Suspendarea executarii actului administrativ in temeiul art. 14 alin. 1 teza I-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Conditii. Cazul bine justificat. Inlaturarea prezumtiei de legalitate a actului administrativ

Reclamanta  SC C. T. SRL  a solicitat , in contradictoriu cu parata D.G.F.P. Buzau, pronuntarea  unei sentinte prin care sa se dispuna suspendarea  executarii actului reprezentat de decizia  de impunere  nr. F-BZ-825/2011.
In motivarea actiunii s-a invederat ca ,  urmare a controlului efectuat  de reprezentantii paratei , ce a vizat perioada 01.01.2006 - 31.03.2011, cu obiectiv inregistrarea , calcularea si  virarea in termen a obligatiilor fiscale datorate de  societate bugetului  consolidat al statului, s-au retinut in sarcina reclamantei obligatii suplimentare in cuantum de 933.713 lei, din care: impozit pe profit in suma de 218.555 lei, majorari de intarziere in suma de 181.355 lei, tva in suma de 301.970 lei, majorari  in suma de 231.833 lei.
Apreciaza  reclamanta ca cererea este   intemeiata, fiind indeplinite cumulativ cele  doua conditii prevazute de art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv cazul bine justificat si iminenta producerii pagubei , in sensul ca a fost declansata executarea silita prin  blocarea conturilor sale , ce genereaza deficiente reale in executarea obligatiilor contractuale asumate , sistarea serviciilor, precum si  grave probleme sociale, prin restructurarea  posturilor si indisponibilizari  ale salariatilor.
Mai mult , pana la efectuarea controlului societatea nu inregistreaza obligatii restante, astfel dupa cum rezulta  din anexele la raportul de  inspectie fiscala; pana la intocmirea raportului de inspectie fiscala societatea  figura in evidentele fiscale cu obligatii curente restante catre buget, iar la  data de 19.05.2011 i-a fost  adus la cunostinta ca  mai are de plata aceasta suma de 933.713 lei , emitandu-se  decizia  de impunere nr.F-BZ.825/09.05.2011.
Cat priveste a doua conditie , a iminentei producerii unei pagube si aceasta  este indeplinita , raportat  la cuantumul ridicat al sumei  pretins datorate si la specificul activitatii reclamantei.
Cum in procesul executarii  din oficiu  a actelor administrative trebuie asigurate un anumit echilibru, precum si anumite garantii de  echitate pentru  particulari  si intrucat actiunile autoritatilor publice nu pot fi discretionare se solicita admiterea actiunii.
In drept, actiunea a fost fundamentata  pe disp. art.14 din Legea nr.554/2004.
Prin sentinta nr. 2588/08.06.2011 pronuntata de tribunal a fost admisa cererea formulata de reclamanta si s-a dispus suspendarea executarii actului administrativ-decizia de impunere , pana la pronuntarea  instantei de fond.
Impotriva sentintei a declarat recurs  parata D.G.F.P. Buzau.
Curtea a constatat recursul fondat pentru urmatoarele considerente:
Actul administrativ cu caracter unilateral se bucura de prezumtia de legalitate si se executa din oficiu, insa de la aceasta regula exista o situatie de exceptie, cand efectele acestuia sunt vremelnic intrerupte prin suspendarea executarii actului, in temeiul art. 14 alin. 1 teza I-a sau, dupa caz, in temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Insa, in ambele ipoteze, legea impune indeplinirea cumulativa a doua conditii: cazul bine justificat si paguba iminenta, prin caz bine justificat intelegandu-se, potrivit art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, imprejurarile legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ, iar prin paguba iminenta intelegandu-se, conform art. 2 alin. 1 lit. s din acelasi act normativ, prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice ori a unui serviciu public.
Intr-adevar, suspendarea actului administrativ este reglementata in scopul acordarii unei protectii provizorii a drepturilor si intereselor particularilor pana la momentul in care instanta competenta va cenzura legalitatea actului, protectie consacrata prin mai multe instrumente juridice, atat in sistemul Consiliului Europei, cat in ordinea juridica a Uniunii Europene.
Din acest punct de vedere legea romana corespunde recomandarilor Comitetului de Ministri din cadrul Consiliului Europei, invocata de reclamanta , pentru ca prevede atributia instantei de a ordona masuri provizorii de protectie a drepturilor si intereselor particularilor, insa simpla invocare a prevederilor legale care reglementeaza institutia suspendarii nu poate fundamenta , prin ea insasi , luarea unei masuri provizorii, pentru ca suspendarea nu intervine de drept, ci in fiecare caz in parte trebuie prezentate de catre partea interesata indicii suficiente de rasturnare a prezumtiei de legalitate si care sa faca verosimila iminenta producerii unei pagube.
Curtea a retinut ca pentru a suspenda executarea unui act administrativ nu este suficient doar ca partea interesata sa sustina ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, ci trebuie sa prezinte indicii pe baza carora sa se poata realiza o analiza in concret a cazului bine justificat si a iminentei unei pagube, in raport cu natura si amploarea masurii dispuse prin actul contestat si datele economice ale contribuabilului. La modul concret, conditia existentei unui caz bine justificat este indeplinita in situatia in care se regasesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actelor administrative aflate in litigiu.
In speta, efectuand o analiza sumara a aparentei dreptului pe baza imprejurarilor de fapt si de drept prezentate, Curtea a apreciat ca nu au fost oferite indicii suficiente pentru rasturnarea prezumtiei de legalitate a actului atacat.
Astfel, in mod gresit instanta de fond a apreciat ca fiind indeplinita conditia "cazului bine justificat", deoarece in cuprinsul hotararii recurate nu sunt indicate fapte sau imprejurari de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ fiscal fara a fi analizat fondul cauzei, care este atributul instantei care va solutiona eventuala cerere referitoare la anularea deciziei de impunere.
Instanta de fond a preluat sustinerile nedovedite ale reclamantei, sub aspectul existentei reale a celor 89 de societati comerciale, desi organele fiscale, in urma verificarilor efectuate, au mentionat in cuprinsul actelor fiscale contestate o alta situatie a societatilor, tinand seama de ordinele emise de presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala in acest sens si de informatiile obtinute de la Oficiul Registrului Comertului.
In al doilea rand, Curtea a constatat ca motivele de suspendare invocate de reclamanta reprezinta, in fapt , motivele de nelegalitate invocate impotriva actului administrativ fiscal. Or, analiza acestor motive nu ar putea fi facuta intr-o cerere de suspendare, deoarece instanta ar trebui sa pipaie fondul actiunii fara a-l prejudeca.
Cat priveste criticile referitoare la indeplinirea conditiei pagubei iminente, Curtea a constatat, de asemenea, ca argumentele retinute in sentinta atacata sunt nefondate, pentru ca paguba iminenta nu se prezuma, ci trebuie dovedita de persoana lezata, prin probe concludente.
Mai mult, in cazul actelor administrativ fiscale prin care se dispune in sarcina persoanei vatamate plata unei sume de bani, indeplinirea conditiei prevenirii unei pagube iminente nu este dovedita si demonstrata prin simpla sustinere ca plata sumei respective duce la producerea unui prejudiciu in patrimoniul acesteia, intrucat astfel s-ar ajunge la concluzia ca aceasta cerinta este presupusa in majoritatea actelor administrative din aceasta categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de exceptie al institutiei suspendarii executarii actelor administrative.
Totodata, nelegalitatea masurilor asiguratorii dispuse de organele fiscale si retinuta de instanta de fond nu are relevanta in speta, instituirea acestora putand fi contestata pe cale separata de reclamanta.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, recursul a fost admis, iar sentinta recurata a fost modificata in tot,  in sensul respingerii cererii reclamantei ca neintemeiata