Daune materiale solicitate in temeiul dispozitiilor Legii nr. 221/2009

Despagubirile materiale solicitate in temeiul Legii nr. 221/2009 pot fi acordate pentru bunurile confiscate ca urmare a masurii administrative si nu pentru beneficiul nerealizat. Art. 5 lit. b din lege prevede ca persoanele indreptatite au dreptul la despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotararea de condamnare sau ca efect al masurii administrative.

   Decizia civila nr. 485/R/02.10. 2012 a Curtii de Apel Galati

Prin cererea inregistrata la nr. 4424/91/2010* pe rolul Tribunalului Vrancea reclamantul V.T. a chemat in judecata paratul Statul Roman reprezentat de M.F.P. solicitand obligarea paratului la plata sumei de 500.000 euro, reprezentand despagubiri pentru daune morale si materiale, ca urmare a masurii administrative ce s-a luat impotriva sa si a familiei sale.
La data de 20.11.2011 reclamantul a precizat actiunea in ceea ce priveste despagubirile pentru daune materiale solicitate, aratand ca acestea reprezinta contravaloarea productiei agricole ce s-ar fi putut obtine de pe suprafata de 5 ha teren, contravaloarea a 200 de pasari ramase in gospodaria proprietatea familiei sale, a unei case de locuit, compuse dintr-o camera, bucatarie si veranda, a unui grajd, a unei magazii, a unui hambar si a unei fantani aflate pe terenul aferent casei de locuit.
In motivare a aratat ca familia sa provine din Basarabia, de unde s-a refugiat din cauza regimului stalinist, stabilindu-se in S.M., judetul Timis.
In anul 1951 atat reclamantul, cat si familia sa, compusa din parinti si trei copii, a fost deportata in baza Deciziei MAI nr.200/28.07.1951.
A aratat ca familia sa si el insusi au suferit privatiuni fizice si psihice, fiind supusi unui regim de exterminare.
Prin sentinta civila nr.182/10.02.2011 a Tribunalului Vrancea s-a respins ca neintemeiata actiunea.
Prin Decizia civila nr.91/R/5.03.2012 a Curtii de Apel Galati s-a admis recursul declarat de reclamant, s-a casat sentinta numai in ceea ce priveste despagubirile pentru daune materiale si s-a trimis cauza in rejudecare la aceeasi instanta, intrucat nu s-a intrat in cercetarea fondului pricinii, prin neanalizarea capatului de cerere privind acordarea de daune materiale din perspectiva art.5 lit. b din Legea nr.221/2009, care nu distinge in ceea ce priveste bunurile ce pot fi restituite.
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Tribunalului Vrancea nr.4424/91/2010*.
Prin sentinta civila nr.324 din 26 aprilie 2012 Tribunalul Vrancea a respins ca neintemeiat capatul de cerere privind acordarea de despagubiri pentru daune materiale formulat de reclamantul V.T. in temeiul Legii nr. 221/2009.
S-a retinut in motivarea sentintei ca nu s-a facut dovada confiscarii bunurilor, simpla pierdere a acestora neputand fi interpretata ca o confiscare care sa atraga incidenta art.5 alin.1 lit. "b" din Legea nr. 221/2009.
Nu se pot acorda despagubiri pentru beneficiul nerealizat astfel cum a solicitat petentul pentru contravaloarea recoltelor de care nu a putut beneficia.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul V.T. criticand-o  pentru nelegalitate pentru urmatoarele motive:
- cu privire la daunele morale instanta de fond nu s-a pronuntat in al doilea ciclu procesual.
- cu privire la daunele materiale in mod eronat instanta de fond apreciaza ca nu s-a facut dovada acestora desi au fost audiati martori si s-a depus un raport de expertiza extrajudiciara.
Prin intampinare, Statul Roman prin M.F.P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat intrucat hotararea instantei de fond este temeinica si legala si judicios motivata.
Prin decizia civila nr. 485/R/02.10.2012 a Curtii de Apel Galati s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant, retinandu-se urmatoarele:
In legatura cu daunele morale solicitate prin decizia civila nr. 91/R din 5 martie 2012 a Curtii de Apel Galati, irevocabila, s-a stabilit ca reclamantul nu poate beneficia de acestea avand in vedere decizia nr. 12 din 19.09.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin care s-a statuat ca urmarea deciziilor Curtii Constitutionale nr.1358/2010 si 1360/2010 dispozitiile art.5 alin.1 lit."a" teza I din Legea nr.2217/2009 si-au incetat efectele si nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesolutionate definitiv la data publicarii deciziilor de contencios constitutional in Monitorul Oficial.
Prin urmare, instanta de fond nu trebuie sa se mai pronunte din  nou asupra daunelor morale solicitate de reclamant intrucat prin decizia civila nr.91/R din 5 martie 2012 a Curtii de Apel Galati s-a casat sentinta civila nr.182 din 10 februarie 2011 a Tribunalului Galati numai in ceea ce priveste capatul de cerere privind daunele materiale si s-a trimis cauza spre rejudecare pentru acest capat de cerere.
In ceea ce priveste daunele materiale in mod corect a retinut instanta de fond ca in interpretarea dispozitiilor art.5 lit."b" din Legea nr. 221/2009 persoanele indreptatite au dreptul la acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarare de condamnare sau ca efect al masurii administrative.
In speta, ca urmare a masurii administrative a dislocarii familiei din localitatea S.M. jud. Timis in comuna M. jud. Braila in baza deciziei MAI nr.200/28 iulie 1951, nu s-au prezentat de catre reclamant dovezi cu privire la existenta unui proces verbal de confiscare a unor bunuri ca efect al acestei masuri.
Expertiza tehnica extrajudiciara efectuata de expert V.G. si depusa de reclamant in dovedirea pretentiilor sale estimeaza ca din cultivarea suprafetei de 5 ha teren arabil s-ar fi realizat un venit net anual de 57.400 lei iar din valorificarea animalelor de munca, de productie si a utilajelor agricole un venit de 37.800 lei.
Aceasta expertiza nu poate fi luata in considerare intrucat nu s-a facut dovada confiscarii  suprafetei de teren respective si a animalelor de productie odata cu masura administrativa respectiva cerinta impusa de dispozitiile art.5 pct.1 litera " b" din Legea nr. 221/2009. Despagubirile materiale pot fi acordate pentru bunurile confiscate ca urmare a masurii administrative si nu pentru beneficiul nerealizat cum se concluzioneaza in expertiza tehnica mentionata.
Pentru aceste considerente in conformitate cu dispozitiile art.312 alin.1 Cod procedura civila s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant.