Incompatibilitate judecator. Rejudecare cauza dupa extradare.

I. Prin sentinta penala nr.436/13.11.2009 pronuntata de Judecatoria Roman, s-a respins, ca nefiind admisibila, in principiu, cererea de rejudecare dupa extradare a cauzei penale, in care s-a pronuntat sentinta penala nr. 783 din 24 noiembrie 2003 a Judecatoriei Roman, definitiva prin decizia penala nr. 285/AP din 13 mai 2004 a Tribunalului Neamt si prin decizia penala nr. 26 din 20 ianuarie 2005 a Curtii de Apel Bacau, formulata de condamnatul B.B.-M..
S-a mentinut starea de detentie a condamnatului si s-a constatat ca acesta a fost asistat de aparator ales.
In temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala, a fost obligat condamnatul la plata catre stat a sumei de 150 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate in cauza.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
  Prin cererea penala inregistrata pe rolul Judecatoriei Roman sub nr. 4865/291/2009 din 15 octombrie 2009, condamnatul B.B.-M., a solicitat a se dispune, in conditiile art. 5221 Cod procedura penala, rejudecarea dupa extradare a cauzei penale ce a format obiectul dosarului nr. 3386/2003 al Judecatoriei Roman, in cadrul caruia a fost condamnat prin sentinta penala nr. 783 din 24 noiembrie 2003 a acestei instante, la pedeapsa rezultanta de 5 ani inchisoare.
Condamnatul a motivat, in cererea introductiva, ca a fost condamnat, in lipsa, ca organele de urmarire penala nu i-au adus la cunostinta invinuirea, ca nu a fost ascultat in faza de cercetare penala, ca nu s-au administrat probe, ca nu se face vinovat de savarsirea infractiunii (intrucat s-a aflat in eroare cu privire la lipsa consimtamantului partii vatamate), ca partea vatamata a formulat plangerea penala la insistentele copiilor sai, ca instanta de fond nu a luat in discutie elementul subiectiv al infractiunii de violare de domiciliu si ca nu a dat dovada de rol activ pentru administrarea tuturor probelor si aflarea adevarului.
In dovedire, condamnatul a depus la dosar un extras de pe o solutie de speta a Inaltei Curti de casatie si Justitie (filele 10-15).
Legal citata, partea vatamata nu a formulat aparari si nici nu a solicitat administrarea de dovezi, fiind de acord cu rejudecarea cauzei.
Din oficiu, s-a dispus atasarea dosarului nr. 3386/2003 al Judecatoriei Roman, la care sunt atasate dosarele din caile de atac si dosarul nr. 3337/291/2007 al Judecatoriei Roman, avand ca obiect cererea de revizuire a sentintei penale nr. 783 din 24 noiembrie 2003.
Examinand lucrarile dosarului instanta de fond a retinut ca prin sentinta penala nr. 783 din 24 noiembrie 2003 a Judecatoriei Roman, definitiva prin decizia penala nr. 285/AP din 13 mai 2004 a Tribunalului Neamt si prin decizia penala nr. 26 din 20 ianuarie 2005 a Curtii de Apel Bacau, condamnatului i-a fost aplicata pedeapsa de 3 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu, prevazuta de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, asupra partii vatamate B.M., domiciliata in comuna B., judetul Neamt. S-au contopit pedepsele stabilite pentru mai multe infractiuni concurente, prin sentintele penale nr. 870 din 19 decembrie 2001, nr. 227 din 2 aprilie 2002 ale Judecatoriei Roman si nr. 533 din 15 aprilie 2002 a Judecatoriei Pascani, aplicandu-se pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare. S-a constatat ca infractiunea de violare de domiciliu a fost comisa in termenul de incercare al pedepselor aplicate anterior, asa incat s-a dispus cumulul aritmetic intre pedeapsa curenta si pedeapsa rezultanta stabilita potrivit celor ce preced, urmand ca sus-numitul sa execute, in final, pedeapsa de 5 ani inchisoare, in regim privativ de libertate. S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitiului tuturor drepturilor prevazute de art. 64 Cod penal si s-a dedus perioada retinerii de la 9 aprilie 2003 la 10 aprilie 2009.
S-a retinut, in sarcina condamnatului, ca in seara zilei de 6 aprilie 2003, in jurul orei 22,00, dupa ce a consumat insemnate cantitati de bauturi alcoolice, inculpatul a patruns, prin escaladare, in curtea partii vatamate si, apoi, prin efractie, in casa, dupa care a intretinut cu aceasta raporturi sexuale, fara voia ei.
Judecatoria Roman a emis mandatul de executare a pedepsei inchisorii nr. 1470/2003 din 31 ianuarie 2005. Prin incheierea de sedinta din data de 18 decembrie 2006, s-a respins cererea de emitere a mandatului de urmarire internationala, iar la data de 18 martie 2009, a fost emis mandatul european de arestare nr. 13/2009.
Condamnatul a invederat ca judecata s-a desfasurat in lipsa sa, nefiind prezent la vreunul din termenele de judecata. Intr-adevar, acesta nu s-a prezentat in fata instantei, sustragandu-se de la judecata. Potrivit declaratiei condamnatului de la termenul de judecata de astazi, acesta a parasit Romania in cursul anului 2004, aflandu-se in tara pe durata judecarii cauzei in prima instanta.
Potrivit art. 5221 Cod procedura penala, in cazul in care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului. Dispozitiile art. 405-408 se aplica in mod corespunzator. Chiar daca, in mod formal, textul face trimitere la calea de atac a revizuirii doar in ceea ce priveste dispozitiile art. 405-408 Cod procedura penala, in mod constant, s-a apreciat, in jurisprudenta ca rejudecarea cauzei dupa extradare cunoaste doua faze procesuale, respectiv admiterea, in principiu, si rejudecarea propriu-zisa. In prima faza se examineaza admisibilitatea in principiu a cererii de rejudecare dupa extradare, instanta fiind datoare sa faca minime verificari prealabile asupra obiectului procedurii (daca hotararea de condamnare este definitiva), asupra scopului extradarii persoanei condamnate (in vederea executarii pedepsei cu inchisoarea sau a unei masuri preventive) si asupra modului in care s-a desfasurat judecata (in lipsa sau in prezenta persoanei condamnate). Doar in masura in care se constata indeplinite cumulativ conditiile mentionate, cererea de rejudecare poate fi considerata admisibila, in principiu.
In speta, hotararea de condamnare este definitiva prin respingerea recursului, iar persoana condamnata a fost extradata in baza mandatului european de arestare emis de Judecatoria Roman in baza respectivei sentinte. Ca atare, aceste doua conditii sunt intrunite, ramanand de stabilit daca, intr-adevar, sus-numitul a fost judecat si condamnat in lipsa.
In vederea evaluarii indeplinirii acestei conditii legale, instanta a pornit de la notiunea de proces penal creata in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, cu referire la durata rezonabila a procesului. Pentru a stabili daca procedura in fata instantei nationale a avut o durata rezonabila, Curtea considera ca trebuie avut in vedere intervalul de timp scurs din momentul cand persoanei i se aduce la cunostinta pe caile procedurale legale imprejurarea ca este banuita de savarsirea unei infractiuni si pana la pronuntarea unei hotarari definitive. Instanta apreciaza ca nu exista nici un considerent rezonabil pentru care notiunea de proces penal sa acopere un alt interval de timp decat cel scurs din momentul aducerii la cunostinta a invinuirii, pana la ramanerea definitiva a hotararii. De aceea, in cuprinsul notiunii de proces penal, trebuie incorporata atat faza de judecata (la prima instanta si in caile de atac), cat si faza de urmarire penala. Chiar daca aceasta din urma este o faza atipica (desfasurandu-se in afara principiilor publicitatii si contradictorialitatii, specifice fazei de judecata, dar cu respectarea principiului legalitatii si a dreptului la aparare), imprejurarea ca se incorporeaza in procesul penal rezulta din insasi reglementarea nationala. Verificarea indeplinirii conditiilor art. 5221 Cod procedura penala, trebuie sa se faca, asadar, atat cu privire la faza de urmarire penala, cat si cu privire la judecata propriu-zisa.
Prima instanta a retinut ca la data de 9 aprilie 2003 s-a inceput urmarirea penala (fila 2 dosar u.p.), iar persoana condamnata a dat declaratie olografa in fata organelor de cercetare penala (filele 19-21 dosar u.p.) si a fost audiata in prezenta aparatorului desemnat din oficiu (filele 22-23 dosar u.p.). In aceeasi zi, s-a luat fata de condamnat masura preventiva a retinerii pentru 24 de ore (fila 18 dosar u.p.), iar la data de 10 aprilie 2003 acesta a fost audiat de procuror. La data de 18 iunie 2003, condamnatul a dat o noua declaratie olografa in fata organelor de cercetare penala (fila 26 dosar u.p.), iar la 23 iunie 2003 a fost din nou audiat de procuror (fila 27 dosar u.p.). Condamnatului i-a fost prezentat materialul de urmarire penala la data de 26 iunie 2009 (fila 28 dosar u.p.), cand i s-a adus la cunostinta invinuirea, instanta de judecata a fost sesizata prin rechizitoriu la data de 20 august 2009.
Condamnatul nu s-a prezentat la nici unul din termenele de judecata incuviintate de prima instanta, fiind reprezentat de aparator ales. Acesta a formulat, de altfel, apel impotriva sentintei de condamnare (asigurand reprezentarea condamnatului in fata Tribunalului Neamt), iar, ulterior, recurs impotriva deciziei nr. 285/AP din 13 mai 2004. Condamnatul nu a fost prezent in fata instantelor de control judiciar.
In raport cu considerentele expuse mai sus, in ceea ce priveste audierea condamnatului de organele de urmarire penala si respectarea dreptului sau la aparare, in cursul urmaririi penale si al judecatii, prima instanta a apreciat cererea de rejudecare inadmisibila.   
In conditiile art. 349 Cod procedura penala, condamnatul a fost indatorat la plata cheltuielilor judiciare avansare de stat, in cauza.
II. Impotriva sentintei a declarat apel, in termen legal, condamnatul, criticand-o pentru nelegalitate, deoarece prima instanta in mod gresit a facut aplicarea dispozitiilor art. 5221 alin. 1 Cod procedura penala, text de lege aflat in contradictie cu dispozitiile art. 72 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, potrivit carora rejudecarea condamnatului este obligatorie si a solicitat admiterea apelului, desfiintarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
Tribunalul Neamt prin decizia penala nr.48/AP/17.02.2010 in baza art. 379 pct.1 lit. b Cod procedura penala, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul B.B.M., impotriva sentintei penale nr.436/13.11.2009 pronuntata de Judecatoria Roman si in baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penala, a obligat apelantul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare catre stat.
Instanta de control judiciar, verificand, in temeiul art. 378 alin. 1 Cod procedura penala, hotararea atacata, pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei, in raport de motivele invocate, cat si sub toate aspectele de fapt si de drept, in conformitate cu dispozitiile art. 371 alin. 2 Cod procedura penala, constata ca aceasta este legala si temeinica.
Prima instanta, sesizata cu cererea condamnatului, a apreciat in mod corect ca nu se impune rejudecarea cauzei, intrucat condamnatul avea cunostinta de procesul penal, aflat in faza urmaririi penale, pornit impotriva sa si a dat declaratii in cauza, dupa care s-a sustras de la judecata, parasind tara. Astfel, la data de 9 aprilie 2003 s-a inceput urmarirea penala (fila 2 dosar u.p.), iar condamnatul a dat declaratie olografa in fata organelor de cercetare penala (filele 19-21 dosar u.p.) si a fost audiata in prezenta aparatorului desemnat din oficiu (filele 22-23 dosar u.p.). In aceeasi zi, s-a luat fata de condamnat masura preventiva a retinerii pentru 24 de ore (fila 18 dosar u.p.), iar la data de 10 aprilie 2003, acesta a fost audiat de procuror. La data de 18 iunie 2003, condamnatul a dat o noua declaratie olografa in fata organelor de cercetare penala (fila 26 dosar u.p.), iar la 23 iunie 2003 a fost din nou audiat de procuror (fila 27 dosar u.p.). Totodata, organul de urmarire penala i-a prezentat condamnatului materialul de urmarire penala, la data de 26 iunie 2009 (fila 28dosar u.p.), cand i s-a adus la cunostinta invinuirea, iar instanta de judecata a fost sesizata, prin rechizitoriu, la data de 20 august 2009.
  Ca atare, condamnatul a avut posibilitatea sa-si exercite dreptul la aparare si a fost reprezentat pe tot parcursul procesului penal de un aparator ales, insa a inteles sa nu participe la judecata.
Avand in vedere ca dispozitiile art. 5221 Cod procedura penala, nu au caracter imperativ, lasand instanta sa aprecieze daca se impune reluarea judecatii, in functie de imprejurarea ca cel condamnat a avut cunostinta de procesul penal, cererea condamnatului corect a fost respinsa, ca inadmisibila.
Apararea condamnatului ca instanta de fond trebuia sa faca aplicarea dispozitiilor art.  72 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 este nefondata. Aceste dispozitii legale prevad posibilitatea ca extradatul care a fost condamnat in lipsa, sa fie rejudecat, la cerere, cu respectarea drepturilor prevazute de art. 34 alin. 1 si nu abroga prevederile art. 5221 Cod procedura penala, care reglementeaza procedura de rejudecare a celor judecati in lipsa in caz de extradare.
III. Impotriva deciziei pronuntate in apel a declarat recurs condamnatul care a reiterat aceleasi motive ca cele invocate in fata tribunalului.
Curtea analizand din oficiu decizia pronuntata in apel, constata ca aceasta a fost pronuntata cu neobservarea prevederilor legale privind incompatibilitatea magistratilor.
Recurentul a fost condamnat prin sentinta penala nr.783/24.11.2003 a Judecatoriei Roman. Impotriva acesteia a declarat apel aparatorul, apel care a fost solutionat prin decizia penala nr.285/A/13.05.2004 pronuntata de Tribunalul Neamt in dosarul nr.193/AP/2004 de catre completul format din domnii judecatori I.M. si U.S..
In prezenta cauza, decizia penala nr. nr.48/AP/17.02.2010 pronuntata de Tribunalul Neamt in dosarul nr.4865/291/2009 a fost pronuntata de catre acelasi complet.
Legiuitorul in art.5221 c.pr.pen a prevazut faptul ca In cazul in care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului. Dispozitiile art. 405 - 408 se aplica in mod corespunzator.
Prin trimiterea la prevederile art.405-408 c.pr.pen. legiuitorul a dorit ca aceasta rejudecare sa fie asimilata unei cai extraordinare de atac.
In raport de acest aspect, conform prevederilor art.47 al.1 c.pr.pen Judecatorul care a luat parte la solutionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o cale de atac sau la judecarea cauzei dupa desfiintarea hotararii cu trimitere in apel sau dupa casarea cu trimitere in recurs. De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecatorul care si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutia care ar putea fi data in acea cauza.
Curtea considera ca pentru respectarea dreptului condamnatului la un proces echitabil si impartial, cererea sa de apel din prezenta cauza ar fi trebuit sa fie judecata de alti judecatori decat aceia care au judecat cauza in apelul ce a facut obiectul dosarului nr.193/AP/2004, respectiv cand s-a judecat pentru prima data cauza in apel.
In consecinta, Curtea in baza art.38515 pct.2 lit. c cu art.3859 pct.3 c.pr.pen. va admite recursul declarat de condamnatul B.B.M. impotriva deciziei penale nr.48/AP/17.02.2010 pronuntata de Tribunalul Neamt in dosarul nr.4865/291/2009 pe care o va casa si va trimite cauza spre rejudecare acestei instante.         
Se va lua act ca condamnatul a avut aparator ales.
In baza art.192 al.3 c.pr.pen. cheltuielile judiciare raman in sarcina statului.