Obligativitatea contractului colectiv de munca intre partile contractante

Aspecte legate de verificarea legalitatii acestor acte juridice. Drepturile materiale acordate functionarilor publici in baza acestor contracte, in perioada 2007-2009.
• Legea nr. 188/1999;
• Codul civil - art. 969;
• Legea nr. 130/1996 - art. 9 si 11 alin. 1 lit. c), art. 12 si art. 26;
• H. G. nr. 281/1993: art. 8.
Instanta de fond nefiind sesizata cu o actiune in anularea contractului colectiv de munca inregistrat la DMSSF Mures, la data de 26.11.2007, nefiind astfel revocat sau constatata nulitatea printr-o hotarare judecatoreasca, contractul este in vigoare si isi produce efectele juridice.
Dreptul pentru refacerea capacitatii de munca si echivalentului mesei calde nu reprezinta drepturi salariale, asa cum ele sunt definite in Codul de procedura fiscala,  care sa intre in categoria acelor drepturi la care se refera art. 12 din Legea nr. 130/1996. Existenta acestor drepturi nu este conditionata de situatia financiara sau de alte circumstante de natura subiectiva ale debitorului obligatiei.
Sporul pentru incordare psihica ridicata solicitat pentru perioada 01.01.2007 - 31.12.2009, este reglementat de art. 8 din H.G. nr. 281/1993 - articol modificat prin Legea nr. 330/2009, iar institutia publica in subordinea careia functioneaza DGASPC Mures, trebuie sa faca demersurile in vederea stabilirii marimii corecte a sporului si conditiile concrete de acordare a acestuia, astfel ca aceasta institutie nu-si poate invoca propria culpa.
Deliberand asupra recursului declarat,  constata ca prin  sentinta nr. 5268/21.12.2012, Tribunalul Mures a dispus urmatoarele:
"RESPINGE exceptia prescriptiei.
RESPINGE exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a C. J. Mures.
IA ACT de renuntarea reclamantului SINDICATULUI A. TG. MURES, cu sediul in Xxx, in numele si pentru membrul de sindicat P. I. la judecarea actiunii formulate in contradictoriu cu parata  D. G. A. S. P. C. MURES, cu sediul in Xxx.
RESPINGE cererea formulata si precizata de reclamantul SINDICATUL ACORD TG. MURES, cu sediul in Xxx, in numele si pentru membrii de sindicat A. A. E., B. E. (D.), B. M. V., B. M., B. E. A., B. A. C., B. C., C. A., C. D., C. A. , C. A. M., C. R. M., C. E., D. A., D. M., G. L., G. L. C., H. M. A. C., N. I., J. G. L., K. M., L. L., L. M. A., M. J. E., O. D. I., O. J., P. J. K., P. A., P. K. Z., M. R., S. T. V., S. M., S. B., M. V. A., S. K. A., T. V., T. D. M., T. N. si V. C. M., in contradictoriu cu parata D. G. A. S. P. C. MURES, cu sediul in Xxx ca neintemeiata.
RESPINGE cererea de interventie in interes propriu formulata de SINDICATUL A. TG. MURES, cu sediul in Xxx, in numele si pentru membrii de sindicat T. A., P. M., L. M. V., P. R. R. si M. V. in contradictoriu cu parata D. G. A. S. P. C. MURES, cu sediul in Xxx, ca neintemeiata.
RESPINGE cererea de chemare in garantie a C. J. MURES, cu sediul in Xxx, ca ramasa fara obiect."

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele considerente:
Membrii de sindicat A. A. E., B. E. (D.), B. M. V., B. M., B. E. A., B. A. C., B. C., C. A., C. D., C. A. , C. A. M., C. R. M., C. E., D. A., D. M., G. L., G. L. C., H. M. A. C., N. I., J. G. L., K. M., L. L., L. M. A., M. J. E., O. D. I., O. J., P. J. K., P. A., P. K. Z., M. R., S. T. V., S. M., S. B., M. V. A., S. K. A., T. V., T. D. M., T. N. si V. C. M. au calitatea de functionari publici, astfel cum rezulta din tabele depuse la dosar si necontestate de parata.
Au calitatea de functionar public si intervenientii T. A., P. M., L. M. V., P. R. R. si M. V., aspect de asemenea necontestat.
Urmatorii membri de sindicat au avut calitatea de personal contractual, astfel: B. E. A. ( pentru perioada 01.01.2007-02.07.2009), C. R. M.(pentru perioada 01.01.2007-01.06.2009), P. J. K.( pentru perioada 01.01.2007-01.06.2009), L. M. V. (pentru perioada 01.01.2007-01.06.2009), P. G. si T. N. I.. Cererea acestora deja a fost disjunsa si trimisa spre solutionare sectiei civile a Tribunalului.
In ceea ce priveste situatia de fapt, prima instanta a retinut  ca la data de 26.11.2007, a fost inregistrat la Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse sub nr. 591/2007, Contractul Colectiv de Munca la nivelul unitatilor de asistenta sociala, conform art.25 alin.2 din Legea nr.130/1996.
De asemenea, la data de 08.12.2007, acest Contract colectiv de munca a fost publicat si in Monitorul Oficial, potrivit art.29 din Legea nr.130/1996.
In temeiul dispozitiilor art. 246 Cod procedura civila, avand in vedere manifestarea de vointa exprimata in acest sens, prima instanta a luat act si a constatat  renuntarea reclamantului SINDICATULUI A. TG. MURES, in numele si pentru membrul de sindicat P. I. la judecarea actiunii formulate in contradictoriu cu parata. Cererea de renuntare a fost formulata in sedinta publica din 19.01.2011, ca urmare a faptului ca membru de sindicat are calitatea de reclamant in alt dosar.
I. 1. In ceea ce priveste exceptia prescriptiei, prima instanta a retinut ca obiectul prezentului litigiu il reprezinta despagubiri intemeiate pe contractul de munca si pe lege. Prescriptia drepturilor care rezulta din contractele de munca este prevazuta de art. 268 din Codul Muncii si este diferita, in functie de obiectul drepturilor. Termenul de prescriptie de drept comun este de 3 ani, potrivit art. 3 din Decretului 167/1958, in vigoare la momentul de referinta.
Termenul de introducere a unor cereri avand ca obiect despagubiri este prevazut de art. 268 al. 1 lit. e si este de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat.
Termenul de prescriptie de drept comun este de 3 ani, potrivit art. 3 din Decretului 167/1958, in vigoare la momentul de referinta.
 Aceasta este si situatia drepturilor solicitate prin prezenta cerere, aspect care face neintemeiata exceptia.
Cererea a fost introdusa la 29.01.2010, pentru drepturi incepand cu data de  1.01.2007. Cum aceste drepturi, daca ar fi fost incasate, s-au fi platit abia luna urmatoare, in februarie, astfel cum se platesc de regula drepturile salariale, inseamna ca termenul de prescriptie ar curge tot din luna februarie 2007, or cererea este introdusa in ianuarie 2010, in termenul de 3 ani.
Astfel, conform art. 7 din Decretul nr. 167/1958 prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune, iar dreptul la actiune nu se poate naste inainte de a se naste dreptul de a incasa sumele solicitate.
2. Cu referire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a C. J. MURES, prima instanta a constatat ca este neintemeiata.
Astfel, potrivit dispozitiile art. 104 alin. 1 litera c si litera e, art. 104 alin.4 litera a si art. 104 alin.6 din Legea nr.215/2001, C. J. Mures asigura alocarea cheltuielilor de personal ale paratei D. G. A. S. P. C. Mures, institutie care functioneaza in cadrul C. J. Mures.
II. Pe fondul litigiului prima instanta a apreciat ca, atat cererea principala cat si cererea de interventie cuprind pretentii neintemeiate.
In concret, cu privire la fundamentul pretentiilor, prima instanta a evidentiat ca reclamantii au invocat  Contractul colectiv de munca nr. 591/2007, pentru perioada 01.01.2008 - 31.12.2009, astfel: dispozitiile art. 84 alin.2,  care prevad plata despagubirilor reprezentand echivalentul neacordarii dreptului special de 74 lei/luna; dispozitiile art.84 alin. 5, privind plata despagubirilor reprezentand echivalentul neacordarii dreptului special in cuantum de 7 lei/zi, precum si art. 91 alin. 1 litera c, care prevad plata cheltuielilor de transport in cazul deplasarii in interesul serviciului, precum si pentru deplasarile la si de la locul de munca.
In drept, reclamantii au mai invocat dispozitiile unor legi speciale care stabilesc:
1. plata despagubirilor banesti echivalente neacordarii sporului de confidentialitate in cuantum de 15% din salariul de baza, potrivit art. 19 din Legea 677/2001, art. 15 alin. 1 din OG 2/2006, art. 15 alin. 1 din OG 6/2007, art. 13 din OG 10/2008, art. 27 si art. 30 alin. 3 din OG 137/2000, art. 15 din OG 64/2006 si art. 46 din Legea 188/1999,
2. plata despagubirilor echivalente neacordarii sporului in cuantum de 15% lunar aplicat la salariul de baza pentru perioada 01.01.2007 - 31.12.2009, pentru activitati ce solicita o incordare psihica foarte ridicata sau pentru conditii de munca deosebite, raportat la perioada efectiv lucrata, potrivit art. 8 litera b din HG 281/1993.
In ceea ce priveste drepturile prevazute in contractul colectiv de munca, solicitate pe perioada 2008-2009, Tribunalul a retinut ca acestea nu se pot acorda functionarilor publici, intrucat, functionarul public, in calitate de purtator al puterii publice presteaza activitate in baza unui contract administrativ caruia i se aplica normele speciale cuprinse in Constitutie, in Legea nr. 188/1999, in alte reglementari de drept administrativ si doar in completare normele de drept al muncii, numai in masura in care nu contravin legislatiei specifice functiei publice, pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu si la alte drepturi salariale, prevazute de OG 6/2007 (in vigoare la momentul de referinta).
In temeiul celor retinute prima instanta a constatat ca OG nr. 6/2007 nu prevede dreptul functionarilor publici la acordarea drepturilor speciale, iar functionarii publici nu pot avea decat drepturile prevazute de lege. A mai precizat ca faptul ca drepturile in cauza sunt prevazute in contractul de munca, contract neanulat de altfel, nu poate conferi aceste drepturi stabilite in mod nelegal. Functionarii publici au un statut special fata de personalul contractual, iar in cazul acestora judecatorul aplica in primul rand legea si abia mai apoi prevederile care rezulta din intelegerea partilor.
In ceea ce priveste exceptia de nulitate invocata de chemata in garantie, cu referire la clauzele Contractului colectiv de munca prin care se stabilesc drepturi speciale functionarilor publici, prima instanta a apreciat ca, fara a pronunta nulitatea, va trebui sa nu recunoasca efectele acestora in masura in care privesc drepturi ce nu pot fi acordate functionarilor publici.
Prima instanta a mai mentionat ca acordarea unor drepturi prevazute de Contractul colectiv de munca ar fi impus purtarea unor negocieri in vederea modificarii si evidentierii corespunzatoare a bugetului destinat organizarii si functionarii sistemului de asistenta sociala, precum si stabilirea  surselor de constituire, inainte de adoptarea Legii bugetului de stat consolidat sau a rectificarii bugetului de stat, cu respectarea legislatiei in vigoare
Din interpretarea prevederilor contractuale mentionate, prima instanta a concluzionat ca  angajatorul si-a asumat o obligatie de diligenta, de a constitui fonduri indestulatoare, in urma negocierilor intre parti, aceasta stipulatie insa nu se poate interpreta in sensul ca s-a angajat sa plateasca aceste drepturi cu nerespectarea cadrului instituit de art. 14 din Legea nr. 273/2006.
Prima instanta a mai relevat ca, potrivit art. 25 din Hotararea 833 din 25 iulie 2007 a Guvernului Romaniei privind normele de organizare si functionare a comisiilor paritare si incheierea acordurilor colective, acordurile colective nu pot exceda sau, dupa caz, nu pot stabili ingradirea drepturilor si obligatiilor reglementate prin lege sau drepturi ori obligatii suplimentare fata de cele reglementate prin lege in derularea raporturilor de serviciu.
Prima instanta a respins si capatul de cerere privind decontarea cheltuielilor de transport, deoarece, in plus fata de consideratiile aratate, a retinut ca nu a fost dovedita efectuarea acestora de catre reclamanti, pe baza de acte justificative.
In ceea ce priveste sporul de confidentialitate, prima instanta a apreciat ca acesta  nu este prevazut  de lege pentru reclamanti si intervenienti, pentru urmatoarele motive:
Reclamantul arata ca in speta sunt incidente prevederile art. 19 din Legea 677/2001, art. 15 alin. 1 din OG 2/2006, art. 15 alin. 1 din OG 6/2007, art. 13 din OG 10/2008, art. 27 si art. 30 alin. 3 din OG 137/2000, art. 15 din OG 64/2006, si, mai mult decat atat, potrivit prevederilor art. 46 din Legea 188/1999 republicata, este stabilita obligatia generala a functionarilor publici de a pastra secretul de stat, secretul de serviciu precum si confidentialitatea in legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care iau cunostinta in exercitarea functiei publice, obligatie care se prelungeste in timp cu inca 2 ani de la data incetarii raportului de serviciu cu institutia publica.
Potrivit deciziei Curtii Constitutionale 820/2008 instantele judecatoresti nu au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
Activitatea reclamantilor presupune a pastra secretul profesional si confidentialitatea lucrarilor. Numai ca aceste obligatii trebuie privite in contextul in care reclamantii sunt functionari publici, astfel ca drepturile acestora sunt reglementate de Legea speciala nr. 188/1999, ceea ce presupune ca acestia au drepturile stabilite prin acest act normativ.
Faptul ca alti angajati bugetari beneficiaza de aceste sporuri poate reprezenta un tratament diferentiat dar instanta, potrivit deciziei Curtii Constitutionale aratate mai sus nu poate sa extinda acordarea unui spor si la persoanele care nu beneficiaza de acesta, deoarece ar incalca principiul separatiei puterilor in stat.
Prima instanta a subliniat ca salarizarea functionarilor publici este de competenta autoritatii legiuitoare si nu a autoritatii judecatoresti. Instantele pot doar obliga statul sa respecte drepturile stabilite ale functionarilor publici, dar nu pot crea ele insele reguli de salarizare, extinzand drepturile unor categorii de functionari si la alte categorii, care nu beneficiaza de aceste drepturi.
Aceasta categorie  de functionari publici poate beneficia de sporuri salariale in conditiile stabilite prin acte normative de salarizare a functionarilor publici si de legislatia specifica autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, ori chiar din textele de lege citate, reiese ca sporul de confidentialitate se acorda numai anumitor categorii de functionari, enumerati in mod limitativ de lege, categorii intre care nu se afla si functia detinuta de reclamanti.
Reclamantii au obligatii de pastrare a caracterului confidential al unor lucrari, dar se constata ca nici un text de lege nu le acorda si dreptul la un procent din salariu pentru aceasta obligatie, iar instanta nu poate aplica prin asimilare legi sau dispozitii care confera aceste drepturi altor categorii de functionari publici.
In ceea ce priveste sporul de incordare psihica, prima instanta a considerat ca reclamantii in mod gresit si-au fundamentat pretentiile pe  art. 8 litera b din HG 281/1993, intrucat, potrivit textului de lege indicat, de acest spor poate beneficia numai categoriile de functionari care fac parte din anumite unitati medicale, sanitare, respectiv de invatamant, iar marimea concreta a sporului si conditiile de acordare se stabilesc de ministere, celelalte institutii centrale si locale ale administratiei publice, cu consultarea sindicatelor si avizul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si al Ministerului Finantelor. In consecinta, a considerat ca in speta nu s-a facut dovada ca membri de sindicat fac parte din categoria persoanelor care beneficiaza de acest spor, precizand de asemenea, ca aplicarea acestui spor nu poate fi extinsa si la alte persoane decat cele prevazute in hotararea de guvern.
Cu privire la cererea de chemare in garantie, retinand ca intre cererea principala si cererea de chemare in garantie  exista o legatura de dependenta si de subordonare, iar solutia ce se da cu privire la cererea principala influenteaza solutia ce se pronunta asupra cererii de chemare in garantie, prima instanta a dispus respingerea acesteia.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul Sindicatul A. Tg-Mures, solicitand modificarea in tot a sentintei atacate si pe cale de consecinta, admiterea actiunii formulate, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, recurentul a invocat motivul de recurs prevazut de art. 309 pct.9, raportat la art. 304 ind.1 Cod de procedura civila si in dezvoltarea acestuia a formulat urmatoarele critici:
In mod nelegal si injust a dispus prima instanta respingerea pretentiilor formulate la petitele 1 si 2 , recalificand natura juridica a actiunii din actiune in raspunderea patrimoniala a angajatorului in actiune in executarea unui contract colectiv de munca si apreciind ca, in ceea ce priveste petitele 3 si 4 ale actiunii, prevederile legale invocate nu sunt aplicabile reclamantilor.
In ceea ce priveste despagubirile in cuantum de 7 lei/luna,(contravaloarea unei mese calde) respectiv de 74 lei/luna, (drept special pentru refacerea capacitatii de munca), aferente petitelor nr. 1 si 2 ale cererii de chemare in judecata, prima instanta a apreciat in mod nelegal ca prevederile Contractului colectiv de munca la nivel de ramura nu sunt aplicabile functionarilor publici.
In acest context solicita a se observa ca a sesizat instanta cu o actiune in desdaunare, in angajarea raspunderii angajatorului pentru prejudiciile cauzate prin refuzul de a semna un acord colectiv de munca negociat la nivel de unitate, solicitand despagubiri la nivelul sumelor banesti recunoscute personalului  contractual prin CCMRAS 591/2007.
Temeiul juridic al actiunii, pentru prejudiciul cauzat functionarilor publici prin neincheierea acordului colectiv la nivel de unitate, iar in lipsa acestuia prin neacordarea unor compensatii banesti egale cu cele recunoscute personalului contractual prin CCMRAS nr. 591/2007, este dat de norma de trimitere prevazuta de art. 117 din Legea nr. 188/1999, care se completeaza cu prevederile HGR nr. 833/2007 si prevederile din Codul Muncii.
Conditiile generale pentru angajarea raspunderii angajatorului sunt: existenta faptei ilicite, ce consta in omisiunea de a acorda drepturi banesti, prejudiciul material si moral la care este indreptatit salariatul in virtutea dispozitiilor art. 258 din Codul Muncii, raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si vinovatia angajatorului. 
De asemenea, cu privire la cadrul juridic aplicabil fondului cauzei, pentru petitele 1 si 2 ale actiunii, reclamantii mai invoca aplicabilitatea dispozitiilor art.14 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor si Libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, privind interzicerea discriminarii, sens in care arata ca neacordarea drepturilor negociate cu DGASPC Mures si pentru functionarii publici sau neasigurarea pe seama acestora a unui tratament egal, nediscriminatoriu in comparatie cu legislatia in vigoare pentru personalul contractual ar crea pentru acestia un tratament defavorabil, discriminatoriu, fara o justificare adecvata.
Mai sustine ca prin neadmiterea actiunii s-ar aduce si o infrangere a prevederilor art. 6 din CEDO, care obliga instantele nationale sa asigure o interpretare unitara a dispozitiilor legale, lipsa unei practici neunitare conducand la incalcarea principiului securitatii raporturilor juridice ( Iordan Iordanov c. Bulgaria- Practica neunitara. Existenta unor mecanisme de asigurare a unitatii, CEDO, Sectia a V-a, Iordan Iordanov c Bulgaria, 2.iulie 2009, 23530/02.)
Recurentul invoca si dispozitiile HGR nr. 833/2007, potrivit carora, la nivelul institutiilor publice si pentru functionarii publici se pot incheia acorduri colective in care sunt stabilite anual masuri referitoare la : a. constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locurile de munca, b. sanatatea si securitatea in munca.
Mai afirma ca pentru anii 2008-2009 s-a negociat la nivel de unitate un acord colectiv pentru functionarii publici, incheindu-se procese verbal de negociere, insa la finalul negocierilor DGASPC  nu a mai semnat contractul negociat, motivand refuzul sau prin opozitia ordonatorului principal de credite, C. J. Mures.  Ca urmare a acestui refuz, functionarii publici au suferit un prejudiciu cuantificabil la nivelul cumulat al celor doua drepturi banesti de care au fost privati, fiind indeplinite conditiile raspunderii civile ale angajatorului fata de salariati.
Totodata, un alt aspect al temeiului raspunderii consta in aceea ca in lipsa contractului colectiv la nivel de unitate, in conformitate cu art.247 din Codul Muncii, in forma in vigoare pentru anii 2008-2009, "in cazul in care la nivel de angajator, grup de angajator sau ramura nu exista contract colectiv de munca, se aplica contractul colectiv de munca la nivel superior.
In final, conchide recurentul ca functionarilor publici la nivel de unitate , DGASP Mures, trebuia sa li  se aplice CCMRAS nr. 591/2007, atat ca efect al prevederilor art. 247 din Codul muncii cat si a normei de trimitere cuprinsa la art. 117 din Legea nr. 188/1999, iar in aceasta concluzie este sustinuta de  practica judiciara a instantelor muresene.  
In ceea ce priveste petitul de obligare a paratilor la plata despagubirilor echivalente sporului de 15 % pentru activitati care solicita incordare psihica ridicata sau conditii deosebite de munca recurentul a invocat dispozitiile art. 8  alin.1 lit.b din HGR nr. 281/2003 , (abrogat la data de 31.12.2009 prin Legea nr. 330/2009) potrivit carora, in raport de conditiile in care isi desfasoara activitatea., pot fi acordate urmatoarele categorii de sporuri(_) pentru activitati ce solicita incordare psihica foarte ridicata sau se desfasoara in conditii de munca deosebite, un sport de pana la 15 % din salariul de baza.
In legatura cu stabilirea valorii acestui spor la art. 8 alin.3 se prevede marimea acestui spor si conditiile de acordare se stabilesc_institutiile centrale si locale ale administratiei publice, cu consultarea sindicatelor si avizul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si a Ministerului Finantelor.
In acest context recurentul afirma ca in baza constatarilor DSP Mures, efectuate prin Nota de constatare cu nr. 1510/II/02.11.2005, prin care se prevede  ca personalul din serviciile de evaluare complexa, de tip familial si adoptie, de ingrijire tip rezidential, secretariatul de expertiza medicala si celelalte servicii, care fiind in relatie permanenta cu publicul si efectuand in mod frecvent munca de teren in locurile de munca de provenienta asistatilor, in conditii uneori nedorite si dificile, isi desfasoara activitatea in conditii de suprasolicitare neuropsihica, iar activitatea personalului din cadrul serviciului economic, presupunand un volum mare de munca, implica suprasolicitare nervoasa, iar in aceasta situatie, C. J. Mures, in calitate de institutie publica locala a administratiei publice in subordinea careia functioneaza  D.G.A.S.P.C. Mures, trebuia sa faca demersurile necesare in vederea stabilirii marimii concrete a sporului de incordare psihica si a conditiilor concrete de acordare a acestuia, astfel incat nu-si poate invoca propria culpa pentru ca nu s-a stabilit cuantumul si conditiile de acordare.
In final, invedereaza ca isi mentine cererea pentru acordare dobanzilor capitalizate si a inflatiei, invocand in drept dispozitiile art. 132 alin.2 pct.2 , art. 294 si 316 din Codul de procedura civila, care ii permit sa ceara dobanzi dupa pronuntarea hotararii primei instante, iar in ceea ce priveste cuantificarea dobanzii, isi fundamenteaza cererea pe dispozitiile OG nr. 13/2011, privind dobanda legala.
Prin intampinarea inregistrata la data de 14.08.2013, parata D. G. A. S. P. C. Mures a solicitat respingerea cererii de recurs, aratand in motivare urmatoarele:
Prima instanta in mod legal a dispus respingerea actiunii, retinand ca drepturile prevazute in Contractul  colectiv de munca   nu pot fi acordat functionarilor publici, in cazul acestora aplicandu-se normele speciale prevazute in Constitutie si in Legea nr. 188/1999.
Cu referire la sporul de confidentialitate, evidentiaza faptul ca dispozitiile Legii nr. 188/1999 consacra obligatia functionarilor de a pastra secretul de stat , secretul de serviciu, precum ti confidentialitatea faptelor, informatiilor sau documentelor de care iau cunostinta in exercitarea functiei.
In ceea ce priveste sporul cuvenit pentru activitati ce solicita o incordare psihica foarte ridicata releva ca prima instanta in mod corect a retinut ca normele legale prevad categoriile de persoane care pot beneficia de acest spor, iar reclamantii, conform documentelor aflate la dosar, nu pot beneficia de acest spor. Mai mult,precizeaza ca,  in conformitate cu prevederile art. 12 alin.1 din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de munca, "Contractele colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale".  Concluzioneaza ca, din prisma acestei interdictii, in privinta acestor drepturi, Contractul Colectiv de Munca nr. 591/26.11.2007 aplicabil la nivelul unitatilor de asistenta sociala pe perioada 2007-2009, sunt lovite de nulitate.
Reitereaza cele mentionate in prima instanta, si anume ca in bugetul local nu au fost aprobate cheltuieli pentru plata drepturilor speciale ale reclamantilor, iar in aceasta situatie, nefiind prevazute in buget sume , iar unitatea avand calitate de ordonator secundar de credite, nu putea angaja fonduri decat in limita unui buget aprobat.
Mai arata ca, in ceea ce priveste nelegalitatea  contractului amintit,  partile semnatare ANPDC si ANPH s-au angajat ca vor purta negocieri pentru stabilirea fondurilor aferente, in temeiul art. 87, cu toate acestea negocierile nu au avut loc. De asemenea, contractul este nul, in conditiile in care,  este semnat de mai multe parti decat cele care au participat efectiv la negocierea acestuia (organizatii sindicale) UNCJR  a fost reprezentata la negociere de catre o persana care nu avea un  mandat special in acest sens, iar patronatul trebuia sa fie reprezentat si de Asociatia Directiilor de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, potrivit art. 14-15 din Legea nr. 130/1996, in calitate de angajator.
Prin intampinarea inregistrata la data de 14.08.2013, parata C. J. Mures a solicitat respingerea cererii de recurs, aratand in motivare urmatoarele:
Hotararea supusa controlului este temeinica si legala, criticile aduse de recurent sunt nefondate, instanta de fond a retinut in mod corect ca drepturile prevazute in Contractul colectiv de munca nr. 591/2007 nu se pot acorda functionarilor publici, intrucat raporturile juridice dintre acestia si institutia angajatoare sunt guvernate de Legea nr. 188/1999, privind Statutul functionarilor publici, fiind denumite raporturi de serviciu, in care drepturile si obligatiile paratilor sunt reglementate de legea speciala.
In concret, drepturile functionarilor publici, asa cum sunt descrise in Capitolul V, sectiunea 1 din Legea nr. 188/1990, nu includ drepturi de natura celor solicitate. Totodata, drepturile salariale si alte drepturi ale functionarilor publici , precum si modul de acordare a cresterilor salariale, sunt reglementate de Ordonanta Guvernului nr. 6/2007, act normativ aplicabil in perioada mentionata in ceea ce priveste petitele 1 si 2 ale actiunii. Astfel, potrivit art. 1 alin.2 din actul normativ mentionat, sistemul de salarizare cuprinde salariile de baza, sporurile, premiile, stimulentele, si alte drepturi, printre care nu se regasesc cele solicitate de recurentii reclamanti.
Cu privire la sporul de confidentialitate in cuantum de 15 % arata ca prima instanta a retinut in mod corect ca functionarii publici au obligatia de pastrare a caracterului confidential al lucrarilor, fara ca vreun text de lege sa le acorde un procent din salariu pentru indeplinirea acestei obligatii.
Legat de despagubirile echivalente neacordarii sporului in cuantum de 15 % aplicat salariului de baza, pentru activitati ce solicita incordare psihica, prima instanta a retinut in mod corect ca nu s-a dovedit ca reclamantii   fac parte din  categoria persoanelor care beneficiaza de acest spor si ca acordarea acestui spor nu poate fi extinsa si la alte persoane decat cele prevazute in HGR nr. 281/1993, in prezent abrogata prin Legea nr. 330/2009.
Examinand sentinta atacata din perspectiva motivelor invocate, precum si a dispozitiilor art. 3041 C.pr.civ., instanta de control judiciar a constatat urmatoarele:
Reclamantii au calitatea de functionari publici in cadrul D. G. A. S. P. C. Mures.
In Contractul colectiv de munca la nivelul unitatilor de asistenta sociala pentru perioada 2007-2009 cu nr. 591/2007 se prevede la art. 84 alin. 2 ca pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii asigurarea protectiei personalului (functionari publici si personal contractual) acestia beneficiaza de drepturi speciale pentru refacerea capacitatii de munca, in cuantum de minim 74 lei/luna.
De asemenea, la art. 84 alin.5 din acelasi contract, se prevede ca angajatorul asigura conditii pentru luarea unei mese calde, gratuit, in incinta unitatii, in fiecare zi in care salariatul si-a desfasurat in mod efectiv activitatea. In situatia in care angajatorul nu poate asigura servirea unei mese calde, salariatii sunt indreptatiti sa primeasca contravaloarea acesteia in cuantum de minim 7 lei/zi.
Acest contract colectiv a fost inregistrat la Ministerul  Muncii, Familiei si  Egalitatii in Sanse la data de 26.11.2007 sub nr. 591 si apoi publicat in Monitorul Oficial nr.15 din  8 decembrie 2007 in partea a V-a. Conform art. 969 C. civil, conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, iar cata vreme acest contract nu a fost anulat sau nu s-a constatat nulitatea acestuia printr-o hotarare judecatoreasca iar partile nu l-au revocat, el este in vigoare si isi produce toate efectele sale juridice. Instanta de fond nu a fost sesizata cu o actiune in anularea acestuia pentru a putea constata nelegalitatea lui. In conditiile in care contractul colectiv de munca a fost inregistrat la DMSSF Mures, institutiile statului implicate aveau posibilitatea sa solicite instantelor de judecata verificarea legalitatii acestor acte juridice.
Potrivit art.  9 si 11 alin.1 lit. c din Legea nr.130/1996, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toti salariatii incadrati in unitatile din ramura de activitate.
Art.12 din aceeasi lege prevede ca nu pot fi negociate drepturile care sunt deja stabilite de lege in cazul salariatilor  bugetari, ceea ce inseamna ca nu pot fi negociate drepturi sub cele prevazute de lege. Dreptul pentru refacerea capacitatii de munca si echivalentul unei mese calde nu reprezinta drepturi salariale, asa cum sunt ele definite de Codul de procedura fiscala,  care sa intre in categoria acelor la care se refera art. 12 din Legea nr. 130/1996.
Parata a invocat vicii la incheierea contractului colectiv de munca pe care  reclamantele si-a intemeiat actiunea, insa Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii in Sanse nu a refuzat inregistrarea acestuia, desi potrivit art.26 alin.1 din Legea nr.130/1996 putea sa o faca. Din aceasta perspectiva, instanta va inlatura argumentele recurentei, D. G. A. S. P. C. Mures, referitoare la nulitatea contractului colectiv de munca, ori a unor clauze pe care le cuprinde.
Pe de alta parte, Curtea a constatat ca intimata D. G. A. S. P. C. Mures isi invoca, practic, propria-i culpa. Astfel intre angajator si angajati au avut loc negocieri pentru incheierea contractului colectiv de munca la nivel de unitate, asa cum rezulta din procesele verbale de negociere depuse in aceasta cale de atac. Cum ulterior ambele intimate au refuzat incheierea acestui contract, a devenit aplicabil contractul colectiv incheiat la nivel de ramura, respectiv, Contractul colectiv de munca la nivelul unitatilor de asistenta sociala pentru perioada 2007-2009  nr. 591/2007.
Prin urmare, Curtea a constatat ca toate clauzele contractuale isi produc efectele, iar potrivit art. 30, executarea  contractului colectiv de munca este obligatoriu pentru parti.
Fata de cele retinute, Curtea a concluzionat, in ceea ce priveste exceptia de nulitate invocata de chemata in garantie, ca prima instanta a stabilit in mod gresit ca nu poate sa  recunoasca efectele Contractului colectiv de munca la nivelul unitatilor de asistenta sociala pentru perioada 2007-2009 c nr. 591/2007. intrucat privesc drepturi ce nu pot fi acordate functionarilor publici.
Prima instanta a mai mentionat ca acordarea unor drepturi prevazute de Contractul colectiv de munca ar fi impus purtarea unor negocieri in vederea modificarii si evidentierii corespunzatoare a bugetului destinat organizarii si functionarii sistemului de asistenta sociala, precum si stabilirea  surselor de constituire, inainte de adoptarea Legii bugetului de stat consolidat sau a rectificarii bugetului de stat, cu respectarea legislatiei in vigoare. In aceasta ordine de idei a  concluzionat ca  angajatorul si-a asumat o obligatie de diligenta, de a constitui fonduri indestulatoare, in urma negocierilor intre parti, aceasta stipulatie insa nu se poate interpreta in sensul ca s-a angajat sa plateasca aceste drepturi cu nerespectarea cadrului instituit de art. 14 din Legea nr. 273/2006.
In ceea ce priveste acest considerent, Curtea a considerat ca prima instanta a aplicat si interpretat in mod gresit normele legale incidente si, ca urmare, a concluzionat in mod eronat ca obligatia de a respecta limitele fondurilor bugetare alocate o exonereaza pe parata de obligatiile de plata a unor drepturi cuvenite angajatilor. Trebuie precizat ca existenta acestor  drepturi nu este conditionata de situatia financiara sau alte circumstante de natura subiectiva ale debitorului obligatiei. Mai mult, aceste circumstante nu constituie un impediment in aducerea la indeplinire a obligatiei prin obtinerea unui titlu executoriu, situatie in care, creanta fiind constatata prin titlu executoriu, unitatea angajatoare are obligatia legala expres reglementata de prevederile O.G.   Nr. 22 din 30 ianuarie 2002, privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, sa  faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata, iar ordonatorii principali de credite sa dispuna toate masurile ce se impun, inclusiv virari de credite bugetare.
Ca urmare, apararea recurentului, potrivit careia in intervalul 1 ianuarie 2008 - 31 Decembrie 2009  functionarilor publici la nivel de unitate , DGASP Mures, trebuia sa li se aplice CCMRAS nr. 591/2007 atat ca efect al prevederilor art. 247 din Codul muncii cat si a normei de trimitere cuprinsa la art. 117 din Legea nr. 188/1999, este intemeiata.  
In privinta sporului pentru incordare psihica ridicata solicitat pentru perioada 01.01.2007 - 31.12.2009, instanta retine ca acesta este reglementat de prevederile art.8 din H.G. nr.281/1993 (articol modificat prin Legea nr.330/2009).
Din cuprinsul acestui articol rezulta  ca beneficiaza de acest spor, intre altii si personalul din unitatile de asistenta sociala si ocrotire, precum si institutiile care se ocupa de ingrijirea si/sau educarea speciala a copiilor ceea ce face ca reclamantii sa  se incadreze in categoria beneficiarilor desemnati de legiuitor a sporului mentionat.
La art.8  lit.b alin.3 se invedereaza ca marimea acestui spor si conditiile de acordare se stabilesc de"_institutiile centrale si locale ale administratiei publice  cu consultarea sindicatelor si avizul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si a Ministerului Finantelor".
C. J. Mures, in calitate de institutie publica locala a administratiei publice, in subordinea careia functioneaza D.G.A.S.P.C. Mures, trebuia sa faca demersurile in vederea stabilirii marimii corecte a sporului de incordare psihica si a conditiilor concrete de acordare a acestuia, astfel incat nu-si poate invoca propria culpa pentru ca n-a stabilit cuantumul si conditiile de acordare a sporului.
Ca urmare, avand in vedere aceste considerente se apreciaza ca criticile formulate de recurent cu privire la aceste aspecte sunt intemeiate.
Instanta de recurs a inlaturat si argumentele intimatei referitoare la  lipsa calitatii procesuale pasive a C. J. Mures, intrucat aceasta institutie asigura alocarea cheltuielilor de personal ale paratei, D. G. A. S. P. C. Mures, avand calitatea de ordonator principal de credite.
Prima instanta a respins si capatul de cerere privind decontarea cheltuielilor de transport, retinand, in plus fata de consideratiile aratate cu referire la aplicabilitatea Contractului colectiv de munca, ca nu a fost dovedita efectuarea acestora de catre reclamanti, pe baza de acte justificative. Aceasta constatare este corecta. In lipsa unor dovezi cu privire la cheltuielile efective de transport suportate, inscrisuri referitoare la dovada domiciliului fiecarui membru sindicat si la deplasarea zilnica efectuata, care sa insoteasca cererile lunare de decontare, nu se sustine ideea unui refuz nejustificat din partea autoritatii administrative.
In ceea ce priveste sporul de confidentialitate, prima instanta a apreciat in mod corect ca acesta  nu este prevazut  de lege pentru reclamanti si intervenienti, si, mai mult decat atat, potrivit prevederilor art. 46 din Legea 188/1999 republicata, este stabilita obligatia generala a functionarilor publici de a pastra secretul de stat, secretul de serviciu precum si confidentialitatea in legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care iau cunostinta in exercitarea functiei publice, obligatie care se prelungeste in timp cu inca 2 ani de la data incetarii raportului de serviciu cu institutia publica.
In consecinta, in temeiul prevederilor art. 312 C.pr.civ., Curtea a admis recursul declarat de reclamanta Sindicatul A. ,  a modificat  in parte hotararea primei instante, in sensul ca a admis in partea actiunea formulata si precizata de reclamantul SINDICATUL A. TG. MURES, in numele si pentru membrii de sindicat, a admis in parte cererea de interventie in interes propriu formulata de acelasi sindicat in  numele altor membri, si a dispus:
A fost obligata parata la plata in favoarea fiecarui membru de sindicat mai sus mentionat a despagubirilor in cuantum de 74 de lei lunar, pentru perioada efectiv lucrata in intervalul 01.01.2008 - 31.12.2009, reprezentand echivalentul dreptului special pentru refacerea capacitatii de munca.
A fost obligata parata la plata in favoarea fiecarui membru de sindicat mai sus mentionat a despagubirilor in cuantum de 7 lei zilnic, pentru zilele efectiv lucrate in intervalul 01.01.2008 - 31.12.2009, reprezentand echivalentul unei mese calde. 
A fost obligata parata la plata in favoarea fiecarui membru de sindicat mai sus mentionat a despagubirilor echivalente neacordarii sporului in cuantum de 15% lunar aplicat la salariul de baza pentru perioada 01.01.2007 - 31.12.2009, pentru activitati ce solicita o incordare psihica foarte ridicata sau pentru conditii de munca deosebite, raportat la perioada efectiv lucrata.
S-a dispus ca despagubirile mai sus mentionate sa fie actualizate in functie de rata  inflatiei, calculata de la data scadentei fiecarui drept banesc si pana la plata efectiva a debitului.
Totodata, a fost admisa cererea de chemare in garantie formulata de parata D. G. A. S. P. C. MURES, si a fost obligat chematul in garantie C. J. MURES sa asigure in favoarea paratei D.G.A.S.P.C. MURES sumele necesare achitarii despagubirilor mai sus mentionate.
S-au mentinut dispozitiile referitoare la renuntare la judecata a reclamantei in numele si pentru membrul de sindicat P. I. , precum si solutia de respingere a actiunii pentru plata cheltuielilor de transport, precum si despagubiri echivalente neacordarii sporului de confidentialitate.