Legea speciala este de stricta interpretare; in situatia in care nu este data ipoteza normei juridice speciale atunci este aplicabila norma generala.

Prin cererea inregistrata la data de 04 decembrie 2012 pe rolul Tribunalului Suceava, sub  nr. 14261/86/2012, reclamantii S.R. si S.M. au chemat in judecata paratii Colegiul  Medicilor din Romania, P.C., I.I., M.D. si  Spitalul  X.,  solicitand instantei:
- anularea Deciziei nr. 8 din  14 mai  2010 emisa de Comisia de Disciplina din cadrul Colegiului Medicilor Suceava si Decizia nr. 81 din 28 septembrie 2012, emisa de Comisia Superioara de Disciplina a Colegiului Medicilor din Romania.
- obligarea paratilor Spitalul X., P.C., I.I. si  M.D. in solidar, la plata sumei de 100.000 euro in echivalent lei la data punerii in executare a hotararii, cu titlu de daune  morale, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii sale reclamanta S.R. a aratat ca  la sfarsitul lunii mai - inceputul lunii iunie 2008 constatand ca este insarcinata si datorita faptului ca mai avea un copil in varsta de 10 ani nascut prin cezariana si  RH negativ, precum si datorita varstei sale (34 ani) s-a adresat medicului obstetrician I.I. in vederea supravegherii sarcinii si efectuarii operatiei de cezariana in momentul nasterii la Spitalul X din muniipiul Suceava.
Astfel la data de 21 februarie 2099 a fost efectuata interventia chirurgicala in jurul orelor 23.30, iar potrivit mentiunilor din foaia de observatie nr. 343/2009 postoperatoriu s-a constatat existenta lichidului amniotic de culoare verde si in cantitate redusa, copilul fiind diagnosticat cu asfixie severa perinatala, absenta respiratiei spontane, activitate cardiaca slaba, absenta tonusului muscular si a reflexelor.
Dupa nastere copilul a fost preluat de medicul neonatolog, dr. M.D. Dana care l-a contactat pe reclamantul S.M. pentru a-l  informa ca starea nou-nascutului este grava si ca acesta trebuie transferat de urgenta la Spitalul Judetean Suceava.
Dr. F.C. de la Spitalul Judetean Suceava,  a constatat ca nou-nascutul prezinta aspect clinic de supramaturat, cu tegumente uscate si descuamate, cianoza generalizata, secretii sanghivalente la nivelul cailor aeriene, instituindu-se de urgenta protocolul de termoreglare si oxigenoterapie, cu administrarea de antihemoragice. Dupa cateva zile starea copilului s-a agravat, au aparut semne de afectare intracraniana si s-a luat decizia transferarii sale la Spitalul Bagdasar Arseni Bucuresti, unde a fost diagnosticat cu hidrocefalee gradul IV si hemoragie intraventriculara.
Ulterior, copilul a fost supus mai multor interventii chirurgicale de drenaj VP cu valva neonatala, insa starea lui nu s-a ameliorat, ci dimpotriva s-a agravat, iar afectarea cerebrala suferita la nastere a avut repercursiuni si asupra dezvoltarii sale psihomotorii, asupra aparatului vizual si auditiv, in final fiind diagnosticat cu cecitate, hidrocefalie interna gradul IV, tetrapareza pastica, sindrom WEST, retard neuromotor sever astfel ca in pofida tuturor forturilor depuse de parinti timp de peste doi ani si jumatate, a numeroaselor internari, interventii chirurgicale si tratamente la care a fost supus, starea de sanatate a minorului s-a degradat in mod continuu, iar in luna decembrie 2011 acesta a decedat.
Fata de situatia data,  a sesizat Comisia de Disciplina a  Colegiului Medicilor Suceava in vederea cercetarii disciplinare a paratelor I.I., P.C., M. D., iar prin decizia nr. 8 din 14 mai 2010 emisa de aceasta Comisie s-a dispus atentionarea paratei I.I. in sensul revizuirii conduitei in cazurile de urgenta referitoare la adresabilitatea gravidelor catre Spitalul X Suceava, precum si atentionarea paratelor M.D. si P.C. in sensul acordarii unei atentii sporite la intocmirea documentatiilor medicale.
Impotriva deciziei sus mentionate a formulat contestatie la Comisia Superioara de Disciplina a Colegiului Medicilor din Romania, contestatie solutionata prin decizia nr. 81 din 28 septembrie 2012, comunicata la data de 15 noiembrie 2012, prin care  s-a anulat in totalitate decizia nr. 8/2010 emisa de Comisia de Disciplina a Colegiului Medicilor Suceava si a fost stinsa actiunea disciplinara pornita impotriva paratelor I.I., P.C., M.D., cu motivarea ca faptele reclamate nu constituie abatere deontologica si ca din  punct de vedere medical,  operatia cezariana a avut o indicatie absoluta si imediata, ca sarcina prezenta un risc obstetrical ridicat, ca suferinta fetala a fost probabil determinata de o insuficienta sau senescenta placentara care a determinat hipoxie fetala si care, la randul ei, s-a accentuat progresiv pe perioada dintre debutul travaliului si extragerea fatului, fiind agravata si de circulara de cordon pericervicala existenta, dar s-a apreciat ca evolutia negativa a cazului nu s-ar fi datorat conduitei medicilor implicati, ci conditiilor necorespunzatoare oferite de Spitalul X pentru asistenta medicala de urgenta.
Reclamantii considera ca actele administrative intocmite cu ocazia cercetarii disciplinare a medicilor sunt nelegale si netemeinice intrucat, prin raportul de expertiza medico legala intocmit de Institutul de Medicina Legala Iasi in dosarul nr. 2694/p/2009 al Parchetului  de pe langa Judecatoria Suceava au fost examinate atat evolutia medicala a cazului, cat si conduita paratelor, stabilindu-se ca din datele medicale existente nu rezulta ca  reclamanta S.R. ar fi prezentat afectiuni care sa fi putut influenta negativ evolutia sarcinii, iar afectiunea copilului a constat in asfixia perinatala posibil cauzata de o hipoxie intrauterina, subsecventa scurtcircuitarii circulatiei feto placentare prin circulara de cordon ombilical evidentiata ecografic la data de 12 februarie 2009;
Fata  de concluziile expertizei sus mentionate, dar si de celelalte acte medicale depuse la dosarul cauzei, reiese cu certitudine culpa paratelor P.C., I.I., M.D. in monitorizarea sarcinii, in adoptarea deciziei privind momentul si locul efectuarii interventiei chirurgicale pentru extragerea fatului, precum si in tratamentul aplicat copilului in momentele imediat urmatoare nasterii, motiv pentru care considera ca se  justifica angajarea raspunderii lor disciplinare pentru indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor ce le reveneau in temeiul Codului deontologic medical, acestea avand conduita medicala neconforma si care a cauzat copilului afectiuni cerebrale ireversibile, soldate cu decesul acestuia in pofida tuturor ingrijirilor medicale ulterioare.
Considera ca se justifica si antrenarea raspunderii civile delictuale solidare in sarcina tuturor paratilor, sens in care solicita obligarea acestora la plata sumei de 100.000 euro cu titlul de daune morale, in echivalent lei la data punerii in executare a hotararii. Suma solicitata nu poate compensa in niciun fel suferintele fizice si psihice suportate timp de peste doi ani de reclamanti  si de copilul acestora, nu poate diminua si nici inlatura traumele psihice pe care le-au suferit in toata aceasta perioada in care au asistat neputinciosi la agonia copilului si pe care l-au vazut stingandu-se sub ochii lor, in pofida tuturor internarilor, interventiilor chirurgicale si eforturilor medicale depuse, dupa cum nu poate alina nici durerea cauzata de decesul fiului lor, insa acordarea  sumei solicitata cu titlu de daune se justifica in ideea unei minime compensatii a prejudiciului moral incomensurabil ce le-a fost cauzat de faptele culpabile ale paratilor.
In drept, isi intemeiaza  actiunea pe disp. art. 8 si urm. din Legea nr. 554/2004, art. 442 si urm. din Legea nr. 95/2006, art. 998-999, art. 1000 alin.3 din vechiul Cod civil si art.274 Cod procedura civila.
Prin intampinarea formulata, Colegiului Medicilor din Romania  a invocat  exceptia lipsei calitatii procesuale active si invoca in acest sens Norma procedurala prevazuta de art. 451 din Legea nr. 95/2006 ce consacra o legatura necesara intre exercitiul actiunii in anulare si titularul acestei actiuni, pe de o parte si interesul promovarii actiunii de fata,  pe de alta parte, indicand in mod expres calitatea reclamantului de medic sanctionat si respectiv aplicarea unei sanctiuni disciplinare prin decizia a carei anulare se solicita.
In primul rand  considera ca  in speta de fata lipsesc conditiile de exercitiu reglementate de art. 451 din legea speciala, respectiv Legea nr. 95/2006 si totodata cere a se  constata ca existenta unei norme procedurale reglementata pentru o situatie tipica (sanctionarea medicului prin decizia a carei anulare o solicita), nu exclude aplicarea normelor de atribuire a calitatii procesuale reglementate de dreptul comun, in speta de art. 1, alin. 2) din Legea nr. 554 din 2004.
In acest sens a invocat considerentele deciziei nr. 871/2008 (anexa 1) pronuntata de Curtea Constitutionala in examinarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 in ca se retine, pe de o parte temeiurile instituirii unui cadru limitat al raspunderii administrativ disciplinare a medicilor si respectiv restrangerea justificata a dreptului de contestare a deciziei, in procedura judiciara, pe de alta parte, se retine posibilitatea oricarei persoane vatamate de a invoca in fata organelor de urmarire penala sau a instantei de judecata raspunderea penala, contraventionala sau civila dupa caz, a persoanei fizice ce exercita profesia de medic. Prin urmare, aceasta forma speciala de raspundere vizeaza strict raporturile dintre medic, pe de o parte, si categoria profesionala din care face parte sau reprezentantul acestei categorii, Colegiul Medicilor din Romania, ale caror interese sunt prejudiciate, de cealalta parte iar cadrul  raspunderii disciplinare justifica solutia legislativa criticata care consacra dreptul de a ataca in justitie decizia Colegiului Medicilor din Romania doar pentru medicul sanctionat prin aceasta decizie.
Aceasta nu are insa semnificatia restrangerii dreptului persoanei care a formulat plangerea impotriva medicului de a obtine in justitie repararea drepturilor sau intereselor sale vatamate prin conduita medicului, sens in care invoca art. 442 din Legea nr. 95/2006 care prevede ca "Raspunderea disciplinara a membrilor Colegiului Medicilor din Romania, potrivit prezentei legi, nu exclude raspunderea penala, contraventionala sau civila, conform prevederilor legale. "
 Astfel, considerentele autoritatii supreme constitutionale, in analiza exceptiei de neconstitutionalitate, limiteaza analiza interesului legitim privat, in cadrul unei actiuni in raspundere civila, delictuala, pe cale principala, sau accesorie in procesul penal.
In dovedire, au depus actele care au stat la baza emiterii deciziei atacate, Decizia nr. 871/2008 a Curtii Constitutionale si 2 sentinte civile, cu titlul de practica judiciara, sentinte ce au fost pronuntate de instante diferite in spete similare.
In drept, isi intemeiaza cererea pe disp.115-118 C.pr.civ.
Prin intampinarea formulata, parata M.D. a solicitat respingerea pretentiilor reclamantilor cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea litigiului, iar pe cale de exceptie a invocat:
- exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Suceava in solutionarea litigiului avand in vedere faptul ca  reclamantii au investit instanta cu o cerere in anularea unui act administrative emis de  Comisia Superioara de  Disciplina a  Colegiului Medicilor din Romania, dispozitiile legale aplicabile prezentului litigiu fiind cele cuprinse in  Legea nr. 95/2006 privind  reforma in domeniul sanatatii.
-  exceptia lipsei calitatii procesuale active a numitilor S.R. si S.M., motivate de faptul ca procedura de sanctionare a medicului este trasata de Legea  nr. 95/2006,  art. 451 modificat prin art.60 pct.1 din Legea nr.76/2012 prevede ca impotriva deciziei de sanctionare a Comisiei Superioare de Disciplina medicul sanctionat poate formula contestatie la sectia de contencios administrativ  si fiscal a Curtii de Apel;
- exceptia inadmisibilitatii dreptului de a solicita despagubiri sau daune morale in faza analizei raspunderii disciplinare, sens in care invoca de asemenea prevederile Legii nr. 95/2006 si disp. art. 5 alin 2 din Legea 554/2004 ce nu permit formularea unor asemenea pretentii  in aceasta faza, fiind analizata raspunderea disciplinara a medicului;
- exceptia prescrierii dreptului material la actiune privitor la pretentiile pecuniare decurgand dintr-un eventual act de malpraxis, sens in care invoca prevederile art. 672 din  Legea nr. 95/2006,  avand in vedere data de 18.06.2009 cand au formulat plangerea la Colegiul medicilor Suceava, actiunea fiind intentata la data de 04.12.2012, termenul de 3 ani inlauntrul caruia se puteau emite pretentii pecuniare, relativ la un eventual act de malpraxis, fiind  depasit.
Pe fondul cauzei a aratat ca nu a comis un act de malpraxis intrucat nu se confirma sustinerile reclamantilor pe care le detaliaza precizand totodata ca de la resuscitare si pana la transferul la Spitalul Judetean, copilul a stat in incubator  cu oxigen sub cor cefalic in salonul de nou-nascuti din cadrul spitalului X.
Prin intampinarea formulata, parata P.C. a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila in principal si ca neintemeiata in subsidiar precum si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, a invocat exceptia  inadmisibilitatii  capatului 2  de cerere  si caracterul inform al capatului 2 de cerere si invoca in acest sens prevederile art.82 alin 1,  art.112 alin.1 pct. 3 Cod pocedura civila si Decizia Curtii Constitutionale nr.778/2009, apreciind totodata ca reclamantii trebuie sa-si indeplineasca obligatiile procedurale, sub sanctiunea suspendarii cauzei in temeiul art.115 ind.1 Cod procedura civila.
Fata de primul capat de cerere, invoca exceptia inadmisibilitatii partiale a primului capat de cerere respectiv anularea Deciziei nr. 8 din  14 mai  2010 emisa de Comisia de Disciplina din cadrul Colegiului Medicilor Suceava si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor prin raportare la primul capat de cerere sens in care invoca  prevederile 451 din Legea nr. 95/2006.
Apreciind ca se impune analizarea cu prioritate a exceptiilor invocate si solicita pe cale de consecinta respingerea actiunii ca fiind promovata de persoane fara calitate procesuala activa si pe cale de consecinta, respingerea in intregime a  actiunii.
La termenul de judecata din data de 14 februarie 2013, parata M.D.  a depus la dosar  si o cerere de chemare in  garantie a SC Asigurarea Romaneasca- ASIROM VIENA  INSURANCE  GROUP SA- SUCURSALA Suceava, apreciind ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 60 Cod procedura civila in ceea ce priveste chemarea in garantie a asiguratorului si la acelasi termen reprezentanta paratului Spitalul X  a aratat ca aceasta unitate nu are personalitate juridica si a cerut a fi scoasa din cauza; reprezentata reclamantilor cu privire la cererea reprezentantei paratului  Spitalul X a precizat ca va  clarifica cadrul procesual in ce priveste aceasta parata fapt materializat prin  precizarile scrise depuse ulterior la dosar prin care  reclamantii inteleg sa  cheme in judecata  in calitate de parata pe  SC "X" SRL  cu sediul in mun. Suceava, Calea Unirii, nr.25 bis, motivat de faptul ca aceasta este societatea care detine Spitalul X, impotriva caruia a formulat actiunea initiala, instanta, luand act de precizarile reclamantilor a dispus rectificarea citativului prin introducerea in cauza in calitate de parata a S.C. "X" S.R.L.  cu sediul in mun. Suceava, Calea Unirii, nr.25 bis si scoaterea din cauza  a  paratului Spitalul X.
De asemenea, instanta a solicitat relatii  in calitate de chemat in garantie de parata  M.D. de la  SC Asigurarea Romaneasca- ASIROM VIENA  INSURANCE  GROUP SA- SUCURSALA Suceava, iar prin intampinare cu privire la sumele pretinse, a aratat ca despagubirile morale solicitate depasesc limita de despagubire prevazuta de polita de  asigurare si in plus, prin polita de asigurare este exclusa acoperirea daunelor morale, astfel ca nu pot fi obligati la plata acestor sume.
In concluzie solicita ca instanta sa nu acorde partii vatamate despagubirile solicitate intrucat nu au o baza reala si nu au fost dovedite, iar in cazul stabilirii vinovatiei paratei, solicita ca obligarea societatii de asigurare sa fie facuta in limita contractului de asigurare.
Prin Notele de sedinta depuse la dosar parata M.D. a invederat instantei despre faptul ca renunta la invocarea exceptiei necompetentei materiale a Tribunalului Suceava in solutionarea cauzei avand in vederea eroarea datorata programului de actualizare legislativa, astfel ca instanta a luat act de renuntarea la judecata exceptiei in temeiul art. 246 Cod procedura civila.
Prin intampinarea formulata, parata I.I: a solicitat respingerea actiunii pe cale de exceptie ca fiind formulata de persoane lipsite de calitate procesuala activa intrucat nu sunt indeplinite conditiile date de art. 451 din Legea nr. 95/2006  iar   pe fond, respingerea actiunii ca nefondata  intrucat nu exista culpa medicala, cu atat mai mult cu cat nu exista o legatura de cauzalitate intre fapta pretinsa si decesul copilului la doi ani dupa  nastere.
Prin sentinta nr. 2498 din 21 martie 2013 Tribunalul Suceava a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor.
A respins in tot actiunea formulata de  reclamantii S.R. in contradictoriu cu paratii Colegiul Medicilor din Romania, P.C., I.I.,   M.D. si  S.C. "X" S.R.L. ca fiind formulata de persoane fara calitate procesuala activa.
A respins cererea de chemare in garantie a SC Asigurarea Romaneasca-ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP SA,  formulata de parata M.D. ca lipsita de interes.
A admis in parte cererea in cheltuieli de judecata formulata de parata M.D.
A obligat reclamantii sa-i plateasca acestei parate suma de 393,87 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Tribunalul a retinut ca, in situatia unui concurs de exceptii, precum este cazul in speta, va fi invocata si solutionata cu intaietate acea exceptie care face de prisos celei urmatoare.
Calitatea procesuala este o conditie generala, obligatorie pentru promovarea oricarei actiuni. De vreme ce, in lipsa calitatii procesuale, nu poate fi formulata niciun fel de actiune, indiferent de felul ei, instanta a examinat, cu prioritate, indeplinirea acestei conditii.
In speta, prin actiunea introductiva de instanta reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr.81 din 28 septembrie 2012 emisa de Comisia Superioara de Disciplina a Colegiului Medicilor din Romania, precum si a Deciziei nr. 8 din  14 mai  2010 emisa de Comisia de Disciplina din cadrul Colegiului Medicilor Suceava si obligarea paratilor la plata de daune materiale si morale.
Conform art. 442 din Legea nr. 95/2006 in forma aflata in vigoare la data emiterii deciziei Comisiei Superioare de Disciplina, medicul raspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor si regulamentelor profesiei medicale, a Codului de deontologie medicala si a regulilor de buna practica profesionala, a Statutului Colegiului Medicilor din Romania, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din Romania, precum si pentru orice fapte savarsite in legatura cu profesia, care sunt de natura sa prejudicieze onoarea si prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din Romania.
Raspunderea disciplinara a membrilor Colegiului Medicilor din Romania, potrivit prezentei legi, nu exclude raspunderea penala, contraventionala sau civila, conform prevederilor legale.
Asadar raspunderea disciplinara a medicilor isi are temeiul in obligatiile ce izvorasc din prevederile legilor si regulamentelor profesiei medicale. Prin urmare, aceasta forma speciala de raspundere vizeaza strict raporturile dintre medic, pe de o parte, si categoria profesionala din care face parte sau reprezentantul acestei categorii, Colegiul Medicilor din Romania, ale caror interese sunt prejudiciate, de cealalta parte. Legea nr. 95/2006, prin art. 443 si 448 recunoaste oricarei persoane dreptul de a se plange impotriva medicului pentru fapte savarsite in legatura cu profesia si actul medical, precum si dreptul de a contesta decizia pronuntata de comisia de disciplina a colegiului teritorial.
Conform art. 451 din lege, "impotriva deciziei de sanctionare a Comisiei superioare de disciplina, in termen de 15 zile de la comunicare, medicul sanctionat poate formula o actiune in anulare la sectia de contencios administrativ a tribunalului in a carui raza isi desfasoara activitatea."
In cadrul raspunderii disciplinare, dreptul de a ataca in justitie decizia Colegiului Medicilor din Romania apartine doar medicului sanctionat prin aceasta decizie.
In legatura cu acest aspect, Curtea Constitutionala, retinand ca dispozitiile de lege care prevad ca decizia de sanctionare a medicului stabilita de Comisia superioara de disciplina de pe langa Colegiul Medicilor din Romania poate fi atacata in contencios administrativ de catre medicul sanctionat, nu sunt contrare dispozitiilor constitutionale, a subliniat in deciziile sale (871/2008, 222/2012) ca acest aspect nu are semnificatia restrangerii dreptului persoanei care a formulat plangerea impotriva medicului de a obtine in justitie repararea drepturilor sau intereselor sale vatamate prin conduita medicului pe calea unei actiuni penale, contraventionale sau civile.
De asemenea, nu se poate sustine ca exercitarea anterioara a actiunii disciplinare lipseste de efect aceste actiuni. Sesizata cu acest aspect, Curtea Constitutionala a afirmat ca "Actiunea disciplinara nu doar ca nu impiedica exercitarea actiunilor penala, contraventionala sau civila, dar nu poate constitui nici temeiul admiterii ori respingerii pe fond a actiunii penale, intrucat aceasta din urma se bucura de prioritate in solutionare. Altfel spus, penalul tine in loc disciplinarul, asa cum tine in loc si civilul. O astfel de solutie se impune avand in vedere deosebirea graduala a normelor sociale pretins lezate. Niciun text din Legea nr. 95/2006 nu conditioneaza exercitarea actiunilor penale, civile ori contraventionale de catre persoana pretins a fi vatamata de exercitarea si solutionarea anterioara a actiunii disciplinare."
In acest context legal, instanta a constatat ca exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor este intemeiata, si a respins actiunea ca fiind formulata de persoane fara legitimare procesuala activa.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat recurs reclamantii S.R., S.M. si parata M.D.
 In motivarea recursului, reclamantii S.R. si S.M. au aratat ca sentinta recurata este nelegala intrucat a fost gresit retinuta exceptia lipsei calitatii procesuale active, solutionandu-se cauza fara a intra in cercetarea fondului.
 Asa cum rezulta din considerentele sentintei recurate, prima instanta a retinut ca potrivit art. 451 din Legea nr. 05/2006 decizia de sanctionare a Comisiei de Disciplina poate fi atacata de medicul sanctionat si ca in raport de aceasta reglementare numai medicului sanctionat legea ii recunoaste legitimarea procesuala activa de a contesta actele administrativ jurisdictionale emise in cadrul procedurii disciplinare, tertele persoane la cererea carora a fost declansata o astfel de procedura disciplinara neavand calitatea procesuala activa de a contesta deciziile emise de Colegiul Medicilor.
Textul de lege mentionat cuprinde o reglementare derogatorie de la norma de drept comun instituita de art. 1 din Legea nr. 554/2004, potrivit caruia orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ se poate adresa instantei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Dat fiind caracterul derogatoriu al normei in discutie, aceasta este de stricta interpretare, asa incat reglementarea referitoare la dreptul exclusiv al medicului de a ataca decizia Comisiei Superioare de disciplina nu este aplicabila decat ipotezei la care aceasta se refera, respectiv deciziei prin care medicul supus unei proceduri disciplinare este sanctionat, in timp ce in ipoteza celorlalte decizii ale Comisiei Superioare este aplicabila norma generala cuprinsa in art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pe de alta parte, textul art. 451 din Legea nr. 95/2006 se afla in stransa legatura cu art. 448 al. 4 din acelasi act normativ, care prevede posibilitatea medicului sanctionat, a persoanei care a facut sesizarea, a Ministerului Sanatatii Publice, a presedintelui colegiului teritorial sau a presedintelui Colegiului Medicilor din Romania de a contesta decizia pronuntata de comisia de disciplina a colegiului teritorial. Asa fiind, cata vreme decizia la care face referire art. 451 se pronunta cu ocazia solutionarii unei contestatii, notiunea de "decizie de sanctionare" folosita de legiuitor in cadrul acestor dispozitii priveste exclusiv decizia prin care medicul a fost sanctionat, respectiv decizia prin care acestuia i-a fost aplicata vreuna din sanctiunile disciplinare prevazute de lege.
Aceasta concluzie se fundamenteaza pe interpretarea sistematica, gramaticala si logica a dispozitiilor legale mentionate anterior, respectiv pe imprejurarea ca, daca legiuitorul ar fi dorit sa aiba in vedere in reglementarea prevazuta de art. 451 toate deciziile pronuntate de Comisia superioara de disciplina cu ocazia solutionarii contestatiilor formulate potrivit dispozitiilor art. 448 al. 4 din Legea nr. 95/2006 (deci indiferent de solutia pronuntata prin acestea), atunci ar fi putut utiliza sintagmele "impotriva deciziei Comisiei superioare de disciplina.... se poate formula o actiune in anulare" sau eventual "impotriva deciziei de solutionare a contestatiei de catre Comisia superioara de disciplina.... se poate formula o actiune in anulare", ori asemenea distinctii nu sec regasesc in textul de lege sus mentionat, care se refera explicit doar la decizia de sanctionare a medicului.
Restrictia rezultata din dispozitiile art. 451 din Legea nr. 95/2006 si din considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 871/2008 (privind posibilitatea doar a medicului sanctionat de a ataca decizia de sanctionare a Comisiei superioare de disciplina) se refera exclusiv la deciziile de sanctionare a medicului, respectiv cele prin care s-a dispus sanctionarea disciplinara a acestuia.
Or, ipoteza mentionata anterior nu se regaseste in prezenta cauza, intrucat prin decizia contestata Comisia superioara de disciplina a anulat in totalitate decizia nr. 8/2010 a Comisiei de disciplina a Colegiului Medicilor Suceava si a decis stingerea actiunii disciplinare pornite impotriva paratelor I.I., P.C., M.D., respingand practic ( nu si scriptic) contestatia formulata impotriva deciziei sus mentionate, astfel reclamantii au, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, dreptul de a ataca decizia  nr. 81/2012 in fata instantei de contencios administrativ competente.
Concluzia sus mentionata nu este cu nimic infirmata de considerentele deciziei Curtii Constitutionale nr. 871/2008, in care se face referire expresa la "dreptul de a ataca in justitie decizia Colegiului Medicilor din Romania doar pentru medicul sanctionat prin aceasta decizie ".
Totodata, in ceea ce priveste interpretarea potrivit careia persoana la cererea careia a fost declansata procedura disciplinata impotriva medicului nu are posibilitatea de a ataca in fata instantei de contencios administrativ decizia Comisiei superioare de disciplina, in conditiile in care prin aceasta decizie nu s-a dispus sanctionarea medicului, ci s-a respins contestatia persoanei vatamate, aceasta interpretare este de natura a incalca dreptul constitutional al persoanei ce se pretinde vatamata de acces la justitie, respectiv dreptul de a-i fi examinata contestatia in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil, de catre un tribunal independent si impartial, stabilit prin lege, drept consacrat de dispozitiile art. 6 par. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Nu in ultimul rand, se impune a fi retinuta in cauza incidenta dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 21 al. 4 din Constitutia Romaniei, dispozitii care fundamenteaza dreptul oricarei persoane de a ataca in fata instantei de contencios administrativ un act administrativ considerat a fi vatamator pentru ea, chiar in ipoteza reglementarii unei jurisdictii administrative speciale.
In motivarea recursului sau, parata M.D. a aratat ca, desi instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor S., nu i-a acordat cheltuielile de judecata solicitate si pentru care a depus acte in probatiune, considerand ca nu au fost efectuate in mod real, ca nu au un cuantum rezonabil si ca ar reprezenta un izvor de imbogatire in dauna reclamantilor.
 Conform dispozitiilor art. 274 alin. 1 din Codul de procedura civila anterior, aplicabil in cauza, "Partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata" Din modul de formulare a textului de lege rezulta fara putinta de tagada imperativitatea dispozitiilor acestuia. Cu toate acestea, instanta poate sa micsoreze onorarile avocatilor cand va constata ca sunt nepotrivit de mari fata de valoarea pricinii sau de munca depusa de avocat, drept prevazut de art. 274 alin. 3 din vechiul Cod de procedura civila.
Cu alte cuvinte, judecatorul poate reduce motivat cuantumul onorariului avocatului solicitat drept cheltuiala de judecata, insa nu si a nu acorda absolut deloc o astfel de cheltuiala de judecata. in acest sens, sentinta nr. 2498/2013 a Tribunalului Suceava incalca prevederile art. 274 din Codul de procedura civila anterior.
Recurenta mai mentioneaza ca, a preferat sa o angajez in aceasta cauza pe fiica sa, care este avocat in Baroul Cluj, in loc sa isi angajez un avocat din Baroul Suceava din cauza faptului ca problematica procesului era delicata pentru imaginea sa pe plan profesional si a dorit sa pastrez discretie pe cat posibil, dar si din cauza faptului ca exista o alta comunicare cu o persoana cunoscuta vis-a-vis de comunicarea cu un strain. A angajat-o pe fiica sa  sa o reprezinte in calitate de avocat, incheind contractul de asistenta juridica seria CJ/086026/B/20I3 din data de 18.01.2013, in baza caruia s-a emis imputernicirea avocatiala seria CJ/086026/B/2013 din data de 18.01.2013, depusa la dosarul cauzei.
Mai arata ca, are calitatea de parat in prezenta cauza, fiind chemata in judecata pentru a se constata ca ar fi savarsit un act de malpraxis si pentru a plati o suma de bani drept daune morale intr-un cuantum extrem de ridicat. Avand in vedere obiectul litigiului si implicatiile admiterii actiunii civile, a fost nevoie sa isi pregateasca o aparare temeinica, insa pe de alta parte si sa angajeze o persoana cu care ar putea discuta oricand si in care sa aiba incredere deplina.
Prin intampinarea formulata impotriva recursului declarat de reclamanti (f. 30-32), parata recurenta M.D. a invocat nulitatea cererii de recurs, in baza dispozitiilor art. 3021 lit. d) din Codul de procedura civila anterior, pentru motivul ca desi exista intr-adevar o semnatura care figureaza pe suportul material al acestei cai de atac, aceasta nu poate fi identificat ca apartinand recurentilor sau unui reprezentant conventional determinat al acestora, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Pe fond a aratat ca, in mod corect instanta de fond, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor S.R. si S.M. facand o corecta aplicare a dispozitiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006, prin interpretarea acestui text de lege atat prin raportare la celelalte dispozitii legale in aceeasi materie cuprinse in acest act legislativ, cat si prin raportare la considerentele Deciziei nr. 871/2008 pronuntata de catre Curtea Constitutionala.
Din modul de reglementare a dispozitiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006, raportat la modalitatea in care legiuitorul a ales sa configureze prevederile art. 448 alin. 4 din aceeasi lege, reiese intr-un mod lipsit de orice bruma de echivoc intentia legiuitorului de a limita posibilitatea contestarii deciziei pronuntate de catre Colegiul Medicilor din Romania de catre orice persoana interesata, permitandu-i doar medicului sanctionat sa isi protejeze imaginea pe plan profesional. Cu alte cuvinte, in mod intentionat s-a decis ca impotriva deciziei Colegiului Medicilor din Romania sa poata face contestatie DOAR medicul sanctionat.
Prevederile art. 448 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 enumera persoanele care pot formula contestatie impotriva deciziei colegiului teritorial, indiferent de solutia cuprinsa in aceasta decizie. Ulterior, cand a reglementat calitatea persoanelor care pot contesta decizia Colegiului Medicilor din Romania, legiuitorul nu a mai utilizat tehnica enumerarii si a mentionat un singur "pion": medicul sanctionat, art. 451 din Legea nr. 95/2006 avand in mod intentional o redactare limitativa. Avand in vedere modalitatea de reglementare expresa, detaliata si atent formulata a dispozitiilor art. 448 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, daca s-ar fi dorit si mai ales daca s-ar fi facut distinctie intre persoanele care pot contesta decizia Colegiului Medicilor din Romania in functie de solutia de sanctionare sau nu a medicului reclamat, cu siguranta legiuitorul ar fi reglementat si un art. 451 in cadrul Legii nr. 95/2006, care sa mentioneze ca impotriva deciziei de nesanctionare a Comisiei superioare de disciplina din cadrul Colegiului Medicilor din Romania persoana care a reclamat initial medicul in cauza poate formula contestatie.
Cu toate acestea, persoana care a facut plangerea impotriva medicului nu se afla intr-o pozitie de sah mat, in sensul ca dreptul de acces la justitie al acesteia nu este nicidecum limitat prin aceasta redactare restrictiva a art. 451 din Legea nr. 95/2006.
Ceea ce recurentii ignora este faptul ca demersul initiat de catre acestia nu este cel care poate duce la repararea pretinselor pagube, pentru aceasta fiind necesar a se promova o actiune in raspundere civila delictuala pe dreptul comun, fie o plangere penala in care acestia sa se constituie parte civila.
Prin intampinare paratul intimat Colegiul Medicilor din Romania a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei Tribunalului Suceava.
In motivare a aratat ca, in raportul, disciplinar care ia nastere intre organul instituit de legea speciala cu atributii in acest sens - Comisia Superioara de Disciplina a Colegiului Medicilor din Romania - si medicul supus cercetarii, drepturile si obligatiile apartin si incumba exclusiv acestora, vizand doar modul in care au fost sau nu respectate obligatiile profesionale ce izvorasc din dispozitiile legale, regulamentare, de ordin deontologic, din regulile de buna practica, de statutul profesiei sau de deciziile obligatorii ale forului profesional, de catre medicul cercetat, au fost de natura sa aduca atingere onoarei si prestigiului profesiei.
Decizia Comisiei Superioare de Disciplina este un act administrativ jurisdictional adoptat in urma unei anchete disciplinare. Subiecti ai raportului juridic disciplinar sunt medicul intimat si organizatia profesionala. Tocmai de aceea legiuitorul, in art. 451 din Legea nr. 95/2006, a enumerat limitativ persoanele care au calitatea de a solicita anularea unei decizii a Comisiei Superioare de Disciplina, respectiv medicul sanctionat.
Astfel, existenta unei norme procedurale reglementata pentru o situatie tipica (sanctionarea medicului prin decizia a carei anulare o solicita), nu exclude aplicarea normelor de atribuire a calitatii procesuale reglementate de dreptul comun, in speta de art. 1, alin. 2) din Legea nr. 554 din 2004.
In acest sens considerentele deciziei nr. 871/2008 pronuntata de Curtea Constitutionala in examinarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 se retin, pe de o parte temeiurile instituirii unui cadru limitat al raspunderii administrativ disciplinare a medicilor si respectiv restrangerea justificata a dreptului de contestare a deciziei, in procedura judiciara, pe de alta parte, se retine posibilitatea oricarei persoane vatamate de a invoca in fata organelor de urmarire penala sau a instantei de judecata raspunderea penala, contraventionali sau civila dupa caz, a persoanei fizice ce exercita profesia de medic.
Astfel, considerentele Autoritatii supreme constitutionale. in analiza exceptiei de neconstitutionalitate, limiteaza analiza interesului legitim privat in cadrul unei actiuni in raspundere civila, delictuala, pe, cale principala, sau accesorie in procesul penal.
Prin intampinarea sa, parata P.C. a solicitat de asemenea respingerea recursului declarat de reclamanti ca neintemeiat.
In motivare a aratat ca, interpretarea art. 451 din Legea nr. 95/2006 data de reclamanti a fost criticata judicios in doctrina, neavand aplicabilitate generala si putand duce la concluzii false, exact cum este cazul interpretarii recurentilor - reclamanti. Un astfel de argument "nu este concludent daca, plecand de la o dispozitie de exceptie, se afirma o regula generala. In orice caz, valoarea argumentului in discutie este relativa, intrucat din tacerea legii nu se poate deduce, cu puterea evidentei, ca legiuitorul a inteles neaparat, intr-un caz contrar celui reglementat, sa dea o solutie contrara celei prevazute de lege".
In al doilea rand, interpretarea reclamantilor este partial corecta in ceea ce priveste caracterul de norma de exceptie a art. 451 din Legea nr. 95/2006 (in sensul ca se precizeaza expres sfera persoanelor ce au calitatea procesuala de a ataca decizia de sanctionare a Comisiei superioare), insa in raport nu de "norma generala" prevazuta de Legea nr. 554/2004, ci in raport de sfera persoanelor indicate expres in art. 448 alin. 4 din Legea nr. 95/2006, numai in acest fel ajungandu-se la o interpretare sistematica si logica a intregului Titlu XII, Capitolul III, Sectiunea 6 (intitulata "Raspunderea disiciplinara") din Legea nr. 95/2006. Aceasta deoarece prin Legea nr.
95/2006 s-a asigurat o reglementare unitara, detaliata si expresa a intregii proceduri disciplinare.
In al treilea rand, interpretarea reclamantilor nu satisface exigentele principiului de drept actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat, deoarece - intr-o asemenea interpretare - art. 451 alin. 1 devine superfluu, contradictoriu si inutil, din moment ce, daca orice decizie a Comisie superioare - mai putin cea de sanctionare disciplinara - ar putea fi atacata de persoanele prevazute de art. 448 alin. 4 (cum sustin reclamantii), introducerea normei speciale din art. 451 nu isi mai gaseste rostul.
In al patrulea rand, interpretarea reclamantilor a art. 451 alin. 1 este contradictorie, din moment ce sustine aplicabilitatea atat a art. 1 din Legea nr. 554/2004 (ca norma generala - aplicabila in "tacerea normei speciale"), cat si a art. 448 alin. 4 din Legea nr. 95/2006 (intr-o interpretare extensiva - si eronata, a acestei norme speciale), cele doua sustineri invalidandu-se, practic, reciproc.
Referitor la caracterul neconstitutional fie al textului de lege (art. 451 alin. 1), fie al interpretarii date de prima instanta (reclamantii - recurenti nu precizeaza), o astfel de sustinere nu poate fi primita in raport de practica unanima si constanta a Curtii Constitutionale - singura instanta abilitata sa verifice conformitatea normei legale cu prevederile constitutionale - interpretare cu caracter oficial si obligatoriu atat pentru partile litigante, cat si pentru instantele de judecata chemate sa faca aplicarea dispozitiilor legale analizate.
In ceea ce priveste art. 6 din Legea nr. 554/2004 invocat de catre recurentii - reclamanti, apreciaza ca tocmai aceste dispozitii lipsesc de orice temeinice recursul reclamantilor - prin raportare la obiectul cererii de chemare in judecata.
Or, reclamantii au declansat procedura administrativ - jurisdictionala prevazuta de legea (organica) speciala - Legea nr. 95/2006 - prin chiar sesizarea facuta la Colegiul teritorial, respectiv la Comisia superioara, acestea fiind singurele acte administrative ce ar putea fi deduse contenciosului administrativ. Anterior acestor sesizari, nu a existat nici un act administrativ (fie si un act asimilat) susceptibil de a fi atacat in contencios administrativ.
In aceste conditii, este paradoxal - pentru a nu spune contradictoriu si ajuridic - sa se invoce posibilitatea atacarii directe - iar nu in procedura administrativ - jurisdictionala - in contenciosul administrativ judiciar a unui   act   administrativ  care   nu   exista,  deoarece   singurele acte administrative (cu care reclamantii au investit instantele de judecata) sunt cele emise de autoritatile publice tocmai in baza procedurii administrativ - jurisdictionale.
Prin intampinarea sa, parata I.I. a solicitat respingerea recursului reclamantilor considerand ca in mod temeinic si legal instanta de fond a respins actiunea promovata de reclamanti ca fiind formulata de persoane lipsite de calitate procesuala activa.
In motivarea a aratat ca, aceasta forma speciala de raspundere vizeaza strict raporturile dintre medic, pe de o parte, si categoria profesionala din care face parte sau reprezentantul acestei categorii, Colegiului Medicilor din Romania, ale caror interese sunt prejudiciate, pe de alta parte. Aceasta nu are insa semnificatia restrangerii dreptului persoanei care a formulat plangerea impotriva medicului de a obtine in justitie repararea drepturilor sau intereselor sale vatamate prin conduita medicului. In acest sens, trebuie observat ca potrivit dispozitiilor legale aceasta are la indemana alte mijloace legale de a obtine repararea dreptului sau daca se considera nedreptatita.
Astfel, in mod corect a constat instanta de fond ca in prezenta cauza nu sunt indeplinite conditiile de exercitiu ale actiunii in anularea decizie comisiei superioare de disciplina, reglementate de art. 451 din legea speciala, respectiv, nu exista o decizie de sanctionare emisa de Comisia Superioara de Disciplina si, cel mai important, reclamantii nu au calitatea de medic sanctionat, ci de persoane care a facut sesizarea. Calitatea procesuala activa presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecatii.
Prin notele de concluzii depuse la dosar parata S.C. "X" S.R.L. a aratat ca, legea sanatatii este norma speciala care se aplica in cauza si care nu se completeaza cu prevederile legii contenciosului administrativ pentru faptul ca desi aparent orice persoana interesata si prejudiciata intr-un pretins drept al sau poate promova o actiune in anularea actului administrativ care 1-a prejudiciat, in speta de fata nu ne aflam in aceasta situatie cat timp actul administrativ pe care reclamantii recurenti l-au atacat in instanta, respectiv cele doua decizii ale comisiilor de disciplina de pe langa Colegiul Medicilor Suceava si Colegiul Medicilor din Romania nu-i prejudiciaza direct; practic nu acele decizii i-au vatamat intr-un fel sau altul pe reclamantii recurenti ci presupusa fapta de malpraxis a medicilor, a carei constatare poate fi realizata prin alte cai legale la care se refera de altfel si motivarea Curtii Constitutionale, actul in sine neproducandu-le un prejudiciu ce poate fi reparat prin anularea acestuia.
Cu privire la motivul de recurs in care reclamantii recurenti sustin ca instanta de fond nu a coroborat prevederile art. 451 din Lg. 95/2006 cu prevederile art. 448 din aceeasi lege care prevede posibilitatea atat a medicului sanctionat cat si a persoanei care a facut sesizarea, a Ministerului Sanatatii Publice s.a. de a contesta decizia pronuntata de comisia de disciplina a
colegiului teritorial, solicita sa se aiba in vedere ca textul mentionat de recurenti este in perfecta concordanta cu art. 451 cat timp se refera strict la contestarea deciziei colegiului medicilor teritorial, care poate fi efectuata de toate partile implicate si chiar de conducerea ministerului - cale exercitata in speta de fata - iar art. 451 se refera strict la decizia Colegiului medicilor ce poate fi contestata doar de medic, nemaimentionandu-se toate persoanele la care s-a referit art. 448 din Lg. 95/2006.
Cu privire la sustinerea incalcarii dreptului constitutional al reclamantilor de a se adresa justitiei nu numai ca nu este incalcat dar este chiar indicat prin deciziile Curtii Constitutionale: posibilitatea actionarii in justitie in civil, penal sau contraventional; de altfel reclamantii au si indicat instantei existenta unui dosar penal in care s-a dispus efectuarea expertizei medico-legale depusa la dosarul de fata, dosar penal aflat in cercetare in acest moment, avand nr. 2694/P/2009  la Parchetul de pe langa Judecatoria Suceava, ceea ce inseamna ca dreptul lor de a se adresa justitiei a fost nu numai posibil dar si utilizat prin depunerea plangerii penale. Ulterior solutionarii dosarului penal reclamantii recurenti au deschise mai multe cai legale pe care sunt convinsi ca le cunosc si le vor utiliza, astfel ca nici incalcarea art. 6 din  CEDO nu poate fi sustinuta.
In concluzie a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia nr.6094/09.07.2013, Curtea de Apel Suceava - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal a admis recursurile declarate de reclamantii S.R. si S.M.l, si de parata M.D.; a casat sentinta recurata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, retinand urmatoarele:
  Prin Decizia nr. 8/14.05.2010 emisa de Comisia de Disciplina a Colegiului Medicilor Suceava, pronuntata in urma plangerii formulate de reclamanti, s-a dispus atentionarea paratei I.I. in sensul revizuirii conduitei in cazurile de urgenta referitoare la adresabilitatea gravidelor catre Spitalul X Suceava precum si atentionarea paratelor M.D. si P.C. in sensul acordarii unei atentii sporite la intocmirea documentatiilor medicale.
Reclamantii au formulat contestatie impotriva acestei decizii la Comisia Superioara de Disciplina a Colegiului Medicilor din Romania, contestatie solutionata prin Decizia nr. 81/28.09.2012 prin care s-a anulat in totalitate Decizia nr. 8/14.05.2010 a Comisiei de Disciplina a Colegiului Medicilor Suceava si a fost stinsa actiunea disciplinara pornita impotriva paratelor intrucat faptele nu constituie abatere deontologica conform art. 110 lit. a din Statutul Colegiului Medicilor. S-a retinut in motivarea deciziei faptul ca din punct de vedere medical, operatia cezariana a avut o indicatie absoluta si imediata, ca sarcina prezenta un risc obstetrical ridicat, ca suferinta fetala a fost probabil determinata de o insuficienta sau senescenta placentara care a determinat hipoxie fetala si care, la randul ei, s-a accentuat progresiv pe perioada dintre debutul travaliului si extragerea fatului, fiind agravata si de circulara de cordon pericervicala existenta, dar s-a apreciat ca evolutia negativa a cazului nu s-ar fi datorat conduitei medicilor implicati, ci conditiilor necorespunzatoare oferite de Spitalul X pentru asistenta medicala de urgenta.
Impotriva acestei decizii reclamantii au formulat prezenta actiune. Prima instanta a respins actiunea ca inadmisibila interpretand dispozitiile art. 451 din Legea nr. 95/2006 in sensul ca hotararea data de Comisia Superioara de Disciplina a Colegiului Medicilor din Romania in solutionarea contestatiei formulate impotriva deciziei emisa de Comisia de Disciplina a Colegiului Medicilor Suceava nu poate fi atacata decat de catre medicul care a fost cercetat disciplinar. Se raporteaza judecatorul fondului si la dispozitiile art. 443 si 448 din acelasi text normativ care dau posibilitatea oricarei persoane sa formuleze plangere impotriva medicului pentru fapte savarsite in legatura cu profesia si actul medical, ca si dreptul de a contesta decizia pronuntata de comisia de disciplina a colegiului teritorial.
Acest rationament juridic incalca mai multe reguli si principii de interpretare a normelor juridice.
Conform dispozitiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii "impotriva deciziei de sanctionare a Comisiei superioare de disciplina, in termen de 15 zile de la comunicare, medicul sanctionat poate formula o actiune in anulare la sectia de contencios administrativ a tribunalului in a carui raza isi desfasoara activitatea."
Aceste dispozitii legale reprezinta legea speciala, derogatorie de la dispozitiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care, in art. 1, stabilesc ca "Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public. (2) Se poate adresa instantei de contencios administrativ si persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."
Ori, tocmai pentru ca legea speciala deroga de la dreptul comun ea este de stricta interpretare. Nu poate fi aplicata decat la situatia juridica prevazuta in ipoteza normei respectiv, in cazul de fata, daca Comisia superioara de disciplina a pronuntat o decizie de sanctionare a medicului impotriva caruia s-a formulat plangere. In situatia in care nu este data ipoteza normei juridice speciale atunci este aplicabila norma generala.
De altfel, este si logica optiunea legiuitorului de a da calitate procesuala activa numai medicului atunci cand s-a pronuntat o decizie de sanctionare a sa intrucat este singurul care justifica interes, sanctionarea meciului deschizand persoanei interesate posibilitatea de a formula actiune civila in raspundere delictuala dat fiind ca aceasta este angajata chiar si pentru cea mai usoara culpa.
De altfel, chiar uzand de argumentele invocate de instanta de fond, curtea va observa ca dispozitiile art. 448 alin. 4 din Legea nr. 95/2006 prevad ca "in termen de 15 zile de la comunicare, medicul sanctionat, persoana care a facut sesizarea, Ministerul Sanatatii Publice, presedintele colegiului teritorial sau presedintele Colegiului Medicilor din Romania poate contesta decizia pronuntata de comisia de disciplina a colegiului teritorial."
Cele doua texte legale sunt formulate diferit. Astfel, daca dispozitiile art. 448 se refera la decizia pronuntata de comisia de disciplina a colegiului teritorial, indiferent daca este de sanctionare sau de exonerare a medicului de orice culpa medicala, cele ale art. 451 au in vedere numai decizia Comisiei superioare de disciplina prin care medicul a fost sanctionat. Ori, daca legiuitorul ar fi avut in vedere decizia Comisiei superioare de disciplina indiferent de solutia pronuntata prin aceasta decizie ar fi folosit aceeasi formulare cu cea din art. 448.
Prin urmare, opinia Curtii este in sensul ca restrictia rezultata din dispozitiile art. 451 din Legea nr. 95/2006 si din Decizia Curtii Constitutionale nr. 871/2008 se refera exclusiv la deciziile de sanctionare a medicului, respectiv cele prin care s-a dispus sanctionarea disciplinara a acestuia. Curtea a respins apararile intimatilor referitoare la interpretarea art. 451 din Legea nr. 95/2006 din considerentele Deciziei nr. 871/2008 a Curtii Constitutionale deoarece instanta de contencios constitutional nu are competente in interpretarea dispozitiilor legale ci asigura doar controlul constitutionalitatii acestora (art. 2 din Legea nr. 47/1992).
Pe de alta parte, interpretarea data de prima instanta dispozitiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 este de natura a aduce atingere dreptului reclamantilor de acces la instanta reglementat prin dispozitiile art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 6 alin. 1 teza I din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale "orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa."
Limitarea dreptului persoanei vatamate prin activitatea desfasurata de medic la a contesta decizia comisiei de disciplina a colegiului teritorial numai la Comisia superioara de disciplina din cadrul Colegiului national, organ administrativ jurisdictional de specialitate dar care nu se incadreaza in definitia data de jurisprudenta CEDO notiunii de instanta independenta si impartiala, reprezinta o incalcare a dispozitiilor art. 6 alin. 1 din Conventie.
Nu pot fi retinute sustinerile paratilor in sensul ca nu a fost incalcat dreptul reclamantilor de acces la instanta intemeiate pe dispozitiile art. 442 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 conform carora raspunderea disciplinara a medicului asa cum aceasta este stabilita prin aceasta lege nu exclude raspunderea penala, contraventionala sau civila deoarece culpa medicala este stabilita in cadrul procedurii speciale prevazuta de Legea nr. 95/2006.
De altfel, se poate observa clar din cuprinsul deciziei nr. 81/2012 emisa de Comisia superioara de disciplina din cadrul Colegiului Medicilor din Romania ca, prin aceasta, s-a stabilit, in mod definitiv, ca faptele celor trei medici nu constituie abatere disciplinara iar evolutia negativa a cazului nu se datoreaza conduitei medicilor implicati. In aceste conditii este putin probabil ca, in cadrul unei actiuni civile intemeiate pe dispozitiile art. 998 din Codul civil, sa se poata stabili o culpa medicala in sarcina medicilor care au fost exonerati de orice culpa printr-o decizie data, de organul specializat, in procedura actiunii disciplinare.
In considerarea celor aratate, intrucat prima instanta a respins actiunea retinand o exceptie care nu este data in cauza fara a intra in cercetarea fondul, curtea constata ca sunt aplicabile dispozitiile art. 312 alin. 5 din Codul de procedura civila impunandu-se casarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
In ceea ce priveste recursul paratei M.D., Curtea a constatat ca acesta se refera numai la cheltuielile de judecata care nu au fost acordate de catre instanta de fond. Ori, fata de solutia ce se impune si cum printr-o decizie de casare cu trimitere nu se stabilesc cheltuieli de judecata pe considerentul ca instanta de recurs nu se pronunta pe fondul pricinii, Curtea a apreciat ca si acest recurs este fondat.
Concluzionand, Curtea, in temeiul art. 312 alin. 1, 2, 3 si 5 din Codul de procedura civila, a admis ambele recursuri si a casat sentinta recurata cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante. In rejudecare, instanta de fond va verifica si sustinerile partilor referitoare la cheltuielile de judecata.