Contencios administrativ. Anularea actelor administrativ-fiscale - decizii de impunere cu privire la plata accizelor - pentru incadrarea gresita a produselor importate provenind din achizitii intracomunitare.

Contencios administrativ. Anularea actelor administrativ-fiscale - decizii de impunere cu privire la plata accizelor - pentru incadrarea gresita a produselor importate provenind din achizitii intracomunitare.

Dispozitiile art. 175 din Legea nr. 571/2003 prevad in mod expres produsele energetice carora li se aplica accizele, organul fiscal neavand abilitarea legala de a extinde categoriile enumerate de legiuitor si nici de a considera - in lipsa unor inscrisuri justificative - ca produsele se incadreaza in una din aceste categorii si ca, in consecinta, operatiunile de import al caror obiect il constituie sunt supuse platii accizelor.
Verificarea incadrarii sau neincadrarii produselor in categoriile prevazute de art. 175 din Legea nr. 571/2003 trebuia facuta de catre organul fiscal, in primul rand, prin luarea in considerare a declaratiilor vamale - documente in care nu sunt incluse codurile la care face referire organul de control fiscal, coduri prevazute in Normele tehnice de interpretare a sistemului armonizat de denumire si codificare a marfurilor, ed. a II-a, 1996. 

Prin sentinta nr. 616 din 28 octombrie 2009, pronuntata de Tribunalul Mures , Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, s-a admis in parte actiunea formulata si precizata de reclamanta S.C. M. T. SRL in contradictoriu cu parata Directia Generala a Finantelor Publice Mures si s-a dispus anularea deciziei nr. 11 din 31 martie 2008 emisa de parata - Biroul Solutionare Contestatii; anularea deciziei de impunere nr. 269 din 20 decembrie 2007 emisa de Administratia Financiara pentru Contribuabili Mijlocii Mures si Raportul de inspectie fiscala nr. 431 din 27 decembrie 2007. Parata a fost obligata sa restituie reclamantei suma totala de 55.584 lei, actualizata cu aplicarea dobanzii de 0,1% pe zi de intarziere, incepand de la data pronuntarii si pana la restituirea sumei. Cererea reclamantei, avand ca obiect obligarea paratei la plata despagubirilor, a fost respinsa. Parata a fost obligata si la cheltuieli de judecata in favoarea reclamantei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
In urma inspectiei fiscale efectuate la S.C. M. T. SRL, s-a intocmit Raportul de inspectie fiscala de catre Directia Generala a Finantelor Publice Mures - Activitatea de Inspectie Fiscala, la data de 19 decembrie 2007.  In baza acestui raport a fost emisa decizia de impunere nr. 269 din 20 decembrie 2007, privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala in sarcina societatii reclamante, reprezentand accize incasate din vanzarea produselor energetice in suma de 40.364 lei si majorari de intarziere in suma de 15.220 lei.
Reclamanta a formulat, in termen legal, contestatie impotriva acestei decizii, contestatie care a fost respinsa ca neintemeiata de catre Directia Generala a Finantelor Publice Mures - Biroul Solutionare Contestatii, prin decizia nr. 11 din 31 martie 2008. La data de 1 aprilie 2008 reclamanta a achitat obligatiile fiscale retinute in sarcina sa, in suma totala de 55.584 lei.
Instanta de fond, analizand pe fond actiunea reclamantei privind anularea actelor administrativ-fiscale, in baza inscrisurilor depuse la dosarul cauzei si a raportului de expertiza tehnica intocmit, a apreciat ca aceasta este intemeiata.
Astfel, s-a constatat ca in sarcina reclamantei au fost in mod nelegal stabilite obligatii suplimentare de plata, constand in accize si majorari de intarziere, avand in vedere ca produsele pentru care au fost calculate aceste obligatii, nu indeplinesc conditiile prevazute de lege pentru a fi supuse accizelor.
Constatand ca obligatiile fiscale stabilite in sarcina reclamantei si achitate de aceasta, sunt nedatorate, instanta de fond a dispus restituirea catre reclamanta a sumei totale de 55.584 lei, avand in vedere dispozitiile art. 117 din O.G. nr. 92/2003 si ale Ordinului nr. 1899/2004, privind procedura de restituire si de rambursare a sumelor de la buget.
In ceea ce priveste cererea de acordare a despagubirilor, constand in dobanda de 0,1% pe zi de intarziere calculata la suma de mai sus, instanta a avut in vedere ca faptul care a determinat obligatia de restituire si de acordare a dobanzilor a fost anularea titlului de creanta, anulare care a fost dispusa doar la data pronuntarii.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Ministerul Economiei si Finantelor - ANAF - Directia Generala a Finantelor Publice Mures, solicitand modificarea hotararii in sensul respingerii actiunii reclamantei si mentinerea deciziilor de impunere precum si a raportului de inspectie fiscala.
In motivarea cererii de recurs se invoca in principal nulitatea hotararii recurate, pe motiv ca nu au fost respectate dispozitiile art. 261 Cod procedura civila, intrucat hotararea nu cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se sprijina hotararea pronuntata, motivarea hotararii fiind obligatorie intrucat prin aceasta se asigura posibilitatea exercitarii unui control judiciar real.
Pe fond, se sustine ca reclamanta  in perioada septembrie 2002 - noiembrie 2007,  nu a evidentiat, declarat si platit la bugetul consolidat al statului accize pentru importurile efectuate, respectiv pentru uleiurile minerale contrar dispozitiilor art. 26 alin. 1 din O.U.G. nr. 158/2001 si 175 din Legea nr. 571/2003. Se arata ca potrivit declaratiilor vamale de import reclamanta a incadrat produsele aditiv pentru motorina si ulei Best Oil 2T la pozitiile tarifare 3811, 21.00 si 2710,1981 produse care fac parte din categoria uleiurilor minerale, asa cum sunt ele definite de dispozitiile art. 26 alin. 1 lit. i din O.U.G. nr. 158/2001, privind regimul accizelor  si de dispozitiile art. 175 alin. 1 din l nr. 571/2003 privind Codul fiscal, respectiv  din categoria produselor energetice asa cum sunt ele definite de dispozitiile art. 175 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 Cod fiscal.
Definitia data de catre reclamanta dar si de catre instanta, in sensul ca produsele importate, respectiv uliul Best Oil 2T este un lubrifiant care asigura ungerea si curatirea corespunzatoare a motoarelor in doi timpi si ca nu poate fi incadrat in  categoria carburanti, este gresita, asa cum s-a aratat mai sus, aceste produse intrunesc caracteristicile prevazute de textele legale, respectiv art. 26 alin. 1 lit. i din O.U.G. nr. 158/2001 si art. 175 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, dar si cele prevazute in Normele tehnice de interpretare a sistemului armonizat de denumire si codificare a marfurilor . editia a II-a (1996).
Prin intampinarea depusa la dosar se solicita respingerea recursului ca nefondat, mentinerea solutiei primei instante ca temeinica si legala, sustinand ca aditivul pentru motorina nu poate fi utilizat drept carburant, nu poate fi asimilat cu benzina sau motorina, nu este un  echivalent al acestora si nici nu poate fi utilizat pentru a creste volumul final al carburantului. Nici uleiul pentru motoare Best Oil 2T, nu a fost produs sau distribuit in scopul inlocuirii carburantului si nici nu poate asimilat carburantului pentru a se putea include in categoria produse energetice supuse accizelor. Natura produselor importate a fost stabilita printr-un raport de expertiza in specialitatea petrochimie, expertul concluzionand dupa analizarea produselor importate, ca acestea nu pot fi incluse in categoria produse energetice pentru a putea fi accizate.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate si in limita prevazuta de art. 3041 Cod procedura civila , curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
In legatura cu exceptia nulitatii hotararii pe motiv ca aceasta nu cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se bazeaza solutia pronuntata, instanta constata ca aceasta exceptie este nefondata intrucat hotararea pronuntata cuprinde motivele de fapt si de drept care i-au format judecatorului convingerea, fiind analizata natura produselor importate de catre societatea reclamanta, instanta de fond apeland si la parerea unui specialist in petrochimie pentru a stabili daca aceste produse pot fi cuprinse in categoria produse energetice.
In considerentele hotararii pronuntate sunt analizate concluziile expertului prin raportare la caracteristicile produselor importate, destinatia acestor produse, precum si la dispozitiile legale care reglementeaza accizarea acestor produse, facand trimitere la dispozitiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 158/2001 care definesc categoria uleiurilor minerale si respectiv a produselor energetice dar si  la dispozitiile art. 175 din Legea nr. 571/2003, dispozitii prin care sunt indicate expres si limitativ uleiurile minerale si produsele energetice .
In atare situatie, nu se poate sustine ca hotararea judecatoreasca nu este motivata si ca din considerentele retinute nu se poate deduce convingerea judecatorului sau ca nu poate fi efectuat controlul judiciar.
Analizand pe fond criticile din cererea de recurs formulata, instanta de control retine ca prin raportul de inspectie contestat, raport care a stat la baza emiterii deciziilor de impunere, s-a retinut ca reclamanta in perioada noiembrie 2002 - octombrie 2003, ianuarie 2004-decembrie 2006  nu a evidentiat, declarat si platit la bugetul statului sumele reprezentand accize datorate pentru importurile, respectiv achizitiile intracomunitare de aditiv pentru motorina si ulei pentru motoare Best Oil 25. Prin contestatia dedusa judecatii, reclamanta a sustinut ca produsele importate nu pot fi incadrate in categoria produse energetice, asa cum ele sunt prevazute in art. 175 din Legea nr. 571/2003, iar pentru a stabili daca aceste produse sunt supuse accizarii si pot fi calificate ca si produse energetice, instanta de fond a apelat la parerea unui specialist in petrochimie, iar expertul in raport de calitatile fizice si chimice ale produselor importate, a ajuns la concluzia ca produsul aditiv pentru motorina, comercializat de S.C. M. T. SRL, nu poate fi utilizat, pus in vanzare pentru a creste volumul final a carburantului, uleiul pentru motoare in doi timpi Best Oil 2T, nu poate fi utilizat, pus in vanzare drept carburant, pentru a creste volumul final al carburantului.
Toate aceste concluzii cuprinse in raportul de expertiza si in special caracteristicile fizice si chimice ale produselor care justifica concluzia expertului in sensul ca aceste produse nu pot fi folosite drept carburanti, nu au fost contestate de catre recurenta, in sensul prezentarii de argumente pertinente prin care sa fie combatute caracteristicile acestor produse.
Verificand insa si declaratiile vamale avute in vedere de organele fiscale de control - fila 27-46, se poate constata ca in niciuna dintre aceste declaratii nu sunt incluse codurile la care fac referire organele de control si prevazute in Normele tehnice de interpretarea sistemului armonizat de denumire si codificare a marfurilor - Editia a II-a 1996, si nici nu se regasesc printre produsele energetice suspuse accizelor, asa cum sunt ele expres indicate in alin. 3 al art. 26 din Legea nr. 158/2001 si alin. 3 si 4 ale art. 175 din Legea nr. 571/2003.
In atare situatie se apreciaza ca in mod temeinic si legal prima instanta a admis contestatia reclamantei si a dispus anularea deciziilor de impunere cu consecinta obligarii paratei recurente la restituirea sumei retinuta cu titlu de accize, astfel ca in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila raportat la art. 316 din acelasi cod, va respinge recursul ca nefondat si va mentine solutia primei instante ca temeinica si legala.
In baza dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila parata recurenta va fi obligata sa-i plateasca reclamantei intimate suma de 2.976 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in onorariu avocatial justificat cu actul de pus la fila 10 dosar.