Autovehicule abandonate pe terenuri apartinand domeniului public sau privat al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale. Definitie. Natura actelor emise in aplicarea Legii nr. 421/2002 si calea de contestare

Prin sentinta civila nr.  187 din 4.02.2011 Tribunalul Bacau a hotarat urmatoarele: a respins exceptia necompetentei teritoriale a instantei; a admis parte actiunea impotriva paratului Municipiul G.; a anulat actele denumite somatie nr. 4388/06.04.2010 si 48954/10.05.2010 si a obligat parata sa achite reclamantului suma de 396 lei si 47 lei cheltuieli de judecata;  a respins ca nefondat capatul de cerere privind daunele morale fata de aceasta parata; a respins ca nefondata actiunea fata de paratii Primarul Mun. G. si O. V.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Reclamantul a detinut in proprietate un autoturism Dacia inmatriculat sub nr. GL... pe care il avea parcat in str. S., bl... La data de 06.04.2010, cu somatia nr. 4388, Primaria Municipiului G., i-a pus in vedere reclamantului sa-si ridice autoturismul abandonat pe domeniul public, altfel acesta va fi trecut in domeniul public si valorificat iar cheltuielile ocazionate cu ridicarea, transportul si depozitarea vor fi suportate de reclamant conform art. 5 din L.421/2002. Prin raspunsul inregistrat sub nr. 48954/10.05.2010, parata a aratat ca reclamantul a fost somat, cu adresa 4388/06.04.2010, iar la data de  23.04.2010, vehiculul a fost ridicat, transportat si depozitat in depozitul primariei iar cheltuielile totale sunt in suma de  235 lei.  Reclamantul a achitat suma de 255 lei si a ridicat autoturismul pe care l-a valorificat prin programul „rabla”. Pentru transport a achitat suma de 141 lei conform facturii nr. 902479/14.05.2010.
In ceea ce priveste necompetenta teritoriala a Tribunalului Bacau se retine ca reclamantul si-a stabilit resedinta in Bacau, astfel incat exceptia se impune a fi respinsa.
Definitia vehiculului este cuprinsa  in  art. 2 lit. b din Legea nr. 421/2002, art. 3 prevazand intocmirea, pentru autovehicule in privinta carora exista indicii temeinice ca ar fi fara stapan, ca ar fi abandonate, de procese verbale de constatare, ocazie cu care va afisa o somatie pe caroseria autoturismului. Sunt de retinut, totodata, prevederile art. 9 si 10. Rezulta ca pentru a fi declarat autovehiculul abandonat, legiuitorul a impus prin conditiile cumulative, sa se afle pe domeniul public de cel putin un an. Exista motive temeinice determinate de starea improprie circulatiei pe drumurile publice. Intentia neechivoca a proprietarului de a nu-si exercita drepturile.
In cauza nu s-a facut dovada ca autoturismul se afla pe domeniul public de cel putin un an si nici intentia neechivoca a reclamantului de a-si exercita drepturile, deoarece acesta plateste impozitul aferent anului 2010. Nu s-a facut dovada existentei unui proces verbal de constatare conform art. 3 al. 1 din lege, ci doar a somatiei prevazute la al. 2. Nu s-a facut dovada respectarii art. 9 privind  sesizarea  reclamantei cu aviz de primire cu somatia de a ridica autovehiculul in termen de 5 zile. Numai daca acesta nu raspunde in termen de 5 zile, vehiculul trece de drept in proprietatea UAT care trebuie constatata printr-o dispozitie a primarului care la randul sau poate fi atacata la instanta de contencios administrativ.
In cauza autoturismul a fost ridicat la data de 23.04.2010, fara a exista o dispozitie a primarului conform art. 10 din aceeasi lege. Rezulta ca atat somatia nr. 4388/06.04.2010, cat si actul administrativ nr. 48954/10.05.2010, incalca dispozitiile Legii nr. 421/2002. Aceste acte au produs reclamantului un prejudiciu de 396 lei, constand in plata sumei de 255 lei, achitata pentru a reintra in posesia bunului cat si  141 lei privind tractarea.
Nu este fondat capatul de cerere privind daunele morale motivat de faptul ca reclamantul nu a dovedit o afectiune considerabila asupra bunului, deoarece el insusi l-a predat la Remat in vederea, valorificarii in programul „ Rabla”.
Primarul Municipiului G. nu a emis nici un act in aceasta calitate, iar functionarul public O. V. nu a actionat cu rea credinta pentru a se stabili vreo culpa.
In termenul prevazut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, impotriva hotararii tribunalului au formulat recursuri reclamantul N. G. si paratul Municipiul G., prin primar.
Reclamantul N. G. a solicitat modificarea sentintei, in sensul admiterii in tot a actiunii, pentru motivele prevazute de art. 304 pct. 7  si 9, art. 3041 din Codul de procedura civila. Astfel, reclamantul a sustinut urmatoarele:
Desi s-a retinut ca actele administrative anulabile si ca au fost elaborate de paratul O. V., ca i s-a produs un prejudiciu material, i-a respins cererile formulate impotriva acestui parat. Nu a sustinut niciodata ca temeiul obligarii acestui parat la plata daunelor l-ar constitui reaua-credinta, adica intentia, ci crasa incompetenta profesionala. Ceea ce trebuia analizat in cauza, in raport de art. 16 din Legea nr. 554/2004, era, cel mult, existenta sau inexistenta culpei functionarului  care a contribuit la elaborarea actului administrativ.
Art. 16 din Legea nr. 554/2004 nu conditioneaza obligarea functionarului la daune de existenta relei-credinte, ci de indeplinirea celor 5 conditii prevazute de acest text, conditii care, cel putin in privinta prejudiciului material de 141 de lei, sunt indeplinite.
Intentia nu se confunda cu culpa. Ambele sunt forme diferite ale vinovatiei care constituie un element al raspunderi civile.
In ceea ce priveste actiunea formulata impotriva primarului, este de retinut ca prejudiciul pe care l-a invocat a constat in atingerea adusa dreptului personal nepatrimonial la sanatate, si nu afectiunea considerabila asupra bunului cum a retinut instanta. a cerut sa se tina seama de valoarea sentimentala a autovehiculului la stabilirea cuantumului daunelor, nu la stabilirea existentei prejudiciului  moral in sine.  Instanta a confundat certitudinea dreptului cu lichiditatea acestuia. este dincolo de orice indoiala rezonabila dovedit prejudiciul moral pe care l-a suferit ca urmare a comportamentului plin de dispret fata de lege, sfidator si batjocoritor.
Paratul Municipiul G. a criticat hotararea tribunalului pentru nelegalitate si netemeinicie dupa cum urmeaza:
Prin adresa nr. 4388/6.04.2010 reclamantul a fost somat, in conformitate cu art.9 din Legea nr. 421/2001, ca in termen de 5 zile sa ridice autovehiculul proprietatea sa, abandonat pe domeniul public al municipiului G.. Acest termen nu a fost respectat, reclamantul raspunzand somatiei, la data de 26.04.2010 prin adresa nr. 48954, prin afirmatia ca autovehiculul nu este abandonat motivat de dispozitiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 421/2002 care prevad mai multe conditii cumulative pentru ca autovehiculul sa fie calificat ca abandonat.
Au fost indeplinite toate procedurile legale. Astfel, s-a incheiat procesul-verbal de constatare seria A nr. 1398/23.04.2010; reclamantul a fost somat in vederea ridicarii autovehiculului.
 Avand in vedere dispozitiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 421/2002 si fotografiile realizate la fata locului la data de 23.04.2010 rezulta in mod clar ca autovehiculul are o stare fizica improprie, o stare tehnica necorespunzatoare, ceea ce face imposibila circulatia pe drumurile publice., sens in care a fost incheiat procesul-verbal de constatare seria A nr. 1398/23.04.2010.
Reclamantului i s-a raspuns in termen legal prin adresa nr. 48954/10.05.2010.
Prin procesul-verbal incheiat intre functionarul primariei, O. V. si reclamant la data de 14.05.2010, cu ocazia restituirii autovehiculului, s-a constatat ca, pe timpul transportului si depozitarii, nu s-au produs deteriorari fizice sau completari, fapt confirmat si de proprietar.
Reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu, autovehiculul fiindu-i restituit. Suma de 255 lei nu reprezinta o plata nedatorata, ci o plata facuta in baza art. 7 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 421/2002.
Incadrarea de catre reclamant a masurii de ridicare a autovehiculului ca fiind o fapta ilicita contravine dispozitiilor art. 5 din Legea nr. 421/2002.
 Examinand hotararea recurata si recursurile formulate, curtea de apel constata urmatoarele:
 Regimul juridic al vehiculelor abandonate pe terenuri apartinand domeniului public sau privat al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale este  reglementat de Legea nr. 421/2002, in capitolul III; totodata, sunt incidente dispozitiile generale cuprinse in capitolul I.
Actul administrativ care corespunde definitiei prevazute de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 este dispozitia primarului de trecere a vehiculului in proprietatea unitatii administrativ-teritoriale se constata prin dispozitie a primarului. De aceea, art. 10 alin. 2 prevede  posibilitatea atacarii acesteia, in termen de 5 zile de la comunicare, la instanta de contencios administrativ, in conditiile legii. Aceasta dispozitie, insa, este precedata, de indeplinirea unor formalitati procedurale a caror constatare este supusa, de asemenea, formei scrise, fara a constitui, insa, acte administrative; acestea sunt operatiuni administrative a caror legalitate poate fi cenzurata de instanta de contencios administrativ, conform art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, doar odata cu actul administrativ subsecvent producator de consecinte juridice.
In cauza, nu s-a contestat actul administrativ prevazut de art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, ci doua inscrisuri dintre care unul reprezinta o operatiune administrativa, iar celalalt o adresa prin care reclamantului i s-a solicitat plata unei sume de bani.
Astfel, primul dintre acestea, somatia nr. 4388 din 6.04.2010, reprezinta actul impus de art. 9 din Legea nr. 421/2002, prin care reclamantului i s-a solicitat sa-si ridice autovehiculul abandonat pe domeniul municipiului G.; somatia i-a fost comunicata reclamantului cu confirmare de primire la data de 19.04.2010. Dincolo de faptul retinut anterior (al posibilitatii de cenzurare doar impreuna cu actul administrativ), este de constatat ca aceasta somatie respecta intocmai cerintele Legii nr. 421/2002. Ulterior  emiterii acestei somatii,  avand in vedere ca reclamantul nu a respectat termenul de 5 zile care i-a fost comunicat prin somatia nr. 4388/2010, contrar celor afirmate de reclamant si retinute de tribunal, a fost intocmit procesul-verbal de constatare impus de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 421/2002, proces-verbal avand seria A nr. 1398 din 23.04.2010. Abia dupa emiterea acestui proces-verbal, prin cererea inregistrata la Consiliul local  G. sub nr. 48954/26.04.2010, reclamantul a contestat ridicarea autovehiculului, cerere careia i s-a dat curs favorabil in sensul ca i s-a restituit autovehiculul la data de 14.05.2010, pe baza de proces-verbal de predare-primire.
Cel de-al doilea act contestat este adresa nr. 48954/10.05.2010 prin care reclamantului i s-a solicitat plata sumei de 255 lei corespunzatoare cheltuielilor efectuate pentru ridicarea, transportul si depozitarea autovehiculului.  O astfel de plata este legala, fiind in sarcina reclamantului conform art. 5 teza I din Legea nr. 421/2002, text care prevede ca cheltuielile ocazionate de inventarierea, expertizarea, ridicarea, transportarea si depozitarea autovehiculului  se suporta de proprietarul sau de detinatorul legal al vehiculului. 
Faptul ca autovehiculul era abandonat a fost retinut in mod corect de autoritatile parate intrucat acesta corespunde definitiei autovehiculului abandonat prevazuta de art. 2 lit. b) din Legea nr. 421/2002, respectiv „vehiculul de orice categorie, aflat pe domeniul public sau privat al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale de cel putin un an, al carui proprietar sau detinator legal este cunoscut, insa exista indicii temeinice, determinate de starea improprie circulatiei acestuia pe drumurile publice, din care rezulta intentia neechivoca a proprietarului sau a detinatorului legal de a renunta la exercitarea drepturilor sale asupra vehiculului”. In ceea ce priveste existenta indiciilor temeinice se constata ca acestea nu sunt lasate la aprecierea organului constatator, ci sunt prevazute de prevederile legale; astfel, textul prevede expres existenta indiciilor temeinice, „determinate de starea improprie circulatiei acestuia pe drumurile publice”. Or, in cauza, nu s-a contestat si nici nu poate fi contestata o astfel de stare improprie circulatiei pe drumurile publice; aceasta rezulta cu prisosinta din plansele fotografice realizate la data de 23.04.2010 cand a fost intocmit procesul-verbal de constatare seria A nr. 1398/23.04.2010, fiind confirmata si de faptul ulterior, al valorificarii autovehiculului in cadrul programului „Rabla”.
Fata de cele ce preced, curtea de apel constata ca recursul paratului este fondat, hotararea urmand a fi modificata in parte, pentru motivul prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila,  in sensul respingerii actiunii si fata de paratul-recurent. Aceasta solutie determina respingerea recursului reclamantului care priveste daunele materiale si morale, daune care au caracter accesoriu fata de cererea de anulare acte.