Drept civil. Legea nr. 10/2001. Refuzul persoanei juridice detinatoare de a raspunde la notificare. Stabilirea si acordarea despagubirilor de catre instanta de judecata.

Potrivit dispozitiilor art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicata, in termen de 60 de zile de la inregistrarea notificarii sau, dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea detinatoare este obligata sa se pronunte, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, asupra cererii de restituire in natura.
Potrivit dispozitiilor art. 28 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, in cazul in care unitatea detinatoare nu a fost identificata, persoana indreptatita poate chema in judecata statul, prin Ministerul Finantelor Publice in termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevazut la alin.1, daca nu a primit comunicarea din partea Primariei, sau de la data comunicarii, solicitand restituirea in natura sau, dupa caz, masuri reparatorii prin echivalent in formele prevazute de lege.
Reclamantii considerandu-se persoane indreptatite la masuri reparatorii au urmat procedura prevazuta de Legea nr.10/2001, primind de la intimata adresa contestata.
Procedura solutionarii notificarii prevazuta de art.21 din Legea nr.10/2001 are caracter necontencios , dar obligatoriu potrivit art.109 alin.2 cod procedura civila, insa nesolutionarea sau temporizarea solutionarii cererii, deschide celui vatamat accesul la jurisdictia civila pentru a fi finalizata.

                           Decizia civila nr. 155/A din 21.05.2010 a Curtii de Apel Galati

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Braila, petentii M.E.T. si Z.A. au contestat Dispozitia  nr. 46280 din 19 octombrie 2004 emisa de Primaria municipiului Braila, prin care li s-au respins cererile de restituire in natura a imobilelor situate in Braila - 2 ochiuri magazie si 212 m.p. teren, si in Braila - 2 ochiuri magazie si 255 m.p. teren.
Tribunalul Braila a admis contestatia si a obligat Institutia Primarului municipiului Braila sa emita Dispozitie in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 10/2001 cu privire la notificarile nr. 196/2002 si nr. 195/2002, inregistrate sub nr. 12573/15.02.2002 si respectiv nr. 12572/15.02.2002 si fac obiectul dosarelor aflate pe rolul Comisiei Locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, formulate de notificatorii M.E.T.si Z.A., privind imobilele situate in municipiul Braila - 2 ochiuri de magazie si 212 m.p. teren si Braila - 2 ochiuri de magazie si 255 m.p. teren ce au apartinut autorului P.M., fosta P., care a dobandit imobilele notificate in baza actului de partaj voluntar inregistrat la Tribunalul Br.
A obligat pe reclamanti la plata diferentei de onorariu de expertiza in suma de 200 lei RON in contul Biroului local de expertize judiciare, tehnice si contabile de pe langa Tribunalul Braila, pentru expertul V.T.
A respins actiunea formulata de reclamantii M.E.T. si Z.A., in contradictoriu cu Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice Braila, pentru lipsa calitatii procesuale pasive.
Pentru a pronunta aceasta hotarare a retinut ca detinatorii actuali ai unei parti din imobil sunt persoane fizice si legea nu exonereaza institutia notificata de obligatia de a se pronunta printr-o dispozitie motivata asupra notificarilor.
Instanta nu se poate substitui institutiei notificate si nu poate stabili, in lipsa unei dispozitii, masurile reparatorii.
Impotriva acestei hotarari au formulat apel contestatorii M.E.T. si Z.A., considerand-o nelegala si netemeinica pentru urmatoarele considerente;
In mod gresit instanta a obligat Institutia Primarului Braila sa emita dispozitie in temeiul Legii nr. 10/2001 privind restituirea magaziilor situate in Braila.
In realitate o astfel de dispozitie chiar daca nu poarta acest nume a fost emisa de Primarie sub nr. 46280 din 19 octombrie 2004, prin care au fost solutionate notificarile nr. 195/2002 si 196/2002 in mod nefavorabil.
Au considerat ca instanta trebuia sa dispuna restituirea in natura a imobilului din str. Mare, constructie si teren in suprafata de 255 m.p. si sa dispuna plata despagubirilor pentru imobilul din str. Mare, in suprafata de 212 m.p. - constructie si teren, constructia fiind demolata si in prezent existand o constructie.
Intimata Institutia Primarului municipiului Braila a solicitat respingerea apelului intrucat raspunsul comunicat notificarilor prin adresa nr. 46280 din 19 octombrie 2004, nu constituie o dispozitie in sensul Legii nr. 10/2001, astfel ca nici pana la data pronuntarii sentintei civile, nu s-a pronuntat o dispozitie.
Verificand legalitatea si temeinicia hotararii apelate prin prisma motivelor de apel invocate Curtea a constatat apelul fondat, pentru urmatoarele considerente;
Potrivit dispozitiilor art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicata, in termen de 60 de zile de la inregistrarea notificarii sau, dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea detinatoare este obligata sa se pronunte, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, asupra cererii de restituire in natura.
Prin adresa emisa intimata, analizand notificarile depuse in anul 2002, a comunicat reclamantilor ca in conformitate cu dispozitiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, urmeaza sa se adreseze instantei de judecata, intrucat unitatea detinatoare nu a fost identificata.
Potrivit dispozitiilor art. 28 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, in cazul in care unitatea detinatoare nu a fost identificata, persoana indreptatita poate chema in judecata statul, prin Ministerul Finantelor Publice in termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevazut la alin.1, daca nu a primit comunicarea din partea Primariei, sau de la data comunicarii, solicitand restituirea in natura sau, dupa caz, masuri reparatorii prin echivalent in formele prevazute de lege.
Reclamantii considerandu-se persoane indreptatite la masuri reparatorii au urmat procedura prevazuta de legea nr. 10/2001, primind de la intimata adresa contestata.
Procedura solutionarii notificarii prevazuta de art. 21 din legea nr. 10/2001 are caracter necontencios, dar obligatoriu potrivit art. 109 alin. 2 cod procedura civila, insa nesolutionarea sau temporizarea solutionarii cererii, deschide celui vatamat accesul la jurisdictia civila pentru a fi finalizata.
Astfel, instanta de fond, in mod gresit nu a solutionat cauza pe fond dispunand reluarea procedurii administrative de verificare cu privire la imobilele notificate in conditiile in care Comisia instituita in aplicarea Legii nr. 10/2001 si-a exprimat optiunea.
Este adevarat ca instanta nu se poate substitui institutiei notificate, insa in speta de fata, unitatea notificata a dispus cu privire la notificari, ca urmare a verificarilor sale, iar instanta de judecata este obligata sa se pronunte cu privire la legalitatea si temeinicia masurilor dispuse conform art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Fata de considerentele expuse mai sus Curtea a admis apelul si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.