furt calificat

Masuri preventive. Cazuri in care se poate lua masura arestarii. Interpretarea sintagmei motive verosimile folosita de art. 5 pct. 1 lit. c din C.E.D.O.


Prin adresa Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti nr………… din data de 30.08.2011, s-a solicitat luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul DBI pe o perioada de 29 de zile, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a si g Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen.
Examinand actele si lucrarile dosarului instanta retine ca:
Prin rezolutia din data de 30.08.2011 a DGPMB-Sectia 20 Politie s-a inceput urmarirea penala fata de inculpatul DBI, fiul lui J. si F., nascut la data de 26.08.1987 in T., jud. D., cetatean roman, studii – 7 clase, domiciliat in T. str. I.C., recidivist pentru faptul ca in noaptea de 29/30.08.2011, intre orele 02.00-02.45, impreuna cu o persoana ramasa neidentificata, a sustras din locuinta partii vatamate P., din S.I., sector 6, un fier de calcat AFK si un telefon mobil Samsung GTS 3370, fapta prevazuta si pedepsita de art 208 alin 1, 209 alin 1 lit „a”si „g” Cod penal.
Prin ordonanta din data de 30.08.2011, DGPMB-Sectia 20 Politie a luat fata de inculpat   masura retinerii pe o durata de  24 ore, de la data de 30.08.2011, orele 12,15, pana la data de 31.08.2011, orele  03,30, fiind deduse 8 ore si 45 minute, conform art. 144 alin. 1 teza 2 Cpp.  
Prin ordonanta nr. 10570/P/2011 din data de 30.08.2011 a Parchetului de pe langa Jud. Sector 6 Bucuresti a fost pusa in miscare actiunea penala fata de inculpatul DBI pentru savarsirea infractiunii de mai sus.
Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 6 Bucuresti a facut referire in propunerea sa la incidenta cazului prevazut de art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p.
In drept, instanta retine ca potrivit art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen. masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata daca sunt intrunite conditiile prevazute de art. 143 si exista vreunul dintre urmatoarele cazuri: […] f) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Astfel, in ceea ce priveste textul legal la care se face trimitere, instanta mai retine incidenta art. 143 C.pr.pen. potrivit caruia masura […] poate fi luata […] fata de […] inculpat, numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului, daca sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala.
Pe de alta parte, instanta mai retine si ca potrivit art. 136 C.pr.pen., (1) In cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentiunea pe viata sau cu inchisoarea, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei se poate lua fata de acesta una dintre urmatoarele masuri preventive: […] d) arestarea preventiva. […] (8) Alegerea masurii ce urmeaza a fi luata se face tinandu-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, varsta antecedentele si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura.
Asadar, pentru luarea masurii arestarii preventive, trebuie sa fie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: existenta, pe de o parte, a indiciilor temeinice sau a probelor in sensul savarsirii de catre inculpat a unei fapte prevazute de legea penala si, pe de alta parte, existenta unuia din cazurile limitativ prevazute de dispozitiile art. 148 C.pr.pen., printre care si cel de la litera f. Astfel, a doua conditie aratata implica ea insasi indeplinirea altor doua cerinte cumulative: savarsirea de catre inculpat a unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si existenta unor probe in sensul ca lasarea lui in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
In analiza primei conditii susmentionate, instanta constata ca exista indicii temeinice ca inculpatul a savarsit fapta pentru care s-a inceput urmarirea penala si, respectiv, s-a pus in miscare actiunea penala, infractiune de furt calificat, in sensul art. 63 si art. 68 indice 1 C.proc.pen. (din datele existente in cauza rezulta presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza acte premergatoare sau acte de urmarire penala a savarsit fapta). Acestor notiuni din dreptul intern le corespunde sintagma de motive verosimile folosita de art. 5 pct. 1 lit. c din CEDO, respectiv – conform jurisprudentei CEDO in materie - fapte sau informatii de natura a convinge un observator obiectiv ca persoana a comis o infractiune (cauza Fox, Campbell si Hartley c. Regatului Unit) fara a fi necesar ca la momentul luarii masurii arestarii preventive sa existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completa ( cauza Murray c. Regatului Unit). 
Desi inculpatul nu a recunoscut fapta pentru care s-a formulat acuzatia, nici in fata organelor de urmarire penala, nici in fata instantei de judecata, instanta constata indeplinita conditia de mai sus. Astfel, inculpatul a fost consecvent in a arata ca in noaptea de 29/30.08.2011, in jurul orelor 02,00, se afla impreuna cu un anume „V” (neidentificat pana in prezent), in complexul studentesc G., prezenta sa in apropiere de locul savarsirii faptei datorandu-se imprejurarii ca locuieste intr-un canal situat in spatele caminelor, neavand in prezent un domiciliu. Intr-adevar, asa cum reiese din procesul-verbal de constatare a infractiunii flagrante, acesta a fost prins, legitimat si identificat, in lateralul caminului A din complexul studentesc mentionat, in prezenta martorului asistent M.E., cu mentiunea ca sustragerea bunurilor de la partea vatamata P. (fierul de calcat marca AFK si telefonul mobil marca Samsung GTS 3370) s-a reclamat ca avand loc din camera 016 situata chiar in acest camin (caminul A i). De altfel, si martorii V.M.D., M.E. si S.E. au fost de fata la prinderea inculpatului si a celei de-a doua persoane ramasa neidentificata (care a fugit), precum si la controlul corporal facut primului, ocazie cu care s-a descoperit asupra inculpatului chiar telefonul mobil sustras de la partea vatamata. Mai mult decat atat, martora S.E. a aratat ca l-a vazut pe inculpat (pe care l-a recunoscut ulterior din grup, potrivit procesului verbal de prezentare pentru recunoastere, prin geam insotit de planse foto), impreuna cu o alta persoana, verificand grilajele ferestrelor de la circa 7 camere din caminul A, in concret, cum „cu mainile pe grilajele de la ferestre se deplasau de la o camera la alta, cu mainile pipaind grilajele”.
In continuare, acelasi inculpat a recunoscut in cuprinsul declatiilor sale ca telefonul mobil sustras de la partea vatamata a fost gasit asupra sa, imprejurare care reiese si din procesul verbal de control corporal, dar si din declaratiile martorilor de mai sus. De asemenea, telefonul gasit asupra inculpatului si ridicat de organele de cercetare penala a fost recunsocut ulterior de partea vatamata ca apatinandu-i (conform procesului verbal pentru recunoastere bunuri). Cu toate acestea, acelasi inculpat a aratat ca telefonul i-a fost inmanat de un anume „I.”, despre care nu a putu furniza alte date in vederea identificarii (in fata instantei aratand ca locuieste pe la A.M.), pentru   a-l tine, spunandu-i ca se duce dupa doze (de aluminiu) si nu vrea sa il piarda avand buzunarele foarte mici. Afirmatiile sale insa nu sunt sustinute pana in prezent de niciun mijloc de proba, urmand bineinteles, a fi verificate pe parcursul urmaririi penale, sens in care se vor efectua cercetari in vederea identificarii, localizarii si audierii acestui „Ionut”, inculpatul insusi asigurand organele judiciare de deplina sa cooperare. Pe de alta parte, potrivit depozitiei martorei P., la intrebarea domnului politist adresata inculpatului, cu privire la provenienta telefonului mobil gasit asupra sa, acesta din urma a declarat ca i-a fost dat de un prieten „pentrua putea fi sunat pe el”.
In ceea ce priveste celalalt bun sustras de la partea vatamata, fierul de calcat marca AFK, instanta retine ca potrivit procesului verbal de cercetare la fata locului si planselor foto anexate, acesta a fost gasit chiar in fata ferestrei camerei de camin din care s-a reclamat sustragerea, fiind abandonat.
Subliniind inca o data ca la momentul luarii masurii arestarii preventive nu este necesar sa existe probe suficiente pentru a sustine o hotarare de condamnare, instanta constata indeplinita prima conditie analizata.
In continuare, in analiza celei de-a doua conditii de mai sus, totodata prima conditie decurgand din prevederile art. 148 lit. f C.pr.pen., instanta are in vedere imprejurarea ca infractiunea de furt calificat, potrivit prevederilor art. 208 alin.1, art. 209 alin 1 lit. a, g din Codul penal este pedepsita cu inchisoarea de la 3 la 15 de ani, cerinta legala fiind astfel satisfacuta.
Nu in ultimul rand, o analiza mai riguroasa se impune in verificarea cerintei subsecvente a textului legal enuntat in paragraful anterior (art. 148 lit. f C.pr.pen.), respectiv, existenta unor probe ca lasarea inculpatului in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Din acest punct de vedere, sintagma „pericol pentru ordinea publica” desemneaza o stare – si nu un fapt – ce ar putea periclita in viitor, dupa punerea in libertate a inculpatei, normala desfasurare a unui segment din relatiile sociale protejate in cadrul ordinii publice, respectiv acelea care compun obiectul juridic al infractiunii de care e acuzat inculpatul (relatii sociale referitoare la patrimoniu).
Aceasta stare de pericol se deduce pe de o parte, din datele existente in cauza, privitoare la imprejurarile si modul de desfasurare a activitatii infractionale.
Raportat la circumstantele reale ale savarsirii faptei, astfel cum au fost retinute mai sus, instanta subliniaza gravitatea acuzatiei aduse inculpatului. Astfel, s-a inceput urmarirea penala si pus in miscare actiunea penala pentru o infractiune de furt calificat savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna, dintr-o camera de camin si in timpul noptii, toate relevand indrazneala infractionala din partea inculpatului.
Este adevarat ca pericolul pentru ordinea publica nu se confunda cu pericolul social (abstract si, respectiv, concret) ca trasatura esentiala a infractiunii, totusi, nu se poate face abstractie, in cadrul analizei propunerii de luare a masurii arestarii preventive, de gravitatea concreta a faptelor raportat la natura relatiilor sociale lezate.
Cu toate acestea, singurele, imprejurarile si modul de desfasurare a activitatii infractionale, gravitatea faptelor si limitele de pedeapsa prevazute de lege nu pot constitui temeiuri de apreciere asupra pericolului social pentru ordinea publica. Asa cum s-a statuat in mod constant in Jurisprudenta CEDO, masura arestarii preventive este o masura exceptionala, astfel ca luarea ei trebuie dispusa doar in cazuri temeinic justificate. Prezervarea ordinii publice este apreciata, insa, ca un element pertinent si suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, daca se bazeaza pe fapte de natura sa arate ca eliberarea respectivei persoane ar tulbura in mod real ordinea publica.
 Sub acest aspect instanta constata ca in cauza existenta pericolului public rezulta din insusi pericolul social al infractiunii pentru care s-a inceput urmarirea penala si s-a pus in miscare actiunea penala, avandu-se in vedere reactia publica la comiterea unor astfel de infractiuni indreptate impotriva patrimoniului si in contextul unei grave crize economice si posibilitatea comiterii unor fapte asemanatoare de catre alte persoane, in lipsa unei reactii prompte si eficiente fata de cel banuit ca fiind autor al unor asemenea fapte.
In ceea ce priveste datele legate de persoana inculpatului, instanta retine ca acesta este recidivist (postexecutoriu). Astfel, in trecut, inculpatul a fost condamnat de 4 ori  pentru savarsirea unor infractiuni de furt calificat, fiind liberat conditionat in anul 2010 (cu aproximativ sase inainte de termen, potrivit declaratiilor sale). Fata de acestea, instanta constata astazi nu doar ca scopul pedepselor aplicate inculpatului, prevazut de art. 52 C.pen., cu referire la prevenirea savarsirii de noi infractiuni si formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala nu a fost atins, inculpatul continuand sa savarseasca noi infractiuni inclusiv pentru a-si asigura cele necesare traiului si satisfacerii viciului sau (el insusi declarand ca, ocazional, „trage din punga”, in aceasta imprejurare fiind si surprins de organele de cercetare penala, potrivit si declaratiilor martorilor audiati in cauza), dar si ca acesta nu a inteles clementa de care s-a bucurat prin liberarea sa din penitenciar inainte de termen.
Pe de alta parte, inculpatul nu a recunoscut savarsirea faptei cu privire la care exista indicii temeinice (enuntate in paragrafele de mai sus), ceea ce denota ca acesta nu constientizeaza gravitatea acesteia si nici nu are un domiciliu, locuind pe strazi (intr-un canal), ca urmare a unor neintelegeri cu bunica sa, dar nici un loc de munca sau vreo ocupatie (eventuala colectare de doze de aluminiu in vederea reciclarii neputandu-i furniza veniturile necesare traiului si intretinerii sale).
Ca si consecinta, instanta constata ca riscul de a fi reluata de catre inculpat activitatea infractionala, odata pus in libertate, este foarte crescut.
Toate aceste considerente expuse mai sus, reprezinta in opinia instantei temeiuri necesare si suficiente, de natura a impune privarea de libertate a inculpatului, masura arestarii justificandu-se pentru o buna desfasurare a procesului penal, in faza de urmarire penala.
In ceea ce priveste apararile formulate de inculpat instanta le respinge ca neintemeiate. Astfel, identificarea si localizarea „adevaratului autor„ al faptei, numitul „I.”, nu implica in mod necesar starea de libertate a inculpatului, acesta, cu atat mai mult in stare de arest preventiv, avand posibilitatea de a coopera cu organele de politie si conduce pe acestea in teren, la domiciliul sau in zona in care se presupune ca persoana mentionata locuieste, cu consecinta intocmirii unor procese verbale de investigatii (de conducere in teren), mijloace de proba.   
Pentru a se raspunde exigentelor impuse de art. 5 pct. 1 lit. c CEDO, precum si pentru a raspunde solicitarii inculpatului, prin aparator, instanta trebuie sa analizeze si posibilitatea luarii unor masuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces (cauza Vrencevc Serbiei; cauza Lclieirec. Belgiei) pentru ca numai daca acestea nu se justifica in cazul concret se poate proceda la luarea masurii arestarii preventive fata de inculpat (cauza McKay c Regatului Urni).
Din acest punct de vedere, in vederea realizarii scopului prevazut de art. 136 alin. 1 C. proc.pen. se impune privarea de libertate a inculpatului, existand pericolul sustragerii de la urmarirea penala, gravitatea pedepsei prevazuta de legiuitor pentru fapta pentru care s-a inceput urmarirea penala si s-a pus in miscare actiunea penala (pedeapsa cu inchisoarea de la 3 la 15 de ani) precum si lipsa unui domiciliu reprezentand la acest moment si in lumina celor deja aratate in paragrafele anterioare un argument in acest sens si justificand luarea masurii in discutie pentru un interval de timp rezonabil (cerinta satisfacuta in cauza).
Totodata, conform art. 136 alin. 8 C.proc.pen, instanta tine seama si de gradul de pericol social al infractiunii (unul ridicat, fata de modalitatea de savarsire a faptei si atitudinea inculpatului de negare a savarsirii ei) si de sanatatea inculpatului (nu exista probe in sensul ca are probleme de sanatate care sa duca la concluzia ca nu ar suporta regimul de detentie).
In consecinta, luarea fata de inculpatul din prezenta cauza a unor masuri alternative, cum ar fi cea a masurii obligarii de a nu parasi localitatea prevazuta de art. 136 alin. 1 lit. b raportat la art. 145 C.proc.pen. sau a masurii de a nu parasi tara, prevazuta de art. 136 alin. 1 lit. c raportat la art. 145 indice 1 C.proc.pen. nu ar fi suficienta la acest moment, urmand sa se aprecieze asupra necesitatii acestor masuri pe parcursul procesului penal in cadrul unor eventuale propuneri de prelungire a masurii arestarii preventive, unei eventuale verificari a legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive in conditiile art. 300 indice 1 C.proc.pen. etc.
Apreciind ca masura privarii de liberate a inculpatului prezinta caracter rezonabil prin raportare la natura interesului public ocrotit, in baza art. 1491  alin. 9 – 12 C.proc.pen. rap. la art. 143 C.proc.pen., art. 148 alin. 1 lit. f C.proc.pen. si art. 136 alin. 1, 6 si 8 C.proc.pen., precum si ale art. 149 si art. 151 C.proc.pen., instanta va admite propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, urmand a dispune arestarea preventiva a inculpatului DBI pe o durata de 29 de zile, incepand din data de 30.08.2011 pana la data de 27.09.2011, inclusiv.
In temeiul disp.art.192 alin.3 Cod proc.pen, cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia, din care onorariul aparatorului din oficiu, in cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile M.J..