Stabilirea resedintei pe teritoriul Romaniei. Returnarea cetateanului strain intrucat a incheiat o casatorie de convenienta.

Prin contestatia adresata acestei instante si inregistrata sub nr. 572/39/2009, reclamantul  K.F. a solicitat anularea deciziei nr.3299949 din 8.04.2009  de returnare de pe teritoriul Romaniei  emisa de Oficiul Roman pentru Imigrari - Serviciul pentru Imigrari Suceava .
In motivarea contestatiei se arata ca prin  decizia contestata s-a dispus returnarea  reclamantului, cetatean turc, de pe teritoriul Romaniei  intrucat s-a  considerat ca la data de  9.01.2009 acesta a incheiat a casatorie de convenienta cu numita B.I.M.
Arata reclamantul ca la data efectuarii  verificarilor de catre Serviciul pentru Imigrari locuia impreuna cu sotia sa la domiciliul acesteia din municipiul Radauti.
Mai arata ca sotia sa este bolnava si ca intentioneaza sa lucreze ca bucatar in municipiul Radauti, pentru a-si intretine familia .
Reclamantul nu a invocat temeiul de drept al contestatiei .
Prin intampinare, Oficiul Roman pentru Imigrari - Serviciul pentru Imigrari Suceava a solicitat  respingerea contestatiei, aratand ca  in data de 10.03.2009 cetateanul turc  K.F.  a depus la ghiseul Serviciului pentru Imigrari Suceava o cerere de prelungire a dreptului de sedere in  scopul reintregirii  familiei,  in calitate de membru de familie al unui cetatean  roman.  Acesta este casatorit cu cetateana romana K.M.I., conform certificatului de casatorie nr. 433895 eliberat de Consulatul General al Romaniei la Istambul la data de 9.01.2009 .
In vederea obtinerii mai multor informatii despre casatoria cetateanului turc  K.F. cu cetateana romana K.M.I., conform art. 63 alin. 3 lit. a  din OUG nr. 194/2002 republicata, cei doi  soti au fost programati  pentru efectuarea unui interviu la sediul serviciului in data de 17.03.2009, ora 16,30.
Cu ocazia analizarii cererii de prelungire a dreptului de sedere, in urma verificarilor efectuate si a evaluarilor prin comparatie  a celor declarate de soti in timpul interviului efectuat in baza art. 63 alin. 3 lit. a din OUG nr. 194/2002 privind regimul strainilor din Romania, republicata, s-a constatat existenta elementelor unei casatorii de convenienta intre reclamant si cetateanul roman.
In urma verificarilor efectuate s-a stabilit ca sunt intrunite elementele pe baza carora se poate constata faptul ca este o casatorie de convenienta: nu s-au cunoscut inaintea casatoriei, nu vorbesc o limba inteleasa de amandoi si sunt inconsecventi in declararea datelor cu caracter personal ori a altor informatii relevante despre ei, conform art. 61 alin. 1 coroborat cu art.63 alin. 2 lit. b, d, f din OUG nr. 194/2002 republicata, elemente ce rezulta din datele obtinute in urma interviului, declaratiile unor terte persoane si controalele efectuate la domiciliul conjugal si alte verificari suplimentare conform art. 63 alin. 3 lit. a, c, d din acelasi act normativ si ca strainul nu mai indeplineste conditiile cerute la acordarea vizei.  
Prin concluziile scrise depuse la dosar, Serviciul pentru Imigrari Suceava a invocat aceleasi sustineri.
Analizand inscrisurile depuse la dosar precum si declaratiile  martorilor J.I., respectiv N.G., instanta constata ca plangerea este nefondata.
Prin decizia nr. 3299949/8.04.2009 emisa de  Oficiul Roman pentru Imigrari - Serviciul pentru Imigrari Suceava  s-a dispus returnarea reclamantului K.F., cetatean turc, de pe teritoriul Romaniei, constatandu-se ca acesta a incheiat o casatorie de  convenienta cu numita M.I., cetatean roman.
S-a concluzionat existenta unei casatorii de convenienta intrucat la interviului luat celor doi soti cu ocazia analizarii cererii de prelungire a  dreptului de sedere al reclamantului s-a constatat ca acestia sunt inconsecventi in declararea  datelor cu caracter personal, nu vorbesc o limba inteleasa de amandoi si nu s-au cunoscut inainte de casatorie .
Instanta constata ca intre parti, asa cum corect a retinut Serviciul pentru Imigrari, s-a incheiat o casatorie de convenienta in sensul art..63 din OUG nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania, astfel ca in mod legal s-a refuzat prelungirea dreptului de sedere al reclamantului .
Se constata, in primul rand ca sotii nu s-au cunoscut inaintea casatoriei, in sensul de a se stabili intre acestia o relatie care sa poata conduce  la finalizarea acesteia prin institutia casatoriei.
Perioada scurta de timp cat partile au avut posibilitatea de a se cunoaste efectiv anterior casatoriei este extrem de redusa.
Astfel, conform relatarilor reclamantului, acesta a cunoscut-o pe viitoarea sotie pe care de 27.10.2008, dupa care a locuit cu aceasta cate 2 zile pe saptamana pana la data casatoriei, 8.01.2009.
Ori, conform inregistrarilor oficiale a intrarilor si iesirilor din tara ale reclamantului, acesta a plecat din Romania la data de 26.12.2008  si a revenit la 4.03.2009 (fila 46 dosar).
Este evident ca o eventuala coabitare a viitorilor soti, chiar cate 2 zile pe saptamana,  nu avea cum sa inceapa chiar dupa prima intalnire a  acestora si, oricum, incheierea casatoriei dupa o perioada de doua luni de la prima intalnire ridica evidente semne de intrebare asupra scopului incheierii acesteia.
Desigur ca aceasta indoiala puternica cu privire la casatoria partilor  este sustinuta si de faptul ca, nici in acest moment, reclamantul nu poate purta un dialog in limba romana cu sotia sa, ori intr-o alta limba inteleasa de  amandoi, ceea ce  creeaza certitudinea faptului ca viitorii soti nu s-au cunoscut inaintea casatoriei, fiind in imposibilitatea de a comunica  fara traducator .
Fiind apelat in instanta, prin intermediul traducatorului, cu privire la cunostintele sale de limba romana, reclamantul a exemplificat doar "hai plimbare/ hai magazin/mancare/ pentru bucatarie/ Ce faci?".
De asemenea, un alt aspect relevant este inconsecventa declaratiilor privitoare la datele cu caracter personal, declaratii date de reclamant si sotia sa cu ocazia interviului luat de reprezentantii Serviciului pentru Imigrari .
Trebuie de precizat ca la interogatoriul luat reclamantului in instanta, aceste inconsecvente nu au mai fost semnalate, insa este evident ca de la data interviului luat de Serviciul pentru Imigrari pana la data interogatoriului  reclamantul si-a pregatit strategia de aparare .
Astfel, de exemplu, atunci cand a fost intrebat de ofiterul Serviciului pentru Imigrari daca are copii  din prima casatorie, reclamantul a raspuns "Da, un baiat de 9 ani" , iar sotia acestuia a raspuns "Nu, sotul nu are copii din prima casatorie" iar la intrebarea "In Turcia aveti vreo afacere ?" , reclamantul a raspuns "Da, am o afacere cu taxi", iar sotia acestuia "Nu, sotul meu  nu are afaceri in Turcia".
In aceste conditii, in mod legal s-a considerat ca intre parti s-a incheiat o casatorie de convenienta in sensul art. 63 alin. 2 lit. b, d, f scopul casatoriei fiind cel mai probabil ca reclamantul sa beneficieze de avantajele materiale care decurg din incheierea casatoriei cu un cetatean al unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv  gasirea unui loc de munca in Romania ori libertatea de circulatie, ceea ce contravine scopului real al unei casatoriei si anume acela de a intemeia o familie .
Ingradirea libertatii reclamantului de a-si  alege in mod liber resedinta sa pe teritoriul Romaniei este in primul rand o  masura prevazuta  de lege si in al doilea rand, constituie o masura necesara pentru protejarea moralei publice, in caz contrar  existand probabilitatea de a crea opinia conform careia casatoria priveste doar intereselor materiale dintre soti, fiind inlaturata relatia de afectiune reciproca pe care o presupune  institutia casatoriei.
Sunt astfel indeplinire exigentele art. 2 din Protocolul 4 la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.
Instanta nu poate retine ca temei al actiunii starea de sanatate a sotiei reclamantului, acest  aspect putand  face, eventual, obiectul protectiei  sociale speciale acordate de statul roman  acesteia.
Avand in vedere cele de mai sus, instanta , in baza art. 63,84 din OUG nr. 194/2002, a respins contestatia, ca nefondata.