Uzucapiune

                                                                                                                                                                                                                                                                             

Uzucapiune. Conditiile dobandirii dreptului de proprietate prin prescriptia achizitiva

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 03.05.2010, reclamanta ME  a chemat in judecata pe paratul IS, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna constatarea dobandirii de catre aceasta a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din teren in suprafata de 677 mp si casa de locuit din caramida (patru camere si dependinte), situat in Bucuresti, strada T. sector 6, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca in data de 27.03.1978, a cumparat, cu chitanta de mana, de la numita IT, a carei mostenitor unic este IS, un teren in suprafata de 677 mp si casa de locuit din caramida (patru camere si dependinte)  situat in Bucuresti, strada T. sector 6.
Reclamanta a considerat ca sunt indeplinite conditiile legale privind uzucapiunea de 30 de ani, si anume exercitarea timp de 30 de ani a posesiunii asupra imobilului cu privire la care se invoca uzucapiunea - din momentul intrarii in posesie (1978) si pana in momentul introducerii actiunii, perioada scursa fiind de 32 de ani; posesiunea exercitata sa fi fost utila- posesia a fost exercitata in mod continuu, neintrerupt, fara intermitente anormale, pasnic, public si pentru sine, fapt ce poate fi demonstrat prin inscrisuri si martori.
Fata de toate aceste aspecte, reclamanta a solicitat admiterea actiunii, in sensul   constatarii  dobandirii  dreptului de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, strada T. sector 6.
In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art.1890 Cod civil.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar in copie urmatoarele inscrisuri: chitanta de mana datata 27.03.1978, certificat de atestare fiscala persoane fizice, cartea sa de identitate.
Reclamanta a depus la dosar o cerere prin care a apreciat valoarea imobilului situat in Bucuresti, strada T. sector 6, la suma de 141.0181 lei, valoare care apare si in evidentele Serviciului Finantelor Publice Sector 6 Bucuresti.
Analizand actele si lucrarile dosarului, din perspectiva exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului, in conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, dar si pe fondul cauzei, instanta retine urmatoarele:
In fapt,
Prin „chitanta de mana” (f. 4), inscris incheiat la data de 27.03.1978, defuncta IT a vandut reclamantei ME „un teren de 677 metri patrati, o casa construita din caramida compusa din patru camere, doua bai si o bucatarie si o magazie de lemne, situat in strada T. sector 6 Bucuresti”. Vanzatoarea a precizat in cuprinsul inscrisului, cu privire la terenul vandut, ca „l-a cumparat cu chitanta de mana si l-a stapanit liber si intotdeauna”.
Conform contractului de vanzare cumparare autentificat de Tribunalul Ilfov Sectia Notariat sub r. 16823 din data de 25.05.1935 (f. 66-68), vanzatorul IN a vandut cumparatorilor IS si AJ „1/2 din terenul ce stapanea in indiviziune cu sotia sa, anume partea din stanga pe care se afla si o casa veche, acoperita cu stuf, compusa din doua camere, o sala din zid, in suprafata de 600 m.p, situat in comuna B., jud. Ilfov”.
IS a decedat la data de 07.12.1976, avand calitatea de mostenitori IT si IS, iar din masa succesorala facand parte „cota de ¼ din imobilul din Bucuresti, sector 1, compus in totalitate din teren in suprafata de 600 m.p. (dobandit in baza actului de vanzare nr. 16823/1935), - cu mentiunea ca restul de ¾ apartine in cota de 1/4 sotiei supravietuitoare IT  si cota de 2/4 apartine surorii sale, JA- si cota de ½ din constructia aflata pe el” (certificat de mostenitor nr. 41/11.04.1977, f. 28 si supliment la certificat de mostenitor nr. 1472/24.09.1990, f. 26).
De pe urma defunctei IT (decedata la data de 17.04.1988) a ramas ca mostenitor paratul I S (certificat de mostenitor nr. 1630/07.12.1988, f. 27 si supliment le certificat de mostenitor nr. 1473/24.09.1990, f. 25), care a dobandit 5/16 din imobilul din Bucuresti, sector 1, compus in totalitate din teren in suprafata de 600 m.p. si 5/8 din dreptul de proprietate asupra constructiei situata pe acest teren.
In privinta exceptiei lipsei calitatii procesual pasive, instanta considera ca paratul IS are legitimare procesuala pasiva pentru urmatoarele considerente:
Prin uzucapiune, ca mod de dobandire a proprietatii prin posedarea neintrerupta a imobilului in conditiile prevazute de art. 1890 Cod civil, este sanctionat fostul proprietar care, prin pasivitatea lui, a permis ca bunul sa se afle in posesia altei persoane timp indelungat, sanctiunea constand in stingerea dreptului de proprietate al fostului titular al dreptului. Din certificatele de mostenitor si inscrisul prin care reclamanta a dobandit posesia imobilului, rezulta ca exista aparenta calitatii de fost proprietar a paratului din prezenta cauza, acesta fiind mostenitorul (succesorul in drepturi si obligatii) autorilor sai, I T si I S.
Pe fondul cauzei,
Uzucapiunea reprezinta prescriptia prin care se dobandeste un drept real prin efectul posedarii lucrului un timp determinat, starea de fapt transformandu-se in stare de drept. Conditia esentiala pentru a opera uzucapiunea este exercitarea unei posesii utile si neviciate in tot timpul prevazut de lege, adica 30 de ani.
Posesia trebuie sa fie, asadar, continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar (art. 1847 Cod civil).
Jurisprudenta CEDO  admite dobandirea dreptului de proprietate de catre posesor prin uzucapiune, deoarece prescriptia achizitiva „urmareste un scop legitim, de interes general”, de natura „a favoriza securitatea juridica”, iar stingerea dreptului de proprietate pentru fostul proprietar nu poate fi considerata ca „lipsita de baza rezonabila” (cauza J.A. Pye Ltd et. J.A. Pye Land Ltd. C. Royaume-Uni din 30 august 2007).
Cu privire la continuitatea posesiei, art. 1848 Cod civil prevede ca posesia este discontinua cand posesorul o exercita in mod neregulat, adica cu intermitente. In ceea ce priveste insusirea posesiei de a fi neintrerupta, aceasta nu este o calitate propriu-zisa a acesteia, ci este o conditie ce tine de curgerea termenului de prescriptie.
Potrivit art. 1850 Cod civil, continuitatea si neintreruperea posesiei sunt dispensate de proba din partea celui ce invoca prescriptia, in sensul ca posesorul actual care dovedeste ca a posedat la un moment dat mai inainte, este presupus ca a posedat in tot timpul intermediar.
In ceea ce priveste exercitarea posesiei in nume de proprietar acesta este mai mult decat un viciu al posesiei afectand insasi existenta acesteia. Art. 1854 Cod civil prevede ca posesorul este presupus ca poseda pentru sine sub nume de proprietar, daca nu este probat ca a inceput a poseda pentru altul.
Se impune a se mentiona decizia nr. IV/16.06.2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie  care, admitand recursul in interesul legii, a stabilit ca in cazul posesiilor incepute inainte de adoptarea legilor nr. 58/1974 si nr. 59/1974, prescriptia achizitiva nu a fost intrerupta prin intrarea in vigoare a acestor legi, astfel ca posesorii acelor terenuri pot solicita instantelor de judecata sa se constate ca au dobandit dreptul de proprietate asupra terenului respectiv.
In speta, instanta apreciaza ca terenul din strada T. nr. 46 (indicat in cuprinsul „chitantei de mana” (f. 4) este diferit fata de cel indicat in cuprinsul contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 16823/1935 (f. 66-68).
In privinta terenului din strada T., in suprafata de 677 metri patrati, chiar in cuprinsul inscrisului incheiat la data de 27.03.1978 (f. 4), vanzatoarea IT a precizat ca a dobandit acest teren „prin chitanta de mana”. Acest fapt a fost confirmat si prin coroborarea declaratiei martorilor CA (care in calitate de semnatar ca martor a chitantei din 1978, a precizat ca reclamanta a dobandit terenul prin chitanta de mana de la un domn P, f. 62) si NT (f. 63) cu adresa nr. 990429/5418/21.04.2011 (f. 108) a Primariei Municipiului Bucuresti-Directia Patrimoniu-Serviciul Evidenta Domeniu Public si Privat (care mentioneaza ca terenul in suprafata de 248 metri patrati din strada T. incepand cu anul 1986, este inscris ca proprietate particulara, posesor de parcela la data intocmirii evidentelor fiind PC).
Terenul in suprafata de 600 metri patrati, mentionat in  contractul de vanzare cumparare nr. 16823/1935 (f. 66-68), situat in comuna B., jud. Ilfov, este in fapt terenul mentionat in certificatele de mostenitor de pe urma defunctilor IT si I S, fiind identificat pe str. Girlei, (unde se afla si domiciliul defunctei IT in momentul incheierii chitantei din 1978, potrivit mentiunilor exprese din continutul acesteia).
Astfel, se observa diferenta de suprafata intre cele doua terenuri (677 metri patrati pentru terenul din strada T. si 600 metri patrati pentru terenul din strada G.) si faptul ca terenul din strada T., daca ar fi fost mentionat in cuprinsul contractului de vanzare cumparare din 1935, nu se regaseste (nefiind transmis) in certificatul de mostenitor (din data de 11.04.1977) de pe urma defunctului IS (decedat la data de 07.12.1976), „chitanta de mana” dintre IT si reclamanta fiind intocmita ulterior, la data de 27.03.1978.
In prezent, pentru terenul din str. T. sector 6, nu s-a deschis carte funciara (adresa nr. 51341/05.10.2010, emisa de OCPI-Serviciul de Publicitate Imobiliara Sector 6, f. 39) si nici dosar de impunere (adresa nr. 240-10-10923/20.10.2010 emisa de Serviciul Public pentru Finante Publice Locale, f. 37), reclamanta figurand in evidentele fiscale doar cu constructia de pe acest teren.
In urma identificarii terenului din str. T. (raport expertiza, f. 84-90), Primaria Municipiului Bucuresti-Directia Patrimoniu-Serviciul Cadastru, prin adresa nr. 990410/5402 din data de 12.04.2011, a aratat ca artera de circulatie situata in Bucuresti care poarta denumirea de strada T. incepand din anul 1964, a purtat denumirea de strada Lacramioarelor (o sectiune din imobil nefiind identificat prin adresa postala). In cuprinsul chitantei de mana din anul 1978 terenul este identificat pe strada T., iar terenul din cuprinsul contractului din 1935 fiind situat in comuna B., jud. Ilfov, (iar nu strada Lacramioarelor).
De asemenea, cu privire la situatia juridica a imobilului situat in Bucuresti, str. T., Primaria Municipiului Bucuresti-Directia Patrimoniu-Serviciul Evidenta Domeniu Public si Privat, prin adresa nr. 990429/5418/21.04.2011 (f. 108) a invederat ca suprafata de 248 metri patrati, incepand cu anul 1986, este inscris ca proprietate particulara, posesor de parcela la data intocmirii evidentelor fiind PC (fapt confirmat si prin adresa nr. 16276/01.06.2011 emisa de Municipiul Bucuresti-Primaria Sector 6-Serviciul Cadastru – Fond Funciar, f. 135), suprafata de 355 metri patrati, incepand cu anul 1986, este inscris ca proprietate particulara, posesor de parcela la data intocmirii evidentelor fiind AI, iar o sectiune de teren a trecut in proprietatea statului.
In concluzie, instanta retine ca reclamanta nu a facut dovada calitatii de proprietar a paratului pentru terenul din strada T., sector 6 Bucuresti (sub acest aspect neavand relevanta raspunsurile paratului la interogatoriu, f. 64, si nici faptul ca in cadrul dosarului nr. in care s-a pronuntat sentinta civila nr. a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti, expertiza incuviintata a retinut ca imobilul respectivului litigiu, purtat intre alte parti, se invecineaza cu terenul posedat de reclamanta din prezenta cauza, f. 15-17), iar posesia exercitata este echivoca si nepublica (de vreme ce reclamanta nu a achitat impozite pentru terenul in cauza-certificat fiscal, f. 13, adresa f. 37, desi martorii sustin ca o recunosc ca proprietara a terenului) si discontinua (figurand ca posesori, in registrul cadastral al posesorilor intocmit pe baza de declaratii la nivelul anului 1986, PC si AI, f. 108, f. 135).
Fata de aceste considerente, avand in vedere ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1846 si art. 1847 Cod civil, constandu-se neregularitatea posesiei, instanta va respinge ca neintemeiata cererea reclamantei de constatare a dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 1890 Cod civil, referitoare la prescriptia achizitiva de 30 de ani.
Referitor la capatul de cerere avand ca obiect accesiunea imobiliara, instanta retine ca acesta este neintemeiat.
Potrivit dispozitiilor art. 482 Cod civil, proprietatea unui lucru imobil da drept asupra tot ce produce lucrul si asupra a tot ce se uneste, ca accesoriu cu lucrul, in mod natural sau artificial, in virtutea dreptului de accesiune.
         De asemenea, prevederile art. 492 Cod civil instituie prezumtia relativa de proprietate asupra constructiei edificate asupra pamantului, ca fiind facuta de catre proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui pana se dovedeste din contra. Totodata, potrivit dispozitiilor art. 488 Cod civil  „tot ce se uneste si se incorporeaza cu lucrul, se cuvine proprietarului lucrului”. 
Fata de solutia de respingere a capatului principal de cerere (privind constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune), retinand ca reclamanta nu este titulara dreptului de proprietate a terenului pe care se afla amplasate constructiile in speta (identificate prin raportul de expertiza, f. 112-132), instanta considera neintemeiata cererea reclamantei de constatare a dobandirii dreptului de proprietate asupra constructiilor prin accesiune.    
In temeiul art. 129 alin. 6 Cod de procedura civila, instanta va lua act de faptul ca reclamanta nu a solicitat cheltuieli  de  judecata.