Asistenta juridica obligatorie a persoanei condamnate

Asistenta juridica obligatorie a persoanei condamnate.

C. pr. pen., art. 460, art. 171

In procedurile incidente la executare aduse in fata instantei de judecata, art. 460 alin. 1 C. pr. pen. extinde cazurile de asistenta juridica obligatorie si la persoanele condamnate aflate in vreuna din situatiile prevazute de art. 171 C. pr. pen. In aceasta situatie, conform art. 460 alin. 1 cu referire la art. 171 alin. 2 C. pr. pen., intre altele, asistenta juridica este obligatorie daca persoana condamnata este retinuta sau arestata, chiar in alta cauza. Referirea la cel arestat nu se limiteaza doar la persoana care executa masura privativa de libertate a arestarii, ci si la cea detinuta in vederea executarii unui mandat de executare a pedepsei privative de libertate. Aceasta, intrucat, pe de o parte, persoana aflata in ultima ipoteza, pentru executarea mandatului de executare a pedepsei in temeiul art. 422 C. pr. pen., este arestata in baza acestui mandat. Pe de alta parte, indiferent de natura arestarii -masura preventiva sau pedeapsa, ori de natura litigiului, ratiunea pentru care e prevazuta asistenta juridica obligatorie e data tocmai de consolidarea unor garantii procesuale suplimentare in vederea exercitarii eficiente a drepturilor apararii celui arestat, care, din cauza acestei stari, este in imposibilitatea de a se misca liber oriunde si oricand, pentru a-si cauta avocatul, a-l consulta neingradit de cereri si aprobari si a-si identifica dovezile in aparare. Prin sentinta penala nr. 59/21 martie 2011, Tribunalul Harghita a respins cererea de intrerupere a executarii pedepsei inchisorii formulata de petentul M.C.L., obligandu-l pe acesta la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat in cauza.
In motivarea acestei hotarari, tribunalul a retinut ca, in cauza, nu exista imprejurari speciale in sensul celor pretinse de art. 453 alin. 1 lit. c C. pr. pen., din cauza carora executarea in continuare a pedepsei inchisorii ar avea consecinte grave pentru condamnat si familia sa. Situatia grea in care se afla familia condamnatului are caracter permanent si nu poate fi influentata decisiv prin punerea acestuia in libertate. Totodata, faptul ca petentul este incarcerat la momentul formularii si judecarii cererii sale nu produce consecinte grave pentru familia sa, situatia in care se afla membrii familiei fiind constanta.
In ceea ce priveste procedura desfasurata in fata Tribunalului Harghita, la primul termen de judecata, invocand dispozitiile art. 171 alin. 2 C. pr. pen., reprezentantul Ministerului Public a solicitat instantei sa desemneze petentului un avocat din oficiu, in conditiile in care acesta nu avea aparator ales, iar asistenta juridica este obligatorie in cauza. Instanta de prim grad nu a dat curs cererii procurorului, considerand ca asistenta juridica nu este obligatorie, intrucat, potrivit art. 460 alin. 1 cu referire la art. 171 alin. 2 C. pr. pen., desemnarea unui avocat din oficiu, in lipsa unuia ales, trebuie sa se dispuna doar daca persoana este arestata ori retinuta, ceea ce nu este cazul d-lui M.C.L., care este detinut in vederea executarii unei pedepse cu inchisoarea aplicata prin hotarare definitiva de condamnare.
In aceste imprejurari, nici la termenul cand s-a dispus efectuarea anchetei sociale in vederea verificarii sustinerilor petentului din cererea introductiva si nici la data cand au avut loc dezbaterile judiciare, petentul nu a fost asistat de un avocat.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita.
In motivarea caii de atac promovata, este contestata legalitatea hotararii tribunalului de respingere a cererii petentului M.C.L. de intrerupere a executarii pedepsei inchisorii. Se arata ca petentului condamnat, aflat in stare de detinere la momentul solutionarii cererii lui de intrerupere a executarii pedepsei, nu i s-a desemnat un avocat din oficiu, desi asistenta juridica era obligatorie potrivit art. 460 alin. 1 cu referire la art. 171 alin. 2 C. pr. pen.
Analizand recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 3824/96/2010 al Tribunalului Harghita, a motivelor invocate, a concluziilor reprezentantului Ministerului Public si ale intimatului, precum si din oficiu, in limitele efectului devolutiv, se retin urmatoarele:
In procedurile incidente la executare aduse in fata instantei de judecata, art. 460 alin. 1 C. pr. pen. extinde cazurile de asistenta juridica obligatorie si la persoanele condamnate aflate in vreuna din situatiile prevazute de art. 171 C. pr. pen. In aceasta situatie, conform art. 460 alin. 1 cu referire la art. 171 alin. 2 C. pr. pen., intre altele, asistenta juridica este obligatorie daca persoana condamnata este retinuta sau arestata, chiar in alta cauza. Este unanim accepta ca referirea la cel arestat nu se limiteaza doar la persoana care executa masura privativa de libertate a arestarii, ci si la cea detinuta in vederea executarii unui mandat de executare a pedepsei privative de libertate. Aceasta, intrucat, pe de o parte, persoana aflata in ultima ipoteza, pentru executarea mandatului de executare a pedepsei in temeiul art. 422 C. pr. pen., este arestata in baza acestui mandat. Pe de alta parte, indiferent de natura arestarii -masura preventiva sau pedeapsa, ori de natura litigiului, ratiunea pentru care e prevazuta asistenta juridica obligatorie e data tocmai de consolidarea unor garantii procesuale suplimentare in vederea exercitarii eficiente a drepturilor apararii celui arestat, care, din cauza acestei stari, este in imposibilitatea de a se misca liber oriunde si oricand, pentru a-si cauta avocatul, a-l consulta neingradit de cereri si aprobari si a-si identifica dovezile in aparare.
In prezenta cauza, cum la momentul judecarii cererii de intrerupere a executarii pedepsei inchisorii, d-l M.C.L. era detinut in Penitenciarul Miercurea Ciuc in executarea pedepsei de 9 ani si 8 luni inchisoare aplicate prin sentinta penala nr. 52/11 iulie 2008 a Tribunalului Covasna si cum acesta nu isi angajase un avocat, instanta era tinuta sa ii desemneze un aparator din oficiu. Neprocedand in acest fel, judecata in prim grad si hotararea pronuntata sunt lovite de nulitate absoluta, conform art. 197 alin. 2 C. pr. pen. Faptul ca acest text legal sanctioneaza cu nulitate absoluta doar neasistarea invinuitului sau a inculpatului de catre avocat, cand asistenta juridica este obligatorie nu schimba concluzia anterioara, deoarece, in procedurile care au loc in fata instantei de judecata,. sub aspectul garantiilor procesuale conferite de lege, situatia condamnatului este asimilata celei a invinuitului sau a inculpatului.
Din perspectiva celor subliniate mai sus, insusindu-ne critica exprimata de procuror prin motivele sale de recurs impotriva sentintei penale nr. 59/21 martie 2011 a Tribunalului Harghita, vom admite calea de atac promovata in cauza. Nu vom adopta insa remediul propus de reprezentantul Ministerului Public, de casare a hotararii atacate si de trimitere a cauzei spre rejudecare, pentru urmatoarele considerente:
La data de 17 mai 2011, potrivit informatiilor transmise de Penitenciarul Miercurea Ciuc, petentul a fost pus in libertate, ca urmare a dispozitiei instantei de liberare conditionata, astfel ca, la acest moment, lipseste obiectul unei cereri de intrerupere a executarii pedepsei: starea de detentie a celui condamnat, ceea ce impiedica examenul pe fond al sustinerilor petentului vizand dificultatile la care sunt expusi membrii familiei din cauza lipsirii lui de libertate. Mai mult, in libertate fiind si in absenta oricarui alt caz dintre cele prevazute de art. 171 C. pr. pen., asistenta juridica a petentului oricum nu mai este obligatorie. In acest context, o reluare a judecatii in prim grad nu mai este utila, este lipsita de orice finalitate, implica timp si costuri inoportune si devine pur formala, ceea ce  vine in contradictie cu interesul bunei administrari a justitiei.
In lumina acestor argumente, restabilirea legalitatii in cauza intervine nu prin refacerea actelor nule, ci prin constatarea de catre instanta de recurs a nulitatii absolute strecurate in judecata in prima instanta, prin anularea hotararii recurate si rejudecarea cererii in al doilea grad. In rejudecare, constatand lipsa de obiect a cererii promovate de d-l M.C.L., o vom respinge ca atare.
Intrucat nu este culpa procesuala a petentului pentru faptul ca acestuia nu i s-a examinat in termen util, in substanta si cu asigurarea garantiilor procesuale, cererea lui vizand intreruperea executarii pedepsei inchisorii, potrivit art. 192 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat in prim grad vor ramane in sarcina statului.