InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Bacau

RENUNTAREA LA JUDECATA. ADMISIBILITATEA CERERII IN CAILE DE ATAC. EFECTE.

(Sentinta civila nr. 1182 din data de 22.01.2006 pronuntata de Curtea de Apel Bacau)

Domeniu Revizuire | Dosare Curtea de Apel Bacau | Jurisprudenta Curtea de Apel Bacau


     



     

      11. RENUNTAREA LA JUDECATA. ADMISIBILITATEA CERERII IN CAILE DE ATAC. EFECTE.
      
      Potrivit art.246 (1) Cod procedura civila, reclamantul poate renunta oricand la judecata fie verbal in sedinta, fie prin cerere scrisa. Drept consecinta si in apelul paratului, instanta poate lua act de renuntare la judecata cererii de  chemare in judecata de catre reclamant.
      
      Prin sentinta civila nr.1182 din 11 mai 2004 pronuntata de Judecatoria Onesti in dosarul nr.1271/2004 s-a admis cererea de revizuire a sentintei civile nr.5430/31 octombrie 2001 a Judecatoriei Onesti formulata de reclamantii C. E., C. R., C. Ghe., B. E., O. F. impotriva paratilor Primaria Tg.Ocna, M. P., M. M., P. M.
      A schimbat in parte sentinta civila nr.5430/2001 numai cu privire la terenul aferent imobilului din Tg.Ocna, str.Republicii nr.24, in sensul ca reclamantii sunt proprietarii suprafetei de 1775 m.p.
      Apelul declarat de apelanta Primaria orasului Tg.Ocna a fost respins ca nefondat de Tribunalul Bacau, prin decizia civila nr.295/19.06.2006, dosar 2474/2006.
      Impotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta parata Primaria orasului Tg.Ocna invocand ca motiv de recurs exceptia puterii lucrului judecat fata de sentinta civila nr.2099/2002 a Judecatoriei Onesti si lipsa calitatii procesuale active a procuratorului A. I. la a carui mandat reclamantii au renuntat.
      Totodata ca motiv de nelegalitate invoca faptul ca in apel reclamantii au dat declaratii autentice ca renunta la dreptul pretins si respectiv la judecata intrucat dreptul le-a fost acordat pe cale administrativa prin solutionarea notificarii depusa in baza Legii 10/2001, prin dispozitia nr.301/3.04.2006 emisa de Primarul orasului Tg.Ocna, acte neobservate de instanta, desi au fost invocate.
      A solicitat admiterea recursului si casarea deciziei si rejudecarea cauzei in raport de exceptiile invocate.
      In drept ca temei a invocat art.304 pct.4, 5, 7, 8 si 9 Cod procedura civila.
      Examinand criticile formulate in raport de probele existente in dosar, Curtea a retinut urmatoarele :
      In cursul solutionarii apelului declarat de parata Primaria orasului Tg.Ocna reclamantii, respectiv mostenitorii C. J. R. si C. Ghe. au depus la dosar actele de succesiune, precum si declaratii autentificate in fata notarului public prin care declara ca renunta la actiunea de revizuire ce a format obiectul dosarului 1271/2004 al Judecatoriei Onesti deoarece dreptul le-a fost realizat prin dispozitia nr.301/2006 emisa de Primarul orasului Tg.Ocna.
      Totodata au renuntat si la imputernicirea data mandatarului A. I. Aceste acte se regasesc in dosar la filele 8-13 si desi au fost depuse in instanta de reprezentantul apelantei si invocate in sustinerea apelului, instanta de apel, prin neobservarea atenta a continutului acestora, a pronuntat o decizie nelegala, judecand mai departe pe fond cererea de revizuire, desi in mod legal trebuia sa se faca aplicabilitatea dispozitiilor art.298 coroborate cu art.246 (4) Cod procedura civila, si sa ia act de renuntare la judecata cererii de revizuire.
      Intrucat primeaza renuntarea la judecata cererii, Curtea a apreciat ca nu se  mai impune analizarea celorlalte motive de recurs.
      Pentru aceste considerente,  Curtea, in baza art.304 pct.4, 6 si 9 si 312 al.1 Cod procedura civila, a admis recursul, a modificat in tot decizia recurata si a admis apelul primariei, schimband in tot sentinta judecatoriei, luand act de renuntare la judecata cererii de revizuire de catre reclamanti.
      Decizia civila nr.1383/13 decembrie 2006 a Curtii de Apel Bacau
                                                          













     SECTIA COMERCIALA SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

I. PROCEDURA LEGII 64/1995


1. INCHIDEREA PROCEDURII. RAPORT FINA SI BILANTUL GENERAL. CONTINUT.

     Prin Decizia 688/2006 s-a admis recursul  comercial promovat de   recurenta – creditoare  AVAS in contradictoriu cu intimata debitoare S.C. M.P. S.A, a fost modificata in tot sentinta recurata  nr. 125 din 27 aprilie 2006, pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 2815/2001, in sensul ca s-a respins ca nefondata cererea de inchidere  a procedurii falimentului si s-a trimis cauza la judecatorul sindic pentru continuarea procedurii.
     Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de recurs a retinut ca prin sentinta civila 125/27.04.2006 pronuntata de judecatorul sindic in dosarul 2815/2001 al Tribunalului Bacau in temeiul art. 131 al. 2 din  legea 64/1995 s-a dispus inchiderea procedurii falimentului deschisa impotriva S.C.  „M.P” SA Comanesti, inscrierea din oficiu a mentiunii dizolvarii si  radierea societatii la Registrul Comertului.
     S-a dispus publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei a mentiunilor dizolvarii si radierii societatii pe cheltuiala debitoarei,notificarea hotararii de inchidere a  procedurii si descarcarea lichidatorului  judiciar si a persoanelor care  l-au  asistat de  orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garantie, asociati.
     Judecatorul sindic a constatat ca fondurile si  bunurile din averea debitorului au fost distribuite si, in consecinta, a aprobat raportul final descarcand  lichidatorul  de orice indatoriri sau responsabilitati.
     Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termen legal, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – A.V.A.S., scutit legal de  plata taxei de timbru conform dispozitiilor art. 86 din O.U.G. 51/1998 republicata.
     In motivarea recursului s-a aratat ca, potrivit dispozitiilor art. 128 pct. 1 din legea 64/1995 republicata, dupa ce bunurile din averea  debitoarei au fost lichidate, lichidatorul judiciar avea  obligatia de a prezenta judecatorului sindic  un raport final impreuna cu un bilant general ale caror copie trebuiau comunicate  tuturor creditorilor si debitorului,  urmand a fi convocata Adunarea  Creditorilor pentru solutionarea  obiectiunilor la raport final.
     Prin necomunicarea catre creditori, in conditiile art. 128 pct. 1 din Legea 64/1995 republicata, a  raportului final privind lichidarea S.C.  „M.P” S.A. Comanesti, A.V.A.S. a fost privat de  dreptul de a exercita calea de atac a  obiectiunilor la raportul final.
     S-a aratat si ca lichidatorul judiciar nu a verificat cauzele  concrete care au  determinat  revocarea de catre debitoare a  contributiilor la Fondul national unic   de asigurarile de sanatate si nu a mentionat  persoanele din conducerea societatii debitoare din vina  carora nu au fost platite contributiile la  acest fond.
     Dintre intimatii, legal citati, a fost reprezentat in fata instantei lichidatorul  judiciar S.C. Expert SRL Bacau, lichidator judiciar al debitoarei S.C.  M.P SA  si administrator judiciar al creditoarei S.C.  M. SA, care a solicitat  respingerea recursului promovat, aratand  ca procedura de lichidare a debitoarei a fost  finalizata in luna noiembrie 2003, data la care in tabloul creditorilor figura Casa  Judeteana de Asigurari de Sanatate Bacau de la  care recurenta a preluat  creantele in 2004.
     Nefiind formulate contestatii la raportul comunicat creditorilor de la acea data s-a procedat la distribuirea tuturor sumelor  realizate din lichidare, dupa care s-au solutionat si celelalte  cereri  adiacente.  Referitor la obligatiile lichidatorului de mentionare  a persoanelor din conducerea societatii falite vinovate de neplata contributiei la Fondul  national unic de sanatate s-a aratat ca prin lege nu este stabilita in sarcina  administratorului judiciar sau a lichidatorului o asemenea obligatie.
     Instanta de recurs a apreciat  ca fiind fondat recursul, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
     Inchiderea procedurii in conditiile art. 131 din Legea 64/1995 republicata, in vigoare  la data pronuntarii sentintei presupune  indeplinirea procedurii reglementate de  dispozitiile art. 128, 129 din  aceeasi lege.
     Aceasta stabileste obligatia lichidatorului de a interveni un raport final, bilant general care va fi supus judecatorului sindic, iar copii vor fi comunicate creditorilor si debitorului si vor fi afisate la usa tribunalului, creditorii putand formula obiectii la raportul final. Dupa solutionarea  eventualelor obiectii si aprobarea  raportului final, lichidatorul urmeaza sa efectueze distribuirea finala a tuturor  fondurilor din averea debitorului, iar fondurile  nereclamate in termen de 90 de zile vor fi depuse la banca in contul  averii debitorului.
     In prezenta cauza nu au fost indeplinite obligatiile  aratate anterior in sensul ca nu s-a intocmit un raport final si un bilant general, cu atat mai mult  nu s-a efectuat  distribuirile finale.
     Raportul intocmit de lichidator la  06.11.2003 privind actiunile  intreprinse pentru lichidarea judiciara a  falitei si  primind fondurile obtinute prin lichidarea activului depus la filele 54 – 63 dosar 2815/2001 nu indeplineste conditiile  impuse de dispozitiile art. 128, 129, indicate anterior. Acest raport reprezinta indeplinirea obligatiilor prevazute de art. 121 din lege, tinand seama  atat de formularea folosita in raport, cat si de actiunile ulterioare intreprinde  in cauza.
     Astfel, la finalul raportului privind fondurile obtinute din lichidarea activului lichidatorul  s-a referit la valoarea creantelor neacoperite dupa prezenta  distributie, fara a preciza ca este vorba despre  distribuiri finale, astfel cum era reglementat  prin dispozitiile art. 115, 116 din legea 64/1995 in forma de la acea data.
     La termenul din 29.01.2004  reprezentantul lichidatorului judiciar a solicitat a se acorda termen pentru imposibilitatea  predarii unei masini, din  cauza vremii defavorabile, iar la termenul din 08.04.2004  acelasi lichidator a aratat ca mai are de verificat  o masina care este la Banca Transilvania, care urmeaza a fi ridicata.
     Prin cererea formulata la 10.06.2004 acelasi lichidator  solicita aprobarea valorificarii materialelor debitoarei  identificate  la S.C.  Marine Chemicals  Industries SRL Botosani, cerere incuviintata de judecatorul sindic prin incheierea din 12.08.2004.
     Toate aceste imprejurari  conduc la concluzia ca raportul intocmit  la  06.11.2003 nu reprezinta raportul  final, bilantul general si distribuirea finala reglementate de  art. 128, 129, 131 din legea 64/1995 republicata.
     In aceste context chiar lichidatorul solicita la termenul din 06.04.2006  acordarea unui termen pentru depunerea  raportului final, pentru ca la data de 27.04.2006 sa depuna referatul privind debitoarea in faliment in baza  caruia judecatorul sindic a inchis  procedura. Referatul apreciat de judecatorul sindic  ca fiind raportul  final nu indeplineste nici  sub aspect formal  si nici al continutului  conditiile impuse de dispozitiile art. 128, 129, 131  pentru inchiderea  procedurii si cu atat mai mult nu a fost respectata procedura reglementata expres.
     Referitor la motivul de recurs privind obligatia lichidatorului de a indica persoanele vinovate de neplata   contributiilor la fondul national unic de asigurari sociale si de sanatate si de   verificare a cauzelor concrete de  nevirare a contributiilor de catre debitoare, instanta  apreciaza ca acesta reprezinta un motiv de contestatie potrivit  dispozitiilor art.  25 din legea 64/1995 republicata (art. 19  in vechea  reglementare) ce nu poate fi examinat cu ocazia solutionarii recursului impotriva  hotararii de inchidere a procedurii.
     Decizia 688/19.10.2006
     
     
     
     
     
     2.RASPUNDEREA ADMINISTRATORULUI. CONDITII. MANAGEMENT DEFECTUOS.

     Prin Decizia 717/2006 s-au Respins  recursurile ca nefondate  promovate de   recurenta  - intervenienta A.  F. P. A MUN. ONESTI si de recurenta – reclamanta  A.  V. A. S. BUCURESTI in contradictoriu cu  intimatul – parat   B. I. si intimata – lichidator  S.C. C. E. SA . Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de recurs a retinut ca prin sentinta civila nr. 113/12.04.2006, promovata de Tribunalul Bacau – Sectia Comerciala si Contencios Administrativ in dosarul nr. 7268/2005, s-a respins ca nefondata cererea A.V.A.S. de atragere a raspunderii personale a paratului B. I., fost administrator statutar al debitoarei falite S.C. „B.” S.R.L.( reprezentata de lichidator judiciar S.C. „Cont Expert” S.A.
     S-a respins, totodata si cererea de interventie, avand acelasi obiect, formulata de A.F.P. Onesti, reclamanta si intervenienta fiind obligate la plata cheltuielilor de judecata.
     Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a avut in vedere urmatoarele considerente:
     Paratul a avut calitatea de administrator statutar al S.C. „B” S.R.L., societate fata de care s-a dispus deschiderea procedurii reorganizarii judiciare (prin sentinta civila nr. 3077/15.12.2003 a Tribunalului Bacau ) si ulterior – deschiderea procedurii falimentului (prin incheierea din 16.02.2004 pronuntata in dosarul nr. 8909/2003), reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Arhivelor Statului – formuland cererea pentru atragerea raspunderii personale a paratului, in temeiul art. 137 lit.”c” si „f” din Legea 64/1995.
     A.F.P. Onesti a formulat cererea de interventie in interes propriu, solicitand obligarea aceluiasi parat la plata sumei de 123.098 RON, reprezentand creanta nerecuperata de la debitoarea falita, in temeiul art. 137 lit. „a”, „b”, „c” din Legea 64/1995,  modificata.
     Avand in vedere cele doua cereri de atragere a raspunderii personale, pozitia paratului si probatoriul administrat in cauza, instanta de fond a retinut ca potrivit raportului privind cauzele  si imprejurarile  ajungerii debitoarei in insolventa si a persoanelor vinovate   depus de lichidatorul judiciar, la 06.06.2005, rezulta ca debitoarea a ajuns  in insolventa datorita lipsei de contracte de prestari servicii ferme, care sa asigure  incasarea la timp de venituri, a faptului ca principalul  partener  al debitoarei, S.C.   C. SA  Borzesti, a intrat in faliment si a unui management defectuos din partea administratorului statutar, paratul din prezenta cauza.
     Totodata, s-a retinut ca paratul  a tinut contabilitatea  in conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991, republicata.  
     Din tot probatoriul administrat in cauza, s-a retinut ca nu sunt intrunite cerintele art. 137 din Legea 64/1995, republicata, pentru angajarea raspunderii paratului  in vederea acoperirii pasivului  ramas neacoperit.
     Astfel, chiar daca paratul a continuat activitatea si in conditiile in care debitoarea inregistra pierderi, continuarea activitatii s-a facut in speranta ca societatea se va redresa,  si nu in scopuri personale, cum pretinde reclamanta si intervenienta.
     Desi s-a invocat ca paratul a folosit bunurile si creditele debitoarei in scop personal, ca a facut acte de comert in interes propriu, sub acoperirea persoanei juridice, si ca a folosit mijloace ruinatoare  pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati, aceste fapte nu au fost dovedite.
     Concluzionand in sensul ca nu s-a facut dovada intrunirii conditiilor raspunderii civile delictuale, sub nici unul din aspectele prevazute la art. 137 din Legea 64/1995, judecatorul sindic a respins atat cererea principala, cat si cererea intervenientei.
     Impotriva acestei sentinte au declarat recurs atat intervenienta – A.F.P. Onesti, cat si reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucuresti.
1. Intervenienta A.F.P. Onesti a criticat sentinta
instantei de fond pentru nelegalitate, sustinand ca pentru a fi aplicabile art. 137 din Legea 64/1995 este suficient ca pentru fapta paratului sa constituie numai o conditie favorabila pentru ajungerea la faliment, nefiind necesar sa constituie o cauza exclusiva a interventiei, cu sustinerea acestei teze invocandu-se modul de formulare a art.137.
     S-a apreciat ca fiind nefundat recursul pentru urmatoarele considerente:
     Raspunderea reglementata de art. 137 din Legea 64/1995 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorului, ci una personala, care intervine numai atunci cand, prin savarsirea uneia din fapte enumerate de textul de lege, aceasta a contribuit la ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa.
     Natura juridica a raspunderii administratorului este aceea a unei raspunderi speciale care imprumuta cele mai multe din caracteristicile raspunderii delectuale.
     Aceasta inseamna ca pentru angajarea raspunderii administratorului e necesar sa se dovedeasca indeplinirea conditiilor generale ale raspunderii civile delictuale,prevazute de art. 998 – 999 cod civil (fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate si culpa).
     Ca urmare, chiar daca s-ar accepta punctul de vedere al recurentei-intimate, problema esentiala este dovada indeplinirii conditiilor prevazute de lege pentru raspunderea delictuala, conditii care capata o conotatie speciala in situatia prevazuta de art. 137.
     Cum recurenta-intervenienta a sustinut doar ca in cauza ar fi incidente dispozitia art. 137 lit. a – c, fara a indica in concret care sunt faptele de care se face vinovat, intimatul-parat si fara a administra probe in sprijinul sustinerilor sale, curtea apreciaza ca recursul acesteia este nefondat.
     2. Recurenta-reclamanta A.V.A. S. Bucuresti a solicitat modificarea sentintei recurate, in sensul atragerii raspunderii patrimoniale a paratului in temeiul art. 137 lit. „c” si „f” din  Legea 64/1995, invocand dispozitiile art.304 punctul 9 si art.  304 (1) Cod  Procedura Civila.
     In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamanta a sustinut ca societatea-debitoare inregistra pierderi cu mult inainte de deschiderii procedurii, iar continuarea activitatii a dus doar la cronicizarea starii de insolventa, conditii in care, apreciaza recurenta, ca raspunderea paratului poate fi antrenata in temeiul art. 137 lit. „c” din Legea 64/1995, intrucat aceasta nu a solicitat stabilirea starii de insolventa, ceea ce duce  la prezumtia ca a   continuat  activitatea in interes personal.
     In sprijinul acestei teze, recurenta a invocat dispozitiile art. 32 din Legea 64/1995, care instituie obligatia debitorului aflat in insolventa de a sesiza instanta pentru deschiderea procedurii prevazuta de Legea 64/1995.
     Un alt argument invocat de recurenta in sprijinul acestei interpretari date art.137 lit. „c” il constituie dispozitiile art. 72 din Legea 31/1990 si ale art.374 Cod Comercial, texte din interpretarea carora concluzioneaza recurenta ca interesul personal al administratorilor de a continua activitatea unei societati comerciale este prezumat, deoarece mandatul comercial este prezumat a fi oneros.
     Intimatul-parat a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea ambelor recursuri, intrucat in cauza nu s-a facut dovada incidentei vreunuia din cazurile prevazute de art. 137 din Legea 64/1995, iar criticile ambelor recurente sunt neintemeiate.
     Recursul A.V.A.S. este nefondat pentru urmatoarele considerente :
     Art.137 lit.”c” din Legea 64/1995 prevede posibilitatea ca o parte din pasivul debitoarei falite sa fie suportata de administratori (sau alte persoane ) care au dispus in interes personal continuarea unei activitati care ducea in mod vadit persoana juridica la incetare de plati.
     Pentru a se retine incidenta acestor dispozitii insa, e necesar sa se faca dovada ca sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale (fapta ilicita, prejudiciu, legatura de cauzalitate si culpa).
     Recurenta-reclamanta nu face nici o referire la aceste aspecte, ci sustine ca vinovatia paratului ar fi prezumata.
     Antrenarea raspunderii unei persoane in temeiul art. 137 insa, nu poate interveni in baza unor prezumtii, ci numai a unor dovezi clare sub aspectele mentionate.
     Inlaturand prezumtia sustinuta de recurenta, nu se poate retine ca paratul ar fi dispus continuarea activitatii societatii in interes personal, dupa cum nu s-a facut dovada ca ar fi folosit mijloace ruinatoare pentru a procura societatii fonduri in scopul intarzierii incetarii de plati (art. 137  lit „f” ).
     Singura proba administrata in cauza este raportul lichidatorului privind cauzele insolventei societatii S.C. „B” S.R.L. ,care retine drept cauza principala contextul economic specific activitatii desfasurate de aceasta si managementul defectuos.
     Cum managementul defectuos nu este mentionat ca unul din cauzele pentru care se poate antrena raspunderea administratorului, avand in vedere ca nu s-au  facut alte probe din care sa rezulte vinovatia paratului in conditiile art. 137 lit. „c” si „f”,  solutia judecatorului sindic, de respingere a actiunii este legala si temeinica.
Decizia 717/26.10.2006

     3.RASPUNDERE ADMINISTRATOR. CONDITII. NEPLATA OBLIGATIILOR FISCALE. CONSECINTE.
     
     Prin Decizia 653/2006 s-a respins ca nefundat recursul formulat de creditoarea D.F.P. Bacau in contradictoriu cu intimata debitoare S.C. O.B. S.R.L si intimatul B.C., instanta de control judiciar retinand ca prin sentinta civila nr.82/F/9.02.2006 Tribunalul Neamt a respins cererile prin care creditoarele D.G.F.P.Neamt si Banca Romana pentru Dezvoltare S.A. – Sucursala Piatra Neamt au solicitat atragerea raspunderii personale a fostului administrator al debitoarei S.C. „O.B” SRL Targu Neamt, B.C..
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin raportul intocmit de lichidatorul judiciar S.C. „R.A.” SRL si ec. Nicolae Zagura s-a mentionat ca administratorul statutar B.C. nu a utilizat creditul acordat debitoarei in scopul declarat si nu a platit obligatiile catre B.R.D. Insa, mentiunile acestui raport sunt contrazise de concluziile raportului de expertiza contabila intocmit la data de 8.09.2004, potrivit carora incetarea de plati este consecinta faptului ca societatea s-a indatorat peste nivelul ce ii putea permite rambursarea creditului si a dobanzilor, dar si a neincasarii creantei asupra S.C. „R.” SRL Galati.
Lichidatorul judiciar nu a aratat scopul in care a fost utilizat creditul, altul decat cel declarat.
Prevederile art.231 din Legea nr.31/1990 invocate de creditoarea D.G.F.P. nu este aplicabila in cadrul procedurii de faliment, ci in cazul dizolvarii societatilor comerciale, reglementand transmiterea patrimoniului fara lichidare.
In termen legal, impotriva sentintei civile nr.82/F/9.02.2006 creditoarea D.G.F.P. Neamt a declarat prezentul recurs in motivarea caruia a aratat urmatoarele:
1. Din raportul privind cauzele si imprejurarile care au dus debitoarea in stare de insolventa reiese vinovatia administratorului, expertiza contabila efectuata ulterior dovedindu-se a fi subiectiva si lipsita de o interpretare corecta a prevederilor legale in materie. Fostul administrator se face vinovat de faptele prevazute de art.137 lit.a) si f) din Legea nr.64/1995.
2. Fostul administrator se face vinovat si de fapta prevazuta de art.137 lit.c, atitudinea sa dezinteresata si de rea-credinta manifestandu-se de la inceputul activitatii sale. Dovada in acest sens este neplata obligatiilor fiscale, din anul 1996, in conditiile in care procedura prevazuta de Legea nr.64/1995 a fost declansata in anul 2002.
3. Potrivit raportului incheiat de lichidatorul judiciar la data de 9.04.2003, fostul administrator B.C. se face vinovat  de faptul ca nu a tinut corespunzator evidenta contabila.
Recursul nu este fondat.
Raportul cu privire la cauzele si imprejurarile care au condus la incetare de plati intocmit de lichidatorul judiciar la data de 25.03.2003 identifica, intr-adevar, drept cauza a insolventei debitoarei faptul neutilizarii de catre administratorul statutar, B.C., a creditului acordat de catre B.R.D., potrivit scopului declarat. Aceasta constatare a lichidatorului judiciar nu are semnificatie probatorie in ceea ce priveste fapta reglementata de art.137 lit.a) din Legea nr.64/1995. Aceasta intrucat, dovada unui fapt negativ – nu a utilizat creditul cu scopul declarat – nu poate fi primita decat prin dovedirea faptului pozitiv contrar, iar pe de alta parte faptul pozitiv contrar trebuie raportat la textul art.137 lit.a), care impune conditia folosirii creditelor persoanelor juridice in folosul propriu sau al unei alte persoane. Prin urmare, fapta prevazuta de art.137 lit.a) din Legea nr.64/1995 nu poate fi retinuta in sarcina administratorului statutar.
Nici fapta reglementata de art.137 lit.f) din Legea nr.64/1995 nu poate fi constatata intrucat nu s-a facut dovada utilizarii de catre administratorul statutar de mijloace ruinatoare pentru obtinerea creditului de la B.R.D. Creditul bancar, in suma de 166.000.000 lei (ROL), a fost contractat la data de 31.12.1999 in conditii legale, proba contrarie nefiind facuta.
Faptul neplatii obligatiilor fiscale la bugetul general consolidat nu poate fi asimilat faptei prevazute de art.137 lit.c) din Legea nr.64/1995, caci fapta reglementata de acest text presupune, in mod obligatoriu, cerinta ca activitatea ce ducea in mod vadit debitoarea la incetarea de plati sa fi fost continuata in interesul personal al administratorului, imprejurare, de asemenea, nedovedita.
Cat priveste fapta prevazuta de art.137 lit.d) din Legea nr.64/1995, sustinerea recurentei se intemeiaza pe simpla afirmatie a lichidatorului judiciar, facuta in raportul de activitate depus pentru termenul din 9.04.2003, ca administratorul B.C. nu a tinut in mod corespunzator evidenta contabila.
In conditiile insuficientei probari a faptelor pretins a fi imputabile administratorului statutar, tribunalul a dispus, pe deplin justificat, efectuarea unei expertize contabile. Imprejurarea ca expertul contabil a identificat alte cauze ale insolventei – indatorarea societatii peste nivelul care ii putea permite ca, din profitul realizat, sa plateasca dobanda si sa ramburseze creditul B.R.D. si neincasarea creantei asupra S.C. „R.” SRL Galati – nu poate duce la concluzia caracterului subiectiv al expertizei contabile; aceasta expertiza contine o analiza mai amanuntita si mai fundamentata a cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, astfel ca i s-a dat eficienta sub aspect probator.
     Decizia 653/12.10.2006
4.RECUZARE. CAI DE ATAC. LEGE APLICABILA

     Prin Decizia 767/2006 s-a admis exceptia inadmisibilitatii si s-a respins ca inadmisibil recursul promovat de A.V.A.S. Bucuresti in contradictoriu cu intimata – debitoare S.C. A.S. S.A Ganesti.
     Instanta de recurs, pentru a pronunta aceasta hotarare a retinut urmatoarele:
     Prin incheierea pronuntata de judecatorul  sindic  la 04.07.2006 in dosarul 1622/F/2006  al Tribunalului Neamt au fost respinse exceptiile  invocate de lichidatorul judiciar S.C. „R.V.A Mures” S.R.L. si de creditoarea A.D.S. Bucuresti, au  fost incuviintate cererile de recuzare  a lichidatorului judiciar S.C. „R.  V. A. Mures” S.R.L.  formulate de creditoarea S.C. „TC C. I.” S.R.L. Piatra Neamt la data de 13.12.2005,  respectiv la 16 mai 2006, constatandu-se  incetarea calitatii de lichidator  judiciar a S.C. „R. si V. A. Mures” S.R.L. in dosarul de  faliment nr. 1622/F/2004  privind pe debitoarea S.C. „A.S.”  S.A  Ganesti.
     Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatorul sindic a retinut urmatoarele :  
     Prin sentinta civila nr. 110 din 14.01.2004 a fost desemnata in calitate de administrator judiciar pentru debitoare SC „R.V. A. MURES” S.R.L, cu toate atributiile ce decurgeau la acea data din lege.
     Anterior acestei deschideri de procedura initiata de creditorul K. L. I., cererea intemeiata pe Legea nr.64/1995, republicata, a  mai fost solutionata, pe fond, printr-un numar de doua sentinte de catre Tribunalul Mures, solutia fiind de fiecare data casata cu trimitere   spre rejudecare, ca urmare a deciziilor pronuntate de Curtea de Apel Mures in  calea de atac a recursului.
     Inainte de pronuntarea sentintei nr. 110/2004, SC R.V. A. MURES SRL, in baza unei alte hotarari, respectiv sentinta nr.1433 din 27.05.2003 care o desemna in calitate de administrator judiciar, a procedat la indeplinirea primelor formalitati legate de procedura SC „A.S.” SA Ganesti.  Astfel, s-au inregistrat cereri de creanta de la diferiti creditori, doua dintre acestea fiind formulate de SC „A.A.” SA si    SC „A. S.MURES” SA, societati aflate la randul lor sub incidenta Legii nr.64/1995, republicata,    reprezentanta    de    SC    „R.V. A. MURES” S.R.L. Prin urmare, cele doua creditoare si debitoarea din cauza de fata, aveau acelasi reprezentant. Existenta unui  conflict   de  interese este evidenta in conditiile in care S. C  „R.V.AMURES” S.R.L a inscris initial in tabel pe cele doua creditoare cu o suma mult mai mare si anume : la data de 26.06.2003 (dupa concilierea directa pe care o invoca in aparare si care a avut loc la data de 24.02.2003), pentru ca ulterior, aceste sume sa se reduca si chiar in final sa dispara, in conditiile in care nu s-a propus si nici aprobat de catre judecatorul sindic un plan partial de distribuire. De asemenea, lichidatorul judiciar recuzat nu a facut nici o dovada in sensul certificarii unei compensari - incuviintata de   judecatorul   sindic   din   dosarele   de   faliment   ce    vizeaza   pe   SC „A.  A.”   S.A   sau      SC   „A. S.MURES”  S.A.  Aceste aspecte sunt in  masura sa conduca  la concluzia ca printr-o indestulare neautorizata legal de judecatorul sindic,  data in   favoarea   unor   creditori   chirografari,   inaintea   altora   garantati,   SC „R V.  A. MURES”    S.R.L,    care beneficiaza  de  un  procent  cu  titlu  de  onorariu  din  lucrari,   a  devenit incompatibila si  astfel  este in  masura  sa  afecteze  grav   interesele  SC „A. S.” SA Ganesti.  Starea de incompatibilitate care se afla, trebuia sa fie reclamata si evidentiata de aceasta societate de lichidare.   Conform   dispozitiilor   din   Codul   de   procedura   civila,   care  completeaza legea speciala   (acolo unde aceasta nu cuprinde prevederi exprese in materie), cel care se afla in incompatibilitate trebuie sa faca cunoscut acest lucru. Absenta initiativei SC „R.V.AMURES” S.R.L a condus in final la formularea celor doua cereri de recuzare care  sunt intemeiate.
     In ceea ce priveste exceptia de litispendenta, aceasta nu se justifica intrucat cererile au fost reunite si solutionate impreuna, prin aceeasi incheiere  fara a exista riscul pronuntarii unor solutii contradictorii.
     Trimiterile referitoare la exceptia autoritatii de  lucru judecat nu sunt relevante in cauza, sentinta nr. 188/F/2005, fiind pronuntata in solutionarea unei propuneri de inlocuire a administratorului judiciar si nu de recuzare, institutii total diferite.
     Nici  tardivitatea nu poate fi primita, intrucat o cerere de recuzare poate fi in principal formulata pana la inceperea dezbaterilor, dar si dupa aceea, pana la inchiderea lor, de fiecare data motivat, atunci cand se ia cunostinta de  existenta unuia din cazurile prevazute  de dispozitiile legale ce reglementeaza acest incident procedural.
     Ca o consecinta a admiterii cererilor de recuzare inceteaza calitatea  de lichidator judiciar a S.C. „R.V.AMURES” S.R.L. in dosarul nr. 1622/F/2004 privind pe S.C „A.  S.” S.A. GANESTI.  
     Impotriva acestei incheieri a declarat recurs,  scutit de plata taxei de timbru conform dispozitiilor art. 58 din legea 64/1995 republicata, lichidatorul judiciar S.C. R.V.A Mures S.R.L.  Tg. Mures.
     In motivarea recursului s-au sustinut exceptiile tardivitatii si autoritatii de lucru judecat cu privire  la cererile de recuzare incuviintate  de judecatorul sindic, vazand  dispozitiile art. 29 al. 1, 2 Cod procedura civila si 1201 Cod civil,  precum si sentinta civila 188/F/15.03.2005 prin care a mai fost respinsa o cerere de recuzare.
     Referitor la fondul cererilor de recuzare s-a sustinut ca dispozitiile art. 149 din Legea 31/1990 trebuie interpretate in sensul aplicabil procedurii reorganizarii judiciare  si a falimentului, imprejurarea ca  pe lista creditorilor debitoarei se afla inscrise doua societati comerciale  aflate in procedura Legii 64/1995, avand  acelasi lichidator judiciar nu constituie  un motiv de  incompatibilitate  in  sensul dispozitiilor legale in materie, respectiv ale prevederilor imperative  ale art. 8 din O.G. 79/1999.
     Dintre intimatii legal citati in cauza au fost reprezentati in  fata instantei lichidatorul judiciar S.C. „Management Reorganizare Lichidare” S.R.L. Iasi, creditoarea S.C. „TC  Compil Impex”  SRL Piatra Neamt care prin intampinarile formulate au invocat exceptia inadmisibilitatii recursului, tinand seama de  dispozitiile art. 34 al. 1 Cod procedura civil, dispozitiile art.  23 al. 6 din Legea 64/1995 republicata si art. 149 din Legea  31/1990 si ale  dispozitiilor art. 27-36 Cod procedura civila.
     Intimata  - creditoare Agentia Domeniilor Statului, referitor la  exceptia inadmisibilitatii recursului, a solicitat respingerea acesteia, apreciind  ca aplicarea prevederilor art. 34 Cod procedura civila contravine spiritului legii si intentiilor  legiuitorului, precum si dispozitiilor art. 126 din Constitutie privind infiintarea  unei instante extraordinare si eliminarea  cailor de atac legale.
     Examinand exceptia inadmisibilitatii recursului invocata in cauza, instanta apreciaza ca este  intemeiata pentru considerentele  ce se vor arata in continuare :
     Problema admisibilitatii  promovarii recursului impotriva  incheierii de admitere a cererilor de recuzare a  lichidatorului judiciar trebuie analizata  in contextul motivelor de recuzare invocate, tinand seama de dispozitiile art. 23 al. 6 din Legea  64/1995  republicata in vigoare la data  formularii cererilor, dispozitii retinute  de judecatorul sindic ca temei pentru solutionarea cererilor de recuzare.
     Examinand cererile de recuzare a lichidatorului judiciar, judecatorul sindic a apreciat ca in cauza motivul de recuzare consta in   interesele contrare ale lichidatorului judiciar  S.C. R.V. A.Mures    S.R.L.  cu cele ale debitoarei falite S.C.  A.  S. S.A. Ganesti. Aspectul  aplicarii dispozitiilor art. 149 din Legea 31/1990 republicata in cadrul procedurii  reglementata de Legea 64/1995 este solutionat prin  reglementarea expresa, cu caracter special, a dispozitiilor  art. 23 al. 6 din  Legea 64/1995. Modul de interpretare  in cauza a acestor dispozitii si a  conditiei existentei intereselor contrare  reprezinta o problema de verificare  a legalitatii si temeiniciei  incheierii recurate, imprejurare ce  impune examinarea in fond a recursului si nu a admisibilitatii acestuia.
     Constatand ca judecatorul sindic a retinut interesele contrarii dintre  lichidator si falita, intemeindu-se  pe imprejurarea ca acelasi lichidator  desfasoara activitati specifice  procedurii Legii 64/1995 si cu privire la alte doua societati care sunt  creditoare ale falitei din prezenta cauza, instanta investita cu solutionarea  recursului apreciaza ca in mod  temeinic si legal au  fost examinate  de catre judecatorul sindic  cererile de recuzare,  potrivit dispozitiilor art. 149 din Legea 31/1990 republicata.
     Sub conditia incidentei dispozitiilor art. 149 din  Legea 31/1990 republicata procedura recuzarii lichidatorului este cea reglementata de Codul de Procedura Civila, dispozitiile art. 23 al. 6  reprezentand o norma de trimitere  cu caracter  obligatoriu in cadrul procedurii speciale a falimentului. 
     Drept urmare, dispozitiile art. 34 al. 1 Cod procedura civila sunt  pe deplin  aplicabile, cu consecinta imediata a  caracterizarii ca inadmisibil a recursului promovat  impotriva incheierii de  incuviintare  a cererilor de recuzare pronuntata de judecatorul sindic.
     Dispozitiile art. 12 din Legea 64/1995 ce reglementeaza calea de atac a recursului impotriva hotararilor  judecatorului sindic reprezinta in acest  context  norma de drept comun in materia reorganizarii judiciare si a falimentului fata de dispozitiile speciale in materia recuzarii din Codul de procedura civila la care chiar dispozitiile Legii 64/1995 fac trimitere, ca exceptie de la  regulile procedurale stabilite prin legea 64/1995.
     Decizia 767/09.11.2006
     

II. CONTENCIOS ADMINISTRATIV

1. HOTARAREA CONSILIULUI LOCAL. VALABILITATE. MODIFICAREA ORDINII DE ZI.

     Prin Decizia 641/2006 s-a respins ca nefundat recursul Consiliului Local al com. Ruginoasa in contradictoriu cu intimatul C.N., retinandu-se urmatoarele ca prin sentinta civila nr. 26/CA/01.03.2006  Tribunalul Neamt a admis actiunea formulata  de reclamantul  C.N.in contradictoriu cu  paratul Consiliul  local Ruginoasa, anuland hotararea nr. 16A/11.07.2005,  emisa de parat, privind modificarea si completarea Comisiei de specialitate  pentru administratie publica locala; a  obligat paratul sa plateasca reclamantului suma de 226,34 RON reprezentand  cheltuieli de judecata.
     Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:

     In primul rand hotararea atacata nu este contrasemnata de catre secretar, conform art.48 din Legea nr.215/2001.Potrivit acestor dispozitii, hotararea consiliului local se semneaza de consilierul care conduce sedintele de consiliu si se contrasemneaza, pentru legalitate, de catre secretar. Nu este semnata nici de catre presedintele de sedinta. Hotararea nu a fost comunicata oficial reclamantului, desi a solicitat acest lucru, motiv pentru care nu a avut cunostinta de numarul real al acesteia. Nu a fost depusa nici de parat la dosar, cu toate ca i s-a pus in vedere de catre instanta la termenul de judecata din data de  4.01.2006.
     In  al doilea rand, completarea Comisiei de administratie publica locala, juridica si disciplinara nu a fost inscrisa pe ordinea de zi, convocatorul, constand in Dispozitia Primarului nr.168 din 7.07.2005 emisa pentru sedinta extraordinara a Consiliului Local, cuprinzand alte probleme.
    In al treilea rand, alegerea presedintelui comisiei, in persoana consilierului Mircea Adrian, s-a facut cu incalcarea dispozitiilor art.18 din O.G.nr.35/2002 si ale art.56 alin.3 din Legea nr.215/2001 .Conform acestor reglementari, fiecare comisie isi alege cate un presedinte si un secretar.  Hotararea privind alegerea presedintelui trebuia luata astfel de catre comisia respectiva si nu de plenul sedintei de consiliu local.
    In termen legal impotriva hotararii tribunalului paratul Consiliul local  Ruginoasa a formulat prezentul recurs  in motivarea caruia a aratat urmatoarele:
    O perioada indelungata de timp reclamantul impreuna cu un alt coleg  a lipsit de la  sedintele Comisiei de administratie publica locala, juridica si disciplinara,  paralizand astfel  activitatea comisiei. Din cauza  unor astfel de absente si data fiind  necesitatea avizarii unor proiecte urgente, in sedinta din 11.07.2005 a Consiliului local Ruginoasa s-a  propus completarea ordinii de zi cu  un proiect privind reorganizarea comisiei   de  administratie publica  locala, juridica si disciplinara, prin extinderea  de la 3 la 5  membri, propunerea fiind adoptata in unanimitate  de consilierii prezenti.
    In privinta contrasemnarii hotararii de catre secretar sunt de retinut  raporturile defectuoase dintre primar,  consiliul local si secretar, absentele  acestuia blocand practic activitatea  consiliului local.
    Nu s-a realizat procedura prealabila, astfel ca actiunea a fost prematur formulata.
    Examinand hotararea recurata in  raport de motivele de recurs invocate, in  ordinea impusa de art. 137 alin. 1  Cod procedura civila, aceasta instanta constata urmatoarele :
    Prin cererea adresata Secretarului Consiliului local Ruginoasa la data de 23.11.2005 reclamantul a realizat cerinta impusa de art. 7 din  Legea nr. 554/2004,  astfel ca nu poate fi retinuta lipsa  procedurii prealabile.
    Tribunalul a retinut ca motiv de nulitate a hotararii 16A/11.07.2005 nu numai lipsa contrasemnaturii  secretarului, dar si lipsa semnaturii consilierului care a   condus   sedinta consiliului. Prin urmare, chiar daca s-ar retine  sustinerile recurentului in ceea ce  priveste lipsa contrasemnaturii secretarului, ar  subzista motivul de nulitate decurgand din nesocotirea  dispozitiilor art. 48 teza I din Legea  215/2001 privind semnatura consilierului care a  condus sedinta consiliului.
    Un alt motiv de nulitate retinut de tribunal si care nu poate fi  inlaturat de instanta de recurs este  nerespectarea dispozitiilor art. 40 alin. (6) si (8), art. 44 si art. 45 din legea nr. 215/2001 privind ordinea de zi. Recurenta  nu a facut dovada urgentei problemelor care ar fi  permis modificarea ordinii de zi,  potrivit art. 44 din legea 215/2001.  Dimpotriva, a sustinut ca  absenta reclamantului de la lucrarile  Comisiei de specialitate de administratie publica locala, juridica si disciplina este un fapt cu caracter de  permanenta si manifestat de  timp indelungat.    
     Eficientizarea activitatii comisiei  in discutie – pretins de recurent  a fi fost realizata prin extinderea componentei acesteia de la 3 la  5 membri – nu poate fi  admisa ca argument  pentru  schimbarea  presedintelui comisiei care, in componenta  cu 3 membri, avea deja un presedinte. Pe de alta parte, desemnarea presedintelui comisiei s-a facut cu  incalcarea art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 35/2002 si  art. 56  alin. 3 din Legea nr. 215/2001.
     Decizia 641/05.10.2006
     
     
     2.FUNCTIONAR PUBLIC. STARE DE INCOMPATIBILITATE. INLATURAREA ACESTEIA DE CATRE FUNCTIONAR. CONSECINTE.

     Prin Decizia 661/2006 s-a admis recursul formulat de recurenta M.M.L. in contradictoriu cu intimatul Prefectul jud. Neamt, s-a modificat sentinta  recurata in tot in sensul ca s-a admis actiunea si s-a anulat ordinul 485/2005 si s-a dispus reincadrarea recurentei in functia avuta anterior si obligarea intimatului la plata drepturilor salariale pana la reincadrare.
     Pentru a pronunta aceasta hotarare instante a retinut ca prin cererea de chemare in judecata  inregistrata  sub nr. 1614/CA/2oo5, reclamanta M.M.L in contradictoriu cu paratul PREFECTUL JUDETULUI NEAMT a solicitat anularea Ordinului Prefectului judetului Neamt nr. 14347/07.XI. 2005, repunerea in situatia anterioara, obligarea paratului la plata drepturilor banesti de la data destituirii din functie, cat si plata cheltuielilor de judecata.
     In motivare reclamanta arata ca incepand cu anul 1995 si-a desfasurat activitatea, in calitate de functionar public, la Oficiul Prefectual Roman. In cursul anului 2004, impreuna cu sotul  sau, au infiintat S.C „I.C” SRL ROMAN, in care aveau calitatea de asociati. Reclamanta sustine ca de activitatea societatii s-a ocupat sotul sau si nu a avut in vedere ca prin aceasta calitate ar fi incompatibila cu functia publica ocupata in cadrul Oficiului Prefectual. In momentul in care a aflat ca ar exista incompatibilitate  intre functia publica pe care o detinea si calitatea de administrator al societatii a solicitat O.R.C. de pe langa Tribunalul Neamt retragerea din societate, mentiune efectuata  prin incheierea    judecatorului  delegat inregistrata sub 60262 din 28.10.2005.
     La data de 4 noiembrie 2oc5 Primaria municipiului Roman a solicitat Prefectului judetului Neamt transferul reclamantei.
     Reclamanta arata ca Ordinul contestat a fost emis cu incalcarea prevederilor art. 66 pct. 4 din Legea nr. 188/1999  republicata.
     In sustinere anexeaza copia Ordinului Prefectului judetului Neamt  nr. 485  din 07.11.2005.
     Parata, prin intampinare (fila 11), a solicitat respingerea actiunii reclamantei ca fiind inadmisibila, iar pe fond neintemeiata, ridicand exceptia neindeplinirii procedurii prealabile prevazute de art. 7 al. 1 din Legea nr. 554/2004. Pe fond, arata ca, potrivit dispozitiilor imperative ale art. 94 al. 2  lit. „c” din Legea nr. 161/2003, functionarii publici nu pot detine alte functii si nu pot desfasura alte activitati, remunerate sau neremunerate. In cadrul societatilor comerciale, eludarea acestor prevederi, legare fiind de natura sa induca functionarului public in  cauza o stare de incompatibilitate.
     Din adresa O.R.C. NT  nr. 59438 din 20.l0.2005 rezulta ca reclamanta avea calitatea de asociat  si  administrator la SC „I.C” SRL ROMAN, firma in stare de functionare, inregistrata la Oficiul Registrului Comertului in  luna august 2004. Prefectul judetului Neamt, avand in vedere starea de incompatibilitate survenita ia momentul dobandirii calitatii de administrator, cat si faptul ca reclamanta nu a actionat pentru inlaturarea cazului de incompatibilitate in  termen de 10 zile  calendaristice de la data intervenirii acestuia, potrivit prevederilor art. 84 ai. 5 lit. b din Legea nr. 188/1099  -  privind Statutul functionarilor publici - republicat a emis Ordinul nr. 485  din  07.11.2005, prin care petenta a fost destituita din functia publica de executie de consilier.
     Cat priveste sustinerile reclamantei ca ar fi solicitat prefectului judetului acordul cu privire la transferul sau la Primaria municipiului Roman, parata arata ca, asa dupa cum  rezulta si din cuprinsul adresei Primariei municipiului Roman nr. 66822/04.l1. 2005, inregistrata la prefectura sub nr. 15388 din 04.11.2005, transferul a fost aprobat de catre primarul municipiului Roman la cererea reclamantei, nefiind un  transfer in  interesul  serviciului. In aceste condicii, parata, prin adresa nr. 15388 din 07.11.2005,   nu a aprobat cererea de transfer a reclamantei ci, pur si simplu, a luat act de manifestarea de vointa a acesteia de a-si modifica raportul de serviciu, precum si de aprobarea cererii de transfer de catre conducatorul autoritatii publice la care se solicita transferul, potrivit art. 78 al. 5 din Legea 188/1999 – privind Statutul functionarilor publici – republicata.  Paratul precizeaza ca la data emiterii ordinului contestat, reclamanta avea inca functia publica de executie de consilier superior in cadrul aparatului de specialitate al  prefectului, nefiind emisa inca dispozitia primatului municipiului Roman, prin care reclamanta sa fie numita intr-o functie publica de executie in cadrul primariei.
     Prin  sentinta 66/CA/2006 instanta de fond a respins actiunea formulata de reclamanta, analizand atat fondul cauzei cat si exceptia inadmisibilitatii si retinand urmatoarele:
     Din anul 1995, reclamanta M.M. La ocupat functia publica de  executie de consilier in cadrul Institutiei  Prefectului judetului Neamt – Oficiul Prefectual Roman.
     Consiliul Judetean Neamt, prin adresa nr. 10968 din 13.10.2005, inregistrata la prefectura sub nr. 14347/14.10.2005  (fila 15), sesizeaza Institutia Prefectului cu privire la o posibila stare de incompatibilitate in care s-ar afla reclamanta  M. M.L.. In urma sesizarii parata a solicitat Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Neamt sa i se comunice datele pe care le detine cu privire la SC „I.C” SRL Roman,  precum si daca reclamanta are vreuna din calitatile care ar determina, conform prevederilor legale in materie, o situatie de incompatibilitate.
     Cu adresa 59838/20.10.2005 (fila 17), ORC Neamt comunica faptul ca reclamanta M.M.L are calitatea  de asociat si administrator al SC „I.C” SRL Roman, care este in stare de functionare si a fost inregistrata in luna  august 2004. 
     Potrivit art. 84 al. 5 lit. „b” din legea 188/1999 -  republicata, functionarul public are obligatia ca in termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii unui caz de incompatibilitate sa actioneze pentru incetarea acestuia. In  speta, reclamanta avea obligatia ca pana la data de 19.08.2004,  inclusiv, sa opteze fie pentru pastrarea calitatii de functionar public, fie pentru cea de administrator si asociat la S.C. „I.  C.” SRL ROMAN.
     Functionarii publici nu pot detine alte functii si nu pot desfasura alte activitati, remunerate sau  neremunerate, in cadrul societatilor comerciale, potrivit dispozitiilor art. 94 al. 2 lit. „c” din  Legea  nr.  161/2003.
     Nesocotirea prevederilor legale susmentionate induc functionarului public i cauza o stare de incompatibilitate.
     Reclamanta, in calitatea ia de functionar public, nu poate invoca necunoasterea acestor prevederi legale. Cunostea ca se afla in stare de incompatibitate, drept pentru care, in ultima declaratie de interese, inregistrata la sediul prefecturii (fila 19) sub nr. 086 din 06.05.2005, a omis sa precizeze si cele doua calitati, de administrator, respectiv de asociat, pe care le avea la SC „I.C” SRL ROMAN, neaducand la cunostinta conducatorului institutiei starea de incompatibilitate pe care si-a creat-o din luna august 2004.
     Instanta inlatura mentiunea reclamantei ca ordinul contestat ar fi fost antedatat si ca de fapt acesta ar fi fost emis abia la data de 09 decembrie 2005, motivat de faptul ca la dosarul cauzei (fila  20) parata a depus borderou de recomandate nr. 6 din   11.11.2005, in care la pozitia 58 figureaza ca expediat catre Oficiul Prefectual Roman ordinul contestat, inregistrat la prefectura sub nr. 14347 (numar pe care-l si contesta reclamanta in actiunea introductiva).
     Cat priveste sustinerea reclamantei,  potrivit careia ordinul a fost emis fara a se respecta conditia prevazuta de art. 6o al. 4 din Legea nr. 188/1999 - republicata, instanta o va inlatura, intrucat destituirea din functie nu a fost dispusa ca o sanctiune disciplinara, ci potrivit art. 84 al. 5 din Legea nr. 188/1990 - republicata, ca urmare a pasivitatii functionarului public pentru rezolvarea starii de incompatibilitate.
     Cu privire ia cererea prin care reclamanta sustine ca ar fi solicitat prefectului acordul cu privire la transferul sau ia Primaria municipiului Roman, instanta a  retinut , din cuprinsul adresei Primariei municipiului Roman nr. 68822/04.11.2005 (fila 23), inregistrata la prefectura sub nr. 15388 din 04.11.2005, ca transferul a fost aprobat de catre primarul municipiului Roman la cererea reclamantei, nefiind un transfer in interesul serviciului  si ca, potrivit art. 78 al. 5 din  Legea nr. 188/1999 republicata, transferul la cerere se face intr-o functie publica echivalenta", in urma aprobarii cererii de transfer a functionarului public de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice la care se solicita transferul.
     Prin adresa nr. 15388/07.11.2005 (fila 24) parata nu a aprobat cererea de transfer a reclamantei, a luat act de   manifestarea  de vointa a acesteia de a-si modifica raportul de serviciu, precum si de aprobarea cererii de transfer data de conducatorul  Primariei municipiului Roman.
     Dupa cum rezulta si din xerocopia carnetului de munca al reclamantei depus la dosar (filele 27-29)  la data emiterii ordinului contestat, aceasta avea inca functia de executia de consilier superior superior in cadrul aparatului de  specialitate al prefecturii.
     Cat priveste exceptia neindeplinirii procedurii prealabile, prevazuta de art. 7 al. 2 din legea 554/2004, invocata de parata, instanta a retinut ca reclamanta inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ, trebuia sa solicite autoritatii emitente a ordinului contestat reexaminarea actului administrativ. 
     La  solicitarea instantei de a  face dovada  indeplinirii procedurii prealabile anterior sesizarii, reclamanta formuleaza, in temeiul art. 7 al. 7 din Legea 554/2004, in cursul judecarii cauzei, o plangere adresata paratei la data de 06.02.2006, dupa cum reiese din recipisa postala (fila 43).
     Prin adresa nr. 322/31 din 21.02.2006, parata a respins  plangerea formulata de reclamanta, pe considerentul ca, motivul  invocat pentru a uza de prevederile art. 7 al. 7 din legea 554/2004, nu poate fi asimilat, in nici un caz, unui motiv temeinic.
     Impotriva acestei hotarari a declarat  recurs reclamanta care sustine ca masura contestata a fost luata dupa incetarea starii de incompatibilitate, cu incalcarea dispozitiilor  art. 66, 68, 89  din Legea 188/1999, ca masura luata este o sanctiune  care trebuia luata cu respectarea dispozitiilor legii. Se mai sustine ca la data luarii masurii,  aceasta  nu mai era in subordinea  Prefectului, deoarece  obtinuse transferul la o alta institutie. Considera ca a realizat plangerea prealabila.
     In drept recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
     Curtea,  verificand sentinta recurata sub aspectul criticilor formulate de  recurenta si tinand  seama de dispozitiile art. 3041 Cod procedura  civila, constata fondat recursul, pentru considerentele  ce se vor dezvolta in continuare :
     Recurenta a fost functionar public in cadrul Oficiului Prefectual Roman  iar in data de 06.08.2004 devine asociat si administrator la S.C. „I.C” SRL ( fila  17).
     In data de 28.10.2005 recurenta  se retrage din administrarea societatii comerciale si din societatea comerciala.
     Ulterior incetarii calitatii de  asociat si administrator la societatea  comerciala „I.C” SRL, prin  Ordinul 485/07.11.2005 Prefectului judetului Neamt a dispus incetarea raporturilor de  serviciu prin destituirea din functia publica a  recurentei, Ordin emis  in baza  art. 94 al. 2 lit. „c” din Legea  161/2003 si art. 84 al. 5 lit. „b” din  Legea 188/1999 ®.
     Prin art. 94 din Legea 161/2003  sunt consacrate, in al. 1, incompatibilitatile  functionarilor publici, iar  in al. 2 – 4 sunt consacrate  interdictiile  privind activitatea functionarilor  publici.
     Potrivit art. 65 al. 2 lit. „j” din Legea 188/199 ® constituie abatere disciplinara incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri, conflicte de interese  si  interdictiile stabilite prin lege functionarilor publici. Asadar, potrivit legii, incalcarea dispozitiilor privind  interdictiile prevazute de lege constituie  abatere disciplinara, caruia ii sunt aplicabile dispozitiile legii privind  constatarea si sanctionarea functionarilor  publici prevazute in Cap. 8 din  Legea 188/199 ®.
     Ordinul contestat se fundamenteaza pe dispozitiile art. 84 al. 5 din Legea 188/1999 ®. Potrivit acestui text de lege destituirea din functia publica din motive  imputabile  functionarului public se  dispune,  fie ca  sanctiune disciplinara (lit. „a”), fie daca s-a ivit un caz  legal de incompatibilitate, iar  functionarul public nu actioneaza pentru incetarea acestuia in termen  de 10 zile de la data intervenirii cazului de incompatibilitate.
     Asa cum s-a aratat, incalcarea dispozitiilor legale privind incompatibilitatile  si interdictiile angajeaza raspunderea disciplinara si in raport de aceste dispozitii se impune a  se interpreta dispozitiile art. 84 al. 5 lit. „b” din Legea 188/199 ®,  care consacra un caz specific  de destituire din functia publica a functionarului aflat in stare de incompatibilitate.
     Astfel, consacrand un termen in care functionarul public trebuie sa actioneze pentru inlaturarea starii de incompatibilitate, acest text de lege se constituie atat intr-o masura de eliminare administrativa a  starii de incompatibilitate cat  si o sanctiune specifica  prin  care este sanctionata  pasivitatea functionarului public.
     Asa fiind, destituirea  din functie in conditiile art. 84 al. 5 lit. „b” din Legea 188/199 ® intervine  intotdeauna cand  functionarul public nu a  actionat pentru eliminarea  incompatibilitatii intervenite, termenul de 10 zile fiind un termen de  fapt  in interesul  acestuia. In toate situatiile in care functionarul public a  inlaturat starea de incompatibilitate, destituirea din functie  a acestuia nu poate fi dispusa decat ca o sanctiune disciplinara aplicata pentru abaterea prevazuta de  art. 65 al. 2 lit. „j” din acelasi act normativ, dupa procedura prevazuta de lege.
     A interpreta aceste dispozitii in sensul ca in orice situatie de incompatibilitate se poate  dispune destituirea din functia  publica in conditiile art. 84 al. 5  lit. „b” din Legea 188/1999 ® ar lipsi de  efect dispozitiile art. 65   al. 2 lit.  „j” din aceeasi lege, ceea ce nu poate reprezenta  vointa legiuitorului, dispozitiile legale trebuind interpretate in sensul producerii unor consecinte si nu in sensul  inaplicarii lor.
     Cum din probele administrate rezulta ca recurenta a inlaturat  starea de incompatibilitate la  data de 28.10.2005, destituirea sa din functie dupa aceasta data putea fi  dispusa numai in cadrul procedurii prevazuta de lege pentru raspunderea  disciplinara a functionarilor publici.
     In consecinta, este nelegala emiterea ordinului de destituire din functie, fara sa se respecte dispozitiile art. 66 al. 2, 4 din  Legea 188/1999 ® si a H.G. 1210/2003, instanta de fond facand o gresita  aplicare a legii. Asa fiind va fi admis recursul, se  va modifica in tot sentinta recurata iar, in fond, se va  admite actiunea formulata.
     Referitor la sustinerile  recurentei privind transferul  sau la alta institutie, acestea nu pot  fi primite, aprobarea transferului la cererea functionarului public, de catre institutia la care se  solicita transferul nu produce  efecte imediate fata de institutia  in care isi desfasoara activitatea,  dispozitiile referitoare la termenul de 30  zile   prevazute pentru demisie sunt aplicabile prin analogie.
   
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Revizuire

Revizuire. Inscrisuri doveditoare. - Decizie nr. 106 din data de 20.06.2018
Revizuire. Existenta unor hotarari potrivnice. - Decizie nr. 405 din data de 25.04.2018
Revizuire - Sentinta penala nr. 454 din data de 15.11.2017
Revizuire - Sentinta penala nr. SP376/2007 din data de 31.03.2009
Exceptia tardivitatii formularii cererii de revizuire - Decizie nr. 985 din data de 18.12.2012
Conditii de admisibilitate - Decizie nr. 904 din data de 15.11.2012
Inadmisibilitatea cererii de revizuire a hotararilor pronuntate in baza art 278 ind 1 C.p.p. - Decizie nr. 132 din data de 19.04.2010
Revizuire - Sentinta civila nr. 325 din data de 28.03.2011
Revizuire - Decizie nr. 341 din data de 14.05.2009
Revizuire - motive - Decizie nr. 14 din data de 07.11.2008
Cererea de revizuire intemeiata pe dispozitiile art. 394 lit. a Cod procedura penala este nefondata atunci cand revizuentul nu urmareste sa dovedeasca cu imprejurarea necunoscuta de instanta la solutionarea cauzei, netemeinicia hotararii de condamnare a - Decizie nr. 127/Ap din data de 29.10.2013
Incidenta art. 3201 Cod procedura penala astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 121/2011 nu poate fi invocata, dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare pe calea unei cai de atac extraordinare, in speta revizuirea - Decizie nr. 624/R din data de 04.07.2013
Conflict negativ de competenta - Sentinta penala nr. 7/F din data de 13.02.2006
REVIZUIRE, ART. 3201 Cod Procedura Penala, INADMISIBILITATE - Sentinta penala nr. 76/S din data de 19.03.2013
Revizuire. Inscris nou. Conditii. - Decizie nr. 361 din data de 08.03.2017
Cerere de revizuire respinsa. Neaplicarea cauzei CJUE C-201/14, Smaranda Bara si altii in litigiile avand ca obiect anularea deciziilor de impunere emise de CJAS privind plata contributiilor sociale de sanatate - Decizie nr. 3325 din data de 09.11.2015
Potrivit practicii judiciare create in temeiul art.322 alin.1 pct.7 din vechiul Cod de procedura civila, ale carui prevederi sunt reluate in actualul art.509 alin.1 pct.8 din Noul Cod de procedura civila, revizuirea pentru contrarietate de hotarari poate - Decizie nr. 381 din data de 24.09.2015
Instanta competenta sa solutioneze cererea de revizuire in prima instanta, in legatura cu infractiuni pentru care a intervenit o modificare de competenta. - Decizie nr. 539/A din data de 17.07.2014
Cererea de revizuire admisibila in baza dispozitiilor art.322 al.1 din Codul de procedura civila si art.21 al.2 din Legea contenciosului administrativ. Obligarea paratelor la plata catre reclamant a dobanzii legale stabilita de art.124 din Codul de proced - Decizie nr. 10616 din data de 23.10.2013
Revizuire. Hotarari ce pot face obiect al unei revizuiri. Notiunea de „inscrisuri noi doveditoare”. - Decizie nr. 405 din data de 06.09.2012