Sechestrul asigurator. Conditii de admisibilitate. Drepturile actionarului in caz de dizolvare si lichidare a societatii.

      Prin incheierea din 06.05.2011 s-a respins ca neintemeiata cererea pentru instituirea sechestrului asigurator formulata de reclamanti si au fost obligati sa plateasca paratei suma de 1500 lei cheltuieli de judecata.
      Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut:
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii invocate de parata prin intampinare, instanta, fata de motivele invocate in sustinerea exceptiei, a calificat-o ca o aparare de fond, fiind  avuta in vedere la analiza conditiilor impuse de dispozitiile art. 591 Cod procedura civila.
       Sechestrul asigurator  reprezinta o masura  destinata sa indisponibilizeze bunurile mobil sau imobile ale paratului, pana la terminarea procesului, in scopul de a garanta reclamantului posibilitatea  de a-si realiza creanta  constatata prin hotararea pe care o va pronunta. Rezulta ca la masura infiintarii sechestrului asigurator se poate recurge doar atunci cand obiectul actiunii  vizeaza plata unei creante.
      Potrivit art. 591 alin.1 Cod procedura civila „creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constatata prin act scris si este exigibila, poate solicita infiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat actiune. El poate fi obligat la plata unei cautiuni in cuantumul fixat de catre instanta.
      In conformitate cu alin 3 al aceluiasi text de lege „instanta poate incuviinta sechestrul asigurator chiar daca creanta nu este exigibila, in cazurile in care debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu a dat asigurarile promise ori atunci cand este pericol ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa-si ascunda ori sa-si risipeasca averea. In aceste cazuri, creditorul trebuie sa dovedeasca indeplinirea celorlalte conditii prevazute de alin. 1 si sa depuna o cautiune al carei cuantum va fi fixat de catre instanta.”
      In mod exceptional legea mai permite infiintarea sechestrului asigurator chiar daca creanta nu a ajuns la scadenta dar numai cand datornicul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu  a dat asigurarile promise, ori atunci cand este pericol ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa-si ascunda ori sa-si risipeasca averea.
      In speta, reclamantii, in calitatea lor de actionari ai societatii parate,  au formulat cererea  de instituire sechestru asigurator asupra bunurilor imobile  precizate in petitul cererii, motivat de faptul ca noul administrator al societatii parate a inceput sa instraineze din activele societatii.
       In analiza conditiei intentarii actiunii de fond, instanta retine ca odata cu depunerea  prezentei cereri reclamantii au depus certificat de grefa din care rezulta ca anterior promovarii cererii au inregistrat pe rolul aceleiasi instante dos. nr. 7670/110/2010 avand ca obiect actiune in anulare a hotararii AGA.
      Ulterior, in cursul procedurii ,reclamantii au mai promovat o actiune avand ca obiect  dizolvare societate, dosar inregistrat pe rolul Tribunalului Bacau  sub nr. 2042/110/2011.
      Instanta  retine ca, pe de o parte niciuna din cele doua nu poarta  in principal asupra realizarii unei creante, iar  pe de alta pate, in ceea ce priveste  cea de-a  doua actiune - a fost intentata dupa formularea cererii de instituire sechestru, si nu anterior, asa cum prevad disp. art. 591 alin1 Cod procedura civila..
       Nici conditia prevazuta de dispozitiile art. 591 alin.3 Cod procedura civila nu este  indeplinita, intrucat reclamantii nu au facut dovada ca exista pericolul ca parata  sa-si risipeasca averea.
      Desi au sustinut ca parata a procedat la instrainarea a parte din activele societatii, la dosarul cauzei nu s-a depus niciun inscris in acest sens, extrasele de carte funciara depuse la dosar atestand faptul ca imobilele asupra carora s-a solicitat masura infiintarii sechestrului sunt proprietatea societatii parate.
      Faptul ca potrivit  extrasului de carte funciara s-a notat, la data de 14.03.2011, admiterea cererii avand ca obiect „receptie propunere dezmembrare  imobil”, nu  face dovada risipirii averii debitoarei in intelesul disp.art.591 alin.-3 Cod procedura civila.
      Impotriva acestei hotarari au declarat recurs reclamantii.
      Recursul a fost timbrat cu 39 lei de catre recurenta M.V. si cate 20 lei ceilalti recurenti. S-a achitat timbru judiciar de 1,50 lei de catre recurenta M.V. si cate 0,15 lei ceilalti recurenti.
      In motivarea recursului recurentii arata ca sunt membrii fondatori ai SC M. SA TG. OCNA, iar patrimoniul acesteia este format din 15 spatii comerciale in suprafata de 3426,02 mp. Ca au calitatea de actionari ai societatii detinand impreuna 33% din capitalul social, ca dreptul de proprietate este separat de dreptul de creanta pe care il au asupra cotei corespunzatoare din patrimoniul societatii, ca actiunea de anulare a hotararii AGA vizeaza motive de nulitate absoluta si relativa, iar in cazul admiterii actiunii s-ar ajunge la restabilirea situatiei anterioare, adica la vechiul consiliu de administratie.
      Arata ca a facut dovada ca la data de 15.09.2010 societatea nu avea decat datorii curente, ca functiona in parametrii de profit si s-a facut dovada ca au fost instrainate spatii comerciale de 1095 mp.
      Mai arata ca legiuitorul cand s-a referit la creanta in art. 591 al.1 si 3 Cod procedura civila, nu a facut-o in sens limitativ, instanta la analiza dreptului de creanta trebuia sa aplice prin extensie dispozitiile art. 591 Cod procedura civila.
      Gresit a retinut instanta ca la data introducerii cererii de sechestru nu era formulata cererea de dizolvare a societatii si ca aceasta cauza nu ar purta asupra realizarii creantei. Premisele creantei s-au nascut cand s-a preluat abuziv administratia societatii fiind afectat dreptul de creanta al recurentei.
      Curtea, verificand sentinta recurata in limitele motivelor de recurs formulate si cu respectarea dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, constata nefondat  recursul pentru urmatoarele considerente:
      Recurentii sunt actionarii societatii comerciale impotriva careia a formulat cererea de infiintare a sechestrului asigurator. Dreptul de creanta invocat de acestia il constituie cota-parte din activul societatii intimate dupa eventuala lichidare a acesteia.
      La data formularii cererii de sechestru societatea nu era in stare de lichidare sau dizolvare. Asadar, creanta invocata de recurentii-reclamanti nu este exigibila.
      De asemenea, creanta invocata nu are un caracter determinat fiind doar determinabila in raport de cota de participare la capitalul social.
      Admitand ca recurentii ar avea o creanta impotriva societatii, aceasta este incerta. Astfel, potrivit art. 233 din Legea 31/1990, dizolvarea societatii are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, iar lichidarea societatii se face potrivit dispozitiilor cuprinse in Titlul VII din Legea 31/1990. Potrivit art. 260 al.2 din Legea 31/1990 doar bunurile ramase dupa radierea societatii revin actionarilor care raspund, in limita valorii acestora, pentru acoperirea creantelor societatii, in ipoteza radierii societatii, sau in situatia lichidarii, sumele cuvenite actionarilor se stabilesc de lichidator din activul ramas dupa lichidare (art. 268 din Legea 31/1990).
      Concluzionand sub acest aspect, recurentii nu detin nici o creanta certa fata de societatea intimata si astfel dispozitiile art. 591 al.1 si 2 Cod procedura civila, asa cum a retinut si instanta de fond, sunt inaplicabile.
      In ceea ce priveste dispozitiile al.3 din art. 591, acestea au in vedere situatia in care creanta nu este exigibila, insa debitorul urmareste sa se sustraga de la urmarire sau sa-si ascunda ori sa-si risipeasca averea.
      In cauza, societatea comerciala a instrainat o serie de active. Potrivit art. 70 din Legea 31/1990, administratorii societatii pot face toate operatiunile cerute pentru indeplinirea obiectului de activitate al societatii, iar potrivit art. 72 din aceeasi lege, administratorii raspund potrivit dispozitiilor referitoare la mandat si cele prevazute de lege.
      Asadar, este prezumat ca administratorul societatii a efectuat acte de instrainare a bunurilor in realizarea obiectului de activitate al societatii, incalcarea acestei obligatii de catre administrator poate fi cenzurata de adunarea generala a actionarilor in cadrul prevazut de Legea 31/1990.
      In consecinta, instanta retine ca in cauza nu s-a facut dovada ascunderii sau risipirii averii si avand in vedere si cele retinute la analiza incidentei art. 591 al.1 si 2Cod procedura civila, constata ca si sub acest aspect hotararea recurata este legala si temeinica.
      Este adevarat ca intre recurenti si actionarii majoritari ai societatii intimate, exista neintelegeri privitoare la modul in care este administrata societatea, asa cum rezulta din cererea de chemare in judecata, insa acestea urmeaza a fi clarificate in cadrul oferit de dispozitiile Legii 31/1990(A), ori pe calea dreptului comun, cand este contestata valabilitatea actelor de instrainare efectuate de societatea intimata prin organele sale de conducere si nu incidental prin procedura speciala a sechestrului asigurator.