Dreptul de superficie. Continut complex

Prin sentinta civila nr.6447/22.12.2004 Judecatoria Braila a admis cererea formulata de reclamanti impotriva paratul Consiliului Local si in consecinta a constatat dreptul de proprietate al reclamantilor asupra constructiei si dreptul de superficie asupra terenului de la aceeasi adresa.
Prima instanta a retinut din declaratiile martorilor si inscrisurile depuse ca reclamantii au construit locuinta in urma cu peste 40 de ani, achitand impozit pentru aceasta si stabilindu-si in mod legal domiciliul la aceasta locuinta.
S-a apreciat ca data fiind perioada indelungata in care paratul a stat in pasivitate, acesta a fost de acord in mod tacit cu realizarea constructiei de catre reclamanti.
Constatand realizata dovada proprietatii reclamantilor asupra constructiei prima instanta a retinut ca paratul nu mai poate invoca prevederile art.494 Cod civil dreptul fiind prescris, reclamantii dobandind un drept de superficie asupra terenului aferent constructiei, inexistenta autorizatiei de constructie fiind fara relevanta in cauza.
In recursul declarat paratul a sustinut ca la judecata in fond a cauzei a fost de acord sa se constate in baza prevederilor art.111 Cod procedura civila un drept de proprietate numai asupra constructiilor edificate iar in ceea ce priveste reglementarea juridica a terenului sa li se constate reclamantilor un drept de folosinta care sa permita dupa ramanerea definitiva si irevocabila a sentintei sa perfecteze pe cale administrativa  un contract de concesiune.
Aceasta a aratat ca nu se poate  constatata o situatie deja existenta conferindu-le intimatilor - reclamanti dreptul de superficie asupra unui teren ce face parte din domeniul privat al Municipiului.
Recursul declarat este fondat.
Dreptul de superficie este definit in literatura juridica ca un drept real care consta in dreptul de proprietate pe care il are o persoana denumita superficial  asupra constructiilor, plantatiilor sau altor lucrari care se afla pe terenul apartinand altuia, teren cu privire la care superficiarul capata un drept de folosinta.
Dreptul de superficie nu este reglementat de Cod civil in vigoare insa legislatia (Legea nr.115/1938 pentru unificarea dispozitiilor referitoare la Cartile funciare, Decretul nr.167/1958 referitor la prescriptia extinctiva) si practica judiciara l-au consacrat ca drept real imobiliar.
Reclamantii sunt proprietari asupra constructiilor - fapt recunoscut de catre parat, iar terenul pe care sunt ridicate acestea se afla in domeniul privat al Consiliului Local al Municipiului.
Exista asadar doua categorii de drepturi cu subiecti diferite: dreptul de proprietate al superficiarului asupra constructiei si dreptul de folosinta cu privire la terenul pe care aceasta se afla, si dreptul proprietarului asupra terenului pe care se gaseste amplasata constructia si dreptul sau de a pretinde de la superficiari sa foloseasca terenul potrivit destinatiei sale si sa-i plateasca o indemnizatie pentru folosinta acestuia.
 Constatand dreptul de superficie asupra terenului si nu dreptul de folosinta prima instanta a fost in eroare cu privire la continutul complex al acestui drept: pe langa proprietatea asupra constructiei el implica intotdeauna si dreptul de folosinta asupra terenului pe care aceasta se afla.
Pentru aceste considerente Tribunalul a admis recursul si a modificat in parte sentinta civila in sensul ca a inlaturat constatarea dreptului de superficie al reclamantilor asupra terenului constatand ca au un drept de folosinta asupra acestuia.