Art. 215/1 Cod penal - delapidare si art. 246-250 Cod penal. Gestionar de fapt. Gestionar de drept. Art. 278/1 Cod procedura penala - Lipsa rolului activ al organelor de urmarire penala.

. Art. 2151  Cod penal -  delapidare si art. 246-250 Cod penal. Gestionar de fapt. Gestionar de drept.
 Art. 2781 Cod procedura penala - Lipsa rolului activ al organelor de urmarire penala.
(decizia penala nr. 279/R din  17 mai 2006 a Curtii de Apel Galati)

   Prin decizia penala nr. 279/R din  17 mai 2006 a Curtii de Apel Galati, cu majoritate de voturi, s-au admis recursurile formulate de Parchetul de pe langa Tribunalul Vrancea si de inculpata D.M.S., impotriva deciziei penale nr.522/18.11.2005 pronuntata de Tribunalul  Vrancea in dosarul nr.728/P/2005  si in consecinta :
S-a casat decizia penala nr. 522/18.11.2005 a  Tribunalului  Vrancea si a fost mentinuta ca legala si temeinica sentinta penala nr.1199/7.04.20056  a Judecatoriei  Focsani.
A fost respins ca nefondat recursul formulat de recurenta-parte civila SC AIDA PREST COM SRL  Focsani.
          Pentru a decide astfel, s-a retinut ca prin decizia penala nr.522/18.11.2005 a Tribunalului Vrancea, pronuntata in dosarul nr.728/P/2005, a fost admis apelul declarat de partea civila SC AIDA PREST COM SRL  Focsani si in rejudecare :
A fost condamnata inculpata D.M.S. pentru savarsirea infractiunii de neglijenta in serviciu prev.de art.249 alin.1 Cod penal, art.258 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a, b Cod penal art.76 lit.e Cod penal, prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de delapidare prev.de art.2151 Cod penal, la 3.000.000 lei ROL amenda penala.
S-a admis actiunea civila in parte si a  fost obligata inculpata catre partea civila SC AIDA PREST COM SRL Focsani la plata sumei de 131.489.115 lei ROL cu titlul de despagubiri civile.
Pentru a pronunta aceasta decizie penala instanta de apel, Tribunalul Vrancea a avut in vedere ca prin sentinta penala nr.1199/7.04.2005 a Judecatoriei Focsani, s-a dispus in baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedura penala raportat la art.10 lit.b Cod procedura penala achitarea inculpatei D.M.S. pentru infractiunea de delapidare prev.de art.2151 alin.1 Cod penal.
In baza art.346 alin.4 Cod procedura penala, instanta a lasat nesolutionata actiunea civila.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca in anul 1999, inculpata D.M.S. a fost angajata in calitate de gestionara la SC AIDA PREST COM SRL  Focsani, avand ca principale atributii de serviciu primirea marfurilor in gestiune, vanzarea acestora si predarea incasarilor pe baza de monetar.
La data de 18.09.2003, cu ocazia unui inventar in gestiunea susnumitei, s-a stabilit o lipsa in gestiune de 473.511.115 lei, fapt ce a determinat partea civila sa formuleze plangere penala impotriva gestionarei  pentru infractiunea de delapidare.
In cursul urmaririi penale, la 22.10.2003, s-a efectuat o expertiza contabila care a concluzionat ca in cadrul societatii nu a fost organizata in mod corect evidenta contabila pe gestiune, inclusiv la depozitul central si nu exista un grafic  privind circuitul documentelor, de asemenea nu a fost organizata evidenta primara la nivelul fiecarei gestiuni de catre administratorul societatii, care avea  aceasta obligatie.
Prin expertiza s-a concluzionat ca, fata de lipsa din gestiunea societatii a cantitatii de cca.20.000 kg zahar vrac, nu se poate pronunta daca contravaloarea acestei cantitati provine de la gestiunea inculpatei, intrucat nu se poate stabili pe baza actelor existente unde a fost receptionata marfa, respectiv in ce gestiune.
Din concluziile raportului de expertiza, precum si din declaratiile expertilor si a martorilor audiati in cauza, prima instanta a retinut ca nu se poate stabili cu certitudine ca inculpata si-a insusit, a folosit sau a traficat bani si bunuri din gestiune, in interesul sau sau al altuia.
Prin raportul de expertiza s-a stabilit ca exista un prejudiciu in gestiunea inculpatei, insa simpla existenta a acesteia nu constituie prin ea insasi o dovada de delapidare, deoarece ar putea avea si alte cauze.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel partea vatamata SC AIDA PREST COM SRL  Focsani, care a  criticat-o pentru netemeinicie si nelegalitate aratand ca probele administrate in cauza au fost eronat interpretate si in mod nelegal instanta a considerat ca fapta nu e prevazuta de legea penala si a lasat nesolutionata latura civila.
S-a apreciat ca apelul este fondat, deoarece din probele administrate in cauza, respectiv raportul de expertiza contabila si declaratiile expertilor date in timpul urmaririi penale rezulta caracterul cert a unei lipse din gestiunea inculpatei D.M.S.
Astfel, potrivit fiselor de inventar si a raportului de expertiza contabila Berheci Ioan a rezultat ca la inventarul efectuat la data de 31.08.2003 se constata  o lipsa in gestiunea inculpatei de 302.415.000 lei, din care la pozitia zahar stocul scriptic este de 52.150 kg, stocul faptic este de 32.400 kg, rezultand o lipsa in gestiune de 29.750 kg zahar.
La data de 18.09.2003 s-a efectuat un alt inventar al gestiunii inculpatei, in urma caruia s-a constatat o lipsa in gestiune de 171.096.115 lei, din care zahar vrac cantitatea de 5.900 kg, la care se adauga si alte diferite cantitati de alte marfuri.
Lipsa din gestiune cu privire la cantitatea de zahar, s-a produs intre datele celor doua operatiuni de inventar, intrucat la inventarul din data de 18.09.2003 este stocul faptic de la inventarul din 31.08.2003, respectiv cantitatea de 32.400 kg.
In mod corect prima instanta a retinut ca nu se poate stabili cu certitudine daca inculpata a receptionat in gestiunea sa cantitatea de 19.750 kg zahar.
Declaratiile martorilor cu privire la acest aspect sunt contradictorii si, in plus, actele contabile intocmite in cauza contin modificari si adaugiri care  fac imposibila  stabilirea cu exactitate a primirii in gestiune a cantitatii de zahar  din 2 tiruri in data de 28.08.2003. Astfel, in raportul de expertiza, documentele  contabile depuse la dosar si declaratia expertului Nenciu Vasile rezulta ca este  posibil ca lipsa din gestiune, constand in cantitatea de cca.20.0000 kg zahar sa rezulte doar scriptic, iar nu si material, dintr-o adaugire in avizul de insotire marfa nr.4607722 din 30.08.2003, adaugirea fiind facuta chiar de administratorul  societatii parte vatamata. Mai mult, nu exista posibilitatea identificarii fizice a traseului pe care l-a urmat cantitatea de zahar de 19.750 kg si nici a identitatii dintre aceasta cantitate si lipsa din gestiune.
In orice caz, cu privire la existenta si localizarea acestui prejudiciu exista cel putin un dubiu, care nu poate fi inlaturat pe calea completarii cercetarii judecatoresti, si care profita inculpatei, in considerarea prezumtiei de nevinovatie de care se bucura.
Ca atare, prejudiciul total cert stabilit in gestiunea, care era responsabilitatea inculpatei, este in valoare de 171.096.115 lei, contravaloarea unor marfuri lipsa constatate in urma inventarului din 18.09.2003.
Tot in mod corect, prima instanta a retinut ca, fata de probele administrate in  cauza,nu se poate stabili daca aceasta lipsa din gestiunea inculpatei se datoreaza unor actiuni ori inactiuni care formeaza elementul material al laturii obiective a infractiunii de delapidare. Insusirea, folosirea ori traficarea bunurilor societatii de catre inculpata, in calitate de functionar, nu pot fi stabilite dincolo de orice indoiala, un dubiu puternic fiind creat si de modul defectuos in care s-a tinut evidenta contabila a punctului de lucru, cat si a depozitului central, constand inclusiv in neurmarirea predarii zilnice a documentelor de gestiune pe baza de borderou de predare - primire, a practicii gresite de predare efectiva a marfurilor de la furnizor in  gestiune si incarcarea scriptica in depozitul central pe baza unor nir-uri intocmite de gestionar si semnate de contabilitate.
Pe de alta parte, potrivit dispozitiilor legale in vigoare care reglementeaza tinerea gestiunii, inculpata avea o serie de indatoriri de serviciu, tinand de calitatea sa de gestionar, pe care aceasta le-a indeplinit defectuos ori nu le-a indeplinit de loc.
         Potrivit declaratiilor inculpatei, aceasta practica, in mod curent, vanzarea unor bunuri "pe datorie", in plus, asa cum reiese din expertiza efectuata in cauza, ea neluand masuri pentru completarea actelor cu privire la operatiunile din gestiunea sa, neinregistrand in evidenta tehnico-operativa a locului de depozitare a tuturor operatiunilor de primire si eliberare de bunuri.
S-a mai retinut ca prima instanta trebuia, consecutiv aprecierii existentei unui dubiu care profita inculpatei cu privire la savarsirea actiunilor ce formeaza continutul constitutiv al infractiunii de delapidare, sa constate ca in cauza au fost savarsite actiuni si inactiuni care formeaza latura obiectiva a unei alte infractiuni, respectiv cea de neglijenta in serviciu, prev.de art.249 Cod penal.
Existenta unui prejudiciu atat de insemnat, produs intr-o perioada extrem de scurta, dovedeste ca in materialitatea ei a existat o fapta, iar prima instanta trebuia sa se preocupe sa stabileasca caracterul licit ori ilicit al acesteia, punand in discutia partilor schimbarea incadrarii juridice in masura in care a stabilit ca situatia de fapt retinuta nu dovedeste existenta laturii obiective a infractiunii de delapidare.
Achitarea in temeiul dispozitiilor art.10 lit.b Cod procedura penala, respectiv in situatia in care fapta nu este prevazuta de legea penala, se poate dispune doar daca, in urma unei cercetari complete, se stabileste caracterul licit al faptelor savarsite  de inculpat si care astfel nu poate atrage antrenarea raspunderii penale.
Impotriva deciziei penale nr.522/18.11.2005 a Tribunalului Vrancea, in termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Vrancea, inculpata D.M.S. si partea civila SC AIDA PREST COM SRL Focsani criticand solutia instantei de apel pentru nelegalitate si netemeinicie.
In recursul formulat, Parchetul de pe langa Tribunalul Vrancea a aratat ca hotararea Tribunalului Vrancea a fost data cu incalcarea probelor administrate in cauza, din care rezulta in mod indubitabil ca in cadrul societatii nu a fost organizata corect evidenta contabila pe gestiuni si ca inventarierea gestiunii s-a facut fara respectarea cadrului legal, listele de inventar prezentand adaugiri neconfirmate de comisia de inventariere si gestionare, modificari si stersaturi.
A solicitat casarea deciziei penale si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei pronuntate.
In recursul formulat, inculpata a apreciat ca  decizia Tribunalului Vrancea este netemeinica si nelegala, invocand faptul ca instanta de control judiciar a apreciat in mod gresit asupra caracterului cert al prejudiciului, dedus din necontestarea de catre inculpata gestionara a listelor de inventar din data de 18.09.2003 si a  ansamblului cauzal care ar fi putut determina acest efect si, de asemenea, a ignorat concluziile expertizei contabile. S-a mai aratat ca inventarierea s-a efectuat fara declaratii de incepere si de terminare a inventarierii, fara intocmirea proceselor-verbale semnate de comisia de inventariere si gestionar, iar listele de inventar prezinta adaugiri, modificari si stersaturi, neconfirmate de comisia de inventariere si gestionar , nu a existat o comisie de inventariere legal constituita, procesele-verbale de inventar fiind intocmite de persoane neautorizate, inclusiv de fiica administratorului societatii.
A solicitat casarea deciziei penale si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei pronuntate.
In recursul formulat  partea civila a aratat ca in mod netemeinic si in mod nelegal instanta nu a retinut existenta infractiunii de delapidare prevazuta de art.2151 Cod penal cu referire la lipsa in gestiune a cantitatii de 19.750 kg zahar. Concluzia instantei se bazeaza pe o grava eroare de fapt (art.3859 pct.18 Cod procedura penala).
A solicitat casarea in parte a deciziei penale si condamnarea inculpatei pentru infractiunea prev.de art.215 Cod penal cu obligarea la despagubiri.
Analizand recursurile formulate, din prisma motivelor invocate, dar si din oficiu, sub toate aspectele, potrivit prevederilor art.3859 alin.3 Cod procedura penala, Curtea a apreciat, cu majoritate de voturi, ca recursurile formulate de Parchetul de pe langa Tribunalul Vrancea si de inculpata D.M.S. sunt fondate, si au fost admise ca atare, iar recursul formulat de SC AIDA PREST COM SRL Focsani este nefondat, din urmatoarele considerente:
Analizand intregul material probatoriu se constata ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de delapidare, prev.de art.2511 Cod penal, nici cele ale infractiunii de neglijenta in serviciu prev.de art.249 Cod penal raportat la art.258 Cod penal sau ca in anumite aspecte, dubiul profita inculpatei, conform principiului "in dubio pro reo".
In cauza nu subzista elementele constitutive ale infractiunii prev.de art.2151 Cod penal, pentru ca inculpata nu avea calitatea de gestionar, in sensul Legii nr.22/1969. Ea putea fi considerata totusi, gestionar de fapt, asa cum aceasta notiune a fost definita ulterior de doctrina si practica.
In aceasta situatie inculpata nu era obligata sa tina contabilitatea conform prevederilor  HG nr.2230/1969, act normativ invocat de Tribunalul Vrancea si care a fost dat in aplicarea Legii nr.22/1969 vizand, in principal unitatile socialiste si care in actualul context economico-social ar putea fi interpretat ca referindu-se la unitatile cu capital majoritar de stat.
La dosarul cauzei nu exista dovada ca SC AIDA PREST COM SRL Focsani ar fi o unitate cu capital majoritar de stat.
Recalcularea stocurilor scriptice si faptice, in caz de neconcordanta era efectuata de contabilitatea SC AIDA PREST COM SRL Focsani, doar in baza simplelor afirmatii ale inculpatei, fara o verificare a situatiei de fapt.
In al doilea rand, infractiunea de delapidare, presupune sub aspectul laturii obiective , o insusire, folosire, traficare, aspecte care nu au fost dovedite in cauza.
Urmarea imediata, in cazul savarsirii infractiunii de delapidare, o constituie marirea patrimoniului persoanei care a savarsit infractiunea sau eventual al unei alte persoane, in folosul careia inculpatul a actionat.
Asemenea dovezi nu exista la dosarul cauzei menite sa contribuie la existenta cel putin a unei prezumtii ca inculpata a savarsit fapta dedusa judecatii.
De remarcat si lipsa rolului activ al organelor de urmarire penala care s-au limitat doar la concluziile raportului de expertiza contabila efectuat in cauza si care a stabilit doar un minus scriptic in gestiunea inculpatei. Insusirea, folosirea sau traficarea acestor sume de bani trebuiau dovedite de catre organele de urmarire penala, deoarece asa cum s-a aratat constant in doctrina si practica judiciara nu orice lipsa din gestiune inseamna automat savarsirea infractiunii de delapidare, in lipsa dovedirii si a celorlalte elemente constitutive ale infractiunii prev.de art.2151 Cod penal, in cauza putand fi vorba de o lipsa in gestiune care poate angaja raspunderea materiala, de dreptul muncii, civile sau contraventionala, dupa caz.
Fata de probele administrate pana in prezent, Curtea a apreciat ca nu s-a dovedit intentia inculpatei, latura obiectiva a infractiunii si urmarea imediata, astfel incat nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de delapidare.
In cauza nu sunt intrunite nici elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu sau neglijenta in serviciu, prev.de art.246 Cod penal raportat la art.258 Cod penal si art.249 Cod penal raportat la art.258 Cod penal.
Vanzarea pe datorie era incriminata anterior in dispozitiile art.246 Cod penal raportat la art.258 Cod penal numai prin raportare la prevederile Legii nr.22/1969 si HG nr.2230/1969, iar asa cum am aratat mai sus, inculpata nu avea calitatea de gestionar in sensul Legii nr.22/1969 si nu era obligata sa tina contabilitatea conform prevederilor HG nr.2230/1969.
De altfel, schimbarile profunde suferite de Romania dupa 1989 se caracterizeaza, printre altele de existenta unei economii de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta, potrivit prevederilor art.135 alin.1 din Constitutie.
In contextul unei economii de piata si a unui sistem concurential vanzarea pe datorie ar putea constitui o politica economica, menita sa asigure desfacerea rapida a produselor in vederea reluarii ciclului de productie.
In cauza nu s-a facut dovada ca inculpatei ii era interzis sa vanda pe datorie.
Pe de alta parte declaratiile inculpatei, prin care recunoaste acest aspect, nu se coroboreaza cu nici un alt mijloc de proba, ba mai mult sunt contrazise de concluziile raportului de expertiza contabila, din care rezulta ca nu se poate stabili daca inculpata a vandut marfuri pe datorie.
Urmeaza, ca potrivit prevederilor art.69 Cod procedura penala, declaratiile inculpatei sub acest aspect sa fie inlaturate ca nerelevante.
Cu privire la infractiunea de neglijenta in serviciu se constata ca prejudiciul stabilit in sarcina inculpatei, prin raportul de expertiza contabila este unul scriptic, nu faptic si ca acest prejudiciu scriptic a fost produs, in mare masura si din culpa SC AIDA PREST COM SRL Focsani, care prin modul defectuos de tinere a  contabilitatii si prin faptul ca nu a controlat gestiunea inculpatei a contribuit la crearea acestui prejudiciu.
Pe de alta parte declaratiile martorilor Cojocaru Constantin, Cadar Tibor, Buchidau Silviu si Laptuca Grigore trebuie luate sub beneficiul de inventar deoarece acestia sun angajatii SC AIDA PREST COM SRL Focsani, si in cazul in care acestia nu ar declara in defavoarea inculpatei ar fi susceptibili sa fie ei insasi urmariti penal, in special Cadar Tibor.
Din considerente de ordin logic, Curtea apreciaza pe baza de prezumtie ca nu este posibil ca inculpata, sa isi insuseasca din gestiune, la numai 3 zile de la receptie un TIR cu zahar, deci o cantitate foarte mare, fara sa nu lase nici o urma.
Este posibil ca aceasta cantitate sa acopere lipsuri mai vechi din gestiune, acumulate in timp, dar acesta este si rezultatul culpei SC AIDA PREST COM SRL  Focsani, care asa cum am aratat  nu a tinut in mod complet gestiunea societatii, a permis incalcari ale regimului normal de circulatie a marfurilor si documentelor contabile primare si nu a verificat temeinic gestiunea scriptica si faptica a inculpatei.
Consideram astfel ca activitatea infractionala a inculpatei nu a putut fi dovedita, iar dubiul profita acesteia potrivit principiului "in dubio pro reo", eventualele aspecte de natura civila, respectiv prejudiciul cauzat si  celelalte pretentii civile urmand sa fie solutionate in fata instantelor civile competente, pe baza actiunii civile promovate de partea eventual interesata.
Nu putem fi de acord cu opinia separata exprimata de celalalt membru al completului de judecata deoarece solutia propusa de acesta, nu a fost solicitata de niciuna dintre parti, nici chiar de catre partea civila SC AIDA PREST COM SRL Focsani, eventuala parte interesata.
Motivul avut in vedere nu se incadreaza in opinia noastra in motivele de casare prevazute de art.3859 alin.1 Cod procedura penala si care sa fie avute in vedere de instanta din oficiu, potrivit prevederilor art. 3859 alin.3 Cod procedura penala.
  Intre recursurile formulate in cauza se afla si recursul inculpatei si recursul Parchetului de pe langa Tribunalul Vrancea, care are caracterul unui recurs in favoarea inculpatei, iar solutia preconizata de autorul opiniei separate ar conduce la tergiversarea procesului penal si ar prelungi suferintele unei persoane implicate in proceduri penale, cum este cazul inculpatei, astfel fiind incalcat principiul rezonabilitatii procesului penal si practica CEDO in domeniu.
S-a opinat separat in sensul admiterii recursului declarat de partea civila SC AIDA PREST COM SRL Focsani, al casarii in tot sau in parte a hotararilor judecatoresti pronuntate, cu consecinta mentinerii solutiei de desfiintare a ordonantelor procurorului si al trimiterii cauzei pentru redeschiderea urmaririi penale, din urmatoarele considerente :
Potrivit principiului legalitatii, procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi penal cat si in cursul judecatii.
Ca atare, sistemul procesului penal parcurge o serie de faze si etape procesuale iar activitatile din cadrul acestora se desfasoara intr-o anumita succesiune si in mod progresiv in fata unor anumite organe judiciare in conditii  prestabilite de lege.
Asemenea faze ale procesului penal sunt reprezentate de : urmarirea penala, judecata si punerea in executare a hotararilor judecatoresti.
In forma sa tipica procesul penal presupune trecerea prin cele trei faze in succesiunea aratata, in scopul realizarii unor sarcini specifice din coordonarea carora rezulta indeplinirea scopului procesului penal, acela al constatarii la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor, precum si la educarea cetatenilor in spiritul respectarii legilor.
In acest sens trebuie interpretate si dispozitiile art.2781 alin.8 lit.c Cod procedura penala care prevad in materia plangerii in fata instantei impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata ca, instanta admitand plangerea prin incheiere desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si cand probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, retine cauza spre judecare, dispozitiile privind judecarea in prima instanta si caile de atac, aplicandu-se in mod corespunzator.
O asemenea concluzie rezulta din insasi redactarea textului de lege enuntat care exprima vointa legiuitorului in a reglementa posibilitatea retinerii unei cauze penale spre judecare, urmare a desfiintarii actelor procurorului, in mod subsecvent si doar in masura in care probele administrate in cursul urmaririi penale sunt suficiente realizarii judecatii.
In speta, prin incheierea din 17.06.2004 pronuntata de Judecatoria Focsani, urmare a admiterii plangerii formulate de persoana vatamata SC AIDA PREST COM SRL  Focsani, impotriva rezolutiei nr.351/II/2/2004 si a desfiintarii ordonantei nr.586/P/2004 ale Parchetului de pe langa Judecatoria Focsani, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale impotriva inculpatei D.M.S. pentru savarsirea infractiunii de delapidare prev. de art.2151  alin.1 Cod penal.
Solutia instantei de desfiintare a ordonantei procurorului o apreciez ca fiind legala, din ansamblul mijloacelor administrate pana la acel moment rezultand elemente cu privire la existenta faptei si autorul acesteia impunandu-se stabilirea imprejurarilor imperios necesare angajarii raspunderii sale penale.
Mai departe, in lipsa unei probatiuni suficiente aflarii adevarului si lamuririi cauzei sub toate aspectele, in vederea justei solutionari a acesteia, modalitatea de retinere a cauzei spre judecare a fost nelegala si in  masura sa afecteze insusi scopul procesului penal in ceea ce priveste constatarea in mod complet a faptelor care constituie infractiunea si tragerii la raspundere penala a persoanei vinovate.
Dovada unor asemenea imprejurari o constituie modalitatea de solutionare ulterioara a cauzei, prin achitarea de catre prima instanta in temeiul art.10 lit.b Cod procedura penala a inculpatei D.M.S. si a lasarii nesolutionata a actiunii civile alaturata actiunii penale.
Desi instanta de apel, in rejudecare, a condamnat-o pe inculpata pentru savarsirea unei infractiuni, incadrarea juridica data faptelor a fost corespunzatoare infractiunii de neglijenta in serviciu, prevazuta de art.249 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.258 Cod penal.
Totodata, pe latura civila a fost obligata inculpata la plata in parte a despagubirilor solicitate de partea civila SC AIDA PREST COM SRL  Focsani, pana la concurenta sumei de 131.489.115 lei.
Si aceasta solutie comporta unele critici cu privire la calitatea speciala ceruta de lege subiectul activ al infractiunii raportat la activitatile specifice ce-i reveneau inculpatei D.M.S. in baza raporturilor de munca din cadrul partii civile SC AIDA PREST COM SRL  Focsani.
Lipsa de rol activ a organelor de urmarire penala retinuta in opinia majoritara si fundamentarea solutiei pe temeiul existentei unui dubiu care profita inculpatei, apar ca aflandu-se intr-o contradictie fie si din perspectiva indeplinirii scopului procesului penal reprezentat, asa cum am aratat, de constatarea la timp si in mod complet a infractiunilor si tragerii la raspunderea penala a celor care le-au savarsit, in asa fel incat prin aceasta sa se asigure ordinea de drept precum si apararea drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor.
Pe baza tuturor celor de mai sus, s-a considerat ca solutia legala ce s-ar fi impus in cauza, urmare a admiterii plangerii persoanei vatamate SC AIDA PREST COM SRL Focsani, era aceea prevazuta de art.2781 alin.8 lit.b Cod procedura penala, respectiv a trimiterii cauzei la procuror in vederea redeschiderii urmaririi penale.
In acest mod s-ar fi asigurat realizarea obiectului urmaririi penale    constand in strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunii,  la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata.
Totodata, s-ar fi creat premisa respectarii sistemului procesului penal iar organele de urmarire penala ar fi fost obligate sa stranga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, atat in favoarea cat si in defavoarea invinuitei, in vederea justei solutionari a cauzei.
Se impunea astfel a fi administrate mijloace de proba in scopul :
- stabilirii exacte a aprovizionarilor cu cantitati de zahar efectuate de SC AIDA PREST COM SRL  Focsani pe perioada incriminata dar si anterior acesteia, pentru a se stabili stocul existent si modificarile aduse acestuia in timp ;
- reflectarii in evidenta contabila a cantitatilor de zahar aprovizionate pe furnizori si efectuarea unor verificari incrucisate cu evidentele contabile ale acestora cat si intre depozitul central al societatii si gestiunea invinuitei ;
- determinarii precise a modalitatilor de inventariere anterioare a marfii si stabilirii diferentelor de marfa constatate sau declarate in minus si in ce masura asemenea diferente au fost confirmate si acoperite ulterior fizic sau prin incasarea contravalorii lor ;
-  strangerii evidentelor cu privire la receptia cantitativa si calitativa a marfurilor de catre invinuita, evidentierea scriptica si cronologica a gestiunii acesteia si a modificarilor intervenite raportat la intrari, iesiri si stoc ramas ;
- aprofundarea concluziilor raportului de expertiza contabila prin care desi se constata in luna august 2003 o lipsa in gestiune de 20.000 kg zahar vrac, nu sunt determinate cauzele care au provocat-o ;
In vederea lamuririi tuturor acestor imprejurari, se impunea completarea urmaririi penale prin administrarea mijloacelor de proba pertinente si concludente cauzei cum ar fi fost : reaudierea reprezentatilor persoanei vatamate SC AIDA PREST COM SRL Focsani, reaudierea invinuitei D.M.S., efectuarea de confruntari intre acestia, strangerea de inscrisuri si documente financiar contabile, completarea raportului de expertiza contabila sau efectuarea unui nou raport, audierea suplimentara de martori care au participat sau cunosc despre aprovizionarile efectuate,  verificarea sustinerilor invinuitei inclusiv prin efectuarea de confruntari.
Administrarea acestor mijloace de proba cat si a oricaror alte mijloace prin exercitarea de catre organele de urmarire penala a rolului activ nu s-ar constitui intr-o atingere adusa caracterului rezonabil al procesului penal ci dimpotriva, ar fi servit aflarii adevarului cu privire la faptele , imprejurarile cauzei si persoana invinuitei, imprejurari absolut esentiale realizarii scopului si regulilor de baza ale procesului penal.
Pentru considerentele aratate si avand in vedere cazul de casare prevazut de art.3859 pct.171 Cod procedura penala constand in gresita apreciere a legii, se impunea admiterea recursului partii civile SC AIDA PREST COM SRL  Focsani, casarea in totalitate a deciziei penale nr.522/18.11.2005 a Tribunalului Vrancea si a sentintei penale nr.1199/5.04.2005 a Judecatoriei Focsani si in parte a incheierii de sedinta din 24.06.2004 pronuntata in dosarul nr.2284/2004 al Judecatoriei Focsani, cu consecinta mentinerii solutiei de desfiintare a ordonantelor procurorului, in sensul trimiterii cauzei pentru redeschiderea urmaririi penale (art.278 alin.8 lit.b Cod procedura penala).