Calculul termenului de incercare. Art. 85 alin. 3 teza finala din Codul penal din 1969.

Calculul termenului de incercare. Art. 85 alin. 3 teza finala din Codul penal din 1969.

Termenul de incercare a suspendarii conditionate, stabilit in urma anularii unei suspendari anterioare, a contopirii infractiunii ulterior judecate cu cea anterior judecata si a pronuntarii unei noi solutii de suspendare conditionata a executarii pedepsei, incepe sa curga, in acord cu dispozitiile art. 85 alin. 3 teza finala din Codul penal din 1969, nu de la data ramanerii definitive a ultimei sentinte, ci de la data ramanerii definitive a celei dintai sentinte, prin care s-a pronuntat anterior suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

Sec?ia penala  ?i pentru  cauze  cu minori - Decizia penala nr. 333/A/ 23  martie 2015

Prin sentinta penala nr. 19/02.02.2015, pronuntata de Judecatoria Medias in dosarul nr. 4488/257/2014, s-au hotarat urmatoarele:
I.1. In baza art. 257 alin. 1, 4 rap .la art. 206 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 rap. la art. 375 alin.1, 2 Cod procedura  penala, art. 41 alin.1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul B.M.  la pedeapsa de 1 an inchisoare ptr. savarsirea infractiunii de ultraj fata de partea vatamata  Z.I.
        2. In baza art. 257 alin.1,4  rap. la art.206  Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 rap. la art. 375 alin.1,2 Cod  procedura  penala, art. 41 alin.1 Cod penal,  a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 1 an inchisoare ptr. savarsirea infractiunii de ultraj fata de partea vatamata P.G.
          In baza art. 38 alin.1 cu art. 39 alin.1 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 1 an inchisoare, la care s-a adaugat un spor de  8 luni inchisoare, urmand ca inculpatul sa execute,  in total, pedeapsa de 1 an si 8 luni inchisoare.
        In baza art. 15 alin.2 din Legea nr.187/2012, art. 83 Cod penal din anul 1968, s-a dispus revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare aplicata prin  sentinta penala nr. 38/28.02.2011 a Judecatoriei Blaj, din care s-a dedus perioada arestului din 14.05.2010- 6.09.2010,  pe care inculpatul s-a dispus sa o execute pe langa pedeapsa nou aplicata.
      A fost mentinuta starea de arest a inculpatului cu deducerea din pedeapsa aplicata a duratei retinerii si  arestului preventiv din 23 noiembrie 2014 si  pana la dat pronuntarii sentintei.
        In temeiul art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B.M. in vederea introducerii profilelor genetice in S.N.D.G.J.
       II.1. In baza art. 257 alin.1,4 rap. la art. 206 C. penal, cu aplicarea art.396 alin.10 rap. la art.375 alin.1,2 Cod  procedura  penala, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 9 luni inchisoare ptr. savarsirea infractiunii de ultraj fata de partea vatamata Z.I.
            2. In baza art. 257 alin.1,4  rap. la art.206  Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 rap. la art. 375 alin.1,2 Cod procedura penala, a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 9 luni inchisoare pentru  savarsirea infractiunii de ultraj fata de partea vatamata  P.G.
           In baza art. 38 alin.1 cu art. 39 alin.1 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 9 luni inchisoare, la care s-a adaugat un spor de 3 luni inchisoare,  urmand ca inculpatul sa execute, in total, pedeapsa de 1 an inchisoare.
        A fost mentinuta starea de arest a inculpatului, cu deducerea din pedeapsa aplicata a duratei retinerii si arestului preventiv din  23 noiembrie 2014  pana in prezent.
         In temeiul art.7 din Legea nr.76/2008 dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul B.A. in vederea introducerii profilelor genetice in S.N.D.G.J.
          Au fost obligati inculpati in solidar sa plateasca partii civile P.G. suma de 2.000 lei, daune morale si partii  civile Z.I.  suma de 2.000 lei, cu acelasi titlu de daune morale.
        S-a dispus confiscarea in folosul Statului Roman a celor doua topoare corpuri delicte in cauza.
       Au fost obligati inculpati sa plateasca statului fiecare suma de cate 400 lei, cheltuieli judiciare, onorariile avocatilor din oficiu urmand dispunandu-se a fi suportate din fondurile anume alocate de Ministerul Justitiei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a constatat urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Medias, din data de 15 decembrie  2014, au  fost trimisi  in judecata inculpatii B.M. si B.A., pentru savarsirea infractiunilor de ultraj - 2 fapte, in incadrarea juridica prev. de art. 257 alin.1 si 4 Cod  penal, cu aplicarea art. 38 alin.1, art. 41 alin. 1 Cod penal - in ceea ce-l priveste pe inc. B.M., aratandu-se ca, in data de 23.11.2014, inculpatii, fiind inarmati fiecare cu cate un topor, au amenintat cu acte de violenta pe agentii de politie Z.I. si P.G., acestia fiind nevoiti sa-i someze, uzand de  armele din dotare pentru a-i putea linisti pe inculpati.
            Cu privire la aceste fapte inculpatii au fost audiati in cursul urmaririi penale, cu respectarea procedurilor legale, din  declaratiile date, rezultand ca nu au recunoscut savarsirea faptelor.
            In faza procesuala a camerei preliminare nu s-au constat aspecte de nelegalitate in ceea ce priveste actul de sesizare al instantei, a actelor de urmarire penala sau a probelor administrate, potrivit incheierii de la fila… dosar.
In fata instantei, atat inculpatul B.M., cat si inculpatul B.A. au  recunoscut savarsirea faptelor, solicitand  judecarea pe baza declaratiei de vinovatie in conditiile art. 375  Cod procedura penala.
Dispozitiile legale amintite se refera la posibilitatea acordata inculpatului de a beneficia de judecata procesului pe baza recunoasterii vinovatiei sale si a insusirii probelor administrate in faza de urmarire penala, caz in care, inculpatul beneficiaza de reducerea limitelor legale ale pedepsei cu o treime.
           Examinand actele si lucrarile dosarului, prima instanta a retinut urmatoarele:
In fapt, in data de 23 noiembrie 2014, in intervalul orar 14:00-18:00, agentii de politie Z.I. si P.G. au fost planificati de serviciu, iar in jurul orelor 13:41 au fost anuntati telefonic prin dispeceratul 112 despre faptul ca un cetatean din localitatea V., numitul C.M., a reclamat furtul a 2 oi.  Echipa operativa formata din cei doi agenti s-au deplasat in localitatea respectiva pentru efectuarea de investigatii in vederea depistarii autorilor acestei fapte. Dupa audierea partii vatamate, s-au deplasat in  cartierul de romi din satul V., unde au fost interpelate mai multe persoane, la scurt timp facandu-si aparitia inculpatii B.M. si B.A., acestia venind cu o caruta si avand fiecare in mana cate un topor. Inculpatii au coborat din caruta, indreptandu-se amenintator cu topoarele spre cei doi politisti, tinandu-le si invartindu-le deasupra capului, reprosandu-le ca nu au ce sa caute pe strada lor si nici pe ei. Inculpatii au amenintat pe politisti ca ii omoara pe motiv ca i-ar fi invinuit pe nedrept de furtul animalelor, inculpatul B.M. cerandu-i agentului de politie Z.I.  sa ingenuncheze in fata lui,  altfel, va da cu toporul.
     Ambii inculpati au dat mai multe lovituri cu lama toporului in pamant si  inculpatul B.M. chiar  a aruncat cu toporul inspre agentul Z., motiv pentru care politistii au scos atunci  pistoalele din toc, somandu-i pe cei doi sa inceteze. Inculpatii au continuat sa ameninte cu moartea pe cei doi politisti, iar la un moment dat, inculpatul B.A. a fugit, ajungand la locuinta numitului C.M., luandu-se de acesta. La fata locului au ajuns si cei doi politisti care l-au somat pe inculpatul B.A. sa lase toporul din mana, acesta nu s-a conformat insa agentul Z. a reusit sa-l dezarmeze pe inculpat; intre timp a sosit cu caruta si inculpatul B.M., avand in continuare toporul in mana. Agentul Z. l-a somat pe inculpatul B.M. sa lase toporul din maini, la care acesta a replicat ca numai daca si politistul lasa pistolul. Politistii nu s-au lasat intimidati si in final inculpatii au cedat,  plecand de acolo, timp in care inculpatul B.M. comenta zicand ca el nu discuta decat cu mascatii si ca mai bine l-ar fi lovit si omorat pe agentul Z.
            Starea de fapt rezulta din plangerea si declaratiile partilor vatamate, care se coroboreaza cu rapoartele de serviciu depuse de cei doi agenti de politie si cu declaratiile martorilor C.O., C.M., C.A.A., C.P.M., B.C., Z.M., L.A. Astfel, martora C.O. aminteste despre faptul ca cei doi inculpati, in scop de amenintare si intimidare, au lovit de mai multe ori, in mod  sistematic, cu topoarele in pamant foarte aproape de cei doi politisti, aproximativ 1 metru, ca i-au amenintat si le-au cerut socoteala pentru ca se aflau acolo, in acelasi sens declarand si martorii Z.M. si L. A.  Martorul C.M., in relatarea episodului ce s-a consumat la locuinta sa, afirma ca atat inculpatul B.A. cat si B.M. aveau topoare atunci cand venisera la el sa-l ameninte si ca, la somatia agentului Z., inculpatul B.A. a refuzat  sa lase toporul din maini, insa, in final politistul a reusit sa-l dezarmeze pe inculpat, aceleasi imprejurari fiind declarate si de martorii C.A.A., C.P.M. si B.C.
           Inculpatii  si-au  asumat vinovatia deplina pentru faptele de care au fost acuzati si trimisi in judecata si-au insusit probele din faza de urmarire penala, neavand alte probe de solicitat .
In drept, prima instanta a retinut ca  faptele inculpatilor  B.M. si B.A. care, in data de 23.11.2014, au amenintat pe cei doi agenti de politie, Z.I. si P.G., aflati in exercitiul functiunii, intrunesc elementele constitutive a 2 infractiuni de ultraj, in incadrarea juridica prev. de art.257 alin.1, 4 Cod penal.
         Sub aspectul laturii obiective exista o actiune a ambilor inculpati de amenintare a celor doi politisti, aflati in exercitarea atributiilor de serviciu, iar sub aspectul laturii subiective,  adica a vinovatiei, imprejurarile de fapt dezvoltate  mai sus denunta ca inculpatii au  actionat cu intentie directa, acestia cunoscand faptul ca partile vatamate se aflau in indeplinirea atributiilor de serviciu si ca agenti ai autoritatii de stat pe care o reprezentau, a mai retinut prima instanta.
           Pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea amintita este  cea a inchisorii situata intre 3 luni – 1 an inchisoare sau amenda, prin raportare la  limitele prev. de art. 206  Cod penal,   majorate cu jumatate, ceea ce inseamna o pedeapsa aplicabila situata intre 4 luni si 15 zile inchisoare – 1 an si 6 luni inchisoare, a retinut prima instanta.
           Avand beneficiul procedurii recunoasterii vinovatiei, prima instanta a constatat ca limitele legale ale pedepselor aplicabile se reduc pe temeiul legii cu o treime in ceea ce priveste pedeapsa inchisorii si cu o patrime in privinta amenzii,  conform art.396 alin.10 Noul Cod de  procedura penala.
           Faptele in concret  prezinta gravitate deosebita, atat datorita imprejurarilor in care s-au savarsit cat si a activitatilor in concret intreprinse, asa incat, prima instanta a apreciat ca gravitatea acestor fapte impune aplicarea pedepsei inchisorii, amenda fiind neindestulatoare.
            Inculpatul B.M. este recidivist, a mai retinut prima instanta, in starea de recidiva postcondamnatorie prev. de art. 41 alin.1 Cod penal.  Astfel, potrivit fisei cazierului judiciar , prima instanta retine ca prin sentinta penala nr. 38/28.02.2011 a Judecatoriei Blaj, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei pentru o durata de 4 ani, pentru savarsirea mai multor infractiuni de furt calificat. Sentinta a ramas definitiva la data de 27.10.2011 prin decizia Curtii de Apel Alba-Iulia, nr.1153/2011, iar inculpatul a comis aceste noi infractiuni sub durata termenului de incercare stabilit.
           Inculpatul B.A. nu poseda antecedente penale, dar imprejurarile comiterii faptelor  denunta un comportament periculos in societate, a apreciat prima instanta.  
            Asadar, avand in vedere toate aceste circumstante, inculpatul B.M. a fost condamnat la 2 pedepse de cate 1 an  inchisoare pentru infractiunile de ultraj privind pe partile vatamate  Z.I. si  P.G.
     Infractiunile savarsite se afla in concurs real, conform art.38 alin. 1 lit. a Noul Cod penal, a retinut prima instanta, fiind savarsite mai multe astfel de fapte inainte ca inculpatul sa fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele. In consecinta, devin incidente prev. de art. 39 alin.1 lit. b Cod penal, asa incat din cumularea pedepselor, inculpatul  B.M. s-a dispus a executa pedeapsa cea mai grea de 1 an inchisoare, la care prima instanta a adaugat un spor de 8 luni inchisoare, rezultand in final pedeapsa  de 1 ani si 8 luni inchisoare .
       Fata de acelasi inculpat prima instanta a retinut ca sunt incidente si dispozitiile  art.83 Cod penal vechi, prin rap. la art. 15 alin. 2 din Legea nr.187/2012 care prevede ca regimul  suspendarii conditionate a executarii pedepsei aplicate anterior intrarii in vigoare a noului cod penal, este cel prevazut de Codul penal din anul 1969, inclusiv sub aspectul revocarii sau anularii ei.
      In consecinta, in baza art. 83 Cod penal din anul 1969, prima instanta a dispus revocarea beneficiului acordat al suspendarii conditionate privind pedeapsa anterioara de 2 ani inchisoare, pe care inculpatul s-a dispus sa o execute pe langa pedeapsa nou aplicata, din care se va deduce perioada de arest preventiv efectiv executat din 14.05.2010-16.09.2010, conform mentiunilor din cazier .
    In ceea ce priveste pe inculpatul B.A., participarea sa la comiterea infractiunilor amintite s-a realizat in forma coautoratului, efectiv a participat la ambele actiuni de ultragiere a celor doi politisti, insa, in concret, actele sale nu au fost de aceeasi duritate  cu cele  ale coinculpatului, a retinut prima instanta.   
      In consecinta, pentru infractiunile comise, inculpatul  B.A.  a fost condamnat la 2 pedepse de cate 9 luni  inchisoare .
Infractiunile savarsite sunt concurente, in conditiile aceleiasi forme de concurs real, asa incat prin aplicarea art. 38 alin.1 lit. a si art. 39 alin.1 lit. b Cod penal, prima instanta a dispus ca inculpatul sa execute in final pedeapsa cea mai grea de 9 luni inchisoare, la care se a adaugat un spor de 1/3 din cealalta pedeapsa stabilita, adica 3 luni inchisoare, in total urmand sa execute pedeapsa rezultanta de 1an  inchisoare. 
          Asupra masurilor procesual preventive se retine de catre prima instanta ca fata de  ambii inculpati au fost luate astfel de masuri  inca din faza de urmarire penala. Inculpatii au fost retinuti si arestati in data de 23 noiembrie 2014. In cursul procedurilor de  judecata  a fost mentinuta starea de arest a inculpatilor, conform incheierilor.          
       Faptele retinute in sarcina inculpatilor sustin gradul de pericol social pe care-l prezinta pentru ordinea publica ca si riscul mare de a recidiva pe aceeasi cale, in situatia in care ar fi in libertate, a retinut prima instanta, drept urmare, in baza  art. 399 rap. la art.223 alin.2 Noul  Cod  de procedura penala, fiind mentinuta starea de arest a inculpatilor, cu deducerea, potrivit art.72  Noul Cod penal, din pedeapsa aplicata, a perioadei retinerii si arestului preventiv din  23 noiembrie 2014   pana in prezent.
        Cat priveste latura civila, prima instanta a retinut ca partile vatamate au pretins daune morale in suma de cate 1.000 lei de la  fiecare inculpat. 
           Inculpatii nu au contestat aceste valori exprimandu-si acordul pentru plata lor. 
         In consecinta, in baza art.397 rap. la art.23 alin.3 Noul  Cod de  procedura penala, inculpatii  au fost obligati in solidar sa plateasca partilor civile suma de cate 2.000 lei daune morale.
      Fata de ambii inculpati sunt aplicabile si art.7 din Legea nr.78/2006, a mai retinut prima instanta, avand in vedere faptul ca se regasesc in situatia de a fi condamnati pentru infractiunea de ultraj, inscrisa pe lista din  anexa legii.
      In final prima instanta a facut aplicarea dispozitiilor legale referitoare la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat si la plata onorarilor aparatorilor desemnati din oficiu.
Impotriva acestei sentinte au declarat, in termen, apel PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA M. si inculpatii.
Prin apelul sau parchetul a solicitat desfiintarea sentintei doar in ceea ce-l priveste pe inculpatul  B.M. si, in rejudecare, a se reduce sporul de pedeapsa aplicat ca urmare a concursului de infractiuni si a se stabili in sarcina inculpatului B.M. o pedeapsa de 1 an si 4 luni inchisoare pentru infractiunile din cauza, cu motivarea ca prima instanta a aplicat un spor de contopire de 2/3 in loc de 1/3 din pedeapsa ce nu se executa, in dezacord cu dispozitiile art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal.
Prin apelul sau inculpatul B.M. a solicitat a se reduce  pedeapsa si a se dispune suspendarea executarii acesteia, cu motivarea ca se impune in cauza a se acorda o eficienta mai mare circumstantelor atenuante intrucat a recunoscut si regretat faptele si a solicitat judecarea in baza probelor administrate in faza de urmarire penala.
Prin apelul sau inculpatul B.A.  a solicitat a se dispune amanarea aplicarii pedepsei, cu motivarea ca in cauza sunt intrunite conditiile pentru  a se dispune amanarea aplicarii pedepsei, respectiv inculpatul nu a mai  fost condamnat anterior la o pedeapsa cu inchisoare mai mare de 2 ani, si-a manifestat acordul privind prestarea muncii in folosul comunitatii, a recunoscut si a regretat faptele comise, acesta uzand de dispozitiile procedurii simplificate, nefiind recidivist. A mai solicitat a se avea in vedere imprejurarile in care s-au comis faptele de ultraj intrucat a fost baut, consumand alcool inainte de incident.
La momentul acordarii cuvantului in dezbaterea apelurilor, curtea a pus in discutie, din oficiu si posibila inlaturarea, ca urmare aplicabilitatii art. 85 alin. 3 din Codul penal din 1969, a starii de recidiva retinute in sarcina inculpatului B.M.
Analizand sentinta primei instante prin prisma motivelor invocate in cele trei apeluri si prin prisma motivului invocat din oficiu dar si, potrivit art. 417 alin. 2 din Noul Cod de procedura penala, sub toate celelalte aspecte de fapt si de drept, curtea retine urmatoarele:
Prima instanta, dand o justa interpretare si apreciere probelor dosarului, in acord cu dispozitiile art. 103 alin. 1 si 2 din Noul Cod de procedura penala, a retinut o corecta stare de fapt, recunoscuta, de altfel, de inculpati in fata primei instante, cand au solicitat ca judecata sa aiba loc conform procedurii simplificate.
Din probele dosarului, mai ales din declaratiile martorilor, care se coroboreaza cu cele ale persoanelor vatamate, rezulta, mai presus de orice dubiu, ca, in data de 23.11.2014, inculpatii i-au amenintat cu topoarele pe agentii de politie Z.I. si P.G., aflati in exercitarea atributiunilor de serviciu, astfel incat acestia au fost nevoiti sa uzeze de armamentul din dotare pentru a se apara.
Aceasta stare de fapt a fost in mod corect incadrata in drept de catre prima instanta, ea intrunind toate elementele constitutive a doua infractiuni concurente de ultraj, prev. de art. 257 alin. 1 si 4 din Noul Cod penal.
In procesul de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului B.M. pentru infractiunile din prezenta cauza prima instanta a stabilit  pedepse just individualizate ca natura si durata prin raportare la gravitatea concreta a faptelor (amenintarea cu un obiect vulnerant deosebit de periculos, topor, a unor agenti de politie aflati in exercitarea legala a atributiilor de serviciu, in strada, in vazul mai multor martori), insa nu a dat o aplicare corecta dispozitiilor referitoare la recidiva postcondamnatorie si la regimul sanctionator al concursului de infractiuni, astfel:
Atunci cand a retinut ca faptele au fost comise de inculpatul B.M. in stare de recidiva  postcondamnatorie, mai exact in termenul de incercare al suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare, aplicate prin sentinta penala nr. 38/28.02.2011 a Judecatoriei Blaj, prima instanta a omis sa observe ca prin respectiva sentinta a fost anulata o alta suspendare conditionata a unei pedepse de 1 an si 10 luni inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 255/2010 a Judecatoriei Medias, definitiva la data de 19.10.2010 (astfel cum rezulta din cazierul judiciar aflat la fila … a dosarului de urmarire penala). Pedepsele aplicate prin cele doua sentinte au fost constatate ca fiind concurente intre ele si, in urma contopirii lor intr-o pedeapsa rezultanta de 2 ani, s-a dispus, potrivit art. 85 alin. 3 teza I din Codul penal din 1969, din nou suspendare conditionata pe durata unui termen de incercare de 4 ani.
Acest termen de incercare de 4 ani a inceput, insa, sa curga, in acord cu dispozitiile art. 85 alin. 3 teza finala din Codul penal din 1969, nu de la data ramanerii definitive a ultimei sentinte, ci de la data ramanerii definitive a celei dintai sentinte, prin care s-a pronuntat anterior suspendarea conditionata a executarii pedepsei, adica de la data de 19.10.2010. In aceste imprejurari, termenul de incercare de 4 ani de zile, termen substantial, s-a implinit la data de 19.10.2014, cand inculpatul a fost reabilitat de drept, potrivit dispozitiilor art. 86 din Codul penal din 1969.
In acest context, la data savarsirii faptelor din prezenta cauza de catre inculpatul B.M., adica 23.11.2014, aceste era reabilitat de drept, context in care, potrivit art. 41 alin. 1 din Noul Cod penal, nu mai sunt intrunite conditiile retinerii starii de recidiva.
Dar, in procesul de individualizare judiciara a pedepselor inculpatului B.M., prima instanta a aplicat gresit si dispozitiile referitoare la regimul sanctionator al concursului de infractiuni, in sensul ca, desi art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal prevede ca, atunci cand s-au stabilit numai pedepse cu inchisoarea pentru infractiuni concurente, se aplica pedeapsa cea mai grea, la care se adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, prima instanta a aplicat un spor de doua treimi din pedeapsa care nu se executa.
Desi a constatat ca inculpatul  B.M.  era reabilitat de drept la data comiterii faptelor din prezenta cauza si ca sporul de pedeapsa aplicat in urma contopirii pedepselor aplicate pentru infractiunile concurente trebuie sa fie redus, curtea nu poate primi solicitarea inculpatului de retinere de circumstante atenuante ca urmare a recunoasterii faptelor si de suspendare a executarii pedepsei sub supraveghere, deoarece:
- inculpatul a beneficiat deja de pe urma recunoasterii faptelor in faza de judecata, prin retinerea de catre prima instanta a limitelor speciale reduse cu o treime, in conformitate cu art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedura penala, iar potrivit noului cod penal atitudinea sincera nu mai reprezinta si o circumstanta atenuanta;
- gravitatea faptelor, pentru argumentele mai sus aratate, impun executarea pedepsei rezultante in regim de detentie, numai astfel putandu-i-se atrage in mod eficient atentia inculpatului, dar si celorlalti membri ai comunitatii, asupra necesitatii de a nu mai savarsi, pe viitor, astfel de fapte, care atenteaza la o valoare sociala extrem de importanta in societatea moderna, anume autoritatea si respectul de care trebuie sa se bucure organele de politie.
In esenta, pentru aceleasi considerente legate de gravitatea faptelor si de necesitatea asigurarii preventiei speciale si a celei generale, curtea considera ca pedepsele aplicate inculpatului B.A. sunt temeinice si nu poate retine nici solicitarile inculpatului in sensul pronuntarii unei solutii de amanare a aplicarii pedepsei. Cat despre imprejurarea ca inculpatul a savarsit faptele fiind sub influenta bauturilor alcoolice, aceasta, atata vreme cat s-a datorat consumului voluntar de alcool, nu poate fi retinuta ca un element de individualizare favorabil inculpatului.           
Verificand cauza si sub aspectul celorlalte chestiuni de fapt si de drept, conform dispozitiilor art. 417 alin. 2 din Noul Cod de procedura penala, curtea nu a descoperit alte fine de nelegalitate sau fine de netemeinicie.
Pentru aceste considerente, vazand dispozitiile art. 421 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedura penala, curtea a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA M. si de inculpatul B.M. impotriva sentintei penale nr. 19/02.02.2015, pronuntata de Judecatoria Medias in dosarul nr. 4488/257/2014, pe care a  desfiintat-o  numai sub aspectul retinerii starii de recidiva in sarcina inculpatului B.M. si al duratei sporului de pedeapsa aplicat aceluiasi inculpat in baza art.39 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal si, rejudecand in aceste limite:
A descontopit pedeapsa principala rezultanta finala aplicata inculpatului B.M. in elementele ei componente:
- pedeapsa rezultanta initiala de 1 an si 8 luni inchisoare, alcatuita din:
o 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ultraj asupra unui politist (persoana vatamata Z.I.), prev. de art. 257 alin. 1 si 4 rap. la art. 206 din Noul Cod penal, in conditiile art. 41 alin. 1 din Noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedura penala (infractiune comisa la data de 23.11.2014);
o 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ultraj asupra unui politist (persoana vatamata P.G.), prev. de art. 257 alin. 1 si 4 rap. la art. 206 din Noul Cod penal, in conditiile art. 41 alin. 1 din Noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedura penala (infractiune comisa la data de 23.11.2014);
o 8 luni inchisoare spor de contopire aplicat in baza art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal;
- 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 38/28.02.2011 a Judecatoriei Blaj.  
A constatat ca termenul de incercare de 4 ani al suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare, aplicate inculpatului B.M. prin sentinta penala nr. 38/28.02.2011 a Judecatoriei Blaj s-a implinit, potrivit art. 85 alin. 3 din Codul penal din 1969, la data de 19.10.2014, cand, potrivit art. 86 din Codul penal din 1969, inculpatul s-a reabilitat de drept.
A inlaturat starea de recidiva postcondamnatorie, prevazuta de art.41 alin. 1 din noul Cod penal, retinuta in sarcina inculpatului B.M.
A inlaturat  dispozitia de revocare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare aplicate inculpatului B.M. prin sentinta penala nr. 38/28.02.2011 a Judecatoriei Blaj.
A inlatura dispozitiile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere in aplicare a noului Cod penal si pe cele ale art. 83 alin. 1 teza ultima din Codul penal din 1969 referitoare la adaugarea pedepsei de 2 ani inchisoare aplicate inculpatului B.M. prin sentinta penala nr. 38/28.02.2011 a Judecatoriei Blaj, precum si dispozitia de deducere a perioadei arestului preventiv din perioada 14.05.2010-16.09.2010.  
A mentinut cele doua pedepse de cate 1 an inchisoare aplicate inculpatului B.M. pentru savarsirea, in concurs real prev. de art. 38 alin. 1 din Noul Cod penal, a doua infractiuni de ultraj asupra unor politisti, prev. de art. 257 alin. 1 si 4 rap. la art. 206 din Noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedura penala.
In baza art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal, a contopit  pedepsele de 1 an inchisoare si 1 an inchisoare in pedeapsa de 1 an inchisoare la care va adauga un spor de 4 luni inchisoare, urmand ca inculpatul B.M. sa execute, in final, o pedeapsa rezultanta principala de 1 an si 4 luni inchisoare.
In temeiul art. 72 alin. 1 din Noul Cod penal, a scazut  din durata pedepsei aplicate inculpatului B.M. perioada retinerii si a arestului preventiv in cauza, respectiv perioada 23.11.2014-23.03.2015.
A mentinut, in rest, dispozitiile sentintei apelate, in masura in care nu contravin prezentei decizii.
Pentru considerente pertinente mai sus expuse, vazand si dispozitiile art. 421 pct. 1 lit. b din Noul Cod de procedura penala, curtea a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.A. impotriva aceleiasi sentinte penale nr. 19/02.02.2015, pronuntata de Judecatoria Medias in dosarul nr. 4488/257/2014.
In temeiul art. 72 alin. 1 din Noul Cod penal, a scazut din durata pedepsei aplicate inculpatului B.A. perioada retinerii si a arestului preventiv in cauza, respectiv perioada 23.11.2014-23.03.2015.
In baza art. 275 alin. 2 din Noul Cod de procedura penala, inculpatul apelant B.A. a fost obligat sa plateasca statului suma de 400 lei cu titlu de parte din cheltuielile judiciare avansate in apel.
In baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedura penala, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat in apel au ramas in sarcina acestuia.
Curtea a acordat onorariile aparatorilor din oficiu ai inculpatilor in apel, in suma de cate 300 lei, stabilite conform art. 5 lit. b din Protocolul privind onorariile aparatorilor din oficiu si care, potrivit art. 272 din Noul Cod de procedura penala, s-au avansat din fondul special destinat al Ministerului Justitiei.