Acordarea unor sume de bani pentru politisti in situatia producerii riscurilor specifice activitatii de politie

Prin cererea inregistrata sub nr. 5594/114/2010 pe rolul Tribunalului Buzau,  reclamantul G L I a solicitat in contradictoriu cu paratul Inspectoratul de Politie Judetean Buzau pronuntarea unei hotarari prin care sa se recunoasca  dreptul sau  de a-i fi acordate despagubiri  in conformitate cu  prevederile art.28  alin.1 lit. "m" din  Legea nr. 360/2002 si HG nr. 1083/10.09.2008,  cu obligarea  paratului la plata acestora in cuantum de 8.000 Euro.
In motivarea actiunii reclamantul a invederat instantei ca a lucrat in calitate de subofiter activ  in cadrul I.P.J. B pana la data de 19.08.2009, dupa care a fost trecut in rezerva din motive de sanatate, fiind declarat inapt pentru serviciul in politie, dupa ce a activat  peste 20 de ani. Pensionarea sa anticipata s-a datorat faptului ca printr-o decizie medicala a fost declarat inapt pentru indeplinirea serviciului in politie,  sustinandu-se ca  boala de care sufera a aparut in timpul si din cauza serviciului in politie, afectiunea fiind incadrata in gradul II de invaliditate.
Avand in vedere diagnosticul stabilit de catre Comisia Centrala de expertiza medicala si Evaluare a Capacitatii de Munca, reclamantul a apreciat ca este indreptatit  in conformitate cu prevederile art. 21 alin. 1 lit."m" din Legea nr. 360/2002  si art. 3 lit."c" din HG nr. 1083/2008 sa primeasca despagubiri conform actului normativ invocat, in cuantum de 8.000 Euro echivalent in lei la data platii, sens in care s-a adresat cu o plangere prealabila catre I.P.J. Buzau.
Prin adresa nr. 23776/6/20.11.2010 i-a fost comunicata solutia de respingere a cererii de acordarea acestor despagubiri, cu motivarea ca nu poate beneficia de acestea neputand fi  considerat politist ranit conform definitiei legale  prevazute de art.2 lit. "b" din actul normativ invocat.
Prin sentinta nr. 740 din data de 2 martie 2011 Tribunalul Buzau a respins actiunea formulata de reclamant in contradictoriu cu paratul IPJ B.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul.
Curtea a retinut ca recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmeaza :
Instanta de fond  a respins corect actiunea reclamantului ca  neintemeiata, motivat de faptul ca textele de lege invocate de acesta  reglementeaza  acordarea unor despagubiri in cazul producerii  unor riscuri specifice activitatii de politie, in situatia unor evenimente neprevazute si nu in situatia aparitiei unei boli profesionale cum este cazul in speta.
                     Despagubirile prevazute de art. 4 alin.2 din H.G. nr. 1083/2003 nu se pot acorda pentru acele afectiuni dobandite intr-o perioada nedeterminata de timp ca urmare a serviciului ca politist, serviciu privit in ansamblul sau, ci acestea trebuie sa vizeze o situatie sau un caz strict determinat ce poate fi atribuit unei persoane, care, actionand efectiv asupra politistului ii cauzeaza o afectiune care-l plaseaza intr-un anumit grad de invaliditate (il raneste).                     
                    Art. 2 lit. b din H.G. nr. 1083/2008 stabileste ca prin politist ranit se intelege "politistul suspus in timpul sau in legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu, independent de vointa lui, efectelor unor cauze vatamatoare, in urma carora ii este afectata integritatea anatomica si/sau functionala a organismului", iar prin  politist invalid - "politistul ranit clasat inapt pentru serviciul politienesc de catre comisiile de expertiza medicala si evaluare a capacitatii de munca".
                     Pentru punerea in aplicare a dispozitiilor legale mentionate este absolut necesar ca efectele cauzelor vatamatoare la care a fost supus politistul sa se fi produs independent de vointa lui. Despagubirile se acorda numai pentru cazul cand evenimentul caruia i-a cazut victima politistul este strict determinat.
                      Afectiunea medicala suferita de politist care-i induce un anumit grad de invaliditate trebuie sa fie in mod indubitabil strict individualizata si astfel constatata incat sa poata fi pusa pe seama atitudinii unei sau unor persoane identificate  sau identificabile care sa poata fi facute responsabile pentru faptul prejudiciabil.
Prin art. 28 alin.4 din Legea nr. 218/2002, legiuitorul a stabilit in sarcina oricarui lucrator de politie, indiferent daca este in timpul serviciului sau nu, daca actioneaza conform atributiunilor de serviciu si daca se afla in aria sa de competenta teritoriala, obligatia de a interveni, aspect care bineinteles ca presupune anumite riscuri si consecinte imprevizibile.
                     Prin stabilirea acestei obligatii in sarcina politistului si pentru a nu lasa fara substanta acest text de lege, legiuitorul a inteles, totodata, sa ofere si o protectie suplimentara politistului care intervine in conditiile aratate, adoptand in acest sens H.G. nr. 1083/2008.
                    In cauza nu se face referire la riscuri specifice activitatii de politie, fiind vorba de anumite boli mentionate in decizia medicala nr. 213/19.08.2009, respectiv hipertensiune arteriala, diabet, hipercolesterolemie si tulburare nevrotica polimorfa,  boli  care nu determina aplicarea dispozitiilor legale mai sus mentionate.
                    Prin urmare, instanta de fond a apreciat corect ca situatia reclamantului nu s-a datorat producerii riscurilor specifice activitatii de politie, ci unei boli profesionale aparute in timpul exercitarii profesiei, in speta nefiind aplicabile dispozitiile H.G. nr. 1083/2008, act normativ special, aplicabil numai politistilor, pentru ca reclamantul sa poata beneficia de plata despagubirilor cuvenite potrivit art. 28 alin.1 lit. m din Legea nr. 360/2002.