Asistenta juridica obligatorie. Lipsa inculpatului aflat in stare de libertate. Omisiunea desemnarii unui aparator din oficiu.

Asistenta juridica obligatorie. Lipsa inculpatului aflat in stare de
libertate. Omisiunea desemnarii unui aparator din oficiu.

Conform art.171 alin.3 Cod penal, asistenta jridica este obligatorie in
cursul judecatii si in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea 
savarsita, pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani. Chiar in conditiile in care
inculpatul lipseste de la judecata, instanta este obligata sa desemneze un
aparator din oficiu pentru inculpat.
Sanctiunea incalcarii normelor referitoare la asistenta juridica
obligatorie este nulitatea absoluta a hotararii pronuntate, conformart.197
alin.2 din Codul de procedura penala.

               (decizia penala nr.181/R/05.02.2003-CAB-Sectia I Penala)

Prin sentinta penala nr.1152/03.07.2002 a Judecatoriei Buftea,
inculpatul   S.C. a fost condamnat la 2 ani inchisoare, cu aplicarea art.71,64
Cod penal,pentru savarsirea infractiunii prev.de art.215/1 alin.1 Cod penal, cu
aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
In baza art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 siart.37 lit.b Cod
penal, inculpatul a mai fost condamnat la 1 an inchisoare, cu aplicarea
art.71,64 Cod penal.
S-a facut aplicarea art.33 lit.a si 34 lit.b Cod penal,, inculpatul urmand
sa execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani inchisoare.
S-a dedus retinerea si s-a admis actiunea partii civile S.C. D S.R.L.,
inculpatul fiind obligat la despagubiri civile.
In esenta, instanta a retinut ca, inculpatul in calitate de agent comercial,
a delapidat prin eliberarea chitantelor catre societatile comerciale unde livra
marfa, suma de 40 milioane lei.
Impotriva sentintei a declarat apel inculpatul, criticand solutia pentru
nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia penala nr.1685/A/16.10.2002 a Tribunalului Bucuresti -
Sectia a II-a Penala, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
Impotriva deciziei penale a formulat recurs inculpatul, aratand ca este
nevinovat.
Curtea, examinand  cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, prin
prisma criticilor din recurs formulate de inculpat  si in raport de motivul de
casare prev.de art.385/9 pct.17/1 C.p.p., si art.385/9 pct.6 C.p.p. a considerat
recursul inculpatului fondat.
Astfel,prin prisma motivului de casare prev.de art.385/9 pct.6 C.p.p., 
Curtea a constatat ca judecarea apelului s-a facut in lipsa desemnarii unui
aparator, in raport de dispozitiile art.171 al.3 C.p.p.
Instanta, avand in vedere ca pedeapsa prevazuta de lege pentru
infractiunea prev.de art.215/1 alin.1 Cod penal  este inchisoarea de la 1 la 15
ani, era obligata sa desemneze un aparator din oficiu, chiar daca inculpatul a
lipsit de la judecata.
Neprocedand in acest mod, decizia din apel este lovita de nulitate
absoluta, in raport de dispozitiile art.197 C.p.p., astfel incat, a admis recursul
inculpatului, a casat decizia si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul
Bucuresti.

 
 
 
 


2