actiune in anulare; legalitatea calcularii majorarilor de intarziere la sumele ce urmeaza sa fie achitate cu titlu de contributie la fondul de sanatate

Persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul  primit la plangerea prealabila sau care nu a primit un raspuns in termenul  prev. la art. 2 al. 2 lit. h poate sesiza instanta de contencios administrativ, solicitand anularea in tot sau in parte a actului.

                            Decizia civila nr. 3125 din 29.05. 2012  a Curtii de Apel Galati

Prin actiunea inregistrata sub nr. 2146/113/2011 la Tribunalul Braila, reclamantul IL a chemat in judecata pe intimata CAS pentru ca, prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna anularea Deciziei nr. 1621/16 02 2010  emisa de parata CAS prin care a fost stabilita obligarea de a plati suma de 28.736,96lei, din care suma de 14.958 lei reprezentand contributie  aferenta perioadei 2006-2008 si suma de 13.778,96 lei  reprezentand majorari de intarziere, precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
A aratat ca actul administrativ contestat este emis cu incalcarea dispozitiilor legale intrucat nu au fost respectate disp. art. 141 Cod procedura fiscala prin emiterea intai a unui titlu de creanta si comunicarea acestuia petentului in vederea contestarii si la ramanerea definitiva a acestuia emiterea titlului executoriu.
Petentul a mai aratat ca desi nu i-a fost comunicat efectiv titlul executoriu,  s-a pornit executarea silita. Potrivit art. 86 alin. 6 Cod procedura fiscala,  decizia de impunere constituie si instiintarea de plata de la data comunicarii  in conditiile in care se stabilesc sume de plata.
A aratat ca nu are calitatea debitor al obligatiei fiscale intrucat nu a dobandit calitatea de asigurat, calitate ce se dobandeste in baza contractului de asigurare.
Prin intampinarea depusa in termen legal, intimata a solicitat respingerea ca nefondata a contestatiei formulate aratand ca decizia nr. 1621/16.02.2010 este titlul executoriu ce a fost comunicat reclamantului conform somatiei nr. 42193/16.02.2010,  cf. art. 141 alin. 1-2 si art. 145 din O.G. nr. 92/2003 si art. 216 din Legea nr. 95/2006.
A aratat ca reclamantul ar fi fost instiintat ca figureaza in evidentele CAS cu obligatii restante la FNUS in cuantum de 28736,96 lei pentru care s-a inceput executarea silita in temeiul titlurilor executorii, respectiv Decizia nr. 1621/16.02.2010 reprezentand contributie pentru perioada 2006-2008.  A mai aratat ca prin somatie, reclamantului i s-a adus la cunostinta faptul ca majorarile de intarziere au fost calculate pana la 16.02.2010.
A precizat  intimata ca debitorul nu a efectuat nici o plata in termenul stabilit de lege, astfel ca titlul de creanta a devenit titlul executoriu. Actele administrativ - fiscale emise au fost comunicate, legiuitorul nelasand la latitudinea cetatenilor romani momentul obtinerii calitatii de asigurat si obligatia platii contributiei doar la momentul incheierii contractului de asigurare sau la solicitarea serviciilor medicale.
Potrivit art. 211 din Legea nr. 95/2006 contractul de asigurare se incheie doar in situatia in care asiguratul plateste contributia la fondul de sanatate iar obligatia este legala pentru toti cetatenii romani cu exceptia celor ce nu au obligatia platii contributiei.
A precizat ca reclamantul este o persoana asigurata intrucat nu face parte din categoriile de persoane prevazute limitativ la art. 6 din O.U.G. nr 150/2002 si art. 213 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, ceea ce face  parte din categoriile de persoane ce beneficiaza de asigurarile de sanatate fara plata contributiei.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri, respectiv decizia nr. 1621/16.02.2010, somatia nr. 42193/16.02.2010, extras din Protocolul nr. P5282/96896/30.10.2007 incheiat la nivel national intre C.N.A.S. si A.N.A.F. privind situatia veniturilor realizate de reclamant.
In urma analizarii probelor administrate  prin sentinta nr.  166/12.01.2012, Tribunalul Braila a respins ca nefondata actiunea reclamantei retinandu-se in esenta faptul ca potrivit disp. O.U.G. nr.  150/2002 si Legea nr. 95/2006 nu exista nici o derogare de la dispozitia legala potrivit careia toti cetatenii romani cu domiciliul in Romania  au obligatia achitarii  contributiei de  asigurari de sanatate  prin aplicarea  unei cote de 6,5% asupra  veniturilor impozabile realizate.
Impotriva acestei  hotarari  a declarat recurs  reclamantul care a sustinut ca doar asiguratii  ce fac dovada  platii la fondul de  sanatate au calitatea de  asigurati, aceasta  nu se dobandeste  de drept, ci numai in anumite conditii  prevazute de lege.
Cu privire la plata majorarilor  de intarziere  recurentul a sustinut  ca acestea nu sunt  datorate  in conditiile  in care parata intimata nu a respectat  disp. art. 220 din Legea nr. 95/2006.
Analizand recursul de fata prin prisma disp. art. 3041 Cod procedura civila, Curtea il considera fondat  pentru motivele  pe care le vom arata in continuare.
Potrivit disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 145/1997 in vigoare  pana la data de  01.01.2003 si art. 4 alin. 1 din O.U.G. nr. 150/2002 prin care a fost abrogata Legea nr.  145/1997, toti cetatenii  romani  care au  domiciliul in Romania  sunt asigurati in sistemul  de asigurari de sanatate.
In acest  context sustinerile  recurentei facute in acest sens sunt nefondate.
Fiind o persoana asigurata,  reclamantul are si obligatia platii contributiei potrivit  disp. art. 51 alin. 1 din O.U.G. nr.  150/2002.
Este adevarat  ca potrivit  disp. art. 211 din Legea nr. 95/2006 contractul de asigurare  se incheie in momentul  cand angajatul  plateste contributia  la fondul  de sanatate  dar asa cum aratam  mai sus, potrivit  disp. O.U.G. nr. 150/2002 toti cetatenii  romani cu domiciliul  in Romania  au calitatea  de asigurati in sistemul  de asigurari  de sanatate.
Reclamantul, exercitand o profesie liberala are obligatia  de a vira trimestrial  contributia  sub forma  unei cote aplicate  asupra venitului  net din  activitati independente.
In acest context sustinerile recurentului sub acest aspect sunt nefondate.
Criticile recurentului cu privire la plata majorarilor  de intarziere, Curtea le considera fondate.
Potrivit disp. art.  220 din Legea nr. 95/2006 fiecare  asigurat are dreptul de a  fi informat  cel putin o data  pe an despre nivelul contributiei si a modalitatii de plata, precum si asupra drepturilor si obligatiilor sale.
Asa cum rezulta  din probele administrate in cauza, parata nu s-a conformat, dispozitiile textului de lege aratat mai sus astfel  ca sustinerea  recurentului privind faptul  ca nu a fost pus in intarziere apare ca fiind fondata.
Parata a comunicat  reclamantului debitul efectiv  la data de 16.02.2010, ocazie cu care a instiintat-o si despre plata penalitatilor de intarziere pentru perioada 15.03.2006-16.02.2010.
Intrucat parata nu s-a conformat disp. art. 312 din Codul de procedura  civila, a admis recursul  reclamantului si modificand in parte  hotararea primei instante a anulat  decizia  contestata numai in ceea ce priveste  obligarea  reclamantului la plata  majorarilor de intarziere in suma de 13.778, 96 lei.