Criterii de incredintare a minorilor cand sunt doi sau mai multi frati.

    In cazul in care din casatorie au rezultat mai multi copii, trebuie sa se tina seama de interesul lor comun, acela de a creste impreuna, separarea fratilor constituind o masura extrema, care isi poate gasi justificarea numai la situatii extreme.
                    Decizia civila 723/R din 05.12.2008 a Curtii de Apel Galati

Prin actiunea inregistrata la nr. 1442/173/2007 la Judecatoria Adjud, reclamantul L.I.E. a chemat in judecata pe parata L.E., solicitand desfacerea casatoriei incheiate la 27.04.2006 din culpa acesteia, revenirea la numele anterior, incredintarea spre crestere si educare reclamantului a minorului R.G. si obligarea paratei la plata pensiei de intretinere.
Parata  L.E. a depus intampinare-cerere reconventionala.
A precizat ca este insarcinata in aprox.5 luni cu al doilea copil al sotilor si deoarece nu are posibilitati financiare  este de acord cu incredintarea primului minor catre reclamant dar din motivele expuse pe larg in cerere a solicitat desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a acestuia.
Prin sentinta civila nr. 970/20.11.2007 Judecatoria Adjud a admis actiunea.
Minorul R.G., a fost incredintat spre crestere si educare reclamantului. Pentru a hotari astfel cu privire la divort, prima instanta a avut in vedere declaratiile martorilor din care a rezultat ca parata se deplasa des la parintii sai perioade de cateva zile neglijandu-si familia.
Cu privire la incredintarea minorului s-au avut in vedere acordul partilor si concluziile referatului de ancheta sociala efectuat la domiciliul reclamantului.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termen parata criticand-o pentru ca instanta nu a manifestat rol activ considerand ca nu se mai impune efectuarea  referatului de ancheta sociala la domiciliul sau.
       A precizat ca solicita incredintarea minorului acesteia deoarece vizitandu-l la reclamant a constatat ca nu este ingrijit corespunzator motiv pentru care a sesizat si Protectia Copilului.
A sustinut ca la instanta de fond a fost initial de acord cu incredintarea acestuia reclamantului fiind amenintata dar si considerand ca nu se poate ocupa de 2  copii fara contributia baneasca a tatalui acestora.
Prin decizia civila nr.157/2008 a Tribunalului Vrancea s-a admis apelul,
s-a schimbat in parte sentinta in sensul ca s-au incredintat paratei apelante spre crestere si educare minorii R.G. si E.I..
Pentru a pronunta aceasta decizie s-au retinut urmatoarele :
 Referitor la incredintarea minorului din referatele de ancheta sociala efectuate la domiciliile  ambelor parti rezulta ca parata are conditii mult mai bune intr-o casa de locuit cu 4 camere si anexe decat reclamantul intr-o garsoniera inchiriata.
De asemenea, se considera ca este in interesul minorului in varsta de 1 an si jumatate sa fie crescut de mama decat de tata.
Atitudinea oscilanta a paratei care la instanta de fond a fost de acord cu incredintarea acestuia reclamantului e credibil sa se fi datorat starii de graviditate a acesteia.
Cum minora E.I. este rezultata tot din casatoria partilor dar s-a nascut dupa pronuntarea hotararii de catre instanta de fond respectiv la 19.03.2008 situatia acesteia urmand insa a fi stabilita, in temeiul art. 42 Codul familiei va fi incredintata tot paratei tinand cont de varsta acesteia.
Impotriva deciziei civile nr.157/2008 a Tribunalului Vrancea a declarat recurs reclamantul considerand-o nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive :
Pentru a-i incredinta minorul R.G., instanta de fond a avut in vedere consimtamantul paratei, exprimat expres si in scris prin intampinare si cerere reconventionala din 06.11.2007, referatul anchetei sociale si interesul minorului care, desi locuia cu tatal sau intr-o garsoniera, era bine intretinut si ingrijit, iar el ii acorda toata afectiunea.
Este netemeinica si contravine intereselor minorului ratiunea instantei de apel care a incredintat paratei minorul doar pentru faptul ca aceasta "are conditii mult mai bune intr-o casa de locuit cu 4 camere si anexe decat reclamantul intr-o garsoniera inchiriata", aprecierea intereselor minorului trebuind a fi facuta de instanta in cadrul dispozitiilor legale, iar nu in afara acestora.
Unul din principiile ocrotirii parintesti, e acela ca parintii trebuie sa-si exercite drepturile si sa-si indeplineasca indatoririle parintesti in mod egal si numai in interesul copilului; notiunea de interes al copilului incluzand obligatia parinteasca de a-l creste pe copil ingrijind de sanatatea si de dezvoltarea lui fizica si psihica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, supravegherea sa permanenta.
Ca atare, nu este in interesul minorilor sa fie amandoi incredintati mamei, care nu realizeaza venituri si mai are si alte obligatii contractuale.
Examinand actele si lucrarile dosarului recursul s-a respins ca  nefondat.
Este de necontestat ca interesul superior al copilului trebuie sa prevaleze in toate demersurile si deciziile care privesc copilul, acest interes fiind ridicat la rang de principiu atat prin normele nationale, cat si prin cele internationale in materie, respectiv art.2 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art.42 alin.(1) Cod familiei si art.3 din Conventia cu privire la drepturile copilului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 si ratificata de Romania in anul 1990, prin Legea nr.18/1990.
Prin urmare, si la incredintarea copiilor minori, conditia esentiala in raport de care instantele judecatoresti au indatorirea sa se pronunte, consta in interesul superior al copiilor, interes ce urmeaza a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate in acest scop de doctrina si jurisprudenta.
Aceste criterii sunt varsta copilului, posibilitatile parintelui de a-i asigura o buna dezvoltare fizica, intelectuala si morala, atasamentul fata de minor, precum si al minorului fata de parinte, grija manifestata de parinti in timpul convietuirii si dupa despartirea lor in fapt, precum si altele asemenea.
Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formeaza un ansamblu guvernat de principiul egalitatii, ceea ce inseamna ca nu se poate retine caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective; astfel spus, in aprecierea interesului superior al copilului nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enuntate, instanta urmand a le evalua in ansamblul lor, prin analizarea fiecarui criteriu in contextul celorlalte.
In plus, in cazul in care din casatorie au rezultat mai multi copii, trebuie sa se tina seama de interesul lor comun, acela de a creste impreuna, separarea fratilor constituind o masura extrema, care isi poate gasi justificarea numai la situatii extreme.
Cresterea impreuna a fratilor este in interesul lor superior nu doar atunci cand intre ei s-au statornicit puternice legaturi de afectiune, cand masura separarii ar fi de natura sa le creeze traume psihice greu de depasit, dar si atunci cand separarea ar contribui la o ruptura definitiva intre frati, datorata influentei negative a parintilor; daca interesele copiilor minori impun cresterea lor impreuna, atunci cand intre ei exista legaturi de afectiune, cu atat mai mult aceeasi solutie se impune cand separarea ar contribui la disparitia sentimentelor firesti dintre frati, preintampinarea unei asemenea rupturi, care nu este in interesul copiilor, putandu-se realiza numai prin cresterea lor impreuna, prin traiul alaturi putandu-le fi schimbate sentimentele intr-un sens pozitiv, spre o relatie de dragoste si afectiune reciproca, proprie fratilor, cu consecinte benefice pentru dezvoltarea lor viitoare.
Transpunand criteriilor enuntate la situatia de fapt din speta, asa cum a fost ea retinuta de instantele de fond, se constata ca masura de incredintare catre mama si a baiatului corespundea interesului superior al acestuia.
Astfel, este cert stabilit ca ambii parinti prezinta cam aceleasi conditii materiale si garantii morale pentru cresterea si educarea celor doi copii minori nascuti din casatorie, dar ca, in timp ce mama manifesta un atasament egal fata de amandoi copiii si o disponibilitate egala in a-i creste si a-i educa impreuna, tatal manifesta un puternic atasament numai fata de baiat pe care doreste sa il creasca in familia sa.
Astfel, desi recurentul pretinde ca intimata nu are mijloace de intretinere, sa nu uitam ca e beneficiara unui contract de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere si ca ea gospodareste impreuna cu parintii sai in conditii ce au fost apreciate de referentul comunei P ca fiind "foarte bune". Pe de alta parte venitul recurentului e de doar 600 lei, fapt ce denota ca ambii parinti prezinta cam aceleasi garantii materiale.
In ceea ce priveste moralitatea mamei, aceasta e pusa la indoiala de fostul sot numai sub aspectul parasirii domiciliului comun si lasarea baiatului in grija sa exclusiva pentru ca se ducea la parintii sai, ori o incredintare a ambilor copii catre intimata, care locuieste in prezent la parintii sai elimina implicit aceasta problema.
Ceea ce a fost hotarator pentru instanta de apel in luarea deciziei a fost varsta frageda a copiilor, varsta ce presupune prezenta mamei pe cat posibil cat mai mult in preajma minorilor. S-a apreciat ca fiind corecta optica instantei de apel sub acest aspect.
In plus, s-a  apreciat ca tatal nu i-ar putea oferi minorului un climat propice dezvoltarii armonioase a personalitatii sale in formare in conditiile in care vorbeste de tulburari psihice ale intimatei fara date reale in acest sens, nu aminteste nimic de fetita desi e tot copilul sau si considera ca mama nu prezinta garantii morale, desi concepe un copil cu aceasta in perioada imediat anterioara. E usor de intuit ce-i va spune baiatului despre mama si sora sa daca i-ar fi incredintat, ceea ce i-ar induce practic in mod indirect sentimentul de respingere fata de persoanele cu care ar trebui sa aiba cea mai apropiata relatie, ceea ce in mod neindoielnic contravine interesului baietelului, care trebuie crescut in  spiritul de dragoste si respect fata de toti membrii familiei.