Masuri provizorii minor.Competenta. Raport juridic cu element de extraneitate

Dosar nr. 4861/301/2009
Sentinta civila nr. 9353/25.08.2009


Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 3 Bucuresti la data de 02.04.2009 sub nr. /301/2009, reclamanta NG, in calitate de reprezentant legal al minorului MMG, a chemat in judecata pe paratul MM, solicitand ca, prin hotararea ce se va pronunta, in contradictoriu cu Autoritatea Tutelara din cadrul PRIMARIEI SECTOR 3 BUCURESTI, sa se dispuna, pe calea ordonantei presedintiale, incredintarea  provizorie catre reclamanta, spre crestere si educare, a minorului, pana la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii de divort si obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere, in cuantumul prevazut de lege, pana la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii de divort.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca, s-a casatorit cu paratul in anul 2004, iar in urma casatoriei s-a nascut minorul MMG. Dupa nasterea minorului, paratul si-a schimbat total comportamentul, relatiile conjugale au degenerat, astfel incat casatoria a devenit imposibil de continuat, acesta  incepand sa manifeste un comportament violent fata de reclamanta, lovind-o de nenumarate ori si asta chiar in momentul in care minorul la o varsta destul de frageda, de numai cateva luni, se afla in bratele acesteia. Pentru aceasta atitudine violenta, paratul a fost condamnat penal pentru infractiunea prevazuta si pedepsita de art. 180 Cod penal. Pe langa acest comportament violent, din anul 2005, paratul a inceput sa manifeste si un comportament deviant din punct de vedere sexual, acesta intretinand relatii extraconjugale cu alte persoane, comportament deviant sexual ce consta in intretinerea de relatii sexuale cu prostituate, sex in grup si chiar relatii homosexuale. Reclamanta arata ca a fost obligata de catre parat la perversiuni sexuale in public, insa aceasta a refuzat, motiv pentru care paratul a devenit violent incepand sa o loveasca. A mai aratat ca paratul lipsea foarte mult de acasa, motivandu-si gestul prin natura serviciului care implica dese deplasari. In toata aceasta perioada, in care a lipsit de acasa, reclamanta a fost cea care s-a ocupat in permanenta de minor, paratul neinteresandu-se de soarta copilului, negand parca existenta acestuia. Dezinteresul manifestat fata de soarta minorului si comportamentul violent al paratului au generat separarea in fapt, paratul parasind domiciliul conjugal si mutandu-se intr-un apartament impreuna cu amanta sa, decizie luata pentru a nu mai fi nevoit sa-i dea reclamantei explicatii despre relatiile sale extraconjugale. De asemenea, reclamanta a mai aratat ca, in conditiile in care copilul nu ii va fi incredintat acesteia spre crestere si educare, exista riscul ca minorul sa nu fie ingrijit corespunzator si sa fie supus unor traume care isi vor lasa adanc amprenta asupra acestuia.
        In drept au fost invocate disp. art. 6132 Cod proc.civ.
        In dovedire a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriu si proba testimoniala.
        In sustinere au fost depuse in fotocopie la dosar, certificatul de nastere al minorului si certificatul de casatorie al partilor.
        Cererea a fost legal imbrata cu taxa judiciara de timbru de 10 lei si timbru judiciar de 0,3 lei.
        La termenul din data de 15.04.2009 reclamanta a depus la dosar urmatoarele inscrisuri in fotocopie: certificat de grefa, sentinta civila nr. /2007 pronuntata de catre Judecatoria Sector 1 Bucuresti,  adresa emisa de catre Sectia 11 Politie,  certificat medico-legal si declaratie autentificata sub nr. /2008.
       La data de 04.05.2009 a fost depus la dosar referatul de ancheta sociala efectuat la domiciliul reclamantei de catre Autoritatea Tutelara din cadrul Primariei Sector 3 Bucuresti.
       La data de 30.04.2009 paratul a depus la dosar intampinare prin care a invocat exceptia necompetentei instantei romane, exceptia autoritatii de lucru judecat si exceptia lipsei de interes, solicitand admiterea acestora iar pe fondul cauzei respingerea actiunii ca nefondate, cu cheltuieli de judecata. In acest sens, paratul a sustinut ca reclamanta a formulat prezenta cerere de ordonanta presedintiala, dar si cerere de divort ce formeaza obiectul dosarului nr.4860/301/2009 aflat pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, insa cu rea-credinta si cu intentia de a induce in eroare instanta de judecata, reclamanta a omis sa aduca la cunostinta instantei faptul ca pe rolul Judecatoriei din Viena se afla inca din anul 2005 actiunea de divort privind pe parti si ca in cadrul acestui dosar se judeca si capetele de cerere privind incredintarea si pensia de intretinere a minorului.
        In motivarea intampinarii, in ceea ce priveste exceptia necompetentei instantelor romane, paratul a aratat ca actul normativ comunitar direct aplicabil in toate statele membre pentru capatul de cerere al ordonantei presedintiale privind incredintarea provizorie a minorului cetatean austriac este Regulamentul (CE) nr. 2201/2003-executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si raspunderea parinteasca, regulament care a abrogat Regulamentul (CE) nr. 1347/2000 al Consiliului din 29.05.2000. OUG nr. 119/2006 privind unele masuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana a abrogat Legea nr. 187/2003 privind competenta in materie civila si comerciala pronuntate in statele membre ale Uniunii Europene care, la randul ei, abrogase Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international. Actul normativ direct aplicabil in toate statele membre pentru capatul de cerere al ordonantei presedintiale privind obligarea sa, cetatean austriac, la plata pensiei  de intretinere este Regulamentul (CE) nr. 44/2001-privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala. Din ambele acte normative invocate reiese explicit ca deciziile in materia raspunderii parintesti sunt de competenta instantelor judecatoresti din tara in care copilul are resedinta obisnuita la momentul in care instanta este sesizata, indiferent daca ulterior sesizarii instantei copilul isi  schimba locul de  rezidenta. Pe cale de consecinta, si masurile cu caracter provizoriu referitoare la celelalte capete de cerere pot fi luate exclusiv de catre instanta care este legal investita de patru ani de zile cu solutionarea divortului si a capetelor de cerere respective, respectiv instanta din Viena.
          In ceea ce priveste  exceptia autoritatii de lucru judecat, paratul a invederat instantei ca, pe parcursul solutionarii dosarului de divort de catre instanta din Viena, au fost pronuntate un numar de trei hotarari cu caracter provizoriu, executorii, in care s-a statuat deja cu privire al incredintarea minorului si la pensia de intretinere a acestuia. In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 39 si art. 59 din Regulamentul (CE) nr. 4472001.
           In ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat, paratul arata ca reclamanta trebuia sa faca dovada  indeplinirii cumulative a celor trei conditii cerute de lege. Interesul reclamantei in promovarea actiunii deduse judecatii nu mai poate fi considerat actual atata timp cat instanta din Viena  a solutionat deja provizoriu cererea reclamantei, argumentand cu actiunea introdusa de catre reclamanta la Tribunalul Bucuresti ce a avut ca obiect exequator-recunoasterea inscrisurilor si hotararilor straine, aceasta solicitand recunoasterea si punerea in executare pe teritoriul Romaneiei a hotararii pronuntate de instanta austriaca.
        In ceea ce priveste fondul cauzei, paratul arata ca reclamanta nu a facut dovada indeplinirii cumulative a conditiei  specifice generale a urgentei si a conditiilor specifice speciale a nerezolvarii fondului cauzei, aceasta invocand anumite motive susceptibile de a produce efecte juridice ca argumente pentru solutionarea pe fond, motivele ordonantei presedintiale fiind aceleasi cu motivele de divort. Arata paratul ca nu pot fi retinute asertiunile reclamantei potrivit carora exista riscul ca minorul sa fie ingrijit necorepunzator, sa fie supus unor traume, atat timp cat din anul 2005 copilul locuieste numai cu mama si ii interzice sa aiba legaturi personale cu acesta, dreptul de vizitare fiind consfintit prin hotararea instantei din Viena. Avand in vedere ca sotii s-au despartit in fapt in anul 2005, referitor la afirmatiile reclamantei cu privire la comportamentul acestuia, aceasta nu putea cunoaste aceste aspecte.  Fata de hotararea judecatoreasca de condamnare la amenda penala, sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 180 alin. 1 Cod penal, paratul a aratat ca este rezultatul actiunilor reclamantei care a incercat sa-si preconstituie probe in favoarea sa, pentru procesul de divort, hotarare obtinuta in baza unui certificat medico-legal si a marturiei tatalui reclamantei. Nici sustinerile potrivit carora a manifestat dezinteres fata de soarta minorului si ca reclamanta s-a ingrijit singura de acesta nu corespund realitatii, acesta trimitand constant sume considerabile de bani si vizitand saptamanal minorul.
        In dovedire a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriu, si martori in situatia in care aceasta proba va fi incuviintata de catre reclamanta.
         In drept au fost invocate actele normative comunitare si interne despre care s-a facut vorbire in intampinare.
        In sustinere, au fost depuse la dosar in fotocopie: hotararea tradusa in limba romana pronuntata de catre Tribunalului districtual Josefstadt, cerere de revizuire a deciziei penale nr. /2007, transcrierea inregistrarii magnetice din data de 2008, certificat de grefa al Judecatoriei Josefstadt, hotararea din 2008 a Tribunalului regional Josefstadt.
          La data de 13.05.2009 reclamanta a depus la dosar raspuns la intampinare prin care a aratat ca, in ceea ce priveste exceptia necompetentei instantelor romane, competenta de solutionare este a instantei romane avand in vedere faptul ca ordonanta presedintiala este o cauza urgenta ce se judeca cu celeritate, invocand si disp. art. 8 alin. 1 si 9 alin. 1 din Regulamentul nr. 2201/2003.
         In ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat a solicitat respingerea acesteia ca neintemeiata fata de dispozitiile 6132 Cod proc.civ. si disp. art. 581 alin. 1 Cod proc.civ., iar fata de exceptia lipsei de interes, de asemenea, a solicitat respingerea acesteia ca neintemeiata, aspectele invocate in cererea introductiva privind comportamentul paratului justificand interesul si urgenta prezentei cereri.
        In ceea ce priveste fondul cauzei, reclamanta solicita respingerea argumentelor invocate de catre parat, acesta incercand sa induca in eroare instanta cu privire la comportamentul violent atat fata de aceasta cat si fata de minor.
         Prin incheierea de sedinta din data de 15.04.2009 instanta a respins exceptiile necompetentei instantelor romane, exceptia autoritatii de lucru judecat si exceptia lipsei de interes, invocate de catre parat prin intampinare.
In cauza s-a incuviintat si s-a administrat proba cu inscrisuri, interogatorii reciproce, proba testimoniala si s-a efectuat ancheta sociala de catre Autoritatea tutelara Sectorul 3.
In cadrul probei cu inscrisuri s-au depus la dosar dovezi cu privire la veniturile realizate de parti (f.100, 152), hotararile provizorii pronuntate de instanta austriaca (f.63-71), raport psihologic extrajudiciar din data de 2008 privind pe minor.
Prin cererea depusa la data de 21.07.2009, paratul a invederat faptul ca in cursul lunii iulie 2009, Judecatoria Josefstadt din Viena i-a acordat acestuia ingrijirea unica  a minorului, fiind depuse ulterior la dosarul cauzei copiile hotararilor pronuntate si in traducere in limba romana.
La termenul de judecata de astazi, paratul a prezentat la dosarul cauzei hotararea pronuntata de Judecatoria de sector Josefstadt Republica Austria, prin care s-a investit cu formula executorie hotararea prin care, printre altele, s-a retras provizoriu incredintarea spre crestere si educare a minorului  MMG acordata mamei, aceasta fiind transferata asupra tatalui MM, singur, care a fost insarcinat sa angajeze pe o durata de cel putin 4 saptamani dupa mutarea copilului la el o persoana specializata in domeniul pedagogiei de recuperare sau psihologiei/psihoterapiei infantile pentru ingrijirea minorului si de a raporta instantei despre aceasta inainte de preluarea copilului. 
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Potrivit disp. art. 613/2 C.p.c., - instanta poate lua, pe tot timpul procesului de divort, prin ordonanta presedintiala, masuri vremelnice cu privire la incredintarea copiilor minori, la obligatia de intretinere, la alocatia pentru copii si la folosirea locuintei.
Instanta retine ca Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a fost sesizata, de catre reclamanta, cu cerere de divort, ce formeaza obiectul dosarului nr. 4860/301/2009 (f.16), iar din inscrisurile depuse la dosarul prezentei cauze, rezulta ca o cerere de divort intre parti, se afla in curs de solutionare din anul 2006 pe rolul Judecatoriei de sector Josefstadt, Viena, Republica Austria, instanta austriaca fiind instanta intai sesizata (f.63).
De asemenea, pe rolul Judecatoriei de sector Josefstadt, Viena se afla, inca din 2005, un proces de acordare a ingrijirii unice catre unul dintre parinti si de reglementare a dreptului de vizita cu privire la minorul MMG (f.65-66).
      Instanta austriaca a luat anumite masuri provizorii, cu aplicabilitate in perioada solutionarii divortului, pe baza acordurilor partiale intervenite intre parti, cu privire la dreptul de vizita, obligatia de intretinere incluzand si pensia minorului (f.44-45, 69-71).
      In fapt, copilul partilor, acum in varsta de 5 ani si 4 luni,  locuieste in Romania, impreuna cu reclamanta, inca din anul 2005 (f.42), tatalui fiindu-i stabilit temporar un drept la vizita, stare de fapt care este confirmata atat de dovezile existente la dosar, cat si prin recunoasterile partilor.
      In privinta incredintarii provizorii a minorului catre unul dintre parinti pana la solutionarea divortului si a  cererilor accesorii (cum este si acordarea ingrijirii unice), din inscrisurile infatisate de parti, rezulta ca, anterior datei de 07.2009, nu a fost luata nici o masura (f.187 paragraful al doilea din motivatia instantei- traducere-pag.2), iar la data de 17.07.2009 Judecatoria de sector Josefstadt, Viena a decis, printre alte masuri, retragerea custodiei minorului si acordarea acesteia numai tatalui (dosar 2P 32/09i/ S170 - f. 167 si urm.), acest transfer al custodiei avand caracter temporar, anume pana la definitivarea procedurilor de acordare a custodiei.
      Prin hotararea /08.2009, s-a investit cu formula executorie hotararea pronuntata in  iulie 2009 (f.216-226, 231-259). 
      Fiind cazul unui raport juridic cu element de extraneitate, in speta devin incidente prevederile  Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti si, respectiv, ale Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000, privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala - sub aspectul obligatiei de intretinere a minorului.
Potrivit art.20 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003:
Masuri provizorii si asiguratorii
(1) In caz de urgenta, dispozitiile prezentului regulament nu impiedica instantele judecatoresti dintr-un stat membru sa ia masuri provizorii sau asiguratorii cu privire la persoanele sau bunurile prezente in acest stat, prevazute de dreptul acestui stat membru, chiar daca, in temeiul prezentului regulament, o instanta dintr-un alt stat membru este competenta pentru solutionarea cauzei pe fond.
(2) Masurile luate in conformitate cu alineatul (1) inceteaza sa produca efecte atunci cand instanta din statul membru competenta in temeiul prezentului regulament pentru solutionarea cauzei pe fond a luat masurile pe care le considera corespunzatoare.
      Potrivit art. 31 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001:
      Masuri provizorii si de conservare
      Masurile provizorii si de conservare prevazute de legislatia unui stat membru pot fi solicitate instantelor acelui stat chiar daca, in temeiul prezentului regulament, o instanta dintr-un alt stat membru este competenta sa judece cauza pe fond.
      Aceste reglementari se coroboreaza cu art. 8 pct.2 lit.c, art.10 si urm. din Conventia  privind competenta, dreptul aplicabil, recunoasterea, executarea si cooperarea in materia raspunderii parintesti si masurile de protectie a copilului (Haga 19 octombrie 1996) si cu art. 3 si 12 din Regulamentul 2201/2003.
      Avand in vedere ca instanta competenta a pronuntat in iulie 2009 o hotarare prin care a acordat in mod provizoriu ingrijirea unica a minorului MMG catre unul dintre parinti, respectiv tatalui copilului, parat in cauza de fata, hotarare care are valabilitate pana la solutionarea fondului si care, desi nu este definitiva, fiind supusa controlului judiciar, are caracter executoriu si este in curs de comunicare reclamantei, instanta apreciaza ca nu mai subzista imprejurarile care au justificat promovarea prezentei cereri de ordonanta presedintiala, care se impune a fi respinsa nu ca indamisibila, intrucat admisibilitatea acesteia se analizeaza in raport cu data sesizarii instantei, ci ca ramasa fara obiect.
      Drept urmare, va respinge exceptia indmisibilitatii, invocata de parat si va respinge cererea ca ramasa fara obiect, inclusiv cererea de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata, pentru lipsa culpei procesuale.
??

??

??

??




5