Termenul de introducerii a actiunii in despagubiri in cazul condamnarii pe nedrept
(Decizie nr. 50 din data de 05.05.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bacau) 8. Termenul de introducerii a actiunii in despagubiri in cazul condamnarii pe nedrept
Cuprins de materii: Dr. civil.
Indice alfabetic : Dr. civil- actiunea in despagubiri in cazul condamnarii pe nedrept.
Legislatie relevanta: art. 504-506 C.pr.pen, Legea nr. 281/2003.
Actiunea poate fi introdusa in termen de 18 luni de la data ramanerii irevocabile a hotararii instantei de judecata , potrivit modificarii prin Legea nr. 281/2003.
Curtea de Apel Bacau – decizia civ nr. 50 din 05 mai 2010.
Prin sentinta civila nr.47 din 25.01.2010, pronuntata de Tribunalul Neamt in dosarul nr.4156/103/2009, s-a respins actiunea in daune formulata de reclamant B.L..
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul a avut in vedere urmatoarele:
Prin cererea inregistrata sub numarul 4156/103/27.10.2009, reclamantul B.L. a chemat in judecata Statul roman – prin Ministerul Finantelor Publice – pentru a fi obligat la plata sumei de 500.000 euro, echivalentul a 2.100.000 lei, cu titlu de despagubiri civile si cheltuieli de judecata.
In motivare a invederat urmatoarele aspecte:
A fost arestat preventiv la data de 23.02.1996 in baza mandatului de arestare preventiva nr. 13/1996 pe o perioada de 25 zile, pana la data de 24.03.1996.
Prin incheierea de arestare preventiva nr. 1/21.03.1996 a Tribunalului Harghita, a fost prelungita arestarea sa preventiva pana la 23.04.1996.
La data de 21.05.1996 s-a dat incheierea de arestare preventiva nr.2 de catre Tribunalul Harghita, pana al 22.06.1996.
La data de 24.02.1998, prin incheierea de sedinta pronuntata in dosar nr. 1424/1997 de catre Curtea de Apel Tg. Mures, a fost pus in libertate. Pentru perioada 22.06.1996 si 24.02.1998 nu exista nici un fel de act de arestare preventiva, astfel 1 an 7 luni si 24 de zile a fost arestat ilegal in arestul IPJ Harghita si Penitenciarul Tg. Mures.
Arestarea preventiva, fara mandat de arestare, executata in arestul IPJ Harghita si Penitenciarul Tg. Mures, constituie o privare de libertate in sensul art. 5 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului precum si conform art. 23 din Constitutia Romaniei.
Romania a ratificat, prin Legea nr. 30/20.06.1994 Normele CEDO, iar de la aceasta data ele au devenit, conform art. 11 alin. 2 din Constitutie, parte a dreptului intern, avand prioritate fata de reglementarile interne contrare, art. 504 Cod procedura penala.
Potrivit art. 5 alin. 5 din Conventie orice persoana victima a unei arestari sau detentii in conditii contrare dispozitiilor art. 5 paragraf 1 si 4 are drept la despagubiri. Acest drept la despagubiri se refera la orice fel de privare ilegala de libertate din care sa decurga in mod direct un prejudiciu material sau moral.
In ceea ce priveste cuantumul daunelor materiale sau morale, reclamantul a aratat ca le apreciaza la valoarea de 500.000 de euro (echivalentul a 2.100.000 lei), din care suma de 21.000 lei (210.000.00 lei vechi) reprezinta veniturile realizate incepand cu data de 22.06.1996 si 24.02.1998, iar diferenta de 2079000 lei, reprezinta daune morale.
In ceea ce priveste daunele morale, la determinarea cuantumului despagubirii echivalente, se vor avea in vedere, consecintele negative suferite pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii.
Cu privire la eventuala tardivitate a introducerii actiunii, este de precizat ca nu a cunoscut ca in perioada 22.06.1996 – 24.02.1998 nu exista nici un act legal pentru a se justifica arestarea sa preventiva. A aflat acest lucru din adresa nr. 12-1123/11.02.2009 a Penitenciarului Tg. Mures.
In dovedire reclamantul a depus la dosar, in copii: adresa nr. 1123/2009 emisa de Penitenciarul Tg. Mures, Ordonanta Parchetului de pe langa Tribunalul Harghita – din 28.02.1996, mandat de arestare preventiva nr. 13/P/1996, dispozitivele incheierilor penale nr. 1 si 2 din dosarul nr. 691/1996 a Tribunalului Harghita, Ordonanta Parchetului de pe langa Tribunalul Harghita nr. 13/P/1996, incheierea nr. 2/08.10.1996 si incheierea nr. 4/11.02.1997 ale Tribunalului Harghita (date in dosarul nr. 900/1996); incheierea din 18.02.1998a Curtii de Apel Tg. Mures, decizia penala nr. 62/A/1998 a Curtii de Apel Tg. Mures; sentinta penala nr. 144/1999 a Tribunalului Harghita, adresa nr. 1424/1997 din 24.02.1998 a Curtii de Apel Tg. Mures, dispozitia nr. 624/3/III/1996 a Regionalei C.F. Brasov.
Examinand cererea reclamantului, tribunalul a retinut in fapt urmatoarele:
La termenul de judecata din 25.01.2010, din oficiu, s-a invocat si pus in discutia partilor exceptia tardivitatii formularii actiunii.
Exceptia a fost admisa pentru considerentele ce se vor arata in continuare.
Reclamantul a formulat o actiune in daune pe motiv ca in intervalul 22.06.1996 – 24.02.1998 a fost arestat ilegal in arestul IPJ Harghita si Penitenciarul Tg. Mures – fara a exista vreun mandat sau alt act de arestare preventiva – invocand ca si temei de drept prevederile art. 504 si urmatoarele Cod procedura penala.
Dispozitiile art. 504 Cod procedura penala prevad ca are drept la repararea pagubei persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata de libertate ori caruia i s-a restrans libertatea in mod nelegal.
Privarea sau restrangerea de libertate, in mod nelegal, trebuie stabilita, dupa caz, prin ordonanta a procurorului de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanta a procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale pentru cazul prevazut in art. 10 alin. 1 lit. j ori prin hotarare a instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin hotarare definitiva de achitare sau prin hotarare definitiva de incetare a procesului penal, pentru cazul prevazut de art. 10 alin. 1 lit. j.
Dispozitiile art. 506 alin. 2 prevad ca actiunea poate fi introdusa in termen de 18 luni de la data ramanerii definitive, dupa caz, a hotararilor instantei de judecata sau a ordonantelor procurorului prevazute de art. 504.
In speta, din inscrisurile depuse la dosar, rezulta ca reclamantul a fost arestat preventiv, in baza mandatului de arestare preventiva nr. 13/P/1996 emis de Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita, in intervalul 24.02.1996 – 24.02.1998 pentru infractiunea de trafic de influenta, ce a facut obiectul urmaririi si judecarii penale, finalizate prin sentinta penala nr. 144/13.07.1999 a Tribunalului Harghita.
Prin aceasta hotarare reclamantul a fost condamnat la o pedeapsa de doi ani inchisoare (care s-a constatat a fi fost executata in intervalul 23.02.1996 – 24.02.1998, cat reclamantul s-a aflat in arest preventiv).
Anterior pronuntarii hotararii de condamnare, reclamantul a fost pus in libertate, prin incheierea din 18.02.1998 a Curtii de Apel Tg. Mures (data in dosarul nr. 1424/1997) prin care s-a admis cererea sa de punere in libertate si s-a dispus revocarea masurii arestarii preventive.
Raportand cele de mai sus la dispozitiile art. 506 alin. 2 Cod procedura penala, rezulta ca reclamantul a promovat actiunea in despagubiri, dupa aproximativ 11 ani, de la data la care s-a pronuntat incheierea de revocare a masurii arestarii preventive, ba chiar si de la data la care s-a pronuntat hotararea prin care s-a finalizat procesul penal.
Avand in vedere ca termenul de 18 luni – prevazut de art. 506 alin. 2 Cod procedura penala este un termen de prescriptie a dreptului la actiune, rezonabil, care asigura conditiile optime celui prejudiciat pentru a exercita actiune in justitie in scopul obtinerii reparatiilor legale, cum nici normele constitutionale si nici tratatele internationale la care Romania este parte nu prevad imprescriptibilitatea dreptului persoanelor prejudiciate prin masuri ilegale de detinere de a porni actiune in repararea pagubei si nici un termen limita in care acesta poate fi exercitat, exceptia tardivitatii a fost admisa si pe cale de consecinta actiunea reclamantului a fost respinsa ca tardiv formulata.
Impotriva sentintei civile mai sus-mentionate a declarat in termen legal apel reclamantul B.L., apelul fiind scutit de plata taxei de timbru si a timbrului judiciar.
In motivarea apelului, reclamantul-apelant a invocat aceleasi motive din cererea de chemare in judecata.
Analizand sentinta civila apelata, Curtea de Apel retine urmatoarele:
Instanta de fond in mod corect si legal a respins actiunea reclamantului B.L ca tardiv formulata.
Actiunea a fost formulata in temeiul art.504 si urmatoarele Cod pr.penala, iar prin intermediul acesteia B.L. a solicitat obligarea Statului Roman – prin M.F.P., la plata sumei de 500.000 euro (echivalentul a 2.100.000 lei) cu titlu de despagubiri pentru privarea de libertate in mod nelegal in perioada 22.06.1996-24.02.1998, respectiv fara a exista vreun mandat sau alt act de arestare preventiva.
Din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca apelantul-reclamant a fost arestat preventiv, in baza mandatului de arestare preventiva nr.13/P/1996 emis de Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita, in intervalul24.02.1996-24.02.1998 pentru infractiunea de trafic de influenta, ce a facut obiectul urmaririi si judecarii penale, finalizate prin sentinta penala nr.144/13.07.1999 a Tribunalului Harghita.
Prin aceasta hotarare B.L. a fost condamnat la o pedeapsa de doi ani inchisoare (care s-a constatat a fi fost executata in intervalul 23.02.1996-24.02.1998, cat reclamantul s-a aflat in arest preventiv).
Anterior pronuntarii hotararii de condamnare, B.L. a fost pus in libertate, prin incheierea din 18.02.1998 a Curtii de Apel Targu Mures (dosar 1424/1997) prin care s-a admis cererea de punere in libertate si s-a dispus revocarea masurii arestarii preventive.
Conform art.506 alin.2 Cod procedura civila actiunea in despagubiri poate fi introdusa in termen de 18 luni de la data ramanerii definitive, dupa caz, a hotararilor instantei de judecata sau ordonantelor procurorului prevazute de art. 504 Cod procedura penala (initial termenul a fost de 1 an, acesta fiind prelungit la 18 luni prin Legea nr.281/2003).
Raportand situatia de fapt la prevederile legale rezulta ca apelantul-reclamant a promovat actiunea in despagubiri, dupa aproximativ 11 ani de la data la care s-a pronuntat incheierea de revocare a masurii arestarii preventive inclusiv de la data la care s-a pronuntat hotararea prin care s-a finalizat procesul penal, iar termenul de 18 luni prevazut de art. 506 alin.2 Cod procedura penala este un termen de prescriptie a dreptului la actiune.
Instanta de fond in mod corect a aplicat dispozitiile art. 506 alin.(2) Cod procedura penala, neputand fi retinuta adresa nr. 1123/11.02.201 Penitenciarului Targu Mures (raspuns la cererea nr. 4/06.02.2009 a Cabinetului de Avocatura ,,F.C.” Tg. Mures) ca fiind momentul cand apelantul-reclamant B.L. ar fi luat cunostinta ca ar fi fost arestat preventiv in mod nelegal. Codul de procedura penala, si in forma avuta la data arestarii preventive si in forma actuala, prevede expres data de la care incepe sa curga dreptul de actiune pentru reparare pagubei: ,,Actiunea poate fi introdusa in termen de 18 luni de la data ramanerii definitive, dupa caz, a hotararilor instantei de judecata sau a ordonantelor procurorului, prevazute in art. 504." ( forma actuala).
Mai mult, este imposibil de crezut ca apelantul-reclamant ar fi cunoscut pentru prima data faptul ca ar fi fost arestat preventiv in mod nelegal dupa aproximativ 11 ani de la efectuarea arestului preventiv, in conditiile in care conform dispozitiilor Codului de procedura civila toate masurile ce se iau in dosarul penal cu privire la persoana inculpatului, se comunica acestuia in mod obligatoriu.
Pentru considerentele retinute , Curtea de Apel , apreciat sentinta civila recurata ca fiind temeinica si legala, iar in temeiul art. 296 C.pr.civ., a respins apelul ca nefondat.
Cuprins de materii: Dr. civil.
Indice alfabetic : Dr. civil- actiunea in despagubiri in cazul condamnarii pe nedrept.
Legislatie relevanta: art. 504-506 C.pr.pen, Legea nr. 281/2003.
Actiunea poate fi introdusa in termen de 18 luni de la data ramanerii irevocabile a hotararii instantei de judecata , potrivit modificarii prin Legea nr. 281/2003.
Curtea de Apel Bacau – decizia civ nr. 50 din 05 mai 2010.
Prin sentinta civila nr.47 din 25.01.2010, pronuntata de Tribunalul Neamt in dosarul nr.4156/103/2009, s-a respins actiunea in daune formulata de reclamant B.L..
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul a avut in vedere urmatoarele:
Prin cererea inregistrata sub numarul 4156/103/27.10.2009, reclamantul B.L. a chemat in judecata Statul roman – prin Ministerul Finantelor Publice – pentru a fi obligat la plata sumei de 500.000 euro, echivalentul a 2.100.000 lei, cu titlu de despagubiri civile si cheltuieli de judecata.
In motivare a invederat urmatoarele aspecte:
A fost arestat preventiv la data de 23.02.1996 in baza mandatului de arestare preventiva nr. 13/1996 pe o perioada de 25 zile, pana la data de 24.03.1996.
Prin incheierea de arestare preventiva nr. 1/21.03.1996 a Tribunalului Harghita, a fost prelungita arestarea sa preventiva pana la 23.04.1996.
La data de 21.05.1996 s-a dat incheierea de arestare preventiva nr.2 de catre Tribunalul Harghita, pana al 22.06.1996.
La data de 24.02.1998, prin incheierea de sedinta pronuntata in dosar nr. 1424/1997 de catre Curtea de Apel Tg. Mures, a fost pus in libertate. Pentru perioada 22.06.1996 si 24.02.1998 nu exista nici un fel de act de arestare preventiva, astfel 1 an 7 luni si 24 de zile a fost arestat ilegal in arestul IPJ Harghita si Penitenciarul Tg. Mures.
Arestarea preventiva, fara mandat de arestare, executata in arestul IPJ Harghita si Penitenciarul Tg. Mures, constituie o privare de libertate in sensul art. 5 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului precum si conform art. 23 din Constitutia Romaniei.
Romania a ratificat, prin Legea nr. 30/20.06.1994 Normele CEDO, iar de la aceasta data ele au devenit, conform art. 11 alin. 2 din Constitutie, parte a dreptului intern, avand prioritate fata de reglementarile interne contrare, art. 504 Cod procedura penala.
Potrivit art. 5 alin. 5 din Conventie orice persoana victima a unei arestari sau detentii in conditii contrare dispozitiilor art. 5 paragraf 1 si 4 are drept la despagubiri. Acest drept la despagubiri se refera la orice fel de privare ilegala de libertate din care sa decurga in mod direct un prejudiciu material sau moral.
In ceea ce priveste cuantumul daunelor materiale sau morale, reclamantul a aratat ca le apreciaza la valoarea de 500.000 de euro (echivalentul a 2.100.000 lei), din care suma de 21.000 lei (210.000.00 lei vechi) reprezinta veniturile realizate incepand cu data de 22.06.1996 si 24.02.1998, iar diferenta de 2079000 lei, reprezinta daune morale.
In ceea ce priveste daunele morale, la determinarea cuantumului despagubirii echivalente, se vor avea in vedere, consecintele negative suferite pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii.
Cu privire la eventuala tardivitate a introducerii actiunii, este de precizat ca nu a cunoscut ca in perioada 22.06.1996 – 24.02.1998 nu exista nici un act legal pentru a se justifica arestarea sa preventiva. A aflat acest lucru din adresa nr. 12-1123/11.02.2009 a Penitenciarului Tg. Mures.
In dovedire reclamantul a depus la dosar, in copii: adresa nr. 1123/2009 emisa de Penitenciarul Tg. Mures, Ordonanta Parchetului de pe langa Tribunalul Harghita – din 28.02.1996, mandat de arestare preventiva nr. 13/P/1996, dispozitivele incheierilor penale nr. 1 si 2 din dosarul nr. 691/1996 a Tribunalului Harghita, Ordonanta Parchetului de pe langa Tribunalul Harghita nr. 13/P/1996, incheierea nr. 2/08.10.1996 si incheierea nr. 4/11.02.1997 ale Tribunalului Harghita (date in dosarul nr. 900/1996); incheierea din 18.02.1998a Curtii de Apel Tg. Mures, decizia penala nr. 62/A/1998 a Curtii de Apel Tg. Mures; sentinta penala nr. 144/1999 a Tribunalului Harghita, adresa nr. 1424/1997 din 24.02.1998 a Curtii de Apel Tg. Mures, dispozitia nr. 624/3/III/1996 a Regionalei C.F. Brasov.
Examinand cererea reclamantului, tribunalul a retinut in fapt urmatoarele:
La termenul de judecata din 25.01.2010, din oficiu, s-a invocat si pus in discutia partilor exceptia tardivitatii formularii actiunii.
Exceptia a fost admisa pentru considerentele ce se vor arata in continuare.
Reclamantul a formulat o actiune in daune pe motiv ca in intervalul 22.06.1996 – 24.02.1998 a fost arestat ilegal in arestul IPJ Harghita si Penitenciarul Tg. Mures – fara a exista vreun mandat sau alt act de arestare preventiva – invocand ca si temei de drept prevederile art. 504 si urmatoarele Cod procedura penala.
Dispozitiile art. 504 Cod procedura penala prevad ca are drept la repararea pagubei persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata de libertate ori caruia i s-a restrans libertatea in mod nelegal.
Privarea sau restrangerea de libertate, in mod nelegal, trebuie stabilita, dupa caz, prin ordonanta a procurorului de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanta a procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale pentru cazul prevazut in art. 10 alin. 1 lit. j ori prin hotarare a instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin hotarare definitiva de achitare sau prin hotarare definitiva de incetare a procesului penal, pentru cazul prevazut de art. 10 alin. 1 lit. j.
Dispozitiile art. 506 alin. 2 prevad ca actiunea poate fi introdusa in termen de 18 luni de la data ramanerii definitive, dupa caz, a hotararilor instantei de judecata sau a ordonantelor procurorului prevazute de art. 504.
In speta, din inscrisurile depuse la dosar, rezulta ca reclamantul a fost arestat preventiv, in baza mandatului de arestare preventiva nr. 13/P/1996 emis de Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita, in intervalul 24.02.1996 – 24.02.1998 pentru infractiunea de trafic de influenta, ce a facut obiectul urmaririi si judecarii penale, finalizate prin sentinta penala nr. 144/13.07.1999 a Tribunalului Harghita.
Prin aceasta hotarare reclamantul a fost condamnat la o pedeapsa de doi ani inchisoare (care s-a constatat a fi fost executata in intervalul 23.02.1996 – 24.02.1998, cat reclamantul s-a aflat in arest preventiv).
Anterior pronuntarii hotararii de condamnare, reclamantul a fost pus in libertate, prin incheierea din 18.02.1998 a Curtii de Apel Tg. Mures (data in dosarul nr. 1424/1997) prin care s-a admis cererea sa de punere in libertate si s-a dispus revocarea masurii arestarii preventive.
Raportand cele de mai sus la dispozitiile art. 506 alin. 2 Cod procedura penala, rezulta ca reclamantul a promovat actiunea in despagubiri, dupa aproximativ 11 ani, de la data la care s-a pronuntat incheierea de revocare a masurii arestarii preventive, ba chiar si de la data la care s-a pronuntat hotararea prin care s-a finalizat procesul penal.
Avand in vedere ca termenul de 18 luni – prevazut de art. 506 alin. 2 Cod procedura penala este un termen de prescriptie a dreptului la actiune, rezonabil, care asigura conditiile optime celui prejudiciat pentru a exercita actiune in justitie in scopul obtinerii reparatiilor legale, cum nici normele constitutionale si nici tratatele internationale la care Romania este parte nu prevad imprescriptibilitatea dreptului persoanelor prejudiciate prin masuri ilegale de detinere de a porni actiune in repararea pagubei si nici un termen limita in care acesta poate fi exercitat, exceptia tardivitatii a fost admisa si pe cale de consecinta actiunea reclamantului a fost respinsa ca tardiv formulata.
Impotriva sentintei civile mai sus-mentionate a declarat in termen legal apel reclamantul B.L., apelul fiind scutit de plata taxei de timbru si a timbrului judiciar.
In motivarea apelului, reclamantul-apelant a invocat aceleasi motive din cererea de chemare in judecata.
Analizand sentinta civila apelata, Curtea de Apel retine urmatoarele:
Instanta de fond in mod corect si legal a respins actiunea reclamantului B.L ca tardiv formulata.
Actiunea a fost formulata in temeiul art.504 si urmatoarele Cod pr.penala, iar prin intermediul acesteia B.L. a solicitat obligarea Statului Roman – prin M.F.P., la plata sumei de 500.000 euro (echivalentul a 2.100.000 lei) cu titlu de despagubiri pentru privarea de libertate in mod nelegal in perioada 22.06.1996-24.02.1998, respectiv fara a exista vreun mandat sau alt act de arestare preventiva.
Din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca apelantul-reclamant a fost arestat preventiv, in baza mandatului de arestare preventiva nr.13/P/1996 emis de Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita, in intervalul24.02.1996-24.02.1998 pentru infractiunea de trafic de influenta, ce a facut obiectul urmaririi si judecarii penale, finalizate prin sentinta penala nr.144/13.07.1999 a Tribunalului Harghita.
Prin aceasta hotarare B.L. a fost condamnat la o pedeapsa de doi ani inchisoare (care s-a constatat a fi fost executata in intervalul 23.02.1996-24.02.1998, cat reclamantul s-a aflat in arest preventiv).
Anterior pronuntarii hotararii de condamnare, B.L. a fost pus in libertate, prin incheierea din 18.02.1998 a Curtii de Apel Targu Mures (dosar 1424/1997) prin care s-a admis cererea de punere in libertate si s-a dispus revocarea masurii arestarii preventive.
Conform art.506 alin.2 Cod procedura civila actiunea in despagubiri poate fi introdusa in termen de 18 luni de la data ramanerii definitive, dupa caz, a hotararilor instantei de judecata sau ordonantelor procurorului prevazute de art. 504 Cod procedura penala (initial termenul a fost de 1 an, acesta fiind prelungit la 18 luni prin Legea nr.281/2003).
Raportand situatia de fapt la prevederile legale rezulta ca apelantul-reclamant a promovat actiunea in despagubiri, dupa aproximativ 11 ani de la data la care s-a pronuntat incheierea de revocare a masurii arestarii preventive inclusiv de la data la care s-a pronuntat hotararea prin care s-a finalizat procesul penal, iar termenul de 18 luni prevazut de art. 506 alin.2 Cod procedura penala este un termen de prescriptie a dreptului la actiune.
Instanta de fond in mod corect a aplicat dispozitiile art. 506 alin.(2) Cod procedura penala, neputand fi retinuta adresa nr. 1123/11.02.201 Penitenciarului Targu Mures (raspuns la cererea nr. 4/06.02.2009 a Cabinetului de Avocatura ,,F.C.” Tg. Mures) ca fiind momentul cand apelantul-reclamant B.L. ar fi luat cunostinta ca ar fi fost arestat preventiv in mod nelegal. Codul de procedura penala, si in forma avuta la data arestarii preventive si in forma actuala, prevede expres data de la care incepe sa curga dreptul de actiune pentru reparare pagubei: ,,Actiunea poate fi introdusa in termen de 18 luni de la data ramanerii definitive, dupa caz, a hotararilor instantei de judecata sau a ordonantelor procurorului, prevazute in art. 504." ( forma actuala).
Mai mult, este imposibil de crezut ca apelantul-reclamant ar fi cunoscut pentru prima data faptul ca ar fi fost arestat preventiv in mod nelegal dupa aproximativ 11 ani de la efectuarea arestului preventiv, in conditiile in care conform dispozitiilor Codului de procedura civila toate masurile ce se iau in dosarul penal cu privire la persoana inculpatului, se comunica acestuia in mod obligatoriu.
Pentru considerentele retinute , Curtea de Apel , apreciat sentinta civila recurata ca fiind temeinica si legala, iar in temeiul art. 296 C.pr.civ., a respins apelul ca nefondat.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Despagubiri, penalitati
DREPTURI SALARIALE ALE PERSONALULUI DIDACTIC. APLICAREA DISPOZITIILOR LEGALE PRIVIND PLATA AJUTORULUI FINANCIAR PENTRU ACHIZITIONAREA DE CARTI SI PROGRAME EDUCATIONALE IN FORMAT ELECTRONIC - Sentinta civila nr. 1921/LM/2011 din data de 15.11.2011Despagubiri din asigurare de raspundere in cazul accidentelor de circulatie. Subrogatie. Neaplicarea solidaritatii. - Decizie nr. speta 5 din data de 08.01.2008
Repararea pagubei materiale sau a daunei morale in cazul condamnarii pe nedrept sau al privarii ori restrangerii dreptului de libertate in mod nelegal (art.504-507 Cod proc. penala). Data de la care incepe sa curga termenul de exercitare a actiunii p... - Sentinta civila nr. speta 2 din data de 04.01.2008
Despagubiri pentru lipsa de folosinta corelativ cu dreptul de retentie - Decizie nr. 88 din data de 05.03.2015
Folosinta teren agricol. Despagubiri acordate la valoarea corespunzatoare a folosului de tras - Decizie nr. 660 din data de 04.12.2014
LITIGIU CU PROFESIONISTI - Sentinta comerciala nr. 1049 din data de 04.11.2014
Solicitare pe cale separata a cheltuielilor de judecata. Reducere onorar de avocat. - Decizie nr. 219 din data de 03.04.2014
Despagubiri solicitate in baza Legii 221 din 2009. Constatarea caracterului politic a deportarii - Sentinta civila nr. 240 din data de 07.03.2011
Despagubiri - Decizie nr. 60 din data de 28.01.2011
Despagubiri - Sentinta civila nr. 138 din data de 04.02.2011
Despagubiri solicitate in baza Legii 221/2009 reprezentand contravaloarea unor bunuri confiscate abuziv de regimul comunist, fara ca masura confiscarii sa aiba caracter politic. - Sentinta civila nr. 969 din data de 15.10.2010
Esalonarea platilor stabilite prin titlul executoriu. - Decizie nr. 152 din data de 04.03.2010
Despagubiri - Sentinta civila nr. 1 din data de 15.09.2008
Pretentii - Sentinta civila nr. 330 din data de 05.05.2010
Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 17 din data de 13.01.2010
Evacuare - Sentinta civila nr. 181 din data de 26.02.2009
Fonduri europene. Natura de acte administrative a proceselor-verbale de constatare a neregulilor si de stabilire a creantei bugetare si consecintele ce decurg din aceasta cu privire la prezumtiile legale si sarcina probei. - Decizie nr. 658/R din data de 04.06.2015
Validarea de catre vicepresedintele A.N.R.P. a hotararii unei comisii judetene de aplicare a Legii nr. 9/1998. A.N.R.P. nu se poate apara invocand propria culpa in negasirea resurselor financiare efectuarii platii acestor despagubiri. - Decizie nr. 71/R din data de 16.01.2015
Art. 41 din Legea nr. 165/2013 interpretare notiunea de hotarare judecatoreasca prin care s-a stabilit cuantumul despagubirilor. - Decizie nr. 284/R din data de 03.03.2015
Competenta legala de luare a masurii alocarii unor judecatori de la alte sectii la constituirea completurilor de judecata ale unei sectii, in mod exceptional. Diferenta intre aceasta masura, pe de o parte si delegare/detasare/transfer, pe de alta parte. - Decizie nr. 2110/R din data de 19.09.2014