Veniturile in acord global la calculul pensiilor

Conditiile pentru luarea in calcul la pensie a veniturilor in acord global in lumina Deciziei nr. 19/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

     Decizia civila nr.4/A/09.01.2014 a Curtii de Apel Galati

Prin sentinta civila nr. 1657/02.07.2013 pronuntata de catre Tribunalul  Galati  s-a respins actiunea formulata de reclamanta RA in contradictoriu cu parata CJP,  ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr. 2339/121/2013 la Tribunalul Galati reclamanta RA a solicitat in contradictoriu cu parata CJP G pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna anularea deciziei de pensionare pentru limita de varsta cu obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii de pensionare  prin care sa se recalculeze drepturile de pensie prin valorificarea si a veniturilor suplimentare mentionate in adeverinta nr. 1383/2012 eliberata de SC P. SA incepand cu data de 21.01.2013, obligarea paratei la plata diferentei de drepturi de pensie cuvenite incepand cu 21.01.2013 si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In sustinerea actiunii reclamanta a invederat ca s-a adresat paratei cu cererea inregistrata sub nr. 1263/21.01.2013 solicitand anularea deciziei de pensionare pentru limita de varsta si emiterea unei noi decizii care sa cuprinda toate veniturile pentru care s-au perceput contributii la asigurari sociale, raspunsul negativ al acesteia inregistrat sub nr. 1363/87/07.02.2013 determinand formularea prezentei actiuni.
Reclamanta a invocat dispozitiile art.1 din Decretul nr. 389/1972 care impunea angajatorilor sa remita bugetului asigurarilor sociale de stat o contributie de 15% asupra castigului brut realizat de salariat, conditie indeplinita de angajator potrivit adeverintei depuse.
De asemenea, reclamanta a sustinut ca dispozi?iile art. 2 lit.e din Legea nr. 19/2000 stabilesc ca sistemul fondului de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice participante la sistemul public de pensii, principiul contributivitatii fiind reluat si dezvoltat de art.78 alin 1 al aceluiasi act normativ.
Reclamanta a precizat ca veniturile suplimentare de care a beneficiat, mentionate in adeverinta atasata cererii nu au facut parte din baza de calcul a pensiei, care conform art. 10 din Legea nr. 3/1977 era constituita din retributii tarifare, insa conform aceluiasi act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care platisera asigurarile sociale, ori acestea se stabileau si se achitau in raport de castigul brut realizat si nu de cel tarifar. Cum pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, principiul contributivitatii a fost respectat, se impune, a precizat reclamanta, ca si pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor ulterioare  solutia sa fie aceeasi, conform principiului "ubi eadem est ratio, ubi eadem solutio esse debet."
In drept, reclamanta a invocat prevederile art.87 din Legea nr.19/2000, HG nr. 1550/2004 si OUG nr.4/2005. In dovedirea actiunii a depus inscrisuri, respectiv decizia de pensionare nr. 73229/12.02.1988, decizia de pensionare nr. 73229/08.11.2004 privind recalcularea pensiei si adeverin?a nr.1383/20.07.2012 eliberata de SC P. SA.
Legal citata, intimata a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii ca nefondata.
Intimata a sustinut ca reclamanta a fost pensionata pentru limita de varsta incepand cu data de 01.07.1987 conform deciziei nr. 73229/28.08.1987, emisa sub imperiul Legii nr.3/1977.
Conform prevederilor Legii nr.19/2000, HG nr.1550/2004 si OUG nr.4/2005 reclamantei i-a fost stabilit punctajul mediu anual (pma), rezultand un pma de 1,78234, conform documentelor privitoare la activitatea desfasurata, depuse la dosar de titular. Potrivit art.52 ind.1 din Legea nr.3/1977, deciziile de pensionare puteau fi contestate in termen de 30 zile de la comunicare. Ulterior, odata cu intrarea in vigoare a Legii nr.19/2000 contestarea deciziilor de pensionare a fost reglementata de art.87: "decizia emisa in conditiile art.86 alin.1 poate fi contestata la instanta judecatoreasca competenta in a carei raza teritoriala se afla domiciliul asiguratului, in termen de 45 zile de la comunicare." Potrivit alin.2 al aceluiasi articol cererea poate fi anulata la cererea titularului in termen de 30 zile de la comunicare, insa nici una din deciziile de pensionare emise pe numele reclamantei nu a fost contestata.
Privitor la solicitarea reclamantei inregistrata la data de 21.01.2013, prin care a solicitat recalcularea pensiei, potrivit Deciziei nr.19/2011 a ICCJ si a adeverintei nr.1383/20.07.2012, care precizeaza veniturile incasate de reclamanta intre anii 1961-1987 de la SC P. SA, s-a impus respingerea cererii intrucat in cuprinsul adeverintei fostul angajator mentioneaza ca sumele inscrise nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor si ca societatea a achitat contribu?iile pentru asigurari sociale doar pentru salariul de incadrare si sporul de vechime.
In drept intimata a invocat disp. art.205 si urm. din Codul de procedura civila, Legea nr.263/2010 si HG nr.257/2011.
In dovedirea sus?inerilor din intampinare intimata a  depus inscrisuri, respectiv decizia nr.73229/28.08.1987, decizia nr.73229/30.06.2005, adeverinta nr.1383/20.07.2012, cererea nr.1263/21.01.2013 si adresa nr.1363/87/07.02.2013.
Conformandu-se disp.art. 201 alin.2 Cod procedura civila reclamanta a depus raspuns la intampinare solicitand respingerea apararilor formulate de intimata intrucat practica judiciara in materie, s.c. 976/2011 a Tribunalului Bucuresti si Decizia nr.19/17.10.2011 a ICCJ si practica CEDO in materie, Cauza Mosteanu contra Romaniei, confirma punctul de vedere exprimat si sustinut prin actiunea formulata.
Prin incheierea din 27.05.2013 fata de copia deciziei de pensionare  nr.73229/28.08.1987 depusa de intimata si imposibilitatea reclamantei, prin aparator, de a-si preciza obiectul actiunii, instanta a pus in vedere reclamantei sa depuna o cerere precizatoare a obiectului si temeiului actiunii, obligatie indeplinita de aceasta la 29.05.2013.
Prin incheierea din 18.06.2013 instanta a luat act ca reclamanta solicita obligarea paratei CJP la emiterea unei noi decizii de revizuire a deciziei nr.73229/28.08.1987 prin recalcularea drepturilor de pensie, prin valorificarea si a veniturilor suplimentare mentionate in adeverinta nr. 1383/2012 eliberata de SC P. SA si pentru care s-au achitat de catre angajator, procentul de 15% din fondul de salarii conform legislatiei anterioare datei de 01.04.2001 conform disp.art.107 din Legea nr.263/2010 si obligarea paratei la plata diferentei de drepturi de pensie cuvenite incepand cu data de 01.02.2013, conform disp.art.107 alin.5 din Legea nr.263/2010.
Reclamanta a depus la dosar in copie Decizia nr.736/2006 a Curtii Constitu?ionale, extras de pe portalul Tribunalului Bucuresti privind decizia nr. 59842/3/2010 si concluzii scrise.
Analizand si coroborand continutul probatoriului administrat, inscrisuri, constat ca actiunea este nefondata si va fi respinsa ca atare, pentru considerentele care vor fi expuse.
Potrivit prevederilor art. 165 alin.2 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, la determinarea punctajelor lunare pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, se utilizeaza salariile brute sau nete, dupa caz, astfel:
- salariile brute pana la data de 01.07.1977,
- salariile nete de la 01.07.1977 pana la 01.01.1991,
- salariile brute, dupa 01.01.1991.
La determinarea punctajelor lunare pe langa salariile prevazute la alin.1 se au in vedere si sporurile cu caracter permanent care, dupa data de 01.04.1992 au facut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislatiei anterioare si care sunt inscrise in carnetul de munca sau sunt dovedite cu adeverinte eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare.
 Sporul de vechime care se utilizeaza la stabilirea punctajelor lunare este urmatorul:
a) perioada 1 martie 1970-1 septembrie 1983:
- 3% pentru o vechime in munca totala cuprinsa intre 5-10 ani;
- 5% pentru o vechime in munca totala cuprinsa intre 10-15 ani;
- 7% pentru o vechime in munca totala cuprinsa intre 15-20 ani;
- 10% pentru o vechime in munca totala de peste 20 de ani;
b) perioada 1 septembrie 1983-1 aprilie 1992:
- 3% pentru o vechime in munca totala cuprinsa intre 3-5 ani;
- 6% pentru o vechime in munca totala cuprinsa intre 5-10 ani;
- 9% pentru o vechime in munca totala cuprinsa intre 10-15 ani;
- 12% pentru o vechime in munca totala cuprinsa intre 15-20 ani;
- 15% pentru o vechime in munca totala de peste 20 de ani.
Pentru perioadele de dupa 1 aprilie 1992, sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor lunare este cel inscris in carnetul de munca sau in alte acte doveditoare.
Dispozitiile Legii nr.37/1966 prevedeau ca plata contributiilor de asigurari sociale este datorata de angajator la venitul brut  realizat de angajat, disp.art.1 din Decretul nr. 389/1972 mentinand obligatia angajatorului de a vira bugetului de stat o contributie de 15% din activul brut realizat de personalul salarial.
Dispozitiile art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 stabilesc ca "fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite" si sunt expresia principiului contributivitatii reflectat direct in modul de calcul al drepturilor de pensie stabilite conform art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000.
In speta, veniturile suplimentare de care a beneficiat reclamanta, astfel cum rezulta din adeverinta nr.1383/20.07.2012, emisa de SC P. SA  nu au facut parte in adevar din baza de calcul a pensiei care, conform art.10 din Legea nr.3/1977 era constituita din retributii tarifare, dar potrivit aceluiasi act normativ, dreptul la pensie era recunoscut celor care plateau asigurari sociale, iar acestea se stabileau si se achitau raportat la cuantumul salariului brut realizat si nu la cel tarifar.
Cum pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, principiul contributivitatii este respectat, pe acelasi rationament, conform principiului "ubi eadem est ratio, ubi eadem solutio esse debet", solutia este aceeasi si pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, esential fiind nu caracterul veniturilor - permanent sau nepermanent  - ci faptul ca statul si-a incasat drepturile de la contribuabil.
Aspectele invocate au fost lamurite in Decizia nr. 736/24.12.2006 a Curtii Constitutionale, retinute in Decizia 19/17.10.2011 a ICCJ si intarite in considerentele CEDO enuntate in  Cauza Mosteanu contra Romaniei  - hotararea din 22 nov.2002 paragraful 42.
Instanta a constatat ca in speta conditiile impuse in interpretarea data prin Decizia 19/2011 a ICCJ a disp.art.2 lit.e, art.78 si art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000, respectiv ale art. 1 si 2 din OUG nr.4/2005 nu sunt intrunite, intrucat pentru veniturile dovedit incasate de reclamanta prevazute de art.12 alin.1 lit.a din Legea nr.57/1974 nu s-a platit contributie de asigurari sociale la sistemul public de pensii, fapt rezultat din adeverinta  nr.1383/20.07.2012 in care este stipulat expres ca angajatorul a platit contributiile individuale pentru asigurarile sociale pentru salariul de incadrare si sporul de vechime.
Instanta a retinut obligatia C.J.P. de a valorifica si veniturile suplimentare dovedit incasate de persoanele care au realizat stagii de cotizare  anterior si ulterior intrarii in vigoare a Legii nr.19/2000, dar cum in speta reclamanta nu a facut dovada ca pentru aceste venituri s-a platit contributie de asigurari sociale la sistemul public de pensii, constata ca respectivele venituri nu pot fi valorificate la stabilirea si recalcularea pensiei, stabilita potrivit Deciziei nr.73229/1987.
Pentru considerentele expuse, actiunea reclamantei a fost respinsa ca nefondata.
Impotriva acestei sentinte civile a declarat apel reclamanta considerand-o nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
Din adeverin?a depusa rezulta ca pentru veniturile ca?tigate s-a re?inut ?i platit reclamantei 15% din acestea catre asigurarile sociale, contribu?ie neluata in calcul la pensie.  Instan?a nu a luat in calcul faptul ca s-au achitat contribu?iile.
A invocat apelanta Decizia in interesul legii nr. 19/17.11.2011 a Inaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie, iar reclamanta a facut dovada prin adeverin?a depusa la dosar a faptului ca s-au achitat contribu?iile individuale pentru asigurari sociale, precum ?i contribu?ia unita?ii de 15% la fondul de salarii.
A solicitat admiterea apelului si schimbarea sentintei cu consecinta admiterii ac?iunii a?a cum a fost formulata.
In drept, a intemeiat apelul pe disp. art. 470, 476, 480 din Noul  Cod de pr. civila.
Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat intrucat cele re?inute de catre prima instan?a sunt corecte.  Prin raspunsul la intampinare se men?ine acela?i punct de vedere.
Analizand sentinta civila apelata Curtea apreciaza ca apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Considerentele aratate de instanta de fond sunt corecte in sensul ca este aplicabila Decizia nr. 19/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si in cazul in care cererea de recalculare este formulata sub imperiul Legii nr. 263/2010 pentru a se da eficienta principiului contributivitatii. Instan?a de fond a dat o interpretare corecta probelor administrate in dosarul de fata si anume a continutului adeverintei nr. 1383/20.07.2012.
Astfel, Decizia nr. 19/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie este clara: pentru a se lua in considerare formele de retribuire obtinute in acord global la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public  este necesara indeplinirea a doua conditii: sa fi fost incluse in salariul brut; pentru acestea sa se fi platit contributia de asigurari sociale la sistemul public de pensii.
Arata instanta superioara prin considerente faptul ca instantelor judecatoresti le incumba atributul exclusiv al verificarii imprejurarilor daca potrivit legislatiei anterioare, s-au incasat sau nu contributii de asigurari sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual. Numai in conditiile in care se constata de catre instantele investite cu cereri de recalculare a pensiilor ca pentru sumele salariale reprezentand venituri suplimentare pentru munca in acord angajatorul a platit contributia de asigurari sociale la sistemul public de pensii, ca bugetul asigurarilor sociale a fost alimentat cu contributia de asigurari sociale platita de catre angajator, aferenta veniturilor suplimentare obtinute de  catre salariati, este firesc ca o parte din aceasta contributie sa revina fostilor salariati pensionati in prezent si sa fie avuta in vedere la recalcularea drepturilor de pensie.
Analizand continutul adeverintei nr. 1383/20.07.2012 se observa ca, la finalul actului, angajatorul SC P. S.A. a mentionat faptul ca societatea a achitat contributiile individuale pentru asigurari sociale doar pentru salariul de incadrare si sporul de vechime conform legislatiei anterioare datei de 01.04.2001. Nu este mentionat nicaieri faptul ca au fost achitate contributiile individuale de asigurari sociale pentru drepturile banesti reprezentand acord, ore suplimentare, prime trimestriale ?i anuale, ci doar ca s-a achitat contributia unitatii de 15% la fondul de salarii conform legislatiei anterioare datei de 01.04.2001 ceea ce nu echivaleaza cu contributia individuala a salariatului.
In aceasta situatie, instanta de fond in mod corect a retinut ca in adeverinta respectiva este mentionat ca s-au achitat contributiile de asigurari sociale doar pentru salariul de incadrare si sporul de vechime, iar Curtea constata ca in speta nu se poate aplica Decizia nr. 19/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie tocmai pentru a se da eficienta principiului contributivitatii.
Anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, vechile acte normative (Hotararea Consiliului de Ministri nr. 4161/1953, Decretul nr. 389/1972, Legea nr. 49/1992) prevedeau doar obligatia platii unei contributii la bugetul asigurarilor sociale de stat din partea angajatorilor (care se achita prin aplicarea unui procent la o suma globala respectiv castigul brut realizat de intregul personal salariat) si nu a asiguratilor pentru pensia propriu-zisa al caror salariu nu era afectat de nici o retinere. Or, dreptul la pensie este un drept cu caracter individual ?i tocmai de aceea la calculul drepturilor de pensie se au in vedere doar contribu?iile individuale.
 In consecinta, fata de considerentele aratate, s-a respins apelul ca nefondat, hotararea primei instante fiind legala si temeinica.