Aplicarea art.120 Cod penal

La ordine fiind solutionarea recursului declarat de inculpatul N N, impotriva deciziei penale nr. 566 din 9.11.2005 a Tribunalului Galati, pronuntata in dosarul nr. 2625/P/2004.
La apelul nominal a  raspuns pentru recurentul inculpat  av. G, aparator   ales in baza imputernicirii avocatiale din 17.03.2006.
Procedura completa.
S-a facut referatul cauzei, dupa care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in  dezbateri.
Aparatorul  recurentului inculpat sustine ca acesta a formulat recurs impotriva  deciziei penale 566/2005 pronuntata  de Tribunalul Galati considerand ca este nelegala pentru urmatoarele aspecte :
In primul  rand, dupa parerea sa,  la judecarea in fond a cauzei inculpatul nu a beneficiat de aparare, potrivit dispozitiilor procedural penale.
 Asa cum a aratat in  concluziile scrise depuse la Tribunalul Galati, din  declaratia inculpatului N N, aflata la fila 73 dosar fond, rezulta ca ceilalti inculpati nu i-au spus de provenienta bunurilor, respectiv ca provin din savarsirea infractiunii.. Aceasta declaratie se coroboreaza cu declaratia inculpatului M C, din care  rezulta ca ceilalti doi inculpati nu  i-au  spus inculpatului N de provenienta  bunurilor. Doar inculpatul C M sustine contrariul, in sensul ca in declaratiile  sale arata ca inculpatul Neacsu stia ca bunurile sunt sustrase din bar. Avand in vedere ca declaratiile celor trei  inculpati, date la instanta de fond, sunt contradictorii, considera ca acestia aveau interese contrare, ceea ce impunea ca cei doi inculpati care sustineau aceeasi varianta sa aiba asigurata asistenta juridica obligatorie din partea unui aparator, iar cel de  al treilea inculpat sa aiba asigurata asistenta juridica obligatorie din partea  unui  alt aparator, ori aparatorul din oficiu de la instanta de fond a  avut delegatie pentru toti trei.
Considera ca inculpatul N N  a fost lipsit de aparare, ca in cauza s-au incalcat dispozitiile art. 171 si art. 6 Cod proc. penala, ceea ce atrage nelegalitatea hotararii pronuntate de instanta de fond.
Pentru acest motiv, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c Cod proc.penala, solicita admiterea recursului, casarea celor doua hotarari si trimiterea cauzei spre rejudecare  la instanta de fond.
In sustinerea celui de al doilea motiv de recurs, arata ca din motivarea hotararii pronuntate de instanta de fond rezulta ca fapta  a fost savarsita la data de 10.10.2003. Inculpatului N N i s-a aplicat la fond o pedeapsa rezultanta, care este consecinta revocarii beneficiului  suspendarii conditionate a executarii  pedepsei de 2  ani inchisoare aplicata prin s.p. 396 din  1.10.1999 a Judecatoriei Tg. Bujor.
 Avand in vedere data pronuntarii s.p. 396 - 1.10.1999 si data savarsiri faptei din prezenta cauza - 10.10.2003, considera ca termenul de reabilitare a fost implinit la momentul respectiv, cu  9 zile, termenul fiind de 4 ani - durata suspendarii conditionate plus 2 ani. In aceste imprejurari, considera ca, in situatia in care nu se va achiesa la primul motiv  de recurs, urmeaza sa  se aprecieze ca nu se impune revocarea beneficiului suspendarii conditionate a pedepsei aplicate prin s.p. 396/1999 si, in consecinta, se impune aplicarea, pentru infractiunea pentru care a fost trimis in judecata inculpatul, unei sanctiuni cu aplicarea disp. art. 72, 74 si 76 Cod  penal, sanctiune fata de  care sa se  dispuna suspendarea conditionata a  executarii in baza art. 81-82 Cod penal.
Al treilea motiv de recurs pentru care se impune admiterea  recursului, ar avea ca si consecinta rejudecarea de instanta de recurs in temeiul art. 38515 pct. 2  lit.a Cod proc.penala, raportat la imprejurarea prev. de disp.  art. 11 pct. 2 lit. a in ref. la art. 10 lit. a Cod proc.penala - fapta nu exista. In motivarea acestui punct de vedere solicita sa  se aiba  in vedere ca declaratia inculpatului N N- fila 73 dosar fond - demonstreaza ca acesta nu stia de unde sunt bunurile ce au fost aduse la el,  ca declaratia inculpatului M C aflata,  la fila 84 dosar fond, sustine apararea acestuia, iar declaratia martorului F I nu demonstreaza sub nici o forma vinovatia inculpatului.
Avand in vedere situatia prezentata sustinuta de probele aratate, considera ca fapta nu exista fiind incidente dispozitiile procedurale despre care a facut vorbire.
In situatia in care nu  se va retine nici unul din motivele de recurs invocate anterior, considera ca se impune rejudecarea cauzei de instanta de recurs in baza art. 38515  pct. 2 lit. a Cod proc.penala,  raportat  la disp. art. 11  pct. 2 lit. a in ref.la art.10 lit.  b1 Cod proc.penala - fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. Sustine  acest lucru pentru ca, la momentul pronuntarii instanta trebuie sa aiba in  vedere modul si modalitatea comiterii infractiunii,  persoana inculpatului, cuantumul prejudiciului. In cauza, inculpatul N  N  a fost trimis in judecata  pentru savarsirea infractiunii de tainuire, infractiune care vizeaza raporturile juridice cu privire la patrimoniu. Avand in vedere valoarea prejudiciului din prezenta cauza, considera ca nu impune aplicarea unei sanctiuni penale in modalitatea in care a inteles sa o aplice instanta de fond si cea de apel.
Tinand cont de cele aratate, precum si de varsta inculpatului, de faptul ca prejudiciul  a fost acoperit in totalitate, solicita admiterea recursului, aplicarea disp. art. 181 Cod penal, cu consecintele precizate si aplicarea unei amenzi  administrative in temeiul art. 91 Cod penal.
Procurorul considera ca solutiile de achitare solicitate de aparatorul recurentului inculpat  nu sunt intemeiate, mai ales in ceea ce priveste achitarea pentru ca  fapta nu exista. In cauza, este  evident ca fapta exista, deoarece bunurile pe care ceilalti inculpati le-au sustras au fost gasite acasa la inculpatul N  N.
In discutie ar putea sa ramana pozitia subiectiva pe care acesta o avea raportat la fapta in concret; inculpatul a primit bunurile, le-a tinut acasa, unde au fost descoperite ulterior, cu ocazia perchezitiei. In aceste conditii, considera ca achitarea inculpatului in temeiul art. 10 lit. a Cod proc.penala este exclusa.
In ceea ce priveste cererea privind achitarea inculpatului in temeiul  art. 10  lit. b1 Cod proc.penala, solicita sa se aiba in vedere ca  inculpatul a  avut initial o atitudine sincera, a recunoscut savarsirea faptei, pentru ca ulterior, pe parcursul cercetarii judecatoresti, spre deosebire de ceilalti inculpati, sa-si modifice pozitia, in sensul ca a negat cu vehementa faptul ca ar fi cunoscut   ca bunurile respective provin din savarsirea unei infractiuni, atitudine care, coroborat cu imprejurarile comiterii faptei si urmarile acesteia, nu poate  conduce la retinerea disp. art. 10 lit. b1 Cod proc.penala.
Referitor la  reabilitarea de drept, considera ca argumentele invocate de catre inculpat  sunt gresite ca si continut, insa ca  o consecinta sunt indreptatite, pentru ca in conditiile calcularii unui termen de incercare de 2 ani, in situatia in care   executarea pedepsei este suspendata conditionat, in conditiile art. 120 alin. 2 Cod penal din termenul de incercare urmeaza  sa fie inlaturata durata pedepsei,  astfel ca durata termenului de incercare se reduce la 2  ani. De la 12.10.1999  adaugand  2 ani se ajunge la  12.10.2001, cu mult inainte de savarsirea faptei, astfel ca  disp. art. 37 lit. b si chiar 37 lit. a Cod penal, nu se impunea a fi retinute.
In consecinta apreciaza ca doar din perspectiva art. 385/9 pct. 17/1 C.p.p. urmeaza sa se admita recursul, sa se dispuna casarea deciziei penale a Tribunalului Galati si desfiintarea s.p. 763/2004, doar in parte, respectiv in ceea ce-l priveste pe inc. N, doar in ce priveste prevederile  art. 37 lit. b si art. 71-64 Cod penal, care urmeaza sa fie inlaturate, urmand sa se mentina sanctiunea de 6 luni, fata de care sa se dispuna suspendarea conditionata in conditiile art. 81-82 Cod penal.
Examinand actele si lucrarile dosarului constata urmatoarele :
Prin sentinta penala nr. 763/13.10.2004 a Judecatoriei Tg. Bujor, inculpatul N N a fost condamnat la o pedeapsa de 6 (sase) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de tainuire prev. de art. 221 alin. 1 Cod  penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
In temeiul  art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod  penal.
Pentru  a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut, in fapt, urmatoarele :
In seara zilei de 10.10.2003, inculpatii C M, M C si N N, se aflau in barul SC J  SRL din comuna Foltesti, unde  consumau bauturi alcoolice.
La un moment dat, dupa ce au parasit incinta barului, inculpatul N N a plecat catre domiciliu, inculpatii C M si M C ramanand in fata barului.
Profitand de faptul ca era intuneric, cei doi inculpati au sustras doua capitele si haturile  de la caruta partii vatamate M C, ce era stationata in fata barului.
Dupa  ce au sustras bunurile respective, cei doi inculpati s-au deplasat la domiciliul inculpatului N N si dupa ce  i-au spus acestuia de unde au bunurile, i-au propus acestuia sa le achizitioneze. Inculpatul N N le-a spus celor doi inculpati ca nu are bani sa le  achizitioneze, insa le va pastra la domiciliu si va pastra tacerea referitor la fapta acestora.
Dupa ce au lasat bunurile sustrase la domiciliul inculpatului N N, inculpatii C M si M C s-au indreptat din nou, catre barul SC J SRL unde profitand de faptul ca barul era deja  inchis, au luat hotararea infractionala de  a sustrage bunuri din incinta acestuia.
In realizarea scopului infractional, cei  doi inculpati s-au deplasat in spatele barului, prin fortarea gratiilor, inculpatul M C a patruns in interior deschizand usile de acces.
Dupa ce   a intrat si inculpatul C M,  cei doi au incarcat intr-o draperie mai multe bunuri : un radiocasetofon marca Panasonic, o statie de amplificare marca Panasonic, un telefon mobil marca Philips, cartuse de tigari LM, Viceroy, Marllboro, Chesterfield, bauturi alcoolice, bauturi racoritoare si  dulciuri.
Inculpatii au parasit incinta barului si au ascuns bunurile sustrase in apropierea unitatii cu intentia de  a le transporta in municipiul Galati pentru a le valorifica.
Dupa ce  au ascuns bunurile, cei  doi inculpati s-au deplasat la domiciliul inculpatului N N avand asupra lor doua cartuse de tigari, o sticla de bauturi alcoolice si una de bauturi  racoritoare pe care i le-a oferit acestuia spunandu-i ca provin din furt.  Apoi, au luat o cartela telefonica de la inculpatul N N si toti trei s-au deplasat catre centrul comunei Foltesti. De la cabina telefonica inculpatul M C i-a telefonat unchiului sau, martorul P C, sofer de taxi, sa vina la Foltesti pentru a-i duce la Galati.
Intrucat martorul i-a refuzat, inculpatii C M si P C   au ramas in preajma bunurilor sustrase pentru a astepta microbuzele ce veneau de la Tg. Bujor, iar inculpatul N N a plecat la domiciliul sau.
In jurul orelor 4,30, inculpatul C M s-a urcat intr-un microbuz avand bunurile sustrase asupra sa si a plecat catre Galati, fiind observat de martorul Serban Ion, inculpatul M C plecand catre domiciliu.
Ajungand in Galati, inculpatul C M a plecat  cu trenul catre Timisoara unde a valorificat bunurile sustrase, banii obtinuti folosindu-i in interes personal.
Prin decizia penala nr. 566/9.11.2005 a Tribunalului Galati apelul declarat de inculpatul N N a fost respins ca nefundat.
Impotriva celor doua hotarari a declarat recurs  inculpatul N N, criticandu-le pe motiv  de  nelegalitate si netemeinicie, invocand urmatoarele  aspecte :
Hotararea instantei de fond este lovita de nulitate absoluta deoarece toti inculpatii au fost  asistati de acelasi avocat desi aveau interese contrare.
Nu  sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de tainuire deoarece nu a cunoscut ca bunurile provin  din furt.
Nu este recidivist deoarece termenul de 4 ani stabilit pentru pedeapsa de 2 ani inchisoare, aplicata prin  sentinta  penala nr. 396/01.10.1999  a Judecatoriei Tg. Bujor s-a implinit la data  de 1.10.2003 si a savarsit fapta la data de 10.10.2003. A sustinut ca termenul de incercare curge de la data pronuntarii hotararii.
Recursul  este  f o n d a t,  urmand a fi admis, dar pentru alte motive.
Apararile inculpatului sunt nefondate.
In cazul suspendarii conditionate a executarii pedepsei termenul  de incercare curge de la data ramanerii definitive a hotararii si nu de la data pronuntarii.
Inculpatul a  savarsit fapta la data de 10.01.2003 si nu la data de 10.10.2003.
Din declaratiile inculpatilor C M si M C, rezulta cu certitudine ca inculpatul N N a cunoscut ca bunurile provin din furt.
Motivarea instantei de fond este nelegala din urmatoarele motive :
In mod gresit s-a retinut ca inculpatul se afla in stare de recidiva postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal deoarece, in cazul suspendarii conditionate, pedeapsa se considera ca fiind executata in momentul in care termenul de incercare, stabilit potrivit art. 82 Cod penal, s-a implinit.
In cazul gratierii conditionate, pedeapsa se considera executata la implinirea termenului conditie din actul  de gratiere, respectiv daca  in termen de 3 ani  cel condamnat nu  a savarsit o alta infractiune.
In conditiile in care inculpatul N N a savarsit prezenta infractiune atat in termenul de 4 ani al suspendarii  conditionate, cat si in termenul de 3 ani al gratierii conditionate, instanta de fond trebuia sa retina  ca  inculpatul se afla in stare  de  recidiva prev. de art. 37 lit. a Cod penal.
In concret, dupa schimbarea incadrarii  juridice conform art. 334 Cod proc.penala, instanta de fond trebuia sa faca aplicarea art. 83 Cod penal si aplicarea art. 7 din Legea nr. 543/2002 si sa dispuna ca pedeapsa de 2 ani inchisoare sa fie executata separat de pedeapsa de 6 ani luni inchisoare aplicata pentru infractiunea din prezenta cauza.
In calea de atac a inculpatului, aspectele de nelegalitate de mai sus nu au putut fi inlaturate deoarece s-ar fi agravat situatia inculpatului, contrar dispozitiilor art. 372 Cod proc.penala.
Dupa  solutionarea cauzei in apel, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in aplicarea art. 120 alin. 2 Cod penal, a  stabilit ca efectele gratierii conditionate asupra pedepselor a caror executare este   suspendata, constand in reducerea termenului de incercare prevazut in art. 82 din Codul penal cu  durata pedepsei gratiate, se produce imediat si nu dupa implinirea termenului conditie prevazut de legea de gratiere si ca la implinirea termenului de incercare astfel redus cel condamnat  este reabilitat de drept daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 86 din Codul penal.
Sentinta penala nr.396/01.10.1999 a Judecatoriei Tg. Bujor a ramas definitiva prin neapelare la data de 12.10.1999, situatie in care efectele gratierii se produc la data intrarii in vigoare a Legii nr. 543/2002, respectiv la data de 04.10.2002.
Termenul de incercare, redus potrivit art. 120 alin. 2 Cod penal, este  de 2  ani si  s-a implinit la data de 12.10.2001, data la care inculpatul este reabilitat de drept conform  art. 86 Cod penal.
Cum in cauza inculpatul N N este reabilitat de drept, se constata  ca pentru pedeapsa de 6 luni inchisoare, aplicata pentru infractiunea din prezenta cauza pot fi aplicate dispozitiile art. 81 si 82 Cod  penal.
Fata de considerentele de mai sus, vazand si disp. art. 38515 pct. 2  lit. d Cod procedura penala;
ADMITE  recursul declarat  de inculpatul N N  impotriva deciziei  penale nr. 566 din 9.11.2005 a Tribunalului Galati pronuntata in dosarul nr. 2625/P/2004 (sentinta penala nr. 763/13.10.2004 a  Judecatoriei Tg. Bujor pronuntata  in  dosarul nr. 483/2004) si in  consecinta :
Caseaza  in parte, respectiv numai in ceea ce priveste latura penala si aceasta numai in ceea ce-l  priveste pe inculpatul N N, decizia penala nr. 566/09.11.2005 a Tribunalului Galati si  sentinta penala nr. 763/13.10.2004 a Judecatoriei Tg. Bujor si  in rejudecare :
Prin schimbarea incadrarii juridice, conform art. 334 Cod  proc.penala, din infractiunea de tainuire prev. de art. 221 alin. 1 Cod  penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal in infractiunea de tainuire prev. de art. 221  alin. 1 Cod penal condamna pe inculpatul N N la o pedeapsa de  6 (sase) luni inchisoare.
In baza art. 81  Cod penal dispune  suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 6 luni inchisoare pe durata termenului de incercare prev. de art. 82 Cod penal, respectiv pe  o durata de 2  ani si 6 luni.
Mentine celelalte dispozitii ale hotararilor penale recurate.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod proc.penala, cheltuielile judiciare ocazionate de prezentul recurs raman in  sarcina statului.