Ordonanta presedintiala-obligatie de a face

SENTINTA CIVILA NR2299/16.03.2010
Ordonanta presedintiala-obligatie de a face

Prin cererea inregistrata pe rolul instantei la data de 09.02.2010, reclamantii 1.AR sa (89),  in contradictoriu cu parata FC SB SA, au solicitat ca pe calea ordonantei presedintiale sa se dispuna obligarea paratei la permiterea accesului reclamantilor pe stadionul S in conformitate cu abonamentele achizitionate la inceputul sezonului competitional 2009-2010 sau acordarea posibilitatii achizitionarii de bilete la meciurile ce urmeaza a se desfasura pe acest stadion (pentru reclamantii interzisi care nu poseda abonamente).
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca, la data de 09.10.2009, GB a anuntat intr-o conferinta de presa ca abonamentele achizitionate de suporterii FC SB sunt nule, iar, ca urmare, reclamantii, alaturi de ceilalti posesori de abonamente au fost introdusi intr-o baza de date interna, fiindu-le interzis accesul pe stadionul S atat la meciurile acestei echipe, cat si alte competitii sportive desfasurate pe acelasi stadion.
Au apreciat reclamantii ca decizia interna a FCSB nu poate fi asimilata unei nulitati, nereprezentand altceva decat o rezolutiune unilaterala a contractului de abonament pentru intreceri sportive. Acest contract urmeaza conditiile de incetare specifice teoriei generale a obligatiilor, neexistand posibilitatea ca o parte, prin vointa sa unilaterala, sa dispuna rezolutiunea acestuia. La momentul achizitionarii abonamentului procedura implica completarea unui formular in care se aratau drepturile si obligatiile conferite de calitatea de abonat al FCSB.
Acest formular nu cuprinde un pact comisoriu de gradul IV care sa indreptateasca cel putin in aparenta FCSB sa dispuna rezolutiunea contractelor prin simpla notificare, rezolutiunea contractului putand fi dispusa numai de catre instanta de judecata.
Parata nu a trimis nici macar o simpla notificare platitorilor de abonament carora li s-a interzis accesul in legatura cu masura contestata prin prezenta cerere.
In concret, abonamentele nu au fost desfiintate, ele ramanand practic caduce prin ramanerea fara obiect in conditiile infiintarii bazei de date sus amintite.
S-a mai invederat ca o parte din cei aflati in baza de date nu sunt posesori de abonamente.
S-a mai apreciat ca masura interzicerii accesului efectiv la toate meciurile pe baza de abonament sau bilet de intrare muta actiunea in taram delictual.
S-a mai invederat ca in conformitate cu legislatia sportiva aplicabila in speta masura complementara de interzicere a participarii la manifestatii sportive poate fi aplicata numai de organele abilitate, conform legii: politie, jandarmerie, procurori sau instanta.
In conformitate cu Legea nr.4/2008, faptele de care reclamantii au fost acuzati pot constitui in cel mai rau caz contraventii, dar aceste contraventii pot fi aplicate numai de organele abilitate ale statului.
Au apreciat reclamantii ca masura interzicerii accesului pe stadion apare ca nelegala printr-o dubla raportare la substituire nelegitima: nelegalitatea substituirii instantei de judecata cu organele de conducere a FCSB si nelegalitatea substituirii organelor de constatare a contraventiilor de catre FCSB.
Clubul mentionat putea dispune o astfel de masura numai cu indeplinirea unor conditii prealabile: intocmirea de fise individuale cu fiecare suporter cu comportament pretins necivilizat, pre baza acestor fise urmand sa solicite organelor competente sa dispuna masura interzicerii accesului pe stadion, masura sa fi fost una individuala nu o masura aplicata in corpore, masura sa fi avut un caracter temporar,  respectiv pana la momentul in care organele competente legal sesizate se pronuntau cu privire la pericolul social concret al participarii persoanelor indicate la competitia sportiva.
Niciuna din conditiile enumerate nu a fost indeplinita, motiv pentru care, prin masura dispusa, parata a incalcat dreptul la asociere si dreptul la libera exprimare al reclamantilor, acestia neputand participa la meciurile echipei favorite, astfel ca orice forma de asociere in cluburi sau asociatii ale suporterilor este practic redusa la ineficienta totala. In egala masura, nu este firesc ca simpla contestare a conducerii clubului sa fie anihilata prin masuri cu caracter dictatorial, in conditiile in care in orice adunare mare de persoane se emit pareri si judecati de valoare.
Cu privire la  indeplinirea conditiilor prevazute de lege pentru emiterea unei ordonante presedintiale, s-a aratat ca, in ceea ce priveste caracterul vremelnic, in aceasta materie cererea de emitere a unei ordonante presedintiale prin care se solicita permiterea accesului pe stadion pana la solutionarea fondului cauzei este admisibila, deoarece ordonanta isi va produce efectul pana la solutionarea dosarului de fond. Ordonanta nu face altceva decat sa limiteze prejudiciul produs reclamantilor, acest aspect conferind un caracter legitim intregului demers.
Cu privire la urgenta, s-a aratat ca la data de 20.02.2010 incepe returul campionatului intern, ceea ce-i afecteaza pe reclamanti, in conditiile in care nu vor participa la meciurile formatiei favorite. Reclamantii au incercat prin toate mijloacele posibile, atat individual, cat si prin asociatiile suporterilor o solutionare amiabila a diferendului,  dar acest lucru nu a fost posibil.
Cu privire la neprejudecarea fondului s-a aratat ca se poate constata aparenta nelegalitatii numai printr-o simpla analiza, fara a se intra in cercetarea fondului cauzei.
In drept au fost invocate disp.art.581 si urmatoarele Cod procedura civila.
La 15.03.2010, parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
In sustinerea intampinarii, s-a aratat ca nu sunt indeplinite conditiile prev.de art.581 Cod procedura civila, intrucat nu este dovedita urgenta sau situatia de fapt care ar conduce la pierderea unui drept sau preintampinarea unei pagube iminente. Faptul ca se invoca inceperea returului de campionat nu presupune o situatie de urgenta, intrucat FC SB SA a anulat abonamentele reclamantilor pe data de 05.10.2009, iar de atunci si pana la momentul introducerii cererii s-au disputat 4 meciuri in campionatul intern si 2 meciuri internationale.
S-a mai invederat ca nu se precizeaza care este dreptul care s-ar pagubi daca instanta nu ar emite o ordonanta presedintiala.
Desi reclamantii au invocat o serie de nelegalitati pe care parata le-ar fi comis, respectiv ca le-a anulat abonamentele in mod ilegal, ca masura interzicerii pe stadion este nelegala, ca se incalca dreptul la asociere si la libera exprimare, parata este o societate comerciala privata, iar activitatea sa este una sportiva. Societatea emite bilete si abonamente spre vanzare catre spectatori, dar acestia au obligatia sa  respecte regulamentul impus de parata si dispozitiile Legii nr.4/2008.
Parata a fost nevoita sa ia masuri drastice impotriva reclamantilor intrucat acestia au incalcat in mod repetat atat Legea nr.4/2008, cat si regulamentul emis de parata privind respectarea ordinii, disciplinei si comportamentului adecvat al spectatorilor la meciurile de fotbal discutate pe teren propriu.
S-a invederat ca societatea parata a fost amendata in turul de campionat 2009-2010 cu suma de aproximativ 130.000 euro de forurile superioare de fotbal, cat si de Jandarmeria Romana, pentru comportamentul violent avut de asa zisii suporteri, dar societatea nu s-a indreptat impotriva acestora pentru recuperarea prejudiciilor suferite.
In drept, au fost invocate disp.art.115 Cod procedura civila, art.581 Cod procedura civila.
In sedinta publica din 15.03.2010 au formulat cereri de interventie in interes propriu intervenientii 1.CIV sa (35), , in contradictoriu cu parata FC sb SA, solicitand sa se dispuna obligarea paratei la permiterea accesului intervenientilor pe stadionul Steaua in conformitate cu abonamentele achizitionate la inceputul sezonului competitional 2009-2010 sau acordarea posibilitatii achizitionarii de bilete la meciurile ce urmeaza a se desfasura pe acest stadion (pentru intervenientii interzisi care nu poseda abonamente).
In  motivarea in fapt a cererii de interventie s-au expus aceleasi argumente ca cele precizate de reclamanti in cererea principala.
In drept, au fost invocate disp.art.49 si urmatoarele Cod procedura civila si art.581 Cod procedura civila.
Cererile au fost legal timbrate cu taxa judiciara de timbru de 1250 lei si timbru judiciar de 37,5 lei filele 208-213 dosar.
Cererea de interventie in interes propriu a fost admisa in principiu de instanta in sedinta publica din 15.03.2010, cu motivarea cuprinsa in incheierea de dezbateri.
In aceeasi sedinta publica din 15.03.2010, instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisuri.
In cadrul probei cu inscrisuri,  reclamantii si intervenientii au depus la dosar copii de pe urmatoarele acte: formular abonament editia 2009-2010, extras de pe site-uri sportive privind interzicerea accesului pe stadion, extras ecris privind existenta dosarului nr.2695/303/2010 inregistrat pe rolul Judecatoriei Sectorului 6.
In cadrul probei cu inscrisuri,  parata a depus la dosar copii de pe urmatoarele acte: Legea nr.4/2008 si Regulament cu privire la respectarea ordinii, disciplinei si comportamentului adecvat al spectatorilor la meciurile de fotbal discutate pe teren propriu.
Analizand actele dosarului asupra admisibilitatii unei cereri de natura celei formulate de reclamanti si intervenienti in conditiile art.581 Cod procedura civila, instanta retine urmatoarele:
Conform art. 581 Cod procedura civila instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
In ceea ce priveste urgenta masurii, instanta apreciaza ca indeplinita aceasta conditie, raportat la faptul ca returul editiei de campionat liga I 2009-2010 este in desfasurare, iar pana la pronuntarea dosarului de fond ar fi pagubit prin intarziere dreptul reclamantilor de a asista la competitiile sportive ce se desfasoara pe stadionul Steaua.
Este de asemenea indeplinita conditia vremelniciei, intrucat se solicita ca masura sa fie luata numai pana la solutionarea cererii ce face obiectul dosarului nr……../303/2010, avand ca obiect fondul raporturilor juridice dintre parti.
De asemenea, in ceea ce priveste neprejudecarea fondului, instanta apreciaza ca poate da o solutie fara a antama fondul raporturilor litigioase, cercetand doar aparenta drepturilor partilor.
In ceea ce priveste aplicarea in concret a conditiilor prev. de art.581 Cod
procedura civila, instanta retine ca, asa cum rezulta din intampinarea depusa la dosar, nu a fost contestata de catre parata imprejurarea ca a interzis reclamantilor si intervenientilor accesul pe stadionul Steaua, aceasta argumentand insa ca la baza acestei decizii sta nerespectarea de catre persoanele respective a regulamentului impus de clubul de fotbal si a dispozitiilor Legii nr.4/2008 .
Desi pe calea ordonantei presedintiale nu se poate cerceta temeinicia drepturilor partilor, instanta retine insa ca reclamantii si intervenientii pot prezenta o aparenta certa de drept in favoarea lor.
In ceea ce-i priveste pe reclamantii/intervenientii posesori de abonamente, instanta apreciaza ca, avand in vedere continutul raporturilor juridice ce se nasteau intre parti, raporturi contractuale in forma simplificata, parata putea sa le refuze accesul posesorilor de abonament pe stadion numai ca urmare a rezolutiunii motivate a contractelor incheiate cu acestia, cu dovedirea culpei contractuale, ori nu s-a facut dovada unei asemenea sanctiuni care sa anihileze dreptul reclamantilor si intervenientilor de a asista la competitiile sportive, acestia fiind lipsiti arbitrar de posibilitatea de a beneficia de o prestatie pentru care au platit deja.
Cu privire la reclamantii /intervenientii care nu au abonamente, dar carora li s-a interzis accesul pe stadion prin lipsirea de posibilitatea de a achizitiona bilete, instanta retine ca exista intr-adevar un conflict de interese intre dreptul reclamantilor/intervenientilor la libera exprimare si asociere, respectiv interesul public de a participa la manifestarile sportive si dreptul la proprietate privata al paratei. Instanta apreciaza insa ca desi parata poate adopta anumite masuri pentru protejarea dreptului sau, interdictia impusa trebuie justificata pentru fiecare persoana in parte, neputandu-se lua de plano pentru un intreg grup de persoane o masura de interzicere a accesului pe stadion fara ca aceasta sa fie individual motivata. A considera in sens contrar ar da posibilitate paratei sa limiteze drepturile reclamantilor in mod discriminatoriu si fara vreo justificare raportata la faptele savarsite de acestia.
Simpla invocare generica a dispozitiilor Legii 4/2008 si a Regulamentului propriu al paratei nu este suficienta in conditiile in care nu s-a dovedit si nici nu s-a sustinut ca o asemenea masura ar fi fost luata individual, in considerarea comportamentului fiecarui reclamant/intervenient in parte.
Intrucat raspunderea pentru faptele de natura celor invocate de parata este personala, aceasta trebuia sa dovedeasca in pe calea acestei proceduri sumare macar un inceput de legalitate a masurilor luate raportat la persoana reclamantilor/intervenientilor (modul in care au fost inclusi pe lista respectiva, indiciile care au condus la ideea ca respectivele persoane au savarsit fapte contrare regulamentului sau Legii 4/2008 ).
De asemenea instanta retine ca nu s-a facut dovada in cauza ca parata ar fi luat masura interzicerii accesului pe stadion deoarece pentru vreunul din reclamanti sau intervenienti ar fi intervenit sanctiunea complementara sau de siguranta de interzicere a accesului la competitiile de fotbal conform Legii 4/2008. 
Este de necontestat faptul ca parata poate limita accesul acelor persoane care incalca dispozitiile legale si ale regulamentului de ordine interioara, respectiv dispozitiile contractului incheiat in forma simplificata de catre parti, dar o asemenea masura nu poata fi luata discretionar, cu privire la un intreg grup de persoane, fara a fi justificata si argumentata in functie de fiecare persoana in parte.
Temeinicia masurilor luate de parata urmeaza a fi analizata de instanta sesizata cu fondul raporturilor dintre parti, insa prioritar analizarii fondului, instanta apreciaza ca reclamantii au facut dovada unei aparente de drept in favoarea lor, motiv pentru care, in baza art.581 Cod procedura civila va admite cererea acestora.