Pensie pentru limita de varsta. Stagiu de cotizare.

Cata vreme activitatea desfasurata de recurentul - contestator nu se regaseste la art.43 al.1 si 2 din Legea nr. 19/2000, si nici nu a facut obiectul actelor normative cu caracter special mentionate, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 .
                                      Decizia civila nr. 421/R/29.03.2010 a Curtii de Apel Galati

Prin cererea formulata si inregistrata sub nr. 5135/121/11.09.2009 pe rolul Tribunalului Galati, reclamantul G.V. a solicitat in contradictoriu cu parata C.J.P. Galati, emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei pentru limita de varsta si vechime integrala, prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum si la plata diferentelor intre pensia cuvenita si pensia incasata incepand cu 01.12.2005.
Motivandu-si in fapt actiunea, a aratat ca este pensionat pentru limita de varsta si vechime integrala, in temeiul prevederilor Legii nr. 3/1977, incepand cu data de 01.05.1998.
 A sustinut ca desi a lucrat timp de 25 de ani, 6 luni si 8 zile in grupa I de munca, perioada in care a cotizat efectiv la bugetul asigurarilor sociale de stat, parata, la stabilirea punctajului mediu anual, parata a utilizat in mod eronat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani in loc de 20 de ani.
De asemenea, a precizat ca la recalcularea pensiei stabilita prin decizia de recalculare, trebuiau avute in vedere conditiile de stagiu si de varsta prevazute de Legea nr. 3/1977, fapt care  rezulta si din prevederile HG nr. 1550/2004.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 3/1977, persoanele care au lucrat efectiv cel putin 20 de ani in locuri in care, potrivit legii, se incadrau in grupa I de munca, sau cel  putin 25 de ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei se lua in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe, cate un an si 6 luni pentru grupa I de munca si un an si 3 luni pentru grupa II de munca.
Persoanele care indeplineau aceste conditii, puteau fi pensionate la cerere,  la 50 de ani  atat barbatii cat si femeile care au lucrat in grupa I de munca, si la 55 de  ani  barbatii si 50 de ani femeile care au  lucrat in grupa a II-a de munca.
Astfel, aceste persoane au beneficiat atat de reducerea varstei legale de pensionare, cat si de majorarea vechimii in munca, sens in care, reclamantul, a aratat ca pentru activitatea desfasurata in grupa I de munca de cel putin 20 de ani, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani si nu de 30 de ani, cum in mod gresit a utilizat C.J.P. la determinarea punctajului mediu anual.
In sustinerea actiunii, s-a folosit de proba cu inscrisuri.
In drept a invocat disp. din Legea nr. 3/1977, Legea nr. 19/2000, HG nr. 1550/2004 si OUG nr.4/2005.
Parata, in termen legal a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia tardivitatii formularii actiunii, motivat de faptul ca decizia prin care s-a recalculat punctajul mediu anual al reclamantului, avand in vedere un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, a fost emisa la data de 30.11.2005, iar potrivit disp. art. 87 din Legea nr. 19/2000, deciziile de pensie pot fi contestate in termen de 45 de zile de la comunicare.
A solicitat de asemenea respingerea pretentiilor ca prescrise deoarece conform art.1 si 3 din DL 167/1958 dreptul la actiune se prescrie daca nu a fost exercitat in 3 ani de la data nasterii acestuia.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
A invederat ca reclamantul a fost pensionat pentru munca depusa si limita de varsta, cu vechime integrala, incepand cu data 01.12.2005 iar intrucat drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite sub imperiul Legii nr. 3/1977, acestea au fost recalculate conform O.U.G. nr. 4/2005 si H.G. nr. 1550/2004, cu luarea in considerare a sporului acordat de lege pentru activitatea desfasurata in grupa I de munca.
Prin art. 20 din Legea nr. 19/2000, au fost mentionate locurile de munca cu conditii speciale, pentru care drepturile de pensie se deschid potrivit prevederilor art. 43 din acelasi act normativ. Pentru celelalte categorii de asigurati care si-au desfasurat activitatea in fosta grupa I de munca, stagiul complet de cotizare utilizat la stabilirea punctajului mediu anual este cel prevazut la art. 8 din Legea nr. 3/1977, respectiv 30 de ani in cazul barbatilor si 25 de ani pentru femei, situatia in care se afla si reclamantul.
In combaterea sustinerilor reclamantului, s-a folosit de proba cu inscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 1902/24.11.2009 a Tribunalului Galati s-a respins contestatia  formulata de reclamantul G.V. in contradictoriu cu  parata C.J.P.  GALATI  ca nefondata.
In motivare instanta retine urmatoarele:
Potrivit disp. art. 137 C.pr.civ., s-a analizat exceptia tardivitatii formularii actiunii si prescriptiei dreptului la actiune invocata de catre parata.
Avand in vedere ca reclamantul nu contesta decizia de pensionare, situatie in care acesta ar fi trebuit sa se adreseze instantei in termen de 45 de zile de la comunicare, ci solicita recalcularea drepturilor sale de pensie, in care la stabilirea punctajului mediu anual, sa fie utilizat un stagiu de cotizare de 20 de ani, s-a respins ca nefondata exceptia tardivitatii.
 Cu privire la prescriptia drepturilor ce eventual decurg din diferenta intre pensia cuvenita si pensia incasata, instanta a  constatat ca dreptul la actiune al petentului curge de la data publicarii deciziei nr. 40/22.09.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care a statuat modul corect de aplicare a art.77 si art.43 din L.19/2000 sens in care a respins  exceptia prescriptiei ca nefondata.
Pe fondul cauzei s-au retinut urmatoarele:
Potrivit deciziei de pensie, reclamantul G. V. este beneficiarul unei pensii pentru munca depusa si limita de varsta, incepand cu  01.12.2005 , drepturile de pensie fiind stabilite potrivit Legii nr. 3/1977.
Prin actiunea formulata, a solicitat recalcularea pensiei, prin utilizarea la stabilirea punctajului mediu anul, a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Potrivit art. 1 din HG  Nr. 1550 din 23 septembrie 2004, incepand cu data de 1 octombrie 2004, pensiile din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate in vederea recalcularii in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare.
In art. 2 a. 3 din aceiasi hotarare "Pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
Potrivit disp. art. 8 al. 1 din Legea nr. 3 din 30 iunie 1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala "Personalul muncitor care are o vechime in munca de minimum 30 ani barbatii si 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de varsta, la implinirea varstei de 62 ani barbatii si 57 ani femeile.
Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 40/22.09.2008, a retinut ca prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind stagiul complet de cotizare utilizat la stabilirea punctajului mediu anual in procesul de recalculare a pensiilor conform OUG nr.4/2005 - articol invocat de catre reclamant prin actiune - se aplica pentru asiguratii care au lucrat in conditii speciale de munca.
Astfel, instanta nu a retinut sustinerea reclamantului in sensul ca parata la recalcularea drepturilor sale de pensie, ar fi trebuit sa utilizeze un stagiu de cotizare de 20 de ani, dat fiind faptul ca disp. art. 43 al. 1 din Legea nr. 19/2000, privesc persoanele care si-au desfasurat activitatea in locurile de munca in conditii speciale cum sunt cele din: unitatile miniere, activitati de cercetare, exploatare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I  si II de expune la radiati, aviatia civila, activitate artistica.
Or, reclamantul, nu a prestat nicio activitate care sa se regaseasca in continutul dispozitiilor legale mentionate.
Intrucat drepturile de pensie ale reclamantului, au fost stabilite sub imperiul Legii nr. 3/1977, parata in mod corect a utilizat la determinarea punctajului mediu anual, stagiul complet de cotizare de 30 ani.
Fata de aceste considerente, a respins ca nefondata actiunea.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs contestatorul G.V. considerand-o nelegala si netemeinica.
In motivarea recursului se arata ca , din coroborarea disp. art. 43 si art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, rezulta ca pentru locurile de munca in conditii speciale, stagiul complet de cotizare este cel prevazut in art. 43, respectiv 20 de ani.
Decizia nr. 40/2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in interesul legii, prin care a fost statuat ca disp. art. 77 alin. 2 rap. La art. 43 alin. 1 si 2 din Legea nr. 19/2000 se interpreteaza in sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 01.07.1977 la 31.03.2001 si care si-au desfasurat activitatea in grupe speciale de munca este cel reglementat in art. 14 din Legea nr. 3/1977 demonstreaza acuratetea juridica a acestui rationament.
Potrivit art. 19 si 20 din Legea nr. 19/2000 exista doua categorii de locuri de munca tratate diferit fata de locurile de munca obisnuite care au un tratament juridic egal conform art. 20 cu referire la anexa 2 din Legea nr. 19/2000.
Avand o activitate de peste 27 de ani in grupa I-a de munca, prin urmare in conditii deosebite in intelesul art. 10 din Legea nr. 19/2000, i se pot aplica dispozitiile cuprinse in anexa 4 a Legii nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare fiind de 20 de ani.
A invocat practica judiciara in materie, respectiv jurisprudenta Curtii de Apel Bucuresti.
In consecinta a solicitat admiterea recursului, modificarea hotararii recurate in sensul admiterii contestatiei asa cum a fost formulata.
In drept a invocat disp. art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea hotararii instantei de fond ca fiind legala si temeinica.
Analizand hotararea recurata sub toate aspectele de fapt si de drept, in conformitate cu disp. art. 3041 Cod procedura civila, curtea apreciaza ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente.
In primul rand, este de observat faptul ca recurentul nu emite nici o critica impotriva sentintei recurate, nu arata nici un motiv de nelegalitate si netemeinicie ci reia argumentele de fapt si de drept expuse in actiunea introductiva.
Asa cum a retinut instanta de fond, recurentul contestator s-a  pensionat, la cerere, pentru limita de varsta, incepand cu data de 24.04.1998, in baza Legii nr. 3/1977.
Decizia nr. 40/22.09.2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in interesul legii, prin care a statuat ca disp. art. 77 al.2 raportat la art. 43 al.1 si 2 din Legea nr. 19/2000 se interpreteaza in sensul ca, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 si care si-au desfasurat activitatea in grupe speciale de munca este reglementat in art. 14 din Legea nr. 3/1977  invocata de recurent nu devine aplicabila in speta dedusa judecatii intrucat recurentul s-a pensionat in baza  Legii 3/1977 dar nu a desfasurat activitate in locurile de munca in conditii speciale prev. de art. 43 din acelasi act normativ.
 Mai mult, concluzia cuprinsa in recursul in interesul legii face referire la aplicarea unitara a disp.art.77 al.2,  la art.43 al.1 si 2 din Legea 19/2000, respectiv categoriile profesionale incadrate in conditii speciale de munca - mineri, personalul artistic si de aviatie militara  si ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, la  determinarea punctajului mediu anual sa se utilizeze stagiile de cotizare prev. la art.14 din Legea 3/1977.
Deci, doar  asiguratii care si-au desfasurat activitatea in grupe speciale de munca, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sanatatii , si ale caror drepturi de pensie s-au deschis in perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 au beneficiat atat de reducerea varstei legale de pensionare, cat si de majorarea vechimii in munca, deci a perioadei de contributie, denumita in actuala reglementare stagiu de cotizare.
Ca atare, pentru asiguratii care au lucrat in conditii speciale de munca si ale caror drepturi la pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977.
De asemenea, in mod corect a retinut prima instanta faptul ca recurentului - contestator nu-i sunt aplicabile disp. art. 43 raportat la art. 20 din Legea nr.19/2000 (referitor la utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 15-20 ani)deoarece acesta nu si-a desfasurat activitatea in locurile de munca in conditii speciale cum sunt cele din: unitatile miniere, activitati de cercetare, exploatare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I  si II de expune la radiati, aviatia civila, activitate artistica si nici in conditii deosebite.
Activitatea desfasurata de recurentul contestator nu se regaseste la art. 43 (1) si (2) din Legea nr. 19/2000.
Recurentul-contestator a fost pensionat in anul 1998 cu o vechime in munca  dovedita de 45 de ani, 2 luni si 29 zile, din care 25 de ani, 6 luni si 8 zile incadrati in grupa I de munca,ca mecanic de locomotiva.
 Ori, activitatea  desfasurata de recurentul-contestator nu se regaseste la art.43 al.1 si 2 din Legea 19/2000  (mineri, personal artistic si aviatie civila) si nici nu au facut obiectul  actelor normative cu caracter special mentionate.
Mai mult,  recurentului i s-a recalculat pensia prin decizie iar acesta nu a contestat-o in termen de 45 de zile de la comunicare, ramanand astfel definitiva.
  In ceea ce priveste sustinerea recurentului ca exista hotarari judecatoresti irevocabile, dand exemplu o sentinta civila a Curtii de Apel Bucuresti pronuntata intr-o alta cauza, aratam urmatoarele:
Practica judiciara depusa la dosar nu este obligatorie pentru instanta intrucat potrivit Constitutiei, judecatorii se supun doar legii.
Hotararile judecatoresti pronuntate in alte cauze sunt opozabile doar  acelor parti litigante din cauza respectiva si nu ,,erga omnes’’.    
In consecinta, instanta trebuie sa se bazeze in pronuntarea solutiei adoptate pe temeiuri de drept aplicabile spetei dedusa judecatii si pe propria  convingere rezultata din analizarea situatiei de fapt raportata la probele  administrate in cauza.
Mai mult, CEDO prin hotararea pronuntata la data de  6.12.2007  in cauza  Beian impotriva Romaniei a precizat faptul ca divergentele de jurisprudenta constituie prin natura, consecinta inerenta a oricarui sistem judiciar care se  bazeaza pe un ansamblu de instante de fond avand autoritate asupra competentei  lor teritoriale iar rolul de a reglementa aceste  contradictii ale jurisprudentei  revine instantei supreme.
Fata de considerentele de fapt si de drept  expuse mai sus, curtea  a apreciat ca recursul  contestatorului este  nefondat astfel ca in temeiul disp. art.312 al.1 Cod procedura civila a fost respins recursul ca nefondat.