Anulare act administrativ emis de Uniunea Nationala a Barourilor din Romania. Competenta materiala

Prin actiunea inregistrata initial pe rolul Sectiei I civila a Tribunalului Botosani la data de 11.10.2011, reclamantul N.I. a chemat in judecata ,in calitate de parati, Baroul Botosani si Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, pentru a se dispune prin hotarare judecatoreasca anularea Deciziei nr. 55/16.06.2011 emisa de Consiliul Baroului Botosani; obligarea acestui barou sa revoce Decizia nr. 6/23.06.2007 prin care a fost suspendat din profesia de avocat definitiv al Baroului Botosani si trecut pe tabloul avocatilor incompatibili; inscrierea sa in tabloul avocatilor cu drept de exercitare a profesiei si aprobarea cererii privind infiintarea unui cabinet individual si obligarea paratelor la plata sumei de 20.000 lei daune morale si a sumei de 100 euro/zi, cu titlu de daune materiale, incepand cu data introducerii actiunii si pana la emiterea deciziei de infiintare a cabinetului individual.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca, prin Decizia nr. 40/28.09.2006 emisa de Baroul Botosani a fost primit in profesia de avocat definitiv incepand cu data de 1.10.2006, fiind inscris pe tabloul avocatilor cu drept de exercitare a profesiei.
Ulterior, prin Decizia nr. 6/23.01.2007 a fost suspendat din profesia de avocat definitiv pana la renuntarea la functia de magistrat.
La 18.04.2011 a fost eliberat din functia de magistrat prin decret prezidential, iar la 21.04.2011 s-a adresat Baroului Botosani cu o cerere prin care solicita sa fie revocata decizia de suspendare din profesia de avocat definitiv si sa fie inscris pe tabloul avocatilor cu drept de exercitare a profesiei, precum si sa ii fie aprobata cererea de infiintare a unui cabinet individual.
Prin Decizia nr. 55/16.06.2011, Baroul Botosani a respins cererea sa, constatand totodata lipsa de efecte a Deciziilor nr. 40/2006 si nr. 6/2007.
In motivarea deciziei s-a retinut ca nu si-a rezolvat starea de incompatibilitate in termenul de 2 luni calculat de la data emiterii deciziei de primire in profesie.
A contestat aceasta decizie la Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, insa aceasta contestatie nu a fost rezolvata pana in prezent, desi a fost inregistrata sub nr. 337/C la data 8 iulie 2011.
 Sustine reclamantul ca decizia contestata incalca o serie de norme legale, intrucat a dobandit in conditiile legii calitatea de avocat, Hotararea nr. 620/2009 a UNBR neputand sa se aplice retroactiv, pierderea acestei calitati nefiind justificata si in dezacord cu practica CEDO si, in special cu cele mentionate prin Cauza Buzescu contra Romaniei, fiind incalcate si termenele de prescriptie, de 3 ani, prevazute de Decretul 167/1958, ca daunele morale sunt justificate prin faptul ca decizia contestata i-a produs un puternic stres si comentarii negative din partea cetatenilor si a justitiabililor cu care a venit in contact in desfasurarea activitatii de judecator si presedinte al Judecatoriilor Dorohoi si Darabani si ca pretentia referitoare la plata daunelor materiale are la baza faptul ca incepand cu perioada de 1.05.2011 si pana in prezent a pierdut numerosi clienti, neputand exercita profesia de avocat.
Prin incheierea din 26.10.2011, Sectia I civila a Tribunalului Botosani a scos cauza de pe rol si a inaintat-o Sectiei a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, motivat de faptul ca actiunea are ca obiect anularea unui act administrativ, fiind atrasa competenta instantei de contencios administrativ potrivit art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004.
Astfel investita cu solutionarea cauzei, instanta de contencios administrativ a Tribunalului Botosani a constatat urmatoarele:
Paratii Baroul Botosani si Uniunea Nationala a Barourilor din Romania au depus intampinare la dosar prin care au invocat:
1. Exceptia inadmisibilitatii actiunii, motivat de faptul ca reclamantul nu a contestat si Decizia nr. 105/3.12.2011, pronuntata de Consiliul UNBR in solutionarea contestatiei formulata impotriva Deciziei nr. 55/16.06.2001 a Consiliului Baroului Botosani.
2. Exceptia tardivitatii si inadmisibilitatii celui de-al doilea capat de cerere avand ca obiect obligarea baroului sa revoce Decizia nr. 6/2007 - justificat de faptul ca reclamantul nu a uzat de calea de atac speciala prevazuta de Legea nr. 51/1995 si nici de procedura prealabila prevazuta de Legea 554/2004.
3. Exceptia prematuritatii si inadmisibilitatii celui de-al treilea capat de cerere - intrucat cererile reclamantului de reinscriere in tabloul avocatilor cu drept de exercitare a profesiei si de aprobare a infiintarii unui cabinet individual sunt premature, deoarece modul de solutionare a acestora depinde de modul de solutionare irevocabila a capatului de cerere privind anularea Deciziei nr. 55/2011. Totodata, cele doua cereri sunt inadmisibile intrucat admiterea lor de catre consiliul baroului este conditionata de achitarea unor taxe profesionale de catre reclamant, de depunere a unor inscrisuri care sa faca dovada sediului cabinetului individual, etc.
Pe fondul cauzei, paratii au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, motivat de urmatoarele:
Decizia nr. 55/2011 a fost emisa cu respectarea intocmai a disp. art. 24 alin. 2 din Legea 51/1995, motivat de faptul ca reclamantul a fost primit in profesia de avocat incepand cu data de 1.10.2006 si nu si-a rezolvat starea de incompatibilitate in termenul de 2 luni calculat de la data emiterii deciziei de primire in profesie, starea sa de incompatibilitate fiind data de activitatea salarizata desfasurata ca judecator la Judecatoria Dorohoi, activitate care nu a fost intrerupta pana la pensionare.
Sustinerea reclamantului ca starea sa de incompatibilitate a incetat la data eliberarii sale din functia de judecator prin pensionare vine in contradictie vadita cu prevederea cuprinsa in fostul art. 24 alin. 2, actualul art. 25 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, potrivit caruia termenul de 2 luni se calculeaza de la data emiterii deciziei de primire in profesia de avocat.
Sustinerea reclamantului privind incidenta termenului general de prescriptie de 3 ani este neintemeiata, actul normativ care prevedea acest termen, respectiv Decretul nr. 167/1958, nefiind aplicabil in cauza.
Decizia nr. 6/2007 prin care reclamantul a fost suspendat din exercitiul profesiei de avocat si trecut pe Tabloul avocatilor incompatibili incepand cu data primirii in profesie a avut ca justificare situatia reclamantului de la acea data, care cumula nelegal profesia de avocat cu functia de judecator.
Cererile reclamantului avand ca obiect plata de daune morale si materiale sunt neintemeiate intrucat reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu, iar in ipoteza admiterii cererii sale, reclamantul nu ar fi putut profesa o perioada de 5 ani la instanta la care a indeplinit functia de judecator, potrivit disp. art. 20 alin. 8 din Legea 51/1995.
Reclamantul a formulat raspuns la intampinare, prin care a solicitat respingerea exceptiilor invocate de parti, aratand in sedinta din 14.03.2012 ca, prin prezenta actiune, contesta si Decizia nr. 105/3.12.2011 emisa de Consiliul UNBR, decizie care nu exista la momentul introducerii actiunii.
Avand in vedere completarea actiunii, reprezentantul paratilor a invocat exceptia de necompetenta a Tribunalului Botosani - exceptia fiind respinsa, conform incheierii de sedinta din 14.03.2012.
Reclamantul a invocat si exceptia de neconstitutionalitate a disp. art. 20 alin. 8 si 25 alin. 2 din Legea 51/1995, pentru motivele mentionate in scris la fila 24 dosar, instanta acordand un termen paratilor pentru a-si exprima opinia fata de cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu solutionarea acestor exceptii.
La termenul din 28.03.2012 paratii au solicitat instantei sa dispuna sesizarea Curtii Constitutionale cu solutionarea exceptiilor, precum si suspendarea judecarii cauzei pana la solutionarea acestora.
Tribunalul Botosani  a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, retinand urmatoarele:
Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea 47/1992, Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului.
Ca urmare, o conditie de admisibilitate a sesizarii Curtii Constitutionale consta in aprecierea instantei de fond referitoare la faptul ca solutionarea cauzei trebuie sa depinda de solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate invocata.
In speta, desi unul dintre textele de lege invocate ca fiind neconstitutionale, respectiv art. 25 alin. 2 din Legea 51/1995, constituie temeiul juridic al deciziilor contestate, instanta apreciaza ca solutionarea cauzei depinde de interpretarea juridica a acestui text de lege si nu de controlul de constitutionalitate a acestuia.
In ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a disp. art. 20 alin. 8 din Legea 51/1995, instanta constata ca aceasta dispozitie a legii nu a fost avuta in vedere la emiterea deciziilor contestate, nefacand obiectul cercetarii instantei de contencios administrativ care a fost investita doar cu analiza legalitatii deciziei de respingere a cererii reclamantului privind inscrierea in tabloul avocatilor cu drept de exercitare a profesiei.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat ca cererea de sesizare a Curtii Constitutionale nu intruneste toate conditiile de admisibilitate prevazute de art. 29 alin. 1 din Legea 47/1992, motiv pentru care, conform art. 29 alin. 5 din lege, respinge cererea de sesizare formulata de reclamant.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a avut in vedere si existenta unui precedent judiciar in aceasta materie, care, desi nu constituie izvor de drept, impune necesitatea asigurarii unei egalitati de tratament pentru persoanele aflate in aceeasi situatie de fapt si de drept, nefiind nici un rationament pentru care persoanele situate in posturi identice sa primeasca solutii diferite de la instantele judecatoresti - fapt sanctionat de practica CEDO.
Astfel, un litigiu similar a fost solutionat de Tribunalul Botosani prin sentinta nr. 1568/16.07.2010, hotararea devenind irevocabila prin respingerea recursului ca nefondat, conform deciziei nr. 3172/22.09.2011 a Curtii de Apel Suceava.
Prin sentinta nr.1399 din 28 martie 2012, Tribunalul Botosani a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale formulata de reclamant, a respins exceptiile invocate de parate prin intampinare, a admis in parte actiunea formulata de reclamantul N.I., in contradictoriu cu paratii Baroul Botosani si Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, a dispus anularea Deciziei nr. 55/16.06.2011 emisa de Baroul Botosani si a Deciziei nr. 105/3.12.2011 emisa de UNBR si a obligat Baroul Botosani sa admita cererea reclamantului privind inscrierea acestuia in tabloul avocatilor cu dreptul de exercitare a profesiei de avocat si infiintarea Cabinetului individual de avocat, respingand, ca nefondat, capatul de cerere privind daunele.
Fata de exceptiile invocate prin intampinare, tribunalul a dispus respingerea acestora, justificat de urmatoarele:
Reclamantul si-a completat actiunea, solicitand si anularea Deciziei nr. 105/2011 a UNBR, exceptia inadmisibilitatii primului capat de cerere fiind ramasa fara obiect.
Prin contestarea administrativa a Deciziei nr. 55/2011, reclamantul a criticat aceasta deciziei in integralitatea ei, iar cererea de revocare a Deciziei nr. 6/2007 este o consecinta fireasca a admiterii cererii principale privind inscrierea pe tabloul avocatilor cu drept de exercitare a profesiei, cererea avand un caracter accesoriu, a carei solutionare depinde exclusiv de modalitatea de solutionare a cererii principale.
Cererile reclamantului privind reinscrierea pe tabloul avocatilor cu drept de exercitare a profesiei si cea de aprobare a infiintarii unui cabinet individual nu sunt premature si nici inadmisibile in masura in care prin art. 1 din Decizia nr. 55/2011 s-a dispus respingerea lor, iar instanta a fost investita cu actiunea de anulare a acesteia, trebuind sa analizeze temeiurile legale in baza carora s-a adoptat aceasta solutie de catre Consiliul Baroului Botosani.
De asemenea, conditionarea admiterii acestor cereri de achitarea unor taxe, depunerea unor inscrisuri, etc., nu impiedica verificarea legalitatii masurii dispuse de Consiliul Baroului Botosani prin Decizia nr. 55/2011, intrucat respingerea acestor cereri nu a avut loc ca urmare a neindeplinirii acestor formalitati, ci pe un alt considerent care tine de interpretarea dispozitiilor art. 25 alin. 2 din Legea 51/1995.
Pe fondul cauzei, tribunalul a retinut ca potrivit Deciziei nr. 40/2006 emisa de Baroul Botosani, reclamantul a fost primit in profesia de avocat definitiv, incepand cu data de 1.10.2006, fiind inscris pe tabloul avocatilor in exercitiul profesiei, incepand cu aceasta data.
Aceasta decizie are caracterul juridic al unui act administrativ unilateral, care a intrat in circuitul civil si care a produs efecte juridice incepand cu data de 1.10.2006.
Totodata, asa cum rezulta din practica CEDO, respectiv Cauza Buzescu contra Romaniei, Curtea a considerat ca sunt aplicabile prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, care se extinde la exercitarea profesiei de avocat si la reputatia aferenta, avandu-se in vedere ca acestea sunt entitati de o anumita valoare care au, in multe privinte, natura drepturilor private si astfel constituie beneficii, reprezentand bunuri in sensul primei propozitii din aceasta prevedere.
Din aceasta perspectiva, pierderea calitatii de avocat ca efect al emiterii Deciziei nr. 55/2011 a Baroului Botosani, trebuie analizata in raport cu dreptul dobandit de reclamant prin Decizia nr. 40/2006, iar apoi trebuie analizat daca deciziile ce constituie obiectul judecatii nu au fost arbitrare sau incompatibile cu principiul legalitatii, care trebuie sa guverneze toate actele administrative emise de aceste autoritati.
Tribunalul a constatat ca atat Decizia nr. 55/2011, cat si Decizia nr. 105/2011 au avut ca baza legala prevederile art. 25 alin. 2 din Legea 51/1995, potrivit carora "in cazurile in care exista incompatibilitate, decizia de primire in profesie va produce efectele numai de la data incetarii starii de incompatibilitate care trebuie rezolvata in termen de 2 luni de la emiterea deciziei".
In ce priveste interpretarea acestui text de lege, tribunalul a apreciat ca reclamantul a dobandit calitatea de avocat definitiv, in conditiile Legii 51/1995, potrivit Deciziei 40/2006 emisa de Baroul Botosani, iar aceasta calitate nu a fost afectata prin emiterea Deciziei 6/2007, prin care acesta a fost suspendat din profesie si trecut pe tabloul avocatilor definitivi incompatibili, avandu-se in vedere - asa cum rezulta din chiar cuprinsul acestei decizii - faptul ca reclamantul "indeplineste functia de judecator, fiind necesara o perioada de timp pana la renuntarea la functia de magistrat".
Ca efect al acestei ultime decizii, reclamantul nu a pierdut calitatea de avocat definitiv, ci doar a fost inscris pe tabloul incompatibililor, calitate pe care o detine si in prezent, nefiind afectata ca urmare a exercitarii in continuare a unei activitati salariale in alta profesie.
Astfel, nu poate fi retinut in sarcina reclamantului faptul ca nu a rezolvat starea de incompatibilitate in termen de 2 luni de la emiterea deciziei de primire in profesie, intrucat acesta, cu respectarea acestui termen, a formulat cerere pentru inscrierea pe tabloul incompatibililor, tocmai pentru ca indeplinea functia de magistrat - cerere care a fost admisa de Baroul Botosani prin Decizia nr. 6/2007.
Tribunalul a apreciat ca dispozitiile prevazute de art. 25 alin. 2 din legea 51/1995 nu impun in mod expres incetarea raporturilor de munca salarizata, ci ofera posibilitatea persoanei care se afla in aceasta situatie de a opta intre a se suspenda din profesie si a solicita incetarea raporturilor de munca.
Ca urmare, reclamantul a uzat de aceasta posibilitate, a solicitat suspendarea din profesia de avocat definitiv, cererea sa a fost admisa prin Decizia nr. 6/2007, fara a se constata totodata ca decizia de primire in profesie a ramas lipsita de efecte potrivit art. 25 alin. 2 din Legea 51/1995, iar respingerea cererii acestuia de reinscriere in tabloul avocatilor cu drept de profesie, formulata dupa trecerea a 5 ani de zile, respectiv dupa pensionarea din functia de magistrat, este nejustificata, intrucat starea de incompatibilitate recunoscuta prin Decizia nr. 6/2007, a incetat doar incepand cu acest moment.
Totodata, din redactarea articolului 25 alin. 2 din legea 51/1995, nu rezulta ca persoana primita in profesia de avocat trebuie sa rezolve in termen de 2 luni de la emiterea deciziei de primire in profesie starea de incompatibilitate, ci, doar ca starea de incompatibilitate trebuie rezolvata in termenul de 2 luni de la emiterea acestei decizii, singurul abilitat sa o faca fiind emitentul deciziei de primire in profesie, respectiv Baroul Botosani.
Ori, in situatia de fata, de la emiterea Deciziei nr. 40/2006 si a Deciziei nr. 6/2007, au trecut mai bine de 5 ani de zile, fara ca Baroul Botosani sa emita o decizie prin care sa constate ca decizia de primire in profesie a reclamantului nu mai produce efecte, paratul neputand pretinde ca poate oricand sa o faca, fara respectarea vreunui termen.
Desi in aceasta materie nu sunt aplicabile termenele de prescriptie prevazute de Decretul nr. 167/1958 sau de Codul civil, asa cum invoca reclamantul, tribunalul a constatat ca - fiind cazul unor acte administrative de autoritate (fiind recunoscuta calitatea de autoritate publica a barourilor, precum si posibilitatea acestora de a emite acte administrative de autoritate) - sunt aplicabile prevederile legii speciale, respectiv ale Legii 554/2004, care prin art. 1 alin. 6 prevede posibilitatea autoritatii emitente de a solicita instantei anularea unui act administrativ unilateral pe care il apreciaza ca fiind nelegal, atunci cand nu mai poate fi revocat intrucat a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice, decat intr-un termen de un an de zile de la data emiterii actului.
Asa cum rezulta din acest text de lege, dar si din literatura juridica de specialitate, in materia dreptului administrativ este de principiu faptul ca un act administrativ unilateral care a intrat in circuitul civil si care si-a produs efectele nu mai poate fi revocat de catre autoritatea emitenta, decat prin intermediul instantei judecatoresti si numai cu respectarea termenului legal de un an de la data emiterii lui.
Cu atat mai mult, in situatia emiterii unei decizii de primire in profesia de avocat, emitentul acestui act nu poate constata lipsa de efecte a acestei decizii, indiferent de timpul scurs de la momentul emiterii actului, intrucat tuturor actelor administrative li se aplica principiul irevocabilitatii, in situatia in care acesta a intrat in circuitul civil si si-a produs efectele, singura exceptie fiind stabilita de legiuitor prin prevederile art. 1 alin. 6 din Legea 554/2004.
Ca urmare, Tribunalul Botosani  a apreciat ca, pentru identitate de ratiune cu cele anterior mentionate, daca Baroul Botosani dupa doua luni de la emiterea deciziei de primire in profesie a reclamantului nu a emis o noua decizie prin care sa constate ca aceasta este lipsita de efecte juridice, potrivit art. 24 alin. 2 din Legea 51/1995, ci, dimpotriva, a emis o decizie prin care a inscris reclamantul pe tabloul incompatibililor - nu mai are posibilitatea nelimitata in timp de a inlatura un act administrativ care si-a produs efectele juridice inca din anul 2006.
In consecinta, tribunalul a constatat ca paratele au dat o interpretare eronata a dispozitiilor art. 24 alin. 2 din Legea 51/1995, incalcand totodata principiul irevocabilitatii actelor administrative, procedand astfel in mod nelegal la respingerea cererii reclamantului privind inscrierea pe tabloul avocatilor cu drept de exercitare a profesiei si a cererii privind infiintarea unui cabinet individual, precum si la constatarea lipsei de efecte a Deciziilor nr. 40/2006 si nr. 6/2007.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 18 din Legea 551/2004, Tribunalul Botosani  a dispus anularea Deciziei nr. 55/16.06.2011 emisa de Baroul Botosani si a Deciziei nr. 105/3.12.2011 emisa de UNBR, obligand Baroul Botosani sa admita cererea reclamantului privind inscrierea acesteia in tabloul avocatilor cu dreptul de exercitare a profesiei de avocat si infiintarea Cabinetului individual de avocat.
In ce priveste daunele solicitate prin actiune, instanta a constatat ca reclamantul este cel care trebuie sa faca dovada existentei prejudiciului, insa acesta nu a administrat nici o proba in acest sens, motiv pentru care a respins acest capat de cerere, ca nefondat.
Impotriva sentintei au declarat recurs atat reclamantul, cat si paratii, criticand-o pentru nelegalitate.
In recursul sau, reclamantul a aratat ca in mod eronat prima instanta a  respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, precum si cererea de acordare a daunelor morale.
Paratii Baroul Botosani si Uniunea Nationala a  Barourilor din Romania au reiterat, cu prioritate, exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Botosani, aratand ca decizia nr.105/3.12.2011 emisa de Consiliul UNBR reprezinta un act emis de o autoritate publica centrala in acceptiunea art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, astfel incat, in temeiul disp. art. 10 teza a doua din Legea nr. 554/2004 actualizata, controlul legalitatii acestui act revine Curtii de Apel Suceava - sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal; ca, fata de completarea obiectului judecatii din data de 14.03.2012, capetele de cerere din actiunea initiala au devenit capete de cerere accesorii, iar solutionarea acestora din urma revine instantei competente sa solutioneze capatul de cerere principal, in temeiul dispozitiilor art. 17 Cod procedura  civila.
Sustin paratii ca decizia nr. 105/3.12.2011 pronuntata de Consiliul UNBR nu reprezinta un raspuns la plangerea prealabila formulata de reclamant in temeiul dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, ci reprezinta un act administrativ  jurisdictional emis in baza legislatiei speciale privind profesia de avocat si in virtutea calitatii Consiliului UNBR de organ de conducere cu atributii jurisdictionale.
De asemenea, paratii au criticat sentinta primei instante prin prisma pretinsei nelegalitati rezultata din respingerea cererii de sesizare a Curtii Constitutionale, reiterand motivele de fond de la prima instanta.
Prin decizia nr.3515/20.06.2012, Curtea de Apel Suceava - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal  a admis recursurile, a casat sentinta Tribunalului Botosani si a trimis cauza pentru rejudecare in fond la Curtea de Apel Suceava - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal, retinand urmatoarele:
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 "Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata, iar Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public".
Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se refera la  anularea deciziei nr. 105/3.12.2011 a UNBR - Consiliul Uniunii prin care s-a respins contestatia reclamantului la decizia Consiliului Baroului Botosani nr. 55/16.06.2011 si in consecinta, anularea si a acestei din urma decizii, cu inscrierea reclamantului in tabloul avocatilor cu dreptul de exercitare a profesiei si infiintarea Cabinetului de avocat.
Cert este ca parata UNBR este incadrata in notiunea de  autoritate publica, in sensul art. 2 alin. 1 lit. b teza II din Legea nr. 554/2004, care include in aceasta definitie persoanele juridice de drept privat care potrivit legii au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public, in regim de putere publica.
In conditiile in care, in baza dispozitiilor art. 66 lit. o si p din Legea nr. 51/1995, Consiliul UNBR solutioneaza contestatiile la deciziile barourilor judetene, in mod cert UNBR indeplineste cerintele pentru a fi calificata drept organ al autoritatii publice centrale.
Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004 "Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora de pana la 500.000 de lei se solutioneaza in fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se solutioneaza in fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel".
Prin urmare, specificul litigiilor care se desfasoara intre persoanele fizice sau juridice si administratia publica determina, in mod necesar, existenta unor reguli imperative in privinta competentei instantelor  de contencios administrativ.
In cauza de fata este aplicabil primul criteriu din art. 10 alin. 1, respectiv cel al rangului autoritatii care emite actul dedus judecatii si, cum UNBR este o autoritate centrala, competenta sa solutioneze in fond acest litigiu este Curtea de Apel.
Tribunalul  a facut trimitere la o alta decizie a acestei instante, respectiv nr. 3172/22.09.2011, ca practica judiciara, insa din lecturarea respectivei decizii rezulta ca instanta a avut in vedere o alta situatie privitor la cadrul procesual dedus judecatii.
In concluzie, cum litigiul de fata este de competenta Curtii de Apel in prima instanta, potrivit art. 312 Cod procedura civila, a fost casata sentinta analizata, iar cauza a fost trimisa instantei competente, in vederea distribuirii aleatorii a cauzei, nemaifiind analizate celelalte motive din recurs, acestea urmand a fi avute in vedere la judecarea fondului.