Divort pentru motive privind convingerile religioase ale paratei. Lipsa dovezilor. Consecinte.

    Prin sentinta civila nr. 752/18 mai 2008 a Judecatoriei Gura Humorului a fost admisa in parte actiunea de divort promovata la 1.07.2008 de reclamantul A.M. impotriva paratei A.V. Drept urmare, s-a declarat desfacuta casatoria incheiata intre parti la data de 25.04.1999, din culpa lor comuna, dispunandu-se ca parata sa revina la numele anterior casatoriei, acela de "A.".
      Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca neintelegerile dintre parti se datoreaza conceptiilor diferite privind religia si viata de familie, ambii soti fiind in culpa ca nu s-au cunoscut suficient inainte de casatorie si nu au depus suficiente diligente ulterior, pentru a ajunge la un mod de viata si de gandire comun; ca partile sunt despartite in fapt de cca. 1 an, reclamantul intrand intr-o alta relatie de concubinaj cu numita T.A., cu care convietuieste si in prezent, incat casatoria nu mai poate continua.
      Solutia a fost criticata in apel de parata, pentru gresita apreciere a probelor administrate si aplicare a  legii. A aratat ca relatiile de familie nu sunt iremediabil vatamate, iar depozitia concubinei  reclamantului se impune a fi inlaturata, ca fiind subiectiva.
      Investit cu solutionarea apelului, Tribunalul Suceava l-a admis prin decizia civila nr. 275/6.10.2009, respingand in fond actiunea.
      Pentru a decide astfel, Tribunalul a retinut, pe baza probelor administrate, ca deteriorarea relatiilor de familie ale partilor a fost determinata in special de atitudinea reclamantului, care a intrat intr-o relatie de concubinaj, parasind domiciliul conjugal; ca reclamantul nu-si poate justifica propria turpiditate, solicitand divortul din propria culpa, iar cea a paratei nu a fost dovedita.
      Impotriva acestei decizii a declarat recurs in termen legal reclamantul. In dezvoltarea motivelor de recurs a  aratat ca hotararea este netemeinica si  nelegala, intrucat a dovedit cu probele administrate ca relatiile de familie sunt grav si iremediabil vatamate,  chiar  din vina ambilor soti, cata vreme lipsa de afectiune a paratei, determinata de convingerile ei religioase, a condus la despartirea lor in fapt de cca. 5 ani.
      Examinand hotararea atacata prin prisma criticii formulate si a probatoriului administrat in cauza, Curtea va respinge recursul pentru considerentele ce succed:
      In cadrul juridic actual, astfel cum este reglementat prin dispozitiile art.  299 - 316 Cod procedura civila, calea extraordinara de atac  a recursului poate fi exercitata doar pentru motive de nelegalitate ce se incadreaza in situatiile expres si limitativ prevazute de dispozitiile art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedura civila.
      Criticile privind exclusiv modul de apreciere de catre instanta de judecata a probelor administrate vizeaza netemeinicia, iar nu legalitatea hotararii, neputand fi incadrate intr-unul din aceste motive.
      Admitand incidenta in cauza a dispozitiilor  art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, privind interpretarea si aplicarea in speta a dispozitiilor art. 38 Codul familiei, Curtea constata neintemeiat recursul.
      Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 38 Codul familiei, instanta poate desface casatoria prin divort atunci cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt  grav si iremediabil vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.
      Cum corect a sesizat  instanta de apel, nimeni nu poate invoca in sustinerea intereselor sale propria culpa, conform  adagiului latin "nemo auditur propiam turpitudinem allegans".
      In speta, reclamantul a invocat culpa exclusiva a paratei, concretizata in lipsa de afectiune determinata de  convingerile  religioase ale acesteia, iar sarcina probei i-a revenit, conform dispozitiilor art. 1169 Cod civil.
      Din depozitiile celor patru martori audiati la instanta de fond a rezultat ca reclamantul a intrat intr-o relatie de  concubinaj din luna februarie 2008 si nu s-a mai intors la domiciliul conjugal, desi a recunoscut ca a gresit si ca Nu are nimic sa-i reproseze paratei, care, de altfel, l-a contactat de mai multe ori in vederea impacarii.
      Din inscrisul atasat  la dosarul de fond (fila 14), rezulta ca reclamantul a cunoscut religia paratei si a solicitat sa  fie si el primit in acelasi cult religios, anterior casatoriei.
      Cum motivele privind culpa paratei nu au fost dovedite, in mod just instanta de apel a respins actiunea de divort ca nefondata.
      Imprejurarea ca partile sunt despartite in fapt de peste un an nu constituie, in sine, motiv temeinic de  desfacere a casatoriei, in sensul dispozitiilor  legale mentionate, in lipsa culpei sau acordului paratei.