Contestatie impotriva planului de distribuire. Raportul privind fondurile obtinute in perioada de referinta si justificarea cheltuielilor si platilor

• Legea nr. 85/2006 rep. - art. 122
                                     - art. 121 alin. 1 pct. 1 si art. 123 pct. 1
• Legea nr. 571/2003
Depunerea inscrisurilor justificative pentru mentinerea in planul de distribuire a sumei constand in TVA, la dosarul instantei de recurs. Debitoarea este platitoare de TVA, aspect ce rezulta si de pe site-ul Ministerului Finantelor, iar  lichidatorul judiciar si-a indeplinit obligatia de a vira statului roman TVA-ul incasat.
Prin Sentinta nr.221/15.02.2013, pronuntata de Tribunalul  Specializat Mures in dosarul nr.5214/1371/2010/a2, s-a respins exceptia  lipsei de interes invocata de lichidatorul judiciar F. C. IPURL.
S-a admis in parte contestatia formulata de creditoarea N. SA (fosta MKB R. B. SA) Targu Mures, cu sediul in xxx, impotriva planului de distribuire nr. 2 rectificat, intocmit de lichidatorul judiciar F. C. IPURL in cadrul procedurii de insolventa deschisa in contra debitoarei SC  S. P. SRL.
S-a dispus modificarea planul de distribuire in sensul ca :
S-a eliminat, ca nejustificata pana in acest moment, suma de 7.709,27 lei cu titlu de TVA;
S-a redus de la 5.684,53 lei la 3.239,98 lei (TVA inclus), remuneratia procentuala cuvenita lichidatorului judiciar.
S-a majorat de la 26.700 lei la 29.159,86 lei distribuirea cuvenita creditoarei N. SA) Targu Mures
S-a eliminat distribuirea sumei de 45.843 lei propusa in favoarea creditoarei N. SA (fosta MKB R. B. SA) Targu Mures din garantia de buna executie.
S-a mentinut in rest planul de distribuire si  s-a dispus efectuarea platilor.
S-a disjuns solutionarea cererii de interventie in interes propriu formulata de SC M. SRL Bradesti stabilindu-se termen de judecata pentru data de 21 martie 2013.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a constatat urmatoarele :
In primul rand, a fost respinsa exceptia lipsei de interes invocata de lichidatorul judiciar vizavi de contestatia formulata de creditoarea N. SA Targu Mures. Judecatorul sindic a retinut in acest sens ca respectiva banca a emis o serie de critici impotriva planului de distribuire incepand cu sumele alocate de lichidator cu titlu de TVA, contributia catre  UNPIR si remuneratia procentuala propusa lichidatorului. Existand un interes direct in a ataca planul din aceasta perspectiva in conditiile in care bancii i s-a redus alocarea din contul colector de la  41.500 lei la  26.700 lei. Nici macar in ceea ce priveste suma propusa a-i fi distribuita din garantia de buna executie nu s-a putut retine lipsa unui interes in lamurirea deplina a raportului juridic devenit litigios. In ipoteza in care bancii i s-ar plati o suma nedatorata s-ar putea produce efectele juridice abordate de institutia pe care ne-o ofera art. 992Cod civil vechi. Accipiensul dovedit a nu fi de buna credinta poate fi obligat nu doar la restituirea sumei  ci si la accesoriile aferente si care astfel, tind la grevarea patrimoniului sau.
In ceea ce priveste celelalte critici din contestatia indreptata impotriva planului de distribuire nr. 2 rectificat judecatorul sindic a apreciat ca, in parte, acestea se confirma.
Astfel, desi lichidatorul judiciar a avut la dispozitie o perioada suficienta de timp pentru a-si completa lucrarea intocmita in baza art. 122 din Legea nr. 85/2006 si se refera judecatorul sindic la raportul privind fondurile obtinute in perioada de referinta si justificarea cheltuielilor si platilor indiferent ca avem in vedere 121 alin. 1, pct. 1 ori art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, pana la momentul pronuntarii nu s-a facut o justificare a sumei de 7.701,27 lei cu titlu de TVA. Sigur ca starea juridica a falimentului debitoarei nu atrage dupa sine eliminarea posibilitatii ca firma sa incaseze TVA pentru ca apoi sa fie obligata sa-l vireze la stat potrivit normelor fiscale pe care le cuprinde Codul fiscal aprobat prin Legea nr. 571/2003. Lichidatorul judiciar, prin intampinarea depusa, a sugerat ca ar fi vorba de facturi emise pentru incasarea unor drepturi contractuale cu diversi cocontractanti ai debitoarei fara a depune explicatiile si dovezile corespunzatoare.
Se impune asadar in raport de aceasta suma ca lichidatorul sa prezinte o situatie explicita a tuturor facturilor emise de debitoare (cu atasarea copiilor certificate de pe facturi) si prezentarea unui desfasurator din care sa reiasa suma de 7.701,27 lei.
Este partial justificat si motivul criticarii cuantumului remuneratiei procentuale de  5.684,53 lei din care o parte este reprezentata de TVA-ul de 24%, suma de baza la care acesta s-a aplicat fiind de 4.584,30 lei. Judecatorul sindic a retinut, intr-adevar, ca in cadrul adunarii generale a creditorilor consemnata in procesul verbal nr. 873/04.03.2011 s-a stabilit lichidatorului un onorariu de succes de 10%  din sumele distribuite creditorilor.
Astfel cum s-a transat si in alte litigii judiciare similare ale  tribunalului (spre  exemplu, Sentinta nr. 1768/5 octombrie 2009 dosar nr. 1137/1371/2007, confirmata prin Decizia nr.84/R/21 ianuarie 2010 a Curtii de Apel Targu Mures din dosarul nr. 1069.12/43/2006), o asemenea sintagma ca practica de remunerare a fost interpretata in sensul ca ea se raporteaza la "sumele alocate a fi distribuite lichidatorului". Procentul nu se poate aplica, practic, niciodata direct la sumele distribuite creditorului fiindca acestea din urma ar fi apoi iarasi diminuate si se intra intr-un blocaj tehnic de calcul. Ce a gresit insa lichidatorul judiciar este baza la care a aplicat procentul respectiv fiindca a stabilit suma de  5.684,53 lei  ca reprezentand 10% din totalul sumei incasate, inclusiv cheltuielile procedurii. Ori aceasta remuneratia procentuala trebuia calculata ca " 10 % din sumele  alocate a fi distribuite creditorilor".
Ce inseamna creditori, in acceptiunea Legii nr.85/2006, se precizeaza art.3 pct.7 din aceeasi lege care stabileste :  prin "creditor se intelege persoana fizica sau juridica ce detine un drept de creanta asupra averii debitorului si care a solicitat, in mod expres, instantei sa ii fie inregistrata creanta in tabelul definitiv de creante sau in tabelul definitiv consolidat de creante si care poate face dovada creantei sale fata de patrimoniul debitorului, in conditiile prezentei legi". Cheltuielile de procedura nu intra in aceasta categorie de plati si nici in baza de calculare a procentului in discutie.
Reiese asadar ca, scazand din suma de 45.129,75 lei valorile de  7.701,27 lei TVA  si 5.020,64  lei  (796,64 lei + 1.000 lei + 1.984 lei + 1.240 lei), ramane o diferenta de 32.399,84 lei, aceasta fiind suma alocata a fi distribuita creditorilor. Din aceasta 10% revine lichidatorului judiciar, anume 3.239,98 lei (cu TVA inclus) diferenta acordandu-se creditorilor. In concret este vorba de  banca petenta, N. SA Targu Mures careia ii revine distribuirea de  29.159,86 lei.
Judecatorul sindic nu si-a insusit critica bancii din contestatie referitoare la virarea sumei de 796,64 lei, contributia de 2% UNPIR. Art. 4 al. 6 lit. c, din Legea nr. 85/2006  cu referire la sursele de constituire a fondului special este lipsit de orice echivoc in sensul preluarii  "a 2,0% din sumele recuperate in cadrul procedurilor de insolventa, inclusiv din fondurile obtinute din vanzarea bunurilor din averea debitorului, suma care va fi inclusa in categoria cheltuielilor aferente procedurii in sensul alin. (1)".   In cazul de fata lichidatorul a aplicat procentul de 2% la valoarea incasata, de 39.832 lei.
A fost insa eliminata distribuirea sumei de 45.843 lei cu titlu de garantie de buna executie. Lichidatorul judiciar nu a facut in privinta acestei sume un raport care sa indeplineasca cerintele art. 122 din Legea nr. 85/2006, complexitatea litigiului generat rezultand si din promovarea cererii de interventie provenita de la SC M. SRL Bradesti (admisa in principiu, astfel cum s-a aratat mai sus, prin incheierea din 10 ianuarie 2013).
Pentru ipoteza in care lichidatorul judiciar aprecia suma indicata ca fiind o incasare legitima in patrimoniul debitoarei falite, ea trebuia tratata unitar, la fel ca si orice alta incasare cata vreme legea speciala in materie de insolventa nu prevede altfel. Nu s-a aratat decat prin intampinarile depuse care ar fi ratiunile pentru care lichidatorul judiciar a gasit de cuviinta sa faca interpretarile prezentate mai sus in raport de contractul de executie de lucrari nr. 6141/20.11.2007 intervenit intre debitoare si Primaria Ceuasu de Campie, dar si cesiunea acestui contract intervenita la data de 7 octombrie 2011 fata de intervenienta. Apoi, in planul de distribuire lichidatorul vorbeste de un procent de 75% din garantie pentru ca in intampinare sa indice un alt procent, anume 70% si oricum, sumele difera. Cert e ca legiuitorul pretinde ca toata aceasta analiza si descriere a fondurilor obtinute in procedura sa fie facuta prin lucrarea impusa de art. 122 din Legea nr. 85/2006, ea nu poate fi inlocuita prin alte acte procedurale, cum ar fi intampinarea din cadrul contestatiei. Creditorii trebuie sa aiba la baza un raport transparent fiindca pe acest act se intemeiaza planul de distribuire si, implicit, drepturile propuse lor.
Tocmai pentru ca litigiul in privinta garantiei de buna executie nu este in acest moment lamurit, judecatorul sindic a apreciat ca cererea de interventie in interes propriu nu este in stare de judecata iar eventuala distribuire a garantiei de buna executie va depinde de solutia ce va fi data cererii de interventie, a procedat la disjungerea solutionarii cererii de interventie in aplicarea dispozitiilor art. 149 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 165 Cod procedura civila.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs de F. C. IPURL, solicitand casarea in parte a sentintei atacate a se dispune mentinerea sumei de 7.709,27 lei cu titlu de TVA ca fiind justificata, cu privire la celelalte puncte din sentinta pe care  intelege sa le atace s-a angajat sa depuna precizare intr-un memoriu separat.
In motivare, recurenta a arata ca in sentinta recurata, judecatorul-sindic a retinut faptul ca pana la momentul pronuntarii nu s-a facut o justificare a sumei de 7.701,27 lei cu titlu de TVA. In mod normal, odata cu depunerea la instanta a unui Raport cu privire la fondurile obtinute si platile efectuate, lichidatorul judiciar ataseaza dovezile amintite in cuprinsul acestora (facturi, chitante, ordine de plata, extrase cont, etc). Dupa sustinerea instantei, lichidatorul ar fi omis sa ataseze acestui raport toate dovezile ce aratau sumele incasate de catre debitoare. Acest lucru nu inseamna in opinia recurentei ca aceste dovezi nu existau sau ca sumele nu ar fi fost cu adevarat incasate.
Recurenta a mentionat ca instanta a indicat posibilitatea ca aceste dovezi sa fi fost accidental neatasate raportului dispunand eliminarea "ca nejustificata pana in acest moment" a sumei in cauza.
In aceste conditii, recurenta a invederat ca doreste sa demonteze orice dubiu ce planeaza asupra sumei de 7.709,27 lei, in ceea ce priveste destinatia acesteia. Astfel, ataseaza recursului urmatoarele facturi: MS 9 din 26.06.2012 cu TVA de 128,90 lei, MS 10 din 09.08.2012 cu TVA de 128,90 lei, MS 11 din 13.08.2012 cu TVA de 128,90 lei, MS 12 din 02.11.2012 cu TVA de 128,90 lei, MS 13 din 16.11.2012 cu TVA de 19,35 lei, MS 14 din 16.11.2012 cu TVA de 717,48 lei si MS 15 din 19.11.2012 cu TVA de 6.456,84 lei. Din insumarea valorii ce o reprezinta TVA-ul din fiecare factura in parte rezulta 7.709,27 lei (128,90+128,90+128,90+128,90+19,35+717,48+6.456,84 = 7.709,27 lei), tocmai suma ce lichidatorul judiciar a propus-o sa fie distribuita ca TVA.
Recurenta a mai mentionat faptul ca falita S. P. SRL este platitoare de TVA incepand cu data de 01 iulie 1993 pana in acest moment inclusiv (asa cu reiese clar de pe extrasul de pe site-ul Ministerului Finantelor, atasat prezentului) lichidatorul judiciar si-a indeplinit obligatia de a vira statului roman TVA-ul incasat.
Din aceste considerente, in opinia recurentei decizia instantei de fond de a anula distribuirea sumei de 7.709,27 lei reprezentand TVA nu mai subzista, motiv pentru care solicita de a se dispune, mentinerea distribuirii acestei sume ca fiind justificata.
In drept recurenta isi  intemeiaza actiunea pe prevederile art. 302 si urmatoarele din Cod Procedura Civila (vechi).
Intimata creditoare NEXTEBANK S.A. a depus la dosar intampinare la data de 6 iunie 2013,  prin care a solicitat anularea recursului ca nemotivat si mentinerea sentintei atacate ca fiind legala si temeinica.
Examinand legalitatea hotararii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedura civila, instanta a retinut urmatoarele:
Instanta a apreciat ca intemeiata critica recurentei in ceea ce priveste mentinerea in cuprinsul planului de distribuire a sumei de 7.709,27 lei cu titlu de TVA.
In acest sens, s-a retinut ca instanta de fond a dispus eliminarea sumei mentionate din planul de distributie intrucat pana la momentul pronuntarii nu s-a facut o justificare a sumei de 7709,27 lei cu titlu de TVA.
Conform art. 305 Cod proc.civ., in instanta de recurs se pot produce probe noi reprezentate de inscrisuri.
Curtea a retinut faptul ca, in dosarul de recurs, recurenta a depus inscrisurile justificative ce au fost apreciate de catre instanta de fond ca fiind utile solutionarii cauzei. Astfel cererii de recurs i-au fost anexate copii certificate de pe facturile emise de debitoare, respectiv MS 9 din 26.06.2012 cu TVA de 128,90 lei, MS 10 din 09.08.2012 cu TVA de 128,90 lei, MS 11 din 13.08.2012 cu TVA de 128,90 lei, MS 12 din 02.11.2012 cu TVA de 128,90 lei, MS 13 din 16.11.2012 cu TVA de 19,35 lei, MS 14 din 16.11.2012 cu TVA de 717,48 lei si MS 15 din 19.11.2012 cu TVA de 6.456,84 lei (filele 4-7).
Insumare taxei pe valoarea adaugata prevazuta pe fiecare dintre facturile mentionate anterior reprezinta suma de 7709,27 lei, justificand astfel mentionarea acesteia in planul de distribuire.
Fata de cele expuse, in temeiul art. 312 alin. 1-3 C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9, s-a admis recursul  declarat de recurenta F. C. IPURL, in calitate de administrator judiciar al debitoarei SC S. P. SRL, impotriva Sentintei nr. 221/15.02.2013, pronuntata de Tribunalul Specializat Mures in dosar nr. 5214/1371/2010/a2.
S-a modificat in parte, sentinta recurata, in sensul ca :
S-a inlaturat din dispozitivul sentintei mentiunea privind eliminarea, ca nejustificata, din planul de distribuire a sumei de 7.709,27 lei cu titlu de TVA.
S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei atacate.