios administrativ avand ca obiect  despagubire, formulata de reclamantul D L, in contradictoriu cu parata A N P R P.  
  La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns reclamantul personal si asistat de avocat, care depune imputernicire avocatiala la dosarul cauzei, lipsind parata.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care invedereaza instantei ca prin intermediul serviciului registratura, la data de 17.05.2010, parata a depus la dosarul cauzei intampinare in combaterea cererii de chemare in judecata, dupa care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, exceptii de invocat, ori probe de administrat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul asupra fondului.
Avand cuvantul, aparatorul reclamantului depune la dosarul cauzei practica judiciara in sustinerea actiunii si solicita admiterea cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost formulata, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, avand in vedere ca Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor nu si-a indeplinit obligatia de plata a despagubirilor ce se cuvin petentului in termenul de 1 an prevazut de dispozitiile legii nr. 290/2003 de la data emiterii hotararii de catre Institutia Prefectului Judetului Dolj – Comisia Judeteana de Aplicare a legii nr. 290/2003.
Tribunalul retine cauza in pronuntare.

T R I B U N A L U L,

Prin cererea introdusa la prezenta instanta la data de 08.04.2009, sub nr.14734/3/2009,  reclamantul D L a chemat in judecata parata A N p R P,  solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa se constate ca parata nu si-a indeplinit obligatia legala de a dispune plata in termenul prevazut de Lg. nr.290/2003, respectiv un an de la data emiterii Hotararii de catre Institutia Prefectului Jud. Dolj – Comisia Judeteana de Aplicare a Lg. nr.290/2003 si obligarea paratei la plata sumei de 118.751,02 lei, reprezentand despagubiri, suma ce va fi actualizata in raport cu indicele de crestere al preturilor de consum, incepand cu data de 29.05.2008 si pana la data platii, cu obligarea si la plata cheltuielilor de judecata
In fapt, reclamantul a aratat ca, prin Hotararea nr. 25/29.05.2007 emisa de Institutia Prefectului Jud. Dolj – Comisia Judeteana de Aplicare a Lg. nr.290/2003, a fost aprobata cererea sa de acordare a despagubirilor pentru bunurile abandonate de autorii sai, D L si D L in localitatea Chisinau din Basarabia, reclamantul facand dovada filiatiei, a refugiului autorilor sai si a proprietatii acestora asupra bunurilor abandonate.
De asemenea, reclamantul arata ca a fost de acord cu cuantumul despagubirilor, astfel cum a fost stabilit in urma efectuarii raportului de expertiza si cuprins in hotarare, ca valoare totala a compensatiilor.
Nu a formulat nici contestatie impotriva acestei hotarari, in conditiile in care dispozitiile art.8 pct.3 din Lg. nr.290/2003 arata ca numai petentul poate face contestatie, in 15 zile de la data aducerii la cunostinta a hotararii.
Valoarea totala a compensatiilor a fost stabilita la 118.751,02 lei, iar potrivit art.10 alin.2 din  aceeasi lege, aceste despagubiri trebuiau acordate in termen de 1 an de la data emiterii hotararii, ceea ce nu s-a realizat, in ciuda cererilor pe care le-a formulat, incepand cu 11.06.2007, fapt ce i-a cauzat si un prejudiciu, ca urmare a deprecierii monedei nationale, in care se face plata despagubirilor, sens in care se solicita admiterea actiunii, astfel cum a fost formulata.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe Legea nr. 290/2003, si s-au atasat actiunii acte in legatura cu aspectele mentionate in cererea de chemare in judecata: Hotararea nr. 25/29.05.2007 emisa de Institutia Prefectului Jud. Dolj – Comisia Judeteana de Aplicare a Lg. nr.290/2003, adresa catre A N p R P.
Prin sentinta civila nr.1821 din 13.05.2009, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Curtii de Apel Bucuresti – sectia de Contencios Administrativ si Fiscal.
Recursul impotriva acestei sentinte a fost solutionat prin Decizia nr.1838/28.09.2009, care a casat sentinta recurata si a trimis cauza spre continuarea judecatii la aceeasi instanta, unde cauza a fost inregistrata sub nr.14734./3/2009.
Parata A N p R P a formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata, apreciind ca nu este vorba de un refuz nejustificat de solutionare a cererii, ci este vorba de respectarea unei proceduri care presupune parcurgerea unor etape, solutionarea cererilor se face in ordine cronologica, iar, pe de alta parte, Lg. nr.230/2009 nu presupune restituirea dreptului de proprietate asupra unor bunuri mobile, ci acordarea unor masuri reparatorii, avand in vedere posibilitatile economice si financiare ale tarii, in raport cu alte necesitati si prioritati economice si sociale, in a caror evaluare si satisfacere legiuitorul este suveran, sens in care se solicita respingerea actiunii.
S-a incuviintat administrarea probei cu inscrisuri pentru ambele parti, respectiv, actele depuse la dosarul cauzei.
Analizand probele administrate in cauza, instanta retine urmatoarele:
Prin Hotararea nr.25/29.05.2007 emisa de Institutia Prefectului Jud. Dolj – Comisia Judeteana de Aplicare a Lg. nr.290/2003, a fost aprobata cererea nr. 468/03.02.2004 formulata de catre reclamantul D L in calitate de mostenitor a defunctilor D L si D L, fiindu-i stabilit dreptul la o despagubire de 118.751,02 lei pentru bunurile abandonate in orasul Chisinau din Basarabia.
Parata A N de p R P nu a achitat reclamantului in termen de 1 an de la data emiterii hotararii prima transa din despagubiri si nici ulterior acestui moment, vreo suma, asa cum recunoaste in intampinare, fara a justifica aceasta depasire a termenului prevazut de art.10 alin.2 din Lg. nr.230/2009, singurul argument al paratei, prezentat in fata instantei, fiind insuficienta fondurilor alocate de la buget pentru acoperirea tuturor sumelor reprezentand despagubiri scadente, intre acestea fiind si cele datorate reclamantei din prezenta cauza.
Acest argument nu poate fi primit, in opinia prezentei instante, din doua motive: in primul rand, nici nu este probat, nu exista nici o dovada la dosar in acest sens, o eventuala solicitare a ANRP in vederea punerii la dispozitie a unor fonduri pentru achitarea acestor despagubiri, solicitare care sa fi fost eventual respinsa de catre autoritatile cu atributii in domeniu (Ministerul Economiei si Finantelor), iar, pe de alta parte, a refuza achitarea, „sine die” a acestor despagubiri, invocand lipsa fondurilor pentru achitarea despagubirilor, transforma dreptul la aceste despagubiri intr-un drept eventual si incalca principiului predictibilitatii normei juridice si a aplicarii ei, principiu protejat indeosebi prin jurisprudenta drepturilor omului de nivel european .
Prin recunoasterea dreptului la despagubire (in cazul Lg. nr.230/2009 cu particularitatea ca ANRP nu mai emite un act de validare a hotararii comisiei judetene din cadrul institutiilor prefectului) neurmata insa, in contradictie cu prevederile legii, de punerea in plata a drepturilor, se creeaza si se mentine o stare de incertitudine cu privire la drepturile petentilor in general, al reclamantului din prezenta cauza, in particular, perpetuand, printr-o atitudine culpabila, o puternica stare de insecuritate juridica in domeniul legilor privind despagubirile pentru bunurile aflate in teritoriile pe care Romania le-a pierdut in preajma si in timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Cel mai important aspect priveste faptul ca, in opinia prezentei instante, este neintemeiat argumentul ca legiuitorul a avut in vedere eventualitatea insuficientei fondurilor, fata de mentionarea in HG nr.1120/2006 a mentiunii „in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat”, in conditiile in care obligatia de plata in termen de 1 an de la comunicarea hotararii este prevazuta de dispozitiile unei legi, iar prevederile unei hotarari de guvern sunt inferioare ca forta juridica acesteia, prioritate in aplicare avand, in acest caz, actul normativ cu forta juridica superioara, adica legea.
Un termen de gratie, o amanare, cu termen sau fara, a executarii obligatiei de plata stabilita prin prevederile unei legi se poate face numai printr-un act normativ cu o forta juridica cel putin egala legii, reflectand, in acel moment, cu adevarat o viziune a legiuitorului ce are in vedere si posibilitatile reale de plata ale bugetului de stat cu privire la aceste despagubiri, dar, asa cum se observa la acest moment, nu exista adoptat vreun act normativ cu o asemenea forta juridica, astfel ca dispozitiile art.10 alin.2 din Lg. nr.230/2009, care arata :”(2) Despagubirile sau compensatiile banesti vor fi acordate beneficiarilor in termen de un an de la comunicarea hotararii comisiei judetene ori a municipiului Bucuresti, dupa caz, sau a hotararii prevazute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face si in rate, in maximum 2 ani, in functie de disponibilitatile banesti ale directiilor prevazute la art. 11 alin. (1).” sunt pe deplin aplicabile.
In anul 2008, parata nu a achitat reclamantului transa de 40%, astfel cum prevad aceleasi dispozitii ale art.18 alin.5 lit.c din HG nr.1120/2006, republicata: „5) Compensatiile banesti stabilite prin decizie de plata se achita beneficiarilor, in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat, astfel:……   c) esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% in primul an si 60% in anul urmator, daca cuantumul compensatiilor depaseste 100.001 lei.( in cazul de fata cuantumul compensatiilor depaseste 100.001 lei)
Instanta constata, in legatura cu acest aspect, incalcarea prevederilor legale de catre parata, in conditiile in care, asa cum se observa din textul mentionat anterior, obligatia de plata a sumei corespunzatoare cuantumului de 40% in anul urmator - 2008, s-a nascut din momentul ajungerii la  „un an de la comunicarea hotararii comisiei judetene.”, mai mult, nici in anul 2009 nu s-a achitat aceasta transa, si nici urmatoarea, de 60%, astfel ca instanta va admite actiunea si va obliga parata la achitarea sumei de 118.751,02 lei reprezentand despagubiri stabilite prin Hotararea nr.25/29.05.2007 emisa de Institutia Prefectului Jud. Dolj – Comisia Judeteana de Aplicare a Lg. nr.290/2003.
Fata de neachitarea despagubirilor in termenul prevazut de lege, reclamanta a suferit o paguba, reprezentata de devalorizarea sumei de bani ce i se cuvenea.
Acoperirea acestei pagube se poate face, in aprecierea prezentei instante, in sensul mentionat de Decizia XXI din 19.03.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, obligatorie pentru instante, potrivit art. 329 alin.3, teza finala, din Codul de Procedura Civila, actualizarea in raport de indicele de crestere a preturilor, potrivit cu care, in cazul in care compensatiile se platesc in anul in care au fost stabilite, acestea se acorda la nivelul la care au fost validate, iar in situatia in care se achita in anul urmator ( pentru aceleasi ratiuni se poate aprecia si pentru anii urmatori) se actualizeaza in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care a fost publicat de catre Institutul National de Statistica, inaintea platii, fata de luna decembrie a anului anterior.
Pe cale de consecinta, instanta va admite si sub acest aspect actiunea reclamantei, urmand sa dispuna ca suma despagubirilor acordate sa fie actualizate in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum incepand de la un an – art.10 alin.2 din Lg. nr.290/2003 – de la data comunicarii hotararii, adica 29.05.2008 pana la data platii efective.
                                                



PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
  
Admite actiunea formulata de reclamantul D L, cu domiciliul procesual ales la SCA. N & G – Bucuresti, sector 4,  in contradictoriu cu parata A N P R P, cu sediul in Bucuresti, sector 1.
Obliga parata la plata sumei de 118.751,04 lei, reprezentand despagubiri catre reclamant, suma ce va fi actualizata cu indicele de crestere al preturilor de consum, incepand cu 29.05.2008, pana la data platii.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 19.05.2010.

      PRESEDINTE,                                               GREFIER,
             DRAGUTESCU MIHAI                                     BROBOANA IOANA