Contract de furnizare materii prime pentru producerea de energie termica. Natura juridica. Conditiile in care opereaza rezilierea contractului. Despagubiri.

      

      
      Prin cererea inregistrata la Tribunalul Bacau sub nr. 7472/110/23.12.2008, reclamanta S.C. C S.A., in contradictoriu cu parata S.C. C.A.I. S.R.L. , a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa parata sa fie obligata la plata sumei de 348.885,39 lei reprezentand penalitati de intarziere in executarea obligatiilor contractuale.
      Parata a formulat intampinare, cerere reconventionala si cerere de chemare in garantie a S.C. A.I. S.R.L. si S.C. M.P. S.R.L. Prin cererea reconventionala a solicitat ca reclamanta  sa fie obligata la plata sumei de 29.423,99 lei reprezentand penalitati de intarziere la plata urmatoarelor facturi: nr. 8873482/24.10.2006, nr. 8873483/30.06.2006 si nr. 8873497/28.11.2006 conform calculului mentionat in adresa nr. 106/31.10.2007 comunicata prin executor judecatoresc. In baza art. 1143 si urmatoarele Cod Civil s-a solicitat compensarea datoriilor in masura in care nu se vor retine efectele fortei majore invocate de catre reclamanta, precum si obligarea paratei-reconventional la plata cheltuielilor de judecata.
      Prin incheierea din data de 04.11.2009, in baza art. 165 Cod procedura civila, s-a dispus disjungerea cererii de chemare in garantie de cererea principala si cererea reconventionala, conform motivelor expuse in incheierea mentionata.
      Prin notele de sedinta depuse la termenul din data de 31.03.2010, parata S.C. C.A. I. S.R.L.   a mentionat ca isi insuseste calculul penalitatilor de intarziere la plata efectuat de catre reclamanta si isi fixeaza pretentia din cererea reconventionala la suma de 20.206,32 lei.
      Prin sentinta civila nr.  208 din 31.0.3.2010 Tribunalul Bacau a admis  actiunea, obligand  parata sa achite reclamantei suma de 348.885,39 lei cu titlu de penalitati de intarziere si suma de 6678,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecata; a admis cererea reconventionala, obligand reclamanta sa achite paratei suma de 20.206,32 lei penalitati de intarziere si suma de 4.648,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecata (taxa de timbru 1648,15 lei si onorariu avocat 3000 lei ); a dispus compensarea datoriilor reciproce dintre parti pana la nivelul sumei de 20.206,32 lei si in consecinta, a obligat parata sa achite reclamantei suma de 328.679,07 lei cu titlu de penalitati de intarziere;  a dispus compensarea cheltuielile de judecata pana la nivelul sumei de 4.648,15 lei si a obligat parata sa achite reclamantei suma de 2029,95 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
      Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
      Intre parti s-a incheiat contractul de furnizare produse nr. 2026/2006, avand ca obiect obligatia paratei de a furniza reclamantei cantitatea de 5.100 tone pacura, in perioada 04.07.2006 – 15.08.2006, la un pret de 5.355.000 lei plus TVA, termenul de livrare fiind prelungit pana la data de 15.10.2006 conform Actului aditional nr. 1. Parata nu s-a achitat de obligatiile contractuale, livrand doar cantitatea de 1.488,35 tone pacura, motiv pentru care reclamanta a calculat si solicitat penalitati de intarziere in valoare de 348.885,39 lei, in baza art. 18.1 din Contractul de furnizare produse nr. 2026/2006, pentru care a intocmit factura fiscala nr. 5730044/24.01.2007, pe care parata a refuzat sa o plateasca.
      Motivele refuzului sunt neintemeiate. Astfel, culpa reclamantei care nu a achitat la termen facturile pentru cantitatea de pacura livrata nu poate fi retinuta, deoarece in aceasta situatie, parata avea la dispozitie posibilitatea reglementata de art. 18.2 din contract, respectiv de a calcula penalitati de intarziere in cuantum de 0,1% din valoarea facturii neonorate la plata, instrument pe care parata l-a si folosit prin formularea cererii reconventionale.
      Nu poate fi retinut nici motivul privind forta majora, deoarece certificatul de forta majora emis de Camera de Comert, Industrie si Agricultura Bacau nr. 2757/17.11.2006 pentru perioada noiembrie 2006 – 31 decembrie 2006, se refera la exonerarea de raspundere a reclamantei privind obligatiile din contractul de imprumut nr. 6/16.02.2006 incheiat cu A.N.R.S. Bucuresti si nu se refera la contractul de furnizare produse nr. 2026/2006.
      De asemenea, culpa paratei in nerespectarea clauzelor  contractuale rezulta si din adresele acesteia nr. 301/31.07.2006, 328/3.10.2006, 560/20.09.2006, 227/17.10.2006, pe care le-a inaintat reclamantei.
      Astfel, actiunea este intemeiata, impunandu-se admiterea ei, avand in vedere dispozitiile art. 969, 970, 1073 si urmatoarele Cod Civil si clauzele contractuale – art.18.1. Se  mai retine faptul ca parata nu a contestat calculul penalitatilor solicitate de catre reclamanta si ca urmare rezulta ca si l-a insusit.
      Sunt intemeiate si pretentiile paratei din cererea reconventionala, acestea avandu-si izvorul in dispozitiile art. 18.2 din Contractul nr. 2026/2006 in care se mentioneaza ca „In cazul in care achizitorul nu onoreaza facturile in termenul prevazut la art. 131 …”, deci nu se poate retine apararea reclamantei conform careia in derularea contractului urma sa se intocmeasca o singura factura careia ii corespunde o singura plata.
      De asemenea, parata si-a insusit calculul penalitatilor de intarziere la plata facturilor efectuat de catre reclamanta in suma de 20.206,32 lei.
      In baza art. 1143 si urmatoarele Cod Civil opereaza compensarea datoriilor reciproce dintre parti pana la nivelul sumei de 20.206,32 lei.
      In termen legal, impotriva hotararii tribunalului, parata S.C. C.A.I. S.R.L. International a formulat recurs in motivarea caruia a sustinut urmatoarele:
      Cantitatea de 1488.35 t pacura livrata reclamantei i-a fost achitata cu intarziere, motiv pentru care reclamanta datoreaza penalitatile intarziere conform art. 13.1, 17.3 si 18.2 din contractul de furnizare nr. 2026/2006, valorarea penalitatilor ridicandu-se la suma de 29.432,99 lei. prejudiciul a fost mult mai mare intrucat a utilizat sume provenite din credit.
      Este gresita aprecierea instantei cu privire la forta majora intrucat, astfel cum a retinut si instanta suprema, este vorba de invincibilitate absoluta, opozabila erga omnes, nu numai ANRS Bucuresti. Este situatia care a pus reclamanta in imposibilitate de a-si onora obligatiile fata de toata lumea.
      Gresit a retinut instanta ca a fost de acord cu calculul penalitatilor de intarziere si ca si le-a insusit. Avocatul care a reprezentat-o nu a avut un astfel de mandat pentru recunoasterea pretentiilor reclamantei in cuantum de 348.885,39 lei. Precizarea reprezentantului sau a fost in sensul ca penalitatile datorate de reclamanta sunt de 20.206,31 lei si nu de 29.432,99 lei. Daca ar fi fost de acord cu pretentiile reclamantei nu mai era necesara judecarea cauzei pentru ca ar fi operat dispozitiile art. 271 din Codul de procedura civila.
       Cu adresa nr. 312/20.11.2006 a solicitat rezilierea contractului deoarece reclamanta  nu avea asigurate resursele financiare pentru plata marfii livrate, fapt dovedit cu certificatul de forta majora. Mai mult, a invocat exceptia de neexecutare a contractului  de catre reclamanta (adresa nr. 105/31.01.2007). Nu exista nicio ratiune si nicio prevedere contractuala care sa indreptateasca reclamanta sa pretinda livrarea marfii fara plata pretului, indoctrina existand exceptia neexecutarii contractului prevazuta de art. 1322 din Codul civil. In cauza, sunt indeplinite conditiile pentru a se fi putut invoca aceasta exceptie anterior formularii de catre reclamanta a actiunii. Mai mult a notificat rezilierea contractului prin executor judecatoresc, notificare ignorata de instanta de fond.
      Examinand hotararea recurata in raport de criticile formulate de parata in recurs, Curtea de apel constata urmatoarele:
      Contractul de furnizare produse nr. 2026/2006, in care reclamanta are calitatea de achizitor, iar parata calitatea de furnizor, a fost incheiat sub imperiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. nr. 60/2001 privind achizitiile publice, date fiind calitatea reclamantei de autoritate contractanta conform art. 5 alin. 1 lit. d) si natura obiectului contractului, de activitate relevanta conform art. 6 alin. 1 lit. a) din aceasta ordonanta de urgenta. Potrivit art. 298 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 – intrata in vigoare la data de 1.06.2006, in timpul derularii contractului de furnizare – contractele in curs de executare la data intrarii in vigoare a ordonantei de urgenta se definitiveaza pe baza prevederilor legale in vigoare la data initierii acestora.
      Coroborand aceste dispozitii cu cele ale art. 2 lit. b) teza ultima si c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, cu referire la contractele care au ca obiect prestarea de servicii publice si la achizitiile publice, rezulta natura de act administrativ asimilat - contract administrativ - a contractului de furnizare, chiar daca, in cauza, este vorba de un contract incheiat de operatorul unui serviciu public (de furnizare a energiei termice catre populatie) cu un tert, aflandu-ne in prezenta unui act administrativ prin delegatie. Prin urmare, contractul prin care parata s-a obligat sa furnizeze reclamantei materiile prime necesare pentru asigurarea functionarii in regim de continuitate a serviciului public de furnizare a energiei termice este un act caruia ii sunt aplicabile sunt regulile dreptului public.
      Potrivit art. 74  din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2001, in cazul nerespectarii obligatiilor contractuale de catre una dintre parti, partea lezata are dreptul de a cere rezilierea contractului de achizitie publica si de a pretinde plata de despagubiri. Insa, rezilierea contractului trebuie solicitata cu respectarea dispozitiilor art. 7 alin. 6, art. 8 alin. 2 si 3 din Legea nr. 554/2004.
      Orice contract administrativ prevede un termen de executie. In cauza, termenul in care parata trebuia sa furnizeze reclamantei cantitatea de 5.100 tone pacura era cuprins intre 4 iulie – 15 august 2006, prelungit conform actului aditional nr. 1, pana la data de 15 octombrie 2006. Facand aplicarea dispozitiilor art. 18.1 si art.18.2 din contractul nr. 2026/2006, tribunalul a admis actiunea si cererea reconventionala, constatand atat neindeplinirea de catre parata a obligatiilor asumate prin contract prin graficul de livrare, cat si intarzierea platii facturilor de catre reclamanta.
      Atunci cand a formulat cererea reconventionala parata nu si-a mentinut solicitarea de reziliere a contractului continuta in adresa nr. 312/30.11.2006, ci, in temeiul  dispozitiilor contractuale retinute si de tribunal, art. 18.2, a solicitat obligarea reclamantei la plata penalitatilor de intarziere. Prin aceasta adresa nr. 312/30.11.2006 parata a invocat ca motiv al neindeplinirii propriei obligatii, neplata de catre reclamanta a marfi deja livrate. Insa, este de observat ca exceptia de neexecutare a contractului si solicitarea de reziliere au fost invocate dupa expirarea termenului limita pentru livrarea pacurii, 15.10.2006. Totodata, potrivit art. 17.2 din contract, nerespectarea de catre furnizor a graficului de livrari trebuia notificata in timp util achizitorului, iar nu dupa expirarea termenului limita de livrare.
      Pe de alta parte, in legatura cu rezilierea contractului trebuie sa se tina seama de  specificitatea contractului administrativ care consta in faptul ca scopul manifestarii de vointa din partea autoritatii publice este apararea uni interes general. Justificat de apararea interesului public, autoritatea publica (astfel cum este reclamanta conform art. 2 lit. b) teza ultima din Legea nr. 554/2004) are dreptul sa solicite plata de penalitati potrivit clauzelor contractuale; in schimb, atunci cand administratia nu isi respecta obligatiile asumate, cocontractantul nu poate sa rezilieze in mod unilateral contractul, el putandu-se doar adresa justitiei pentru obligarea autoritatii la executarea contractului si acordarea de despagubiri. Este de retinut, in context, regula reglementata de art. 8 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, aplicabila litigiilor referitoare la contractele administrative, regula potrivit careia principiul libertatii contractuale este subordonat principiului prioritatii interesului public. 
      Totodata, este de constatat si faptul ca neexecutarea imputabila reclamantei a fost temporara – fiind vorba doar de o intarziere in plata marfii livrate –, in timp ce neexecutarea imputabila paratei a fost definitiva si irevocabila intrucat, desi s-ar fi putut executa, nu mai prezenta interes pentru reclamanta dupa scadenta, data fiind necesitatea ca aprovizionarea reclamantei cu materii prime sa fi fost facuta in perioadele premergatoare anotimpului friguros si in termenul limita stabilit, termen esential pentru natura livrarii. La momentul in care parata a invocat neexecutarea de catre reclamanta a propriei obligatii, neexecutarea obligatiei sale (a paratei) era deja definitiva si revocabila, astfel ca nu mai putea invoca exceptia de neexecutare a contractului, ci putea sa ceara instantei, in conditiile reglementate de Legea nr. 554/2004, rezilierea contractului, cu daunele moratorii si eventual, cu daune-interese.
      Celalalt motiv invocat de parata pentru nelivrarea marfii este reprezentat de forta majora. Forta majora prevazuta la art. 4.1 lit. f) si art. 21  din contractul nr. 2026/2006 se refera la un eveniment care nu putea fi prevazut la momentul intrarii in vigoare a contractului si care face imposibila executarea, astfel cum este prevazut expres prin art. 4.1 lit. f). Or, neplata la termen a marfii de catre achizitor nu poate fi considerata un astfel de eveniment; dimpotriva, partile au prevazut posibilitatea ca acest eveniment sa se produca si, prin art. 18.2, au stabilit sanctiunea platii de penalitati de intarziere in cazul neonorarii in termen a facturilor de catre achizitor. In ceea ce priveste certificatul de forta majora nr. 2757/17.11.2006 se constata, pe de o parte, ca nu se refera la motive care ar fi impiedicat-o pe parata sa-si execute obligatiile,  iar pe de alta parte, forta majora constatata se refera la imposibilitatea aprovizionarii reclamantei cu materii prime necesare desfasurarii activitatii si nu la imposibilitatea de plata a diferitelor obligatii contractuale ale reclamantei, contractul nr. 2026/2006 fiind doar unul din argumentele pentru care s-a concluzionat asupra faptului care constituie forta majora.
      Tribunalul nu a retinut faptul recunoasterii de catre parata a cuantumului pretentiilor reclamantei, ci a modului de calcul al acestora. Pe de alta parte, chiar daca ar fi retinut faptul recunoasterii pretentiilor in lipsa unei astfel de recunoasteri, pretentiile reclamantei sunt fondate tocmai in temeiul dispozitiilor contractuale analizate anterior.
      Fata de cele ce preced, curtea de apel constata ca nu exista motive de casare ori de modificare a hotararii recurate.