Suspendare executare act administrativ. Cazul bine justificat si paguba iminenta

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Botosani - Sectia a II-a civila, de Contencios Administrativ si Fiscal la data de 17.09.2012 sub nr.5689/40/2012, reclamanta SC "X" SRL a solicitat, in contradictoriu cu paratii Primarul municipiului Botosani si Municipiul Botosani, suspendarea executarii actului administrativ reprezentat de Dispozitia Primarului municipiului Botosani nr. 1072/2012 pana la solutionarea definitiva si irevocabila de catre Tribunalul Botosani a contestatiei formulata impotriva aceleiasi dispozitii.
In motivarea cererii, a aratat ca Dispozitia nr.1072/2012 a fost emisa de Primarul municipiului Botosani in urma contestatiei pe care reclamanta a formulat-o impotriva Deciziei de impunere nr. 22848/19.06.2012 dispunand in totalitate respingerea contestatiei.
Prin Decizia de impunere nr.22848/19.06.2012 Municipiul Botosani a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a taxei pe teren pentru parcarile din patrimoniul municipiului aflate in folosinta societatii in temeiul art. 85 alin.1 lit.b) din O.G. nr.92/2003, percepand si majorari de intarziere asupra sumelor calculate distinct pentru anii 2009-2012.
A apreciat reclamanta ca obligatia de plata stabilita prin Decizia de impunere constituie o masura abuziva, sumele de bani percepute cu titlu de taxa teren si majorari de intarziere fiind stabilite cu incalcarea clauzelor contractuale din Contractul nr.7275/15.04.2009 privind "gestionarea parcarilor si procedurilor aplicabile vehiculelor parcate neregulamentar sau abandonate in municipiul Botosani". Astfel, SC "X" SRL, in calitate de operator a concesionat serviciul constand in "gestionarea parcarilor si procedurilor aplicabile vehiculelor parcate neregulamentar sau abandonate in municipiul Botosani" care presupune desfasurarea a trei activitati enumerate de concedent dupa cum urmeaza: exploatarea locurilor de parcare publica dotate cu parcomate, blocarea si deblocarea autovehiculelor care sunt stationate/parcate neregulamentar sau care ocupa ilegal locuri de parcare rezervate tertilor si ridicare, transportul, depozitarea si eliberarea autovehiculelor care sunt stationate/parcate neregulamentar ori care ocupa ilegal locuri de parcare rezervate altor persoane.
Conform contractului nr. 7275/15.04.2009 si a caietului de sarcini, reclamanta nu a concesionat parcarile publice din municipiul Botosani ci numai serviciul de gestionare a acestora care consta in gestionarea parcomatelor adica intretinerea, repararea si dotarea acestora cu materiale necesare bunei functionari. De asemenea, reclamanta a precizat ca in Sectiunea 2.1 lit. d) din caietul de sarcini insusi concedentul a precizat ca infrastructura parcarilor, respectiv platforme, indicatoare, marcaje ramane in administrarea beneficiarului, aceasta facand dovada certa ca in ceea ce priveste  parcarile publice dotate cu parcomate din municipiul Botosani nu le sunt aplicabile dispozitiile art. 256 alin. 3 din Legea 571/2003.
A sustinut ca motivele cererii de suspendare a Dispozitiei nr. 1072/2012 constau in prevenirea producerii unei pagube iminente (in contextul in care reprezentantii concedentului au declarat public in presa locala de mai multe ori ca urmaresc punerea societatii in imposibilitate de functionare) si prevenirea perturbarii activitatii societatii.
Prin adresa nr. 32413/4.09.2012 DITL Botosani a comunicat reclamantei situatia privind redeventa si calculul accesoriilor calculate din care rezulta ca in luna iunie 2012 a fost achitata de catre reclamanta suma de 2342,85 lei, suma care de fapt fusese poprita cu O.P. nr. 4096/3.07.2012 cu titlu de redeventa teren concesionat in baza titlului executoriu nr. 24013728.06.2012, desi intre parti nu a existat nici un contract de concesiune pentru niciun teren din municipiu. Nelegalitatea calculelor si popririlor DITL Botosani rezulta din aceea ca obligatia de plata a taxei pe teren a fost stabilita unilateral prin Decizia de impunere motivat pe art. 85 alin. 1 lit. b din OG nr.92/2003 si nu pe vreo clauza contractuala negociata intre parti. Astfel ca suma de 12342,85 lei a fost retinuta anterior emiterii Deciziei de impunere. Dovada ca paratii urmaresc crearea de probleme financiare societatii reclamante se deduce din desfasuratorul calcului redeventei din care rezulta ca sumele achitate de reclamanta au fost incasate in contul redeventei (in care a fost inclusa si taxa teren), incalcandu-se prevederile contractuale prin care partile au stabilit de comun acord ca platile sa se efectueze prioritar in contul penalitatilor si numai dupa aceea in contul redeventei restante.
Parata a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondata.
A aratat ca motivarea reclamantei nu este intemeiata deoarece decizia de impunere s-a emis in baza contractului nr.7275/2009, precum si a actelor aditionale n. 1 si 2 cu precizarea ca dispozitiile art. 1 stipuleaza ca "Se preda in administrarea si exploatarea concesionarului urmatoarele parcari publice". Temeiul de drept  in baza caruia s-a efectuat impunerea este art. 256 alin. 3 din Legea 571/2003. Referitor la sustinerea reclamantei cu privire la obiectul contractului de concesiune in sensul ca acesta consta in "exploatarea locurilor de parcare publica dotate cu parcomate", parata a facut mentiunea ca, in conformitate cu DEX-ul limbii ramane a exploata inseamna a folosi, a pune in valoare, a resursa. Deci, obiectul contractului este folosirea si administrarea locurilor de parcare, respectiv a terenului proprietate a municipiului Botosani pe care sunt amplasate aceste parcari. Cu privire la poprirea sumei de 2342,85 lei, parata a mentionat ca aceasta a fost incasata cu OP 4096/3.07.2012 cu titlu de redeventa potrivit contractului nr. 7275/2009 si nu reprezinta taxa teren, asa cum sustine reclamanta.
Prin sentinta nr.3574 din 4 octombrie 2012 Tribunalul Botosani - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal a respins, ca nefondata, cererea reclamantei.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca in conformitate cu dispozitiile art. 215(2) Cod procedura fiscala, contribuabilul poate cere suspendarea executarii actului administrativ fiscal in temeiul Legii nr. 554/2004 cu modificarile ulterioare, iar instanta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune de pana la 20% din cuantumul sumei contestate.
Verificand dispozitiile legale mentionate, instanta a constatat ca reclamanta a achitat cautiunea stabilita de instanta, la nivelul sumei de 1500 lei cu chitanta nr. 3479647/1 din 25.09.2012, fiind consemnata in baza recipisei nr. 540576/1 din aceeasi data.
Potrivit disp. art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executarii actului administrativ  unilateral poate fi solicitata de reclamant pentru motivele prevazute de art. 14 si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea in tot sau in parte a actului atacat.
Potrivit art. 14 din Legea nr.554/2004 suspendarea actului administrativ poate fi solicitata de reclamant in "cazuri bine justificate  si pentru prevenirea unei pagube iminente", iar art. 2 alin. 1 lit. t a aceluiasi act normativ, stabileste ca prin asemenea cazuri se inteleg " imprejurarile legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o indoiala in privinta legalitatii actului administrativ."
In speta, reclamanta a formulat cerere de chemare in judecata prin care a solicitat anularea Dispozitiei nr.1072/2012 a Primarului municipiului Botosani prin care s-a respins contestatia  administrativa formulata impotriva Deciziei de impunere nr. 22848/19.06.2012.
In ceea ce priveste prima conditie, a apreciat instanta ca existenta unui caz bine justificat, care sa infranga principiul potrivit caruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existenta unei indoieli puternice asupra prezumtiei de legalitate de care se bucura un act administrativ care este emis in baza legii si pentru executarea acesteia. Pentru a inlatura, chiar si temporar regula executarii  imediate si din oficiu a actului administrativ prin suspendarea acestuia, instanta nu poate aprecia discretionar, arbitrar, necesitarea unei asemenea masuri, ci doar prin raportate la probele administrate in cauza care trebuie sa ofere suficiente indicii aparente de rasturnare a prezumtiei de legalitate, fara a analiza pe fond continutul actului administrativ (aspect retinut si prin Decizia nr. 433/25.01.2007 a ICCJ). In cauza de fata nelegalitatea alegata de reclamanta primeste modul de interpretare a contractului de concesiune, astfel ca instanta nu poate aprecia ca interpretarea contractului este atat de evident eronata incat atrage chiar nelegalitatea Deciziei de impunere fara a se antepronunta, acest aspect urmand a fi analizat in cadrul procesului avand ca obiect anularea actului administrativ fiscal.
Referitor la  prevenirea unei pagube iminente , avand in vedere definitia data de art. 2 al. 1 lit. s din Legea 554/2004 potrivit careia paguba iminenta semnifica prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public, instanta a apreciat  ca nici aceasta cerinta nu este indeplinita. 
Astfel, fata de cuantumul mic al obligatiei fiscale impuse in sarcina reclamantei - de 15007,67 lei taxa teren si 4196,43 lei majorari de intarziere, punerea in executare a actului contestat nu este de natura a-i produce un prejudiciu iminent, constand in imposibilitatea desfasurarii activitatii in conditii normale. Nici celelalte aspecte invocate de reclamanta pentru justificarea pagubei iminente nu se verifica din probele administrate in cauza. Astfel, poprirea sumei de 2342,85 lei s-a realizat cu titlu de redeventa potrivit contractului nr. 7275/2009 si nu cu titlu de taxa teren, asa cum sustine reclamanta, deci excede obiectului cauzei de fata. De asemenea, nu s-au depus dovezi nici ca reprezentantii paratilor ar fi declarat public in presa locala de mai multe ori ca urmaresc punerea societatii reclamante in imposibilitate de functionare.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, reclamanta a declarat recurs, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare, reclamanta a considerat ca prima instanta a retinut eronat situatia de fapt din speta dedusa judecatii, apreciind in mod gresit ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 14 -15 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenta cazului bine justificat si prevenirea producerii unei pagube iminente.
In ce priveste prima conditie - existenta unui caz bine justificat, a sustinut ca in mod gresit prima instanta a retinut ca aceasta conditie nu este indeplinita. Astfel, Tribunalul Botosani a pronuntat solutia de respingere fara a tine cont de probatoriul administrat in cauza. Din motivarea formulata in faza primei instante si din documentele depuse la dosar rezulta in mod cert faptul ca instanta de judecata a avut suficiente indicii aparente de rasturnare a prezumtiei de legalitate a actului adminsitrativ contestat, fara a intra pe fondul continutului actului.
In acest sens, prima instanta nu a retinut in nici un fel dispozitiile art. 256 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal conform carora pentru terenurile proprietate publica sau privata, ale unitatilor administrativ-teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinta, se stabileste taxa pe teren care reprezinta sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinta, dupa caz, in conditii similare impozitului pe teren.
Prima instanta nu a retinut faptul ca societatea reclamanta a aratat ca in speta nu sunt aplicabile dispozitiile art. 256 alin. 3 din Legea nr. 571/2003, dovada certa in acest sens fiind clauza din Sectiunea 2.1. lit. d) din Caietul de sarcini in care insusi concedentul serviciului a precizat ca "infrastructura parcarilor, respectiv platforme, indicatoare, marcaje ramane in administrarea beneficiarului". Aceasta clauza, ce constituie o dovada necontestabila a faptului ca in ceea ce priveste parcarile publice dotate cu parcomate din municipiul Botosani, societatea reclamanta nu are calitatea de concesionar, nu a fost retinuta in nici un fel de prima instanta.
Aceasta clauza din Caietul de sarcini, anexa la contractul nr.7275/2009, se coroboreaza cu dispozitiile pct. 2.1. lit. i) din Caietul de sarcini, prin care s-a stabilit un program cu timp partial de functionare a parcarilor dotate cu parcomate in regim de parcare cu plata, de unde rezulta vointa expresa a concedentului serviciului public de a nu preda administrarea parcarilor ci doar a serviciul de gestionare a parcomatelor stabilind in sarcina concesionarului (subscrisa) obligatia de a asigura functionarea, intretinerea si repararea parcomatelor proprii ale primariei, conform pct. 4 lit. i) din contractul nr. 7275/2009.
Obiectul contractului nr. 7275/2009 invocat de parati in motivarea masurii dispusa prin Dispozitia nr. 1072/2012 emisa de Primarul municipiului Botosani si Decizia de impunere nr. 22848/19.06.2012 de obligare a societatii reclamante la plata taxei pe teren concesionat, rezulta in mod neechivoc din Anuntul de atribuire a contractului, publicat de concedentul - Primaria municipiului Botosani pe SEAP.
Din anuntul de atribuire nr. 10915/15.06.2009 rezulta in mod cert faptul ca primaria a scos la licitatie serviciul de "Gestionarea parcarilor si procedurile aplicabile vehiculelor parcate neregulamentar sau abandonate in municipiul Botosani" codurile CPV atribuite activitatilor licitate si pentru care s-a incheiat contractul nr. 7275/2009 fiind 98351000-8 reprezentand serviciul de gestionare a parcarilor de autovehicule si 98351110-2 reprezentand serviciul de aplicare a regulilor de parcare.
Pe cale de consecinta, a solicitat sa se constate ca dispozitiile legale si contractuale la care a facut referire, precum si inscrisurile depuse la dosar, constituie dovezi ale faptului ca societatea reclamanta nu a incheiat niciun contract de concesiune pe teren cu paratii, ca ele contin suficiente indicii aparente de rasturnare a prezumtiei de legalitate a actului administrativ contestat si ca aflandu-se intr-o situatie bine justificata, cererea suspendare a executarii masurii contestate este admisibila.
Cu referire la prevenirea unei pagube iminente, a apreciat ca neintemeiata opinia primei instante conform careia nici aceasta conditie nu este indeplinita.
A mentionat ca prima instanta nu a retinut faptul ca societatea reclamanta desfasoara un serviciu de interes public, astfel cum a fost definit in art. 1 din Regulamentul aprobat prin H.C.L. nr. 324/2007, art. 29 din Regulamentul aprobat prin H.C.L. nr. 261/2009 si art. 29 din Regulamentul aprobat prin H.C.L. nr. 70/2011.
A sustinut ca pericolul producerii unei pagube iminente exista datorita faptului ca reprezentantii paratilor - respectiv ai concedentului care colecteaza toate sumele incasate in urma serviciului efectuat de S.C. "X" S.R.L. in baza contractului nr. 7275/2009, sunt cei care hotarasc in mod unilateral ce fac cu sumele care revin societatii reclamante, virandu-le dupa bunul plac in contul datoriei reprezentand taxa teren concesionat, obligand astfel reclamanta sa achite din alte surse (venituri proprii) redeventa si penalitati aferente pentru a evita ajungerea la situatia prevazuta de pct. 6 Cap. IX al contractului nr.7275/2009.
A mai aratat ca ulterior promovarii cererii de suspendare a executarii silite pornita in baza actelor administrative contestate, ce face obiectul acestui dosar, paratul Municipiul Botosani a inaintat Tribunalului Botosani - dosar nr. 6050/40/2012 cu termen la 02.11.2012 - o cerere de constatare a insolventei societatii reclamante, motivat de faptul ca datoriile acesteia au depasit cuantumul de 45.000 lei.
In fine, a solicitat sa se constate ca in cauza sunt intrunite cerintele prevazute de art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004, ca sentinta atacata este nelegala si netemeinica si ca urmare, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei recurate in sensul admiterii cererii ce face obiectul cauzei, respectiv dispunerea suspendarii executarii silite a masurii dispusa prin Dispozitia nr. 1072/2012 emisa de Primarul municipiului Botosani si decizia de impunere nr. 22848/19.06.2012, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a contestatiei formulata impotriva acestor acte administrative ce face obiectul dosarului nr. 5691/40/2012 al Tribunalului Botosani.
Totodata, a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata efectuate in recurs.
In drept, si-a intemeiat recursul pe dispozitiile art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004 completate cu dispozitiile art. 3041 si art. 304 pct. 7 si 9 Cod proc. civila.
Prin intampinare, paratul Municipiul Botosani - prin primar a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei atacate, ca legala si temeinica.
A considerat ca in cauza nu sunt intrunite conditiile privind cazul bine justificat si prevenirea unei pagube iminente, ca reclamanta nu a justificat care este prejudiciul material care ar duce la perturbarea previzibila grava a functionarii sale, avand in vedere debitul datorat la data de 19.11.2012, in suma totala de 112.892,29 lei ( fiind inclus si debitul datorat prin Dispozitia nr. 1072/2012).
Prin decizia nr.6206/27.11.2012, Curtea de Apel Suceava - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal a respins recursul care, in drept, se incadreaza conform art.304 pct.9 Cod proc. civila, constatand ca este nefondat.
Potrivit art.14 alin.(l) din Legea nr.554/2004, "in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art.7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond".
Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executarii unui act administrativ-fiscal, care este, ca regula generala, executoriu din oficiu, instanta de fond trebuie sa constate si sa motiveze indeplinirea cumulativa a celor doua conditii cerute de art.14 alin.l mentionat, suspendarea executarii unui act administrativ fiind o masura exceptionala.
Indeplinirea conditiilor cazului bine justificat si a iminentei unei pagube sunt supuse aprecierii judecatorului, care efectueaza o analiza sumara a aparentei dreptului, pe baza circumstantelor de fapt si de drept ale cauzei. Acestea trebuie sa ofere indicii suficiente de rasturnare a prezumtiei de legalitate si sa faca verosimila iminenta producerii unei pagube in cazul particular supus evaluarii.
Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o imprejurare legata de starea de fapt si de drept, de natura sa creeze o indoiala serioasa asupra legalitatii actului administrativ.
Indoiala serioasa asupra legalitatii actului administrativ trebuie sa rezulte cu usurinta in urma unei cercetari sumare a aparentei dreptului, pentru ca in cadrul procedurii suspendarii executarii, pe calea careia pot fi dispuse numai masuri provizorii, nu este permisa prejudecarea fondului litigiului
Or, in speta, motivele invocate de recurenta - reclamanta nu au caracterul unor indicii aparente care sa rastoarne prezumtia de legalitate a actului administrativ fiscal, ci necesita o analiza pe fond a raportului juridic dedus judecatii.
Pe de alta parte, dupa cum se constata, prima instanta, solutionand cererea de suspendare a argumentat in cuprinsul hotararii recurate ca nu exista imprejurari de fapt si de drept, de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ-fiscal a carui suspendare se solicita.
Prin urmare, in mod corect instanta de fond a apreciat ca nu este indeplinita conditia "cazului bine justificat".
Cat priveste criticile referitoare la indeplinirea conditiei pagubei iminente, Curtea a constatat, de asemenea, ca acestea sunt nefondate, intrucat paguba iminenta nu se prezuma, ci trebuie dovedita de persoana lezata, prin probe concludente.
Recurenta-reclamanta nu a administrat nici un fel de proba de natura sa formeze convingerea instantei in sensul iminentei unei pagube materiale greu sau imposibil de inlaturat ulterior, in cazul in care, in final, actul ar fi anulat, astfel incat sa se circumscrie caracterului de exceptie al suspendarii executarii actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea in prezent in vigoare o confera acestei institutii juridice.
Mai mult, in cazul actelor administrativ fiscale prin care se dispune in sarcina persoanei juridice vatamate plata unei sume de bani, indeplinirea conditiei prevenirii unei pagube iminente nu este dovedita si demonstrata prin simpla sustinere ca plata sumei respective conduce la producerea unui prejudiciu in patrimoniul acesteia, intrucat astfel s-ar ajunge la concluzia ca aceasta cerinta este presupusa in majoritatea actelor administrative-fiscale din aceasta categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de exceptie al institutiei suspendarii executarii actelor administrative in reglementarea Legii nr.554/2004.
Avand in vedere toate considerentele expuse, Curtea in temeiul art.312 alin.l teza I, alin.3 din Codul de procedura civila coroborat cu art. 20 din Legea nr.554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, a respins recursul, ca nefondat.