Procedura in cazul recunoasterii vinovatiei. Asistenta juridica a inculpatului.

Procedura in cazul recunoasterii vinovatiei. Asistenta juridica a inculpatului.

     1.Simpla declaratie a inculpatilor  in sensul recunoasterii in totalitate a faptei retinute in sarcina lor prin actul de sesizare nu exonereaza  instanta de obligatia de a stabili, in vederea aflarii adevarului, raportat la probele existente la dosar, daca in cauza sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii deduse judecatii si daca sunt incidente astfel dispozitiile art.320 ind.1  Cod procedura penala.
     2.Faptul ca toti inculpatii au fost asistati si respectiv reprezentati de acelasi aparator, ales, nu constituie o incalcare a dreptului la aparare, in conditiile in care acest aparator a formulat pentru fiecare inculpat aparari si  concluzii distincte,  din care nu rezulta ca intre acestia exista interese contrare, intrucat a solicitat achitarea celor trei inculpati apreciind ca infractiunii ii lipseste unul din elementele constitutive, respectiv intentia, iar in subsidiar, aplicarea unor pedepse cu retinerea circumstantelor atenuante.
     
Sectia  penala – Decizia  penala nr. 241/14 februarie 2012

      Prin sentinta penala nr. 1500/31.10.2011 pronuntata de Judecatoria Deva in dosarul nr. 8803/221/2010 s-a  dispus condamnarea inculpatilor :
     1.N.D.G., la:
-2 ani inchisoare pentru instigare la infractiunea de taiere fara drept de arbori prev. si ped. de art.25 C.p. rap. la art.108 alin.1 lit.c din Legea nr.46/2008;
     -2 ani inchisoare pentru infractiunea de furt de arbori taiati fara drept prev. si ped. de art.110 alin.1 lit.c si alin.2 lit. a si c din Legea nr.46/2008.
     In baza art.33 lit.a, 34 lit.b C.p. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani inchisoare.
      2.B.C. , la:
-6 luni inchisoare pentru infractiunea de taiere fara drept de arbori prev. si ped. de art.108 alin.1 lit.c din Legea nr.46/2008 cu aplic. art.320/1 C.p.p. si art.74,76 lit.d C.p.;
     -6 luni inchisoare pentru infractiunea de furt de arbori taiati fara drept prev. si ped. de art.110 alin.1 lit.c si alin.2 lit.a si c din Legea nr.46/2008 cu aplic. art.320/1 C.p.p. si art.74,76 lit.d C.p.
     In baza art.33 lit.a, 34 lit.b C.p. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 6 luni inchisoare.
     3.I.S. , la:
     -6 luni inchisoare pentru infractiunea de furt de arbori taiati fara drept prev. si ped. de art.110 alin.1 lit.c si alin.2 lit.a si c din Legea nr.46/2008 cu aplic. art.320/1 C.p.p. si art.74,76 lit.d C.p. si art.37 alin.1 lit.a C.p.
     In baza art.61 C.p. s-a revocat beneficiul liberarii conditionate pentru restul de 1687 zile inchisoare ramas neexecutat din pedeapsa de 18 ani inchisoare aplicata prin s.p. nr.76/1995 a Tribunalului Ialomita, iar in baza art.39 alin.2 C.p. s-a contopit acest rest cu pedeapsa stabilita mai sus, astfel ca in final inculpatul urmeaza sa execute pedeapsa de 1687 zile inchisoare.
Au fost privati inculpatii de exercitiul drepturilor prev. de art.64 lit.a, b C.p. in conditiile art.71 C.p.
In baza art. 81,82 C.p. s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate inculpatilor N.D.G. si B.C. pe durata unui termen de incercare de 4 ani pentru inculpata si 2 ani si 6 luni pentru inculpat..
Au fost puse in vedere inculpatilor N.D.G. si B.C. dispozitiile art. 83 C.p.
In baza art. 71 al. 5 C.p. s-a dispus si suspendarea conditionata a executarii pedepselor accesorii aplicate inculpatilor N.D.G.  si B.C.
S-a constatat ca Statul Roman prin Ocolul Silvic I., cu sediul in I., str. T. V.  nr.15A, jud. H. are calitate de parte vatamata in cauza.
S-a dispus obligarea in solidar a inculpatilor sa plateasca partii civile Asociatia Composesorala „C.” G., cu sediul in com. G., sat G., jud. H. suma de 2.856,06 lei.
Au fost obligati inculpatii sa plateasca in favoarea statului suma de cate 350 lei cheltuieli judiciare.
          Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarea stare de fapt :
     La data de 12.06.2009, inculpata le-a cerut inculpatilor B.C. si I.S. sa o insoteasca la padure, in locul numit „L.V.”, situat pe malul G., ce apartine Asociatiei Composesorale „C.” G.
     Ajungand aici, inculpata i-a inmanat inculpatului B.C. un motofierastrau mecanic marca Husgvarna (imprumutat de la tatal sau – R.G.) si i-a indicat 40-42 de arbori din specia salcam, cu grosimi diferite, care nu erau marcati silvic. Inculpata i-a cerut sa-i taie, dupa care a plecat acasa.
     Inculpatul B.C. s-a conformat, desi atat el cat si inculpatul I.S.  au observat ca arborii nu erau marcati silvic.
     Inculpatul I.S.  nu a participat la taierea arborilor, aspect confirmat de catre ceilalti doi inculpati.
     A doua zi, in data de 13.06.2009, cei trei inculpati au revenit la locul in care inculpatul B.C.  taiase lemnul de pe picior.
     Cu ajutorul unui tractor (imprumutat de la socrul sau), inculpata a tras o parte din lemne care alunecasera in vale, in timp ce inculpatul B.C. a fasonat si debitat lemnul la lungimea de 1 m.
     Ceilalti doi inculpatii au asezat lemnul fasonat intr-o stiva.
     In cursul aceleiasi zile, dar si pe parcursul noptii, inculpatii au transportat intregul material lemnos la domiciliul inculpatei. Ulterior aceasta a vandut toata cantitatea de lemne unei persoane necunoscute.
     Din procesul verbal de constatare intocmit de organele de urmarire penala la data de 19.06.2009 rezulta ca s-a taiat un numar de 54 de arbori specia salcam ce nu purtau marcajul silvic. Un numar de 4 arbori taiati de pe picior au fost gasiti la fata locului.
     Din adresa nr. 1113/29.06.2009 a ITRSV T. - ISV H.-D. a reiesit ca volumul total al celor 54 de arbori taiati si nemarcati este de 29,646 mc; aceasta valoare fiind de 39,3 ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior. Cat priveste volumul total al arborilor taiati si sustrasi, acesta este de 25,849 mc, iar valoarea prejudiciului se ridica la suma de 2.856,06 lei, fara TVA. Aceasta valoare este de 33,2 ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior.
     Inculpata N.D.G., in faza de urmarire penala, a recunoscut faptele, dar apoi in fata instantei a revenit asupra celor declarate, sustinand ca strabunicul ei a avut o portiune de teren cu padure si cunoscand ca acea bucata face parte din Asociatia Composesorala „C.” G., ea a actionat in calitate de „proprietar”.
     Nu a fost de acord cu cei 30 mc de material lemnos, retinuti in actul de sesizare ca fiind volumul total al celor 54 de arbori taiati. Ea a recunoscut ca i-a indicat inculpatului B.C. ce arbori sa taie si ca nu a adus la cunostinta nici unuia dintre zilieri situatia juridica a terenului de pe care s-au taiat arborii.
     In cele din urma, inculpata a incercat sa demonstreze ca terenul de pe care s-au taiat salcamii nu apartine Asociatiei Composesorale „C.” G., ci unei alte unitati.
     Totodata, inculpata a sustinut ca arborii erau situati chiar pe marginea apei si aveau tulpinile subtiri, motiv pentru care nu ar fi rezistat prea mult timp acolo.
     Din adresa nr. 16433/25.10.2011 a SC „A.P.” SA D. rezulta ca materialul lemnos taiat de pe terenul in cauza – desi situat la marginea apei nu apartine acestei firme.
     Inculpata a sustinut ca nu dispune de mijloacele pentru acoperirea prejudiciului creat, dar ca e de acord cu recuperarea lui in natura, in sensul ca are un atelaj cu cai si-l pune la dispozitia partii civile, urmand a-l plati pe inculpatul B.C.  pentru acest serviciu.
     Asociatia Composesorala „C.” G. nu a fost de acord cu aceasta modalitate de recuperare a prejudiciului, intrucat membrii asociatiei isi transporta din padure materialul lemnos cu propriile lor vehicule. 
     Inculpatii B.C. si I.S. s-au prevalat de dispozitiile art. 320/1 Cpp, recunoscand si regretand faptele comise.
     In timp ce inculpatul B.C.  nu a fost de acord cu recuperarea prejudiciului, inculpatul I.S. a contestat valoarea lui.
     Valoarea prejudiciului a fost stabilita in urma calculelor efectuate de ITRSV T. - ISV H.-D.
     Din numarul arborilor taiati au fost recuperati 4, asa cum reiese si din declaratia inculpatilor, care au aratat ca acesti salcami erau de grosime mare, neputand fi transportati, motiv pentru care i-au abandonat la fata locului.
      In drept, s-a retinut ca faptele inculpatei N.D.G. intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de:
     -instigare la taiere fara drept de arbori prev. si ped. de art. 25 C.p. rap. la art. 108 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008;
     -furt de arbori taiati fara drept prev. si ped. de art. 110 alin. 1 lit. c si alin. 2 lit. a si c din Legea nr. 46/2008.
     Faptele inculpatului B.C., intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de:
     -taiere fara drept de arbori prev. si ped. de art. 108 alin. 1 lit. c din Legea nr.46/2008;
     -furt de arbori prev. si ped. de art. 110 alin. 1 lit. c si alin. 2 lit. a si c din Legea nr. 46/2008.
     Fapta inculpatului I.S. intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt de arbori taiati fara drept prev. si ped. de art.110 alin.1 lit.c si alin.2 lit.a si c din Legea nr.46/2008.
      La individualizarea pedepselor au fost avute in vedere dispozitiile art. 72 Cp referitoare la: limitele de pedeapsa prevazute de lege, gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpatilor, imprejurarile in care au fost comise infractiunile, cele care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala, conform art. 320/1 Cpp si art. 74, 76 lit. d C.p.
       Intrucat inculpatul I.S.  a savarsit infractiunea dedusa judecatii inlauntrul termenului de liberare conditionata, instanta potrivit art.61 C.p. a revocat beneficiul liberarii conditionate pentru restul de 1687 zile inchisoare ramas neexecutat din pedeapsa de 18 ani inchisoare aplicata prin s.p. nr.76/1995 a Tribunalului Ialomita.
     Tinand cont ca scopul pedepsei poate fi atins fara privare de libertate, instanta in baza art. 81, 82 C.p. instanta a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicata doar inculpatilor Nicula Diana Georgiana si Buga Cristian pe durata unui termen de incercare de 2 ani, la care s-a adauga cuantumul pedepselor stabilit.
           Impotriva acestei sentinte au declarat  recurs in termenul legal inculpatii N.D.G., I.S. si B.C.
          Inculpata N.D.G. a solicitat casarea sentintei recurate si, in rejudecare, a se retine in favoarea sa circumstantele atenuante judiciare prevazute de art.74 C.penal, avand drept consecinta aplicarea unei pedepse sub minimul prevazut de lege orientat spre minimul general si mentinerea beneficiului suspendarii conditionate.
In motivarea recursului s-a aratat ca inculpata a avut o atitudine sincera pe parcursul intregului proces penal, aratand inca din faza de urmarire penala modalitatea si imprejurarile de comitere a faptei, precum si motivatia activitatii sale infractionale, respectiv situatia materiala extrem de precara, existenta unor probleme majore de sanatate a copilului sau minor, banii rezultati din valorificarea arborilor fiind folositi in scopul mentionat.
           S-a mai aratat ca inculpata nu le-a dat nicio informatie celorlalti doi inculpati cu privire la legalitatea sau nelegalitatea activitatii pe care urmau sa o desfasoare, respectiv de a avea sau nu aprobare pentru taierea arborilor, inculpata insasi fiind convinsa ca antecesorul sau a avut cu ani in urma teren in acest bazin forestier.
         Mai mult, chiar inculpata s-a aflat in eroare cu privire la activitatea sa infractionala, avand reprezentarea permanenta ca bunicii sai au avut in proprietate mai multe parcele de teren cu care ar fi fost cuprinsi in Asociatia Composesorala C.G. si neavand cunostinta despre necesitatea existentei unei aprobari in acest sens.
          S-a mai solicitat a se retine ca  zona respectiva a fost „vizitata” si de alti sateni iar constatarea facuta de organul de politie prin procesul-verbal de cercetare la fata locului cu privire la numarul cioatelor identificate a creat o nemultumire inculpatei si a determinat-o pe aceasta sa nu recunoasca in totalitate constituirea de parte civila si sa nu solicite aplicarea dispozitiilor art. 320/1 Cod pr. penala,
             In drept s-au invocat dispozitiile art.385 ind.1, art.385 ind.9 punctul 14 si art.385 ind.15 punctul 2 din Codul de Procedura penala.
Inculpatul B.C. a solicitat prin recursul formulat, casarea sentintei recurate si rejudecand, in principal, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod pr. penala, a se dispune achitarea sa, intrucat fapta nu intruneste elementele constitutive ale infractiunilor pentru care acesta a fost condamnat de instanta de fond.
In subsidiar, daca se va aprecia ca totusi subzista vinovatia inculpatului,  s-a solicitat achitarea acestuia in temeiul art. 18/1 Cod penal si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ.
          In motivarea recursului, s-a aratat ca inculpatul B.C. nu a avut nici un moment reprezentarea faptului ca, impreuna cu inculpatul I.S., urma sa comita o fapta ilicita pentru ca , in primul rand, inculpata N.D.  nu i-a atentionat cu privire la faptul ca actul pe care il desfasurau trebuia sa fie cat se poate de clandestin, respectiv sa nu fie vazuti de nimeni, iar in al doilea rand nivelul scazut de cunostinte ( 5 clase)  l-a determinat sa nu stie ca, pentru a taia legal arbori, acestia trebuie sa fie marcati, respectiv sa existe aprobare pentru cel care beneficiaza de materialul lemnos in cauza. De asemenea, imprejurarea ca insasi inculpata s-a deplasat la locul unde s-au facut taierile de arbori le-a intarit convingerea ca intreaga operatiune desfasurata este cat se poate de legala.
          S-a sustinut ca instanta in baza rolului sau activ si analizand cauza sub toate aspectele, desi inculpatul s-a prevalat de dispozitiile art. 320/1 Cod pr. penala, putea dispune achitarea acestuia. S-a solicitat a se avea in vedere ca inculpatul nu avea cunostinta si nici nu avea reprezentarea ca participa la o fapta ilegala.
         S-a mai aratat ca inculpatul nu a avut nici un beneficiu de pe urma infractiunilor retinute in sarcina sa, iar situatia sa este extrem de precara, castigand in urma muncii cu ziua pe care o presteaza la diversi cetateni .
        In drept s-au invocat dispozitiile art.385 ind.1, art.385 ind.9 punctul 14 si art.385 ind.15 punctul 2 din Codul de Procedura penala.
        Prin recursul formulat inculpatul I.S. a solicitat casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond – Judecatoria Deva.
        In motivarea recursului s-a aratat, in esenta, ca  hotararea atacata ca fiind lovita de nulitate absoluta conform art. 197 alin. 2 si 3 Cod pr. penala, intrucat inculpatul nu a beneficiat de asistenta juridica, fiind reprezentat de  avocat A.C. fara ca inculpatul sa fi incheiat vreun contract de asistenta juridica si fara ca acesta avocat sa fi luat legatura cu inculpatul.
         Astfel, pe imputernicirea avocatiala este trecut numele inculpatului in stanga numelui inculpatei N.D., cu alt pix, iar pe aceasta imputernicire nu exista semnatura inculpatului. De asemenea, pe aceasta imputernicire este mentionat contractul de asistenta juridica nr.63/17.01.2011, contract despre care inculpatul nu a avut cunostinta si pe care nu l-a semnat. S-a mai invocat si existenta unei contrarietati de interese cu ceilalti inculpati  si incalcarea astfel de catre aparatorul A.C. a dispozitiilor din Statutul profesiei de avocat.
           In aceste conditii, inculpatul s-a prezentat la instanta de fond, ocazie cu care, neavand cunostinta de dispozitiile art.320 ind.1 C.proc.pen.si fara a avea  informatii juridice de specialitate, in conditiile in care stia ca are un rest neexecutat dintr-o pedeapsa anterioara, inculpatul a inteles ca, daca recunoaste ce a scris procurorul in rechizitoriu, nu mai primeste nicio pedeapsa.
S-a mai solicitat a se constata ca instanta a facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. 320/1 Cod pr. penala inculpatului I.S., care prezent la un singur termen de judecata a fost in eroare si in lipsa unei aparari efective a dat acea declaratie de recunoastere. Inculpatul a aratat ca a ajutat la transportul arborilor fara a cunoaste ca acestia nu apartineau inculpatei N., care l-a indus in eroare cu rea-credinta.
Prin condamnarea inculpatului, instanta a incalcat rolul activ, trebuind sa stabileasca in concret latura subiectiva a infractiunii pentru care trebuia sa existe forma de vinovatie a intentiei.
Analizand legalitatea si temeinicia hotararii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor existente la dosar, precum si din  oficiu, conf. art. 385 ind.6 din Codul de procedura penala, Curtea de Apel retine urmatoarele:
       Din coroborarea probelor administrate in cauza, respectiv declaratiile inculpatilor,  procesul verbal de cercetare la fata locului, procesul verbal de constatare, procesul verbal de lasare in custodie, adresa nr. 1113/29.06.2009 a ISV H.-D., adresa nr. 947/6.08.2009 a Primariei G., adresa SC „A.P.” SA Deva nr. 16433/25.10.2011 (f.X), declaratiile martorilor A.E.S., R.G., M.A., N.A., P.N. , copia extraselor CF nr. 288 G.; nr. 356 G. rezulta ca, in data de 12.06.2009, inculpata N.D.G. le-a solicitat inculpatilor B.C. si I.S.  sa o insoteasca pentru a taia arbori de salcam dintr-o padure situata langa Valea si Pararaul G. , in locul numit „ L.V.”.
     In aceste imprejurari, inculpatul B.C. a taiat, fara a exista vreo autorizatie, un numar de 54 de arbori nemarcati din locul amintit, loc  apartinand Asociatiei Composesorale „C.” G.
     Ulterior, la data de 13.06.2009, cei trei inculpati au transportat materialul lemnos taiat fara drept la domiciliul inculpatei N.
     Potrivit declaratiilor date de cei trei inculpati, inculpatii B.C. si I.S.  au avut reprezentarea faptului ca arborii taiati si transportati apartineau inculpatei N.D.G., in sensul ca terenul din locul numit „ L.V.”,   apartinea acesteia.
     In cursul urmaririi penale, inculpata a declarat insa ca detine un extras de carte funciara din care rezulta ca mama sa detine mai multe parcele de teren ce fac parte din Asociatiei Composesorale „C.” G., iar in fata instantei a sustinut ca strabunicul ei a avut o portiune de teren cu padure si cunoscand ca acea bucata face parte din Asociatia Composesorala „C.” G., ea a actionat in calitate de „proprietar”.
     Apararea inculpatei nu poate fi primita, intrucat chiar aceasta recunoaste faptul ca a cunoscut ca parcela de teren respectiva facea  parte din Asociatia Composesorala „C.” G. si, ca atare, nu se poate retine ca aceasta nu a avut intentia de a savarsi infractiunea prev.. de art.110 alin.1 lit.c si alin.2 lit.a si c din Legea nr.46/2008.
     Curtea de Apel constata insa, raportat la starea de fapt retinuta si la ansamblul materialului probatoriu administrat in cauza,  ca  in mod gresit, instanta de fond a dispus  condamnarea inculpatilor B.C. si I.S. pentru savarsirea infractiunii de furt de arbori taiati fara drept, comitand o grava eroare de fapt in sensul prevazut de dispozitiile art.385 ind.9 pct.18 C.proc.pen. .
     Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie sa fie grava, adica, pe de o parte, sa fi influentat asupra solutiei cauzei, iar pe de alta parte, sa fie vadita, neindoielnica.
     Eroarea grava de fapt nu priveste dreptul de apreciere a probelor, ci discordanta intre cele retinute de instanta si continutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecinta pronuntarea altei solutii decat cea pe care materialul probator o sustine.
          In cauza de fata, nu s-a dovedit dincolo de orice dubiu faptul ca inculpatii B.C. si I.S. au cunoscut faptul ca arborii taiati si transportati ulterior se aflau pe terenul apartinand  Asociatiei Composesorala „C.” G.,  acestia avand convingerea ca acest teren apartinea inculpatei N.D.G., care i-a angajat pentru a o ajuta la taierea si transportarea acelor arbori, creandu-le convingerea ca era indreptatita sa faca acest lucru.
          Raportat la aceste aspecte, Curtea de Apel constata ca faptelor inculpatilor le  lipseste latura subiectiva a infractiunii de furt, lipsind scopul nedreptei insusiri,  in contextul in care acestia aveau convingerea ca terenul respectiv  apartine coinculpatei Nicula, convingere confirmata chiar de declaratiile acesteia, si astfel nu au avut reprezentarea ca nu aveau  consimtamantul proprietarului.
            In acest context, instanta de fond a facut o gresita aplicare a dispozitiilor art.320 ind.1 C.proc.pen., intrucat simpla declaratie a celor doi inculpati  in sensul recunoasterii in totalitate a faptei retinute in sarcina sa prin actul de sesizare nu exonera instanta de obligatia de a stabili, in vederea aflarii adevarului, raportat la probele existente la dosar, daca in cauza sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii deduse judecatii, cu atat mai mult cu cat, prin declaratiile date la filele X ,inculpatii au afirmat  ca nu stiau cui apartine terenul, dar inculpata i-a spus ca in zona detinea un loc cu arbori ( inculpatul B.),  respectiv ca  stia ca inculpata detine un teren impadurit si a presupus ca arborii ii apartin acesteia ( inculpatul I.).
            Pentru aceste considerente, se impunea o solutie de achitare a inculpatilor I.S. si B.C. in privinta savarsirii infractiunii de furt de arbori taiati fara drept prev.si ped. de art.110 alin.1 lit.c si alin.2 lit.a si c din Legea nr.46/2008, in temeiul dispozitiilor art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.proc.pen.
        In ceea ce priveste  solicitarea inculpatului B.C. de  a se dispune achitarea sa si sub aspectul savarsirii  infractiunii de taiere fara drept de arbori prev. si ped. de art. 108 alin. 1 lit. c din Legea nr.46/2008, deoarece nu a cunoscut faptul ca inculpata N.D. nu a avut aprobare de la autoritatile silvice pentru taierea arborilor, Curtea de Apel retine ca aceasta aparare nu poate fi insusita, in contextul in care nu s-a dovedit cauzei ca inculpatul a fost indus in eroare cu privire la aceasta stare de fapt. Recurentul inculpat avea obligatia de a depune un minim de diligenta in a cunoaste daca  coinculpata N. a obtinut autorizatie de exploatare, inventariere si marcare cu dispozitive  speciale de catre personalul silvic autorizat .
             In aceeasi ordine de idei, se apreciaza ca recurentul inculpat nu poate invoca in vederea exonerarii de raspundere penala imprejurarea ca nu a cunoscut ca inculpata nu are aprobarile necesare, avand in vedere nivelul scazut de cunostinte ( 5 clase), intrucat potrivit dispozitiilor art.51 alin.ultim C.penal necunoasterea sau cunoasterea gresita a legii penale nu inlatura caracterul penal al faptei, iar  recurentul inculpat avea obligatia de a cunoaste ca o asemenea fapta este interzisa de legea penala si a putut constata in momentul comiterii faptei lipsa marcajului  cu dispozitive  speciale de catre personalul silvic autorizat  de pe arbori taiati.
           Nici solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa in temeiul dispozitiilor art.18 ind.1 C.penal nu poate fi primita, intrucat potrivit dispozitiilor art. 120 din Legea nr.46/2008, faptele prevazute la art. 106-113 prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, indiferent de modul si de mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si de conduita faptuitorului.
             Inculpata N.D.G. a solicitat prin recursul sau a se retine in favoarea sa circumstante atenuante judiciare si a se dispune reducerea pedepsei aplicate.
              Raportat la starea de fapt retinuta, Curtea de apel constata ca in mod corect prima instanta a dispus condamnarea inculpatei pentru instigare la infractiunea de taiere fara drept de arbori prev. si ped. de art.25 C.p. rap. la art.108 alin.1 lit.c din Legea nr.46/2008 si pentru  savarsirea infractiunii de furt de arbori taiati fara drept prev. si ped. de art.110 alin.1 lit.c si alin.2 lit.a si c din Legea nr.46/2008, iar  pedepsele  aplicate acesteia  au fost just individualizata in raport cu criteriile prevazute de art.72 C.penal  si menite a contribui la realizarea scopului educativ si coercitiv prev.de art.52 C.pen.
              La individualizarea si proportionalizarea pedepselor, instanta de fond a dat eficienta deplina tuturor criteriilor prevazute de art.72 C.penal  si, in  raport de toate aceste imprejurari, a aplicat  inculpatei  pedeapse constand   in minimul special prevazut de lege pentru infractiunile savarsite, astfel ca in speta nu se justifica aplicarea unei pedepse intr-un cuantum si mai redus si care nu ar fi de natura a contribui la realizarea scopului educativ si coercitiv prev.de art.52 C.penal, asa cum nefondat se solicita.
            Curtea de Apel, la randul sau, in baza propriei evaluari asupra individualizarii pedepselor aplicate inculpatei N.D.G. pentru fiecare infractiune savarsita si a pedepsei rezultante de 2 ani inchisoare considera ca in contextul cauzei nu se justifica diminuarea acestora, raportat la criteriile prevazute in art. 72 C. pen., la limitele de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunile savarsite ( inchisoarea de la 2 ani  la 7 ani si respectiv de la 2 ani la 9 ani), la gradul de pericol social al acestora, in raport atat cu natura infractiunilor savarsite cat si de imprejurarile de comitere a acesteia- prin determinarea inculpatului B.C.  de a taia fara drept acei arbori si  folosindu-se de faptul ca acestia nu cunosteau ca terenul de pe care au fost luati arborii nu ii apartinea inculpatei, precum si raportat la contributia sa la savarsirea infractiunilor
Astfel, apare ca neintemeiata solicitarea inculpatei privind diminuarea pedepsei si aplicarea distincta a circumstantelor judiciare atenuante, intrucat examinarea criteriilor obiective prevazute in art. 72 C. pen. se efectueaza in mod plural, fara preeminenta vreunuia din acestea, ceea ce conduce la concluzia ca circumstantele personale ale inculpatei  nu pot fi avute in vedere in mod prioritar, in raport cu gradul de pericol social concret ridicat al faptelor savarsite.
           Referitor la aspectele de nelegalitate a hotararii invocate  prin recursul formulat de inculpatul I.S., Curtea de Apel retine ca acestea sunt nefondate avand in vedere urmatoarele motive:
            La termenul de judecata din 7.02.2011 inculpatul I.S., in prezenta aparatorului ales, avocat A.C.,  a  solicitat aplicarea dispozitiilor art.320 ind.1 C.proc.pen.,  aspect consemnat in declaratia semnata de acesta( fila X).
            Ulterior, in cauza, au mai fost acordate inca 6 termene de judecata la care inculpatul nu s-a prezentat, fiind reprezentat de acelasi aparator ales,  avocat A.C., a carei delegatie a fost depusa la dosar la termenul din 7.02.2011. ( fila X).
            Se constata ca nici la acest termen si nici la termenele ulterioare inculpatul I.S. nu a comunicat instantei aspectele invocate prin recursul declarat, respectiv ca nu ar fi incheiat vreun contract de asistenta juridica cu acest aparator si ca acest avocat nu ar fi  luat legatura cu inculpatul, iar pe parcursul judecarii cauzei si cu ocazia dezbaterilor aparatorul A.C. a formulat aparari si concluzii pentru acest inculpat, motiv pentru care nu se poate retine ca acesta nu a beneficiat de aparare in sensul dispozitiilor art.197 alin.2 C.procedura penala.
            Raporturile intre inculpat si avocatul sau si existenta sau nu a contractului de asistenta juridica, precum si  incalcarea de catre aparatorul A.C. a dispozitiilor din Statutul profesiei de avocat, exced controlului instantei de judecata, care este chemata sa analizeze exclusiv daca inculpatul a beneficiat de asistenta juridica, care in cauza de fata era obligatorie potrivit dispozitiilor art.171 alin.3 C.proc.pen..
           De asemenea, faptul ca cei trei inculpati au fost asistati si respectiv reprezentati de acelasi aparator, ales, nu constituie o incalcare a dreptului la aparare, in conditiile in care din practicaua sentintei recurate rezulta ca acest aparator a formulat pentru fiecare inculpat aparari si  concluzii distincte,  din care nu rezulta ca intre acestia exista interese contrare, intrucat a solicitat achitarea celor trei inculpati apreciind ca infractiunii ii lipseste unul din elementele constitutive, respectiv intentia, iar in subsidiar, aplicarea unor pedepse cu retinerea circumstantelor atenuante.
           Fata de  considerentele ce preced, vazand si dispozitiile art.  385 ind.9 pct.  18 Cod proc.pen si ale art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod proc.pen., Curtea  a admis  recursurile declarate de inculpatii I.S. si B.C. impotriva sentintei penale nr. 1500/31.10.2011 pronuntate de Judecatoria Deva in dosarul nr. 8803/221/2010.
      A casat  sentinta penala atacata sub aspectul laturii penale integral in ceea ce il priveste pe inculpatul I.S. si numai cu privire la infractiunea prev. si ped. de art. 110 alin. 1 lit. c si alin. 2 lit. a si c din Legea nr. 46/2008 in ceea ce il priveste pe inculpatul B.C., precum si sub aspectul solutionarii laturii civile a cauzei  si, procedand la rejudecare in aceste limite:
     In baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.proc.pen. a achitat pe inculpatul I.S. in privinta savarsirii infractiunii de furt de arbori taiati fara drept prev.si ped. de art.110 alin.1 lit.c si alin.2 lit.a si c din Legea nr.46/2008.
     A descontopit  pedeapsa de 6 luni inchisoare aplicata inculpatului B.C. in elementele ei componente, respectiv :
     - 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de taiere fara drept de arbori prev. si ped. de art. 108 alin. 1 lit. c din Legea nr.46/2008;
     -6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt de arbori prev. si ped. de art. 110 alin. 1 lit. c si alin. 2 lit. a si c din Legea nr. 46/2008.
     In baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.proc.pen. a achitat pe inculpatul  B.C. in privinta savarsirii infractiunii de furt de arbori taiati fara drept prev.si ped. de art.110 alin.1 lit.c si alin.2 lit.a si c din Legea nr.46/2008.
     A mentinut  dispozitiile privind suspendarea executarii pedepsei de 6 luni inchisoare aplicata inculpatului B.C.  pe durata unui termen de incercare de 2 ani si 6 luni.
     Consecinta a achitarii inculpatilor sub aspectul savarsirii de furt de arbori taiati fara drept, intrucat faptelor savarsite le lipseste latura subiectiva , a  fost inlaturata   din sentinta penala atacata  obligarea  inculpatilor I.S. si B.C. la plata despagubirilor civile in favoarea paretii civile Asociatia Composesorala C.G.,  in solidar cu inculpata N.D.G.
     In baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b C.proc.pen., a  respins  ca nefondat recursul declarat de inculpata N.D.G. impotriva aceleiasi sentinte penale si in baza art.192 alin.2 C.proc.pen. a fost  obligata recurenta N.D.G. la plata cheltuielilor  judiciare avansate de stat in recurs, proportional cu culpa procesuala a acesteia.
     In baza art.192 alin.3 C.proc.pen. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat in recurs  au  ramas  in sarcina acestuia.