Dosar nr.
ROMANIA
JUDECATORIA ...................... -SECTIA PENALA
SENTINTA PENALA NR.
Sedinta publica din data de :
Instanta constituita din:
PRESEDINTE -
GREFIER -

Ministerul Public - Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 4
Bucuresti - a fost reprezentant de procuror -.
      Pe rol pronuntarea asupra cauzei penale de fata privind pe inculpatii
Z.V.T. trimis in judecata in stare de arest in alta cauza a/JS .............., nr.
actiunilor prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin.1 lit. a,g,i C.pen. cu aplic. art. 
41 alin. 2 C.pen. si prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. i C.pen. cu aplic.
art. 41 alin. 2 C.pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. si pe inculpatul
I.R., trimis in judecata in stare de arest in alta cauza pentru savarsirea
infractiunilor prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a,g,i C.p. cu aplic. art.
41 alin. 2 C.pen.
      Dezbaterile si cuvantul partilor pe fond au avut loc la data de
.................. in sedinta publica, fiind consemnate in incheierea de la acea
data, care face parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta avand
nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de
................... si mai apoi la data de .................., cand a hotarat urmatoarele:

I N S T A N T A,

Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
      Prin rechizitoriul nr. ......../P/............. din data de .............. al
Parchetului de pe langa ............... s-a dispus trimiterea in judecata, in stare
de arest in alta cauza, a inculpatilor Z.V.T. pentru savarsirea prev. de art.
208 alin. 1- 209 alin.1 lit. a,g,i C.pen. cu aplic. art.  41 alin. 2 C.pen. si
prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. i C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.,
ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. si pe inculpatul I.R. pentru savarsirea
infractiunilor prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a,g,i C.p. cu aplic. art.
41 alin. 2 C.pen.
In continutul rechizitoriului s-a aratat in esenta ca in perioada
................ - ................. inculpatii Z.V.T si I.R. au patruns, prin efractie si
escaladare, in timpul zilei si in timpul noptii, in baza aceleiasi rezolutii
infractionale in locuintele partilor vatamate de unde au sustras sume de
bani, bijuterii, obiecte de imbracaminte si un telefon mobil. De asemenea s-
a mai retinut ca in perioada ............. -  .............. inculpatul Z.V.T. a
patruns prin efractie si escaladare, in timpul zilei in baza aceleiasi rezolutii
infractionale in locuintele mai multor parti vatamate de unde a sustras
sume de bani, o unitate de calculator si alte bunuri.
      Pe parcursul urmaririi penale au fost administrate urmatoarele
mijloace de proba: plangerea si declaratiile partilor vatamate, procese
verbale de cercetare la fata locului, declaratii martori, dovada de predare
primire bun sustras, procese verbale de conducere in teren, declaratii
invinuiti.
      Pe parcursul cercetarii judecatoresti au fost audiate partile vatamate
O.C. si I.C. si martorii I.A. si Z.C.A.
      Inculpatii au aratat ca nu inteleg sa mai dea declaratie in cursul
cercetarii judecatoresti, instanta facand aplic. disp. art. 325 alin. 2 C.p.p. cu
privire la declaratiile acestora.
      Au fost depuse la dosarul cauzei fisele de cazier ale inculpatilor si
copii ale sentintelor penale nr. .................. a JS ............., nr. ................ a
JS ., nr. . a JS ., nr. . a JS ., nr. . a JS ., nr. . a JS ., nr. . a JS ., . a TB ., nr.
. a TB . cu privire la inculpatul I.R. si copii ale sentintelor penale nr. a JS,
nr. a JS, a JS, nr. a TB, nr. a JS, a TB, nr. a TB, nr. a JS, a J, nr. a J, nr. a
JS si a JS cu privire la inculpatul Z.V.T. cu referate privind modalitatea
ramanerii definitive ale acestora si situatia executarii pedepsei.
      Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarea
situatie de fapt:
      1) La data de 06.01.2000 partea vatamata I.C. a depus plangere la
politie sesizand faptul ca in aceiasi zi, in jurul orelor 16.30 persoane
necunoscute au patruns in cabinetul acesteia, unde prin fortarea unui lacat
de la un dulap au sustras o haina de blana de culoare gri, o geanta in care
se alfa suma de 200 lei si un telefon mobil marca .............
      In baza cercetarilor efectuate au fost identificati inculpatii Z.V.T. si
I.R. care au recunoscut savarsirea acestei fapte in declaratiile date in faza de
urmarire penala, declaratii mentinute si in cursul cercetarii judecatoresti.
De asemenea a mai fost identificat si martorul I.A. care a declarat in faza de
urmarire penala ca a cumparat de la inculpati o haina de blana de culoare
deschisa, o geanta de piele de culoare neagra si un telefon mobil marca
.........., carora le-a dat suma de aproximativ 200 lei.
      Intre probele administrate in faza de urmarire penala si cele din
cursul cercetarii judecatoresti exista mai multe contradictii care dau nastere
la dubii cu privire la faptul daca inculpatii sunt presupusii autori ai faptei
retinute in sarcina acestora.
      Astfel, partea vatamata Ivan Constanta a sustinut sustragerea din
cabinet a unui telefon mobil marca ........, despre care a afirmat ca desi
organele de politie i-au predat o carcasa de telefon aceasta nu era cea a
telefonului ce i-a fost sustras. Partea vatamata I.C. a invederat ca le-a spus
organelor de politie ca, carcasa restituita nu este cea a telefonului ce i-a fost
sustras. De asemenea partea vatamata I.C. a declarat ca a semnat ca a
primit un telefon mobil marca ............... tocmai pentru a scapa de acei
politisti.
      Si acum legand declaratia partii vatamate I.C. din cursul cercetarii
judecatoresti de cele ale martorului IA din cursul procesului penal instanta
retine ca acea carcasa de telefon mobil fusese restituita de martorul I.A.,
martora declarand ca a cumparat acel telefon mobil de inculpatii Z.V.T. si
I.R. Ori daca partea vatamata a declarat ca acea carcasa de telefon mobil nu
ii apartinea, inseamna ca ceea ce a cumparat martora Ionescu Antes in acea
zi de la inculpati nu provine din furtul produs in cabinetul partii vatamate
I.C..
      De asemenea instanta mai retine ca martora I.A. a declarat in faza de
urmarire penala ca a cumparat de la inculpati o haina de blana de culoare
deschisa, iar in faza cercetarii judecatoresti a declarat ca a cumparat de la
inculpati o haina de blana de culoare inchisa, existand dubiu si cu privire la
acest aspect, dubiu care trebuie sa profite inculpatilor.
      Cu privire la declaratiile de recunoastere ale inculpatilor instanta
retine ca acestea trebuie sa se coroboreze cu fapte sau imprejurari ce rezulta
din ansamblul probelor existente in cauza.
  Nu se poate sustine ca declaratiile de recunoastere ale inculpatilor se
coroboreaza cu procesul verbal de conducere in teren si cu declaratia
martorului asistent de la conducerea in teren, acestea doua din urma fiind
urmare a recunoasterii inculpatilor si a celor declarate de acestea si mai ales
numai pe baza acestora sa se dispuna o solutie de condamnare a acestora
avand in vedere cele trei mentionate mai sus. Acest fapt in conditiile in care
exista dubii cu privire la cele recunoscute de inculpati, declaratii care nu
confirma plangerea partii vatamate cu privire la bunurile sustrase din
cabinet.
Cu privire la precizia recunoasterilor inculpatilor (declaratii de la
urmarirea penala ale celor doi fiind exact cu acelasi continut) se poate
observa ca acestia au descris modalitatea cum au patruns in acel cabinet si
cum ulterior au vandut bunurilor sustrase unei alte persoane, respectiv
martora I.A., bunuri care luate de la martora si predate partii vatamata nu
sunt printre cele sustrase partii vatamate.
Ori exista dubiu cu privire la aceste recunoasteri ale inculpatilor, in
conditiile in care asa cum s-a mai aratat bunurile vandute de acestia nu
sunt aceleasi cu cele predate partii vatamate de la martora I.A.
In legatura cu declaratiile de recunoastere ale inculpatilor instanta
mai retine ca acestia in mod identic au declarat ca au vandut bunurile
sustrase din cabinet unei persoane ce locuieste la curte, putand conduce
organele de politei la aceasta. Ori din declaratia martorei I.A. se poate
observa cu usurinta ca aceasta locuieste la bloc si nicidecum la curte,
explicandu-se astfel diferentele care au aparut cu privire la bunurile ce le-a
cumparat martora si predate partii vatamate care a aratat ca nu ii
apartineau, diferente ce creeaza dubii clare care trebuie sa profite
inculpatilor.
De asemenea inculpatii in mod identic in primele declaratii au
declarat ca au vandut bunurile sustrase martorei contra sumei de
aproximativ 200 lei, martora invederand ca a cumparat bunurile cu suma de
250 lei de la inculpati, existand astfel contradictii si cu privire la acest
aspect.
Instanta de asemenea mai observa din plansele foto intocmite cu
ocazia conducerii in teren si cu ocazia cercetarii la fata locului ca exista
diferente intre locul indicat de inculpati ca fiind cel pe unde au patruns in
acel cabinet. Astfel, desi la cercetarea la fata locului este un geam deasupra
solului la cativa metri inaltime, fiind un geam cu trei parti, la conducerea in
teren inculpatii indica o fereastra ce este situata la nivelul solului si care este
de la o camera situata la subsol.
De asemenea instanta mai retine ca potrivit comparatiilor (probe
stiintifice) efectuate intre urmele gasite la fata locului cu cele al inculpatilor,
rezultatul a fost negativ, urmele neapartinand deci inculpatilor (fila 170
d.u.p.).
Ori chiar si avand in vedere exactitatea declaratiilor inculpatilor dupa
sase ani de la presupusa fapta, cu lux de amanunte, acestea nu se
coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza, bunurile presupus a fi
vandute martorei I.A. nefiind aceleasi cu cele sustrase partii vatamate, astfel
cum aceasta din urma a invederat.
In conditiile in care orice dubiu profita inculpatilor, chiar si in
conditiile recunoasterilor facute in stare de detinere, instanta constata ca
fapta retinuta in sarcina acestora nu a fost savarsita de acestia, declaratiile
inculpatilor necoroborandu-se cu celelalte probe administrate in cauza.
Chiar daca retinerea savarsirii faptei in sarcina acestora nu ar fi
agravat situatia juridica, prin contopirea ce i s-ar fi aplicat (aspecte ce
caracterizeaza de obicei dosarele cu autori necunoscuti) instanta retine ca
este obligata sa dea eficienta in primul rand principiului in dubio pro reo si
prezumtiei de nevinovatiei de care trebuie sa se bucure orice inculpat,
valabile cu prisosinta cu privire la aceasta fapta imputata inculpatilor.
      De altfel, potrivit jurisprudentei CEDO, o solutie de condamnare
presupune existenta unor date obiective apte sa creeze si pentru un
observator neutru presupunerea rezonabila ca inculpatii au savarsit fapta
de care sunt acuzati, iar aceasta exigenta depaseste nivelul unor simple
presupuneri.
2) La data de 14.01.2000 partea vatamata M.N. a depus plangere la
politie sesizand faptul ca in aceiasi zi, intre orele 18.00 - 21.00 persoane
necunoscute prin fortarea incuietorilor usii de acces au patruns in locuinta
si i-au ravasit lucrurile, fara a-i lua nimic. De asemenea partea vatamata a
mai declarat ca vecinul acesteia S.Z.P. a vazut doi indivizi cu fesuri negre
trase pe fata ce au iesit in graba din imobil fara insa a le vedea figura
acestora.
Cu privire la aceasta fapta instanta retine ca inculpatii din nou au
recunoscut cu exactitate savarsirea ei, explicand modalitatea in care au
procedat.
      In legatura cu declaratiile de recunoastere ale inculpatilor instanta
retine ca potrivit art. 69 C.p.p. acestea trebuie sa se coroboreze cu fapte sau
imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
Nu se poate sustine ca declaratiile de recunoastere ale inculpatilor se
coroboreaza cu procesul verbal de conducere in teren si cu declaratia
martorului asistent de la conducerea in teren, acestea doua din urma fiind
urmare a declaratiilor inculpatilor si a celor declarate de acestea si mai ales
pe baza acestora sa se dispuna o solutie de condamnare a inculpatilor avand
in vedere cele trei mentionate mai sus.
Instanta retine ca partea vatamata a facut referire la doi indivizi cu
fesuri negre trase pe fata, aspect care nu a fost relevat si de declaratiile
inculpatilor pentru a se verifica exactitatea declaratiilor de recunoastere ale
acestora.
Ori simpla recunoastere a inculpatilor, la mai mult de sase ani de la
presupusa savarsire a faptei nu este de natura sa fie indeplinita conditia
prev. de art. 69 C.p.p.
Nu se poate sustine ca martorul asistent la conducerea in teren a
inculpatilor a perceput prin propriile simturi fapte sau imprejurari astfel
cum s-au petrecut in acea zi, acesta asistand doar la explicatiile date de
inculpati, pe baza propriilor sustineri, realitatea putand fi astfel foarte usor
denaturata.
      De altfel, potrivit jurisprudentei CEDO, o solutie de condamnare
presupune existenta unor date obiective apte sa creeze si pentru un
observator neutru presupunerea rezonabila ca inculpatii au savarsit fapta
de care sunt acuzati, iar aceasta exigenta depaseste nivelul unor simple
presupuneri.
Cu privire la verificarea exactitatii recunoasterii inculpatilor, instanta
retine ca un aspect interesant ca numitul S.Z.P., asociat al  SC
................. SRL a facut referire la trei indivizi care aveau caciuli tip fes de
culoare neagra acoperindu-se fruntea si care au iesit in graba spre spatele
imobilului atunci cand acesta a ajuns la imobil ca urmare a declansarii
sistemului de alarma, spre deosebire de inculpati care sustin ca au fost
numai ei doi la acel furt.
   Ori in conditiile in care numitul S.Z.P. a facut referire la trei indivizi
care aveau caciuli tip fes de culoare neagra acoperindu-se fruntea si care au
iesit in graba spre spatele imobilului, recunoasterea inculpatilor nu se
coroboreaza cu celelalte probe administrate si este de natura sa creeze
dubiu cu privire la aceasta recunoastere, instanta apreciind ca inculpatii nu
sunt autorii acestei fapte, recunoasterea acestora fiind facuta in
considerarea altor motivatii ale inculpatilor.
Instanta retine ca este obligata sa dea eficienta in primul rand
principiului in dubio pro reo si prezumtiei de nevinovatiei de care trebuie sa
se bucure orice inculpat, valabile cu prisosinta cu privire la aceasta fapta
imputata inculpatilor.
3) La data de 14.01.2000 partea vatamata SC ............... SRL (dupa
introducerea in cauza) prin asociatul acesteia a depus plangere la politie
sesizand faptul ca in aceiasi zi, in jurul orelor 20.30 a fost avertizat de
declansarea sistemului de alarma de la imobil si ajungand la fata locului a
vazut trei indivizi care aveau caciuli tip fes de culoare neagra acoperindu-se
fruntea si care au iesit in graba spre spatele imobilului.
Cu privire la aceasta fapta instanta retine ca inculpatii din nou au
recunoscut cu exactitate savarsirea ei, explicand modalitatea in care au
procedat.
      In legatura cu declaratiile de recunoastere ale inculpatilor instanta
retine ca potrivit art. 69 C.p.p. acestea trebuie sa se coroboreze cu fapte sau
imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
Nu se poate sustine ca declaratiile de recunoastere ale inculpatilor se
coroboreaza cu procesul verbal de conducere in teren si cu declaratia
martorului asistent de la conducerea in teren, acestea doua din urma fiind
urmare a declaratiilor inculpatilor si a celor declarate de acestea si mai ales
pe baza acestora sa se dispuna o solutie de condamnare a inculpatilor avand
in vedere cele trei mentionate mai sus.
Simpla recunoastere a inculpatilor, la mai mult de sase ani de la
presupusa savarsire a faptei nu este de natura sa fie indeplinita conditia
prev. de art. 69 C.p.p.
Nu se poate sustine ca martorul asistent la conducerea in teren a
inculpatilor a perceput prin propriile simturi fapte sau imprejurari astfel
cum s-au petrecut in acea zi, acesta asistand doar la explicatiile date de
inculpati, pe baza propriilor sustineri, realitatea putand fi astfel foarte usor
denaturata.
Cu privire la verificarea exactitatii recunoasterii inculpatilor, instanta
retine ca un aspect interesant ca numitul S.Z.P., asociat al  SC .......... SRL a
facut referire la trei indivizi care aveau caciuli tip fes de culoare neagra
acoperindu-se fruntea si care au iesit in graba spre spatele imobilului atunci
cand acesta a ajuns la imobil ca urmare a declansarii sistemului de alarma,
spre deosebire de inculpati care sustin ca au fost numai ei doi.
Ori in conditiile in care numitul S.Z.P. a facut referire la trei indivizi
care aveau caciuli tip fes de culoare neagra acoperindu-se fruntea si care au
iesit in graba spre spatele imobilului, recunoasterea inculpatilor nu se
coroboreaza cu celelalte probe administrate si este de natura sa creeze
dubiu cu privire la aceasta recunoastere, instanta apreciind ca inculpatii nu
sunt autorii acestei fapte, recunoasterea acestora fiind facuta in
considerarea altor motivatii ale inculpatilor.
De asemenea verificand indeplinirea conditiilor prev. de art. 69 C.p.p.
instanta mai retine ca potrivit comparatiilor (probe stiintifice) efectuate intre
urmele gasite la fata locului cu cele al inculpatilor, rezultatul a fost negativ,
urmele neapartinand deci inculpatilor (fila 170 d.u.p.).
      De altfel, potrivit jurisprudentei CEDO, o solutie de condamnare
presupune existenta unor date obiective apte sa creeze si pentru un
observator neutru presupunerea rezonabila ca inculpatii au savarsit fapta
de care sunt acuzati, iar aceasta exigenta depaseste nivelul unor simple
presupuneri.
Instanta retine ca este obligata sa dea eficienta in primul rand
principiului in dubio pro reo si prezumtiei de nevinovatiei de care trebuie sa
se bucure orice inculpat, valabile cu prisosinta cu privire la aceasta fapta
imputata inculpatilor.
4) La data de 26.01.2000 partea vatamata A.C. a formulat plangere
invederand ca persoane necunoscute prin fortarea usii de acces au patruns
in perioada 20.01.2000-26.01.2000 in interiorul apartamentul, unde au
ravasit lucrurile fara a lua insa nimic.
Cu privire la aceasta fapta instanta retine ca inculpatii din nou au
recunoscut cu exactitate savarsirea ei, explicand modalitatea in care au
procedat.
      In legatura cu declaratiile de recunoastere ale inculpatilor instanta
retine ca potrivit art. 69 C.p.p. acestea trebuie sa se coroboreze cu fapte sau
imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
Nu se poate sustine ca declaratiile de recunoastere ale inculpatilor se
coroboreaza cu procesul verbal de conducere in teren si cu declaratia
martorului asistent de la conducerea in teren, acestea doua din urma fiind
urmare a declaratiilor inculpatilor si a celor declarate de acestea si mai ales
pe baza acestora sa se dispuna o solutie de condamnare a inculpatilor avand
in vedere cele trei mentionate mai sus.
Simpla recunoastere a inculpatilor, la mai mult de sase ani de la
presupusa savarsire a faptei nu este de natura sa fie indeplinita conditia
prev. de art. 69 C.p.p.
Nu se poate sustine ca martorul asistent la conducerea in teren a
inculpatilor a perceput prin propriile simturi fapte sau imprejurari astfel
cum s-au petrecut in acea zi, acesta asistand doar la explicatiile date de
inculpati, pe baza propriilor sustineri, realitatea putand fi astfel foarte usor
denaturata.
      De altfel, potrivit jurisprudentei CEDO, o solutie de condamnare
presupune existenta unor date obiective apte sa creeze si pentru un
observator neutru presupunerea rezonabila ca inculpatii au savarsit fapta
de care sunt acuzati, iar aceasta exigenta depaseste nivelul unor simple
presupuneri.
Cu privire la verificarea exactitatii recunoasterii inculpatilor, instanta
retine ca potrivit comparatiilor (probe stiintifice) efectuate intre urmele gasite
la fata locului cu cele al inculpatilor, rezultatul a fost negativ, urmele
neapartinand deci inculpatilor (fila 170 d.u.p.).
Instanta, avand in vedere si cele trei fapte prezentate mai sus, retine
ca este obligata sa dea eficienta in primul rand principiului in dubio pro reo
si prezumtiei de nevinovatiei de care trebuie sa se bucure orice inculpat,
valabile cu prisosinta cu privire la aceasta fapta imputata inculpatilor.
5) La data de 29.02.2000 partea vatamata D.M. a formulat plangere
invederand ca persoane necunoscute prin fortarea usii de acces au patruns
in interiorul apartamentul, de unde au sustras circa 15 grame de bijuterii
din aur si o haina de piele barbateasca d culoare neagra.
Cu privire la aceasta fapta instanta retine ca inculpatii din nou au
recunoscut cu exactitate savarsirea ei, explicand modalitatea in care au
procedat.
      In legatura cu declaratiile de recunoastere ale inculpatilor instanta
retine ca potrivit art. 69 C.p.p. acestea trebuie sa se coroboreze cu fapte sau
imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
Nu se poate sustine ca declaratiile de recunoastere ale inculpatilor se
coroboreaza cu procesul verbal de conducere in teren si cu declaratia
martorului asistent de la conducerea in teren, acestea doua din urma fiind
urmare a declaratiilor inculpatilor si a celor declarate de acestea si mai ales
pe baza acestora sa se dispuna o solutie de condamnare a inculpatilor avand
in vedere cele trei mentionate mai sus.
Simpla recunoastere a inculpatilor, la mai mult de sase ani de la
presupusa savarsire a faptei nu este de natura sa fie indeplinita conditia
prev. de art. 69 C.p.p.
Este incredibil pentru instanta cum inculpatii, presupusii autori a mai
multor fapte de furt din locuinte, la mai bine de 6 ani de la presupusa fapta
isi aduc aminte cu o exactitate de neclintit ce bijuterii au sustras din
apartamentul partii vatamate, respectiv niste cercei, o bratara si cateva inele
si chiar culoarea hainei de piele.
Insa nu se poate sustine ca martorul asistent la conducerea in teren a
inculpatilor a perceput prin propriile simturi fapte sau imprejurari astfel
cum s-au petrecut in acea zi, acesta asistand doar la explicatiile date de
inculpati, pe baza propriilor sustineri, realitatea putand fi astfel foarte usor
influentata.
      De altfel, potrivit jurisprudentei CEDO, o solutie de condamnare
presupune existenta unor date obiective apte sa creeze si pentru un
observator neutru presupunerea rezonabila ca inculpatii au savarsit fapta
de care sunt acuzati, iar aceasta exigenta depaseste nivelul unor simple
presupuneri.
Cu privire la verificarea exactitatii recunoasterii inculpatilor, instanta
retine ca potrivit comparatiilor (probe stiintifice) efectuate intre urmele gasite
la fata locului cu cele al inculpatilor, rezultatul a fost negativ, urmele
neapartinand deci inculpatilor (fila 170 d.u.p.).
Instanta, avand in vedere si cele patru fapte prezentate mai sus, de
asemenea recunoscute de inculpati, retine ca este obligata sa dea eficienta
in primul rand principiului in dubio pro reo si prezumtiei de nevinovatiei de
care trebuie sa se bucure orice inculpat, valabile cu prisosinta cu privire la
aceasta fapta imputata inculpatilor.
Urmatoarele fapte sunt retinute prin actul de sesizare numai in
sarcina inculpatului S.Z.T.avand in vedere ca la data de 15.03.2000
inculpatul I.R. a fost arestat preventiv si deci nu mai putea participa la
presupuse fapte de furt, acesta ulterior executand si o condamnare
definitiva.
6) La data de 29.05.2000 partea vatamata O.A. a formulat plangere
invederand ca persoane necunoscute prin fortarea usii de acces au patruns
in interiorul apartamentul intre orele 07.40. - 11.45, de unde au sustras 2
seturi de tacamuri, un miniaspirator si o friteoza, toate in valoare de 200 lei.
Cu privire la aceasta fapta instanta retine ca inculpatul S.Z.T. din nou
a recunoscut cu exactitate savarsirea ei, explicand modalitatea in care a
procedat.
      In legatura cu declaratiile de recunoastere ale inculpatului instanta
retine ca potrivit art. 69 C.p.p. acestea trebuie sa se coroboreze cu fapte sau
imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
Nu se poate sustine ca declaratiile de recunoastere ale inculpatului se
coroboreaza cu procesul verbal de conducere in teren si cu declaratia
martorului asistent de la conducerea in teren, acestea doua din urma fiind
urmare a declaratiilor inculpatului si a celor declarate de acestea si mai ales
pe baza acestora sa se dispuna o solutie de condamnare a inculpatului avand
in vedere cele trei mentionate mai sus.
Simpla recunoastere a inculpatului, la mai mult de sase ani de la
presupusa savarsire a faptei necoroborata cu alte probe nu este de natura
sa fie indeplinita conditia prev. de art. 69 C.p.p.
Este incredibil pentru instanta si aici cum inculpatul, presupus autor
a mai multor fapte de furt din locuinte, la mai bine de 6 ani de la presupusa
fapta isi aduce aminte cu o exactitate de neclintit ce bunuri a sustras in
acea zi din apartamentul partii vatamate, respectiv doua seturi de tacamuri
si un miniaspirator. Cu privire la aceasta declaratie instanta retine insa ca
inculpatul nu a mentionat nimic despre vreo friteoza, in contradictie cu cele
sustinute de partea vatamata.
Nu se poate sustine ca martorul asistent la conducerea in teren a
inculpatului a perceput prin propriile simturi fapte sau imprejurari astfel
cum s-au petrecut in acea zi, acesta asistand doar la explicatiile date de
inculpati, pe baza propriilor sustineri, realitatea putand fi astfel foarte usor
denaturata. Pentru a releva ca martorul asistent doar a putut percepe
ceea ce inculpatul a declarat la fata locului instanta retine ca martorul
asistent a invederat ca inculpatul a aratat la conducerea in teren ca a luat
din apartament doua seturi de tacamuri si cutite, fara a mai face astfel
referire la vreun miniaspirator, asa cum a aratat inculpatul in declaratiile de
la politie.
      De altfel, potrivit jurisprudentei CEDO, o solutie de condamnare
presupune existenta unor date obiective apte sa creeze si pentru un
observator neutru presupunerea rezonabila ca inculpatul a savarsit fapta de
care este acuzat, iar aceasta exigenta depaseste nivelul unor simple
presupuneri.
Instanta retine ca este obligata sa dea eficienta in primul rand
principiului in dubio pro reo si prezumtiei de nevinovatiei de care trebuie sa
se bucure orice inculpat, valabile cu prisosinta cu privire la aceasta fapta
imputata inculpatilor.
7) La data de 11.06.2000 partea vatamata O.C. a formulat plangere
invederand ca persoane necunoscute prin fortarea usii de acces au patruns
in interiorul apartamentul  de unde au sustras mai multe bunuri in valoare
totala de 1520 lei.
Cu privire la aceasta fapta instanta retine ca inculpatul S.Z.T. din nou
a recunoscut cu exactitate savarsirea ei, explicand modalitatea in care a
procedat, aratand ca dintre toate bunurile sustrase mai are decat unitatea de
calculator la el acasa.
      In legatura cu declaratiile de recunoastere ale inculpatului instanta
retine ca potrivit art. 69 C.p.p. acestea trebuie sa se coroboreze cu fapte sau
imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
      Partea vatamata a invederat ca printre bunurile sustrase cat timp
aceasta  a fost plecata de acasa se afla si o unitate de calculator ...........
      Instanta retine ca organele de politie au ridicat de la inculpat o unitate
de calculator care a fost predata partii vatamate pe baza de dovada de
predare primire.
      Cu privire la unitatea de calculator ridicata de la inculpatul S.Z.T.,
aspect confirmat de martorul Z.C.A., instanta retine ca partea vatamata
O.C. a declarat ca a primit acea unitate de calculator insa le-a invederat
politistilor ca nu este aceea care i-a fost sustrasa. Partea vatamata a mai
invederat ca a primit acea unitate de calculator ca sa termine totul si
deoarece a fost asigurata de politisti ca totul este in regula si ca nu va mai
avea de-a face cu ei.
      Ori se poate lesne observa ca unitatea de calculator ridicata de la
inculpat de acasa si pe care acesta pretinde ca a furat-o din acel apartament
nu este cea luata intr-adevar din apartamentul partii vatamate, astfel cum
aceasta din urma a invederat.
      Trecand peste exactitatea sumelor de bani pe care inculpatul sustine
ca le-a luat in acea zi din apartamentul partii vatamate, instanta retine ca
exista dubii cu privire la recunoasterea inculpatului cu privire la savarsirea
faptei.
Cu privire la verificarea exactitatii recunoasterii inculpatului, instanta
mai retine ca potrivit comparatiilor (probe stiintifice) efectuate intre urmele
gasite la fata locului cu cele al inculpatului, rezultatul a fost negativ, urmele
neapartinand deci inculpatului S.Z.T. (fila 170 d.u.p.).
Nu se poate sustine ca declaratiile de recunoastere ale inculpatului se
coroboreaza cu procesul verbal de conducere in teren si cu declaratia
martorului asistent de la conducerea in teren, acestea doua din urma fiind
urmare a declaratiilor inculpatului si a celor declarate de acestea si mai ales
pe baza acestora sa se dispuna o solutie de condamnare a inculpatului avand
in vedere cele trei mentionate mai sus.
Simpla recunoastere a inculpatului, la mai mult de sase ani de la
presupusa savarsire a faptei necoroborata cu alte probe nu este de natura
sa fie indeplinita conditia prev. de art. 69 C.p.p.
Este incredibil pentru instanta si aici cum inculpatul, presupus autor
a mai multor fapte de furt din locuinte, la mai bine de 6 ani de la presupusa
fapta isi aduce aminte cu o exactitate de neclintit ce bunuri a sustras in
acea zi din apartamentul partii vatamate.
Nu se poate sustine ca martorul asistent la conducerea in teren a
inculpatului a perceput prin propriile simturi fapte sau imprejurari astfel
cum s-au petrecut in acea zi, acesta asistand doar la explicatiile date de
inculpat, pe baza propriilor sustineri, realitatea putand fi astfel foarte usor
denaturata.
      De altfel, potrivit jurisprudentei CEDO, o solutie de condamnare
presupune existenta unor date obiective apte sa creeze si pentru un
observator neutru presupunerea rezonabila ca inculpatul a savarsit fapta de
care este acuzat, iar aceasta exigenta depaseste nivelul unor simple
presupuneri.
Instanta retine ca este obligata sa dea eficienta in primul rand
principiului in dubio pro reo si prezumtiei de nevinovatiei de care trebuie sa
se bucure orice inculpat, valabile cu prisosinta cu privire la aceasta fapta
imputata inculpatilor.
8) La data de 07.08.2000 partea vatamata M.M. a formulat plangere
invederand ca persoane necunoscute prin fortarea usii de acces au patruns
in interiorul apartamentul de unde au sustras suma de 30 lei.
Cu privire la aceasta fapta instanta retine ca inculpatul S.Z.T. din nou
a recunoscut cu exactitate savarsirea ei, explicand modalitatea in care a
procedat.
      In legatura cu declaratiile de recunoastere ale inculpatului instanta
retine ca potrivit art. 69 C.p.p. acestea trebuie sa se coroboreze cu fapte sau
imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
Nu se poate sustine ca declaratiile de recunoastere ale inculpatului se
coroboreaza cu procesul verbal de conducere in teren si cu declaratia
martorului asistent de la conducerea in teren, acestea doua din urma fiind
urmare a declaratiilor inculpatului si a celor declarate de acestea si mai ales
pe baza acestora sa se dispuna o solutie de condamnare a inculpatului avand
in vedere cele trei mentionate mai sus.
Simpla recunoastere a inculpatului, la mai mult de sase ani de la
presupusa savarsire a faptei necoroborata cu alte probe nu este de natura
sa fie indeplinita conditia prev. de art. 69 C.p.p.
Este incredibil pentru instanta si aici cum inculpatul, presupus autor
a mai multor fapte de furt din locuinte, la mai bine de 6 ani de la presupusa
fapta isi aduce aminte cu o exactitate de neclintit ce suma a sustras.
Nu se poate sustine ca martorul asistent la conducerea in teren a
inculpatului a perceput prin propriile simturi fapte sau imprejurari astfel
cum s-au petrecut in acea zi, acesta asistand doar la explicatiile date de
inculpat, pe baza propriilor sustineri, realitatea putand fi astfel foarte usor
denaturata.
      De altfel, potrivit jurisprudentei CEDO, o solutie de condamnare
presupune existenta unor date obiective apte sa creeze si pentru un
observator neutru presupunerea rezonabila ca inculpatul a savarsit fapta de
care este acuzat, iar aceasta exigenta depaseste nivelul unor simple
presupuneri.
Instanta retine ca este obligata sa dea eficienta in primul rand
principiului in dubio pro reo si prezumtiei de nevinovatiei de care trebuie sa
se bucure orice inculpat, valabile cu prisosinta cu privire la aceasta fapta
imputata inculpatilor.
9) La data de 27.12.2000 partea vatamata N.D. a formulat plangere
invederand ca persoane necunoscute prin fortarea usii de acces au patruns
in interiorul apartamentul de unde nu au sustras nimic.
Cu privire la aceasta fapta instanta retine ca inculpatul S.Z.T. din nou
a recunoscut cu exactitate savarsirea ei, explicand modalitatea in care a
procedat.
      In legatura cu declaratiile de recunoastere ale inculpatului instanta
retine ca potrivit art. 69 C.p.p. acestea trebuie sa se coroboreze cu fapte sau
imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
Nu se poate sustine ca declaratiile de recunoastere ale inculpatului se
coroboreaza cu procesul verbal de conducere in teren si cu declaratia
martorului asistent de la conducerea in teren, acestea doua din urma fiind
urmare a declaratiilor inculpatului si a celor declarate de acestea si mai ales
pe baza acestora sa se dispuna o solutie de condamnare a inculpatului avand
in vedere cele trei mentionate mai sus.
Simpla declaratie de recunoastere a inculpatului, la mai mult de sase
ani de la presupusa savarsire a faptei necoroborata cu alte probe nu este de
natura sa fie indeplinita conditia prev. de art. 69 C.p.p.
Este incredibil pentru instanta si aici cum inculpatul, presupus autor
a mai multor fapte de furt din locuinte, la mai bine de 6 ani de la presupusa
fapta isi aduce aminte cu o exactitate de neclintit ceea ce a facut in acea zi.
Nu se poate sustine ca martorul asistent la conducerea in teren a
inculpatului a perceput prin propriile simturi fapte sau imprejurari astfel
cum s-au petrecut in acea zi, acesta asistand doar la explicatiile date de
inculpat, pe baza propriilor sustineri, realitatea putand fi astfel foarte usor
denaturata.
      De altfel, potrivit jurisprudentei CEDO, o solutie de condamnare
presupune existenta unor date obiective apte sa creeze si pentru un
observator neutru presupunerea rezonabila ca inculpatul a savarsit fapta de
care este acuzat, iar aceasta exigenta depaseste nivelul unor simple
presupuneri.
Instanta retine ca este obligata sa dea eficienta in primul rand
principiului in dubio pro reo si prezumtiei de nevinovatiei de care trebuie sa
se bucure orice inculpat, valabile cu prisosinta cu privire la aceasta fapta
imputata inculpatilor.
Un aspect deosebit de interesant este pentru instanta ca desi timp de 6
ani nu s-a administrat nicio proba in descoperirea autorilor faptelor, in numai
trei zile sunt administrate toate probele necesare intocmirii actului de
sesizare al instantei (declaratiile inculpatilor, ale partilor vatamate, ale
martorilor, conduceri in teren - in aceiasi zi in 9 locatii diferite).
In conditiile in care condamnarea unei persoane se poate da doar in
conditiile prev. de art. 345 alin. 2 C.p.p., respectiv daca fapta exista,
constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat, iar din materialul
probator administrat nu rezulta cu certitudine ca faptele pentru care au fost
trimisi in judecata inculpatii au fost savarsite de acestia, instanta in baza
art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit. c C.pr.pen. il va achita pe
inculpatul S.Z.T. pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in forma
continuata prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i C.pen. cu aplic.
art. 41 alin. 2 C. pen. (acte materiale din datele de 06.01.2000, 14.01.2000,
14.01.2000, 26.01.2000 si 29.02.2000 - prev. in rechizitoriu de la punctele
A 1 la A 5).
      In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit. c C.pr.pen.
instanta il va achita pe inculpatul S.Z.T. pentru savarsirea infractiunii de
furt calificat in forma continuata prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i
C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. (acte materiale din datele de
29.05.2000, 11.06.2000, 08.08.2000 si 27.12.2000- prev. in rechizitoriu de
la punctele B 1 la B 4).
      In baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin.1 lit. c C.pr.pen.
instanta il va achita pe inculpatul I.R. pentru savarsirea infractiunii de furt
calificat in forma continuata prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i
C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. (acte materiale din datele de
06.01.2000, 14.01.2000, 14.01.2000, 26.01.2000 si 29.02.2000 - prev. in
rechizitoriu de la punctele A 1 la A 5).
      Va lua act ca inculpatii S.Z.T. si I.R. sunt arestati in alta cauza.
      Va lua act ca partile vatamate I.C., M.A., SC ................ SRL, A.C.,
D.M., O.A., O.C., M.M. si N.D. nu s-au constituit parti civile in prezenta
cauza.
      In baza art.192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat
vor ramane in sarcina acestuia.
      Onorariile avocatilor din oficiu care au asigurat asistenta juridica a
inculpatilor se vor avansa din fondul Ministerului Justitiei.
      
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:

  In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit. c C.pr.pen. achita
pe inculpatul Z.V.T., fiul lui ........ si ..........., ns. la data de ............ in
.............., cetatenie romana, studii ......... clase, cunoscut cu antecedente
penale, fara ocupatie, necasatorit, fara copii, stagiul militar nesatisfacut,
domiciliat in ...................., CNP ....................., in prezent in Penitenciarul
.............., pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in forma continuata
prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2
C. pen. (acte materiale din datele de 06.01.2000, 14.01.2000, 14.01.2000,
26.01.2000 si 29.02.2000 - prev. in rechizitoriu de la punctele A 1 la A 5).
      In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit. c C.pr.pen. achita
pe inculpatul Z.V.T. pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in forma
continuata prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i C.pen. cu aplic. art. 41
alin. 2 C. pen. (acte materiale din datele de 29.05.2000, 11.06.2000,
08.08.2000 si 27.12.2000- prev. in rechizitoriu de la punctele B 1 la B 4).
      In baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin.1 lit. c C.pr.pen.
achita pe inculpatul I.R., fiul lui ........... si ..............., ns. la data de
.............. in ..................., cetatenie romana, studii 5 clase, cunoscut cu
antecedente penale, fara ocupatie, necasatorit, fara copii, stagiul militar
nesatisfacut, domiciliat in ................................ CNP ..........................., in
prezent in Penitenciarul ................... pentru savarsirea infractiunii de
furt calificat in forma continuata prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a,
g, i C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. (acte materiale din datele de
06.01.2000, 14.01.2000, 14.01.2000, 26.01.2000 si 29.02.2000 - prev.
in rechizitoriu de la punctele A 1 la A 5).
Ia act ca inculpatii Z.V.T. si I.R. sunt arestati in alta cauza.
      Ia act ca partile vatamate I.C., domiciliata in
.........................................., M.A., domiciliata in
............................................., SC ......................... SRL, cu sediul in
...................................,  A.C., domiciliata in .............................., D.M.,
domiciliata in ............................................, O.A., domiciliata in
..............................., O.A., domiciliata in ..............................,  M.M.
domiciliata in ......................................... si N.D. domiciliata in
.................................. nu s-au constituit parti civile in prezenta cauza.
      In baza art.192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat
raman in sarcina acestuia.
      Onorariile avocatilor din oficiu care au asigurat asistenta juridica a
inculpatilor se avanseaza din fondul Ministerului Justitiei.
        Cu apel in termen de 10 zile de la pronuntare pentru Ministerul Public
si de la comunicare pentru inculpati si partile vatamate.
       Pronuntata in sedinta publica, azi, .....................

      PRESEDINTE,                                                         GREFIER,                                                                                                              



2